Cum sa aspiri la intelighentie

Incep cu disclaimer: postul de mai jos nu se refera la nici o domnisoara/doamna care mi-a comentat vreodata pe blog.

Habar nu mai am daca am mai postat textul de mai jos (nu-mi apartine si nu stiu cine l-a scris nu-mi mai amintesc, daca stiti spuneti-mi si mie), poate-l stiti deja, da’ putin importa, e de actualitate :D. M-am dat si eu ca omul pe bloguri si mi-a sarit violent in ochi, ca vitriolul,  o domnisoara, pentru care pomenirea de trei ori intr-o fraza a cuvatului biblioteca este ceva transcendental si te califica pentru Academia Franceza (varianta cu sabia aia de 10k). Fericirea care razbate din fiecare pas pe care il face spre parvenirea intelectuala, mi-a smuls o lacrima!  Pentru dumneavoastra stimata domnisoara, va multumesc ca-mi cititi blogul :D:

Ghid de conversatie intelectuala

Intelighentia isi are pretutindeni regulile si ierarhiile ei. Seturile de norme respectate, de gusturi acceptate si de tabuuri asimilate creeaza comunitatea aceea aparent eterogena, dar ai carei membri se recunosc de la primele opinii schimbate intre ei, de la filosoful bine mediatizat si criticul de arta graseiat pana la profesorul de liceu sau burghezul consumator de literatura sau de filme de arta. Adesea nici nu se cunosc personal; totusi, s­-ar recunoaste oricand si se simt afini, caci respecta aceleasi reguli, admira aceleasi lucruri si ii oripileaza aceleasi manifestari.
Pentru cetatenii dezorientati, pentru cei mai putin siguri pe ei si pentru cei dornici sa acceada cat mai repede in comunitatea rafinata a intelighentiei românesti, indraznesc sa insir pe fuga cateva coduri de acces. Sunt convins ca un aspirant sarguincios va sti sa obtina, prin inductie, si altele la fel de utile.

1) Nichita. E vorba de poetul Nichita Stanescu. E drept, tema s-­a mai demonetizat, dar inca are priza maxima la generatii cu autoritate din intelighentia romaneasca. Retineti: nu conteaza si nu va intereseaza talentul poetic al lui Nichita. Daca vreti sa intrati in lumea desteapta, trebuie sa stiti cateva lucruri de baza. Nu vorbiti de poetul Nichita Stanescu (sau, Doamne fereste, N. Stanescu!). El e Nichita. Apropierea sentimentala de fiinta lui Nichita e un semnal pozitiv. 
Aici merge si o poezie, citata macar aproximativ. Foarte nimerita e aia cu cubul perfect, caruia i se sparge un colt cu ciocanul. Pe asta o stiu si o citeaza toti. Pentru tinerii in cautare de pereche, merge si cea cu „Spune-­mi, daca te­-as prinde intr­o zi si ti­-as saruta talpa piciorului, nu­-i asa ca ai schiopata putin dupa aceea, de teama sa nu­-mi strivesti sarutul?”. Nu da gres (de altfel, daca intereseaza pe cineva, ambele sint poezii valoroase). 
Termeni suplimentari: Necuvintele (un volum de versuri), Noduri si semne (alt volum). Aspirantii mai varstnici pot folosi amintiri de la o betie cu Nichita, la care Nichita le­-a dedicat o poezie de Nichita. Vor asculta cu totii infiorati relatarea si, oricum, bietul poet nu se mai poate apara.
 Atentie! Desi Nichita Stanescu e Nichita, Mihai Eminescu nu e Misu. Nici Blaga nu e Luci (dar sa ma tai si nu pricep de ce!).

2) Andrei Plesu – Despre ingeri; Gabriel Liiceanu – Despre limita. Sunt doua carti. Sunt bune. Dar nu conteaza: important e sa fie citate. Face o impresie extraordinara. 
Termeni suplimentari (de mare ajutor): „angelologie” (sau „angeleologie”? Nu mai stiu. Pronuntati­-l si voi asa, mai impleticit…), „peratologie”, Minima moralia (nu inseamna ceea ce pare, dar nu insistati).

3) Ultima carte (sau ultima conferinta sau ultima emisiune TV) a lui Horia­Roman Patapievici (pentru tipicari, „ultima” inseamna „cea mai recenta”, nu ce va gandeati voi). Deschideti o discutie despre oricare dintre ele si aveti publicul asigurat. Chiar daca nu e neaparat unul competent, cel putin va fi mereu entuziast. Ca forma de apropiere (v. punctul 1), ii puteti spune „Pata”, dar numai daca nu e cumva de fata. 
Termen suplimentar: Omul recent. E o carte controversata a lui Pata. Dar face impresie mai ales cand e citata (desi o lectura atenta n-­ar strica). In general, prezenta la o conferinta de-­a lui Patapievici (sau Plesu sau Liiceanu sau Manolescu – v. infra) e o nota buna pentru intelectuali.

4) Nicky. E vorba de criticul literar Nicolae Manolescu. Asa ii spun prietenii si asa ii spun – dar nu in fata – cei care nu il cunosc (vezi cazul „Pata”). Daca nu-­l stiti decat din carti, e bine sa va feriti sa-­i spuneti Nicky chiar si fata de cei care il cunosc mai bine, dar nu e un dezastru daca va scapa. A fost ales in 2005 presedintele Uniunii Scriitorilor. A scris multe carti de critica literara, despre mai multi autori, asa ca oricum dati, tot nimeriti ceva.
 Termeni suplimentari: Teme (nu-­s chiar teme ca la scoala, ci niste carti de eseuri, foarte misto) – e bine de stiut ca sunt sapte, apoi Istoria critica a literaturii române, Alianta Civica (un partid care nu mai exista).

5) Mircea Cartarescu. Scriitor român. A scris De ce iubim femeile, o carte care s­-a vandut in vreo 40-­50 de mii de exemplare si la care lumea literara buna (care nu vinde decat 50­-100 de exemplare) a cam strambat din nas. Laudati­-o sau criticati­-o, dar e bine sa va orientati la fata locului. Dupa cum evolueaza discutia, opuneti-­o la Orbitor 1 si Orbitor 2 (doua parti dintr-­o trilogie). Una e cu „Aripa stinga”, alta cu „Trupul”. Atentie, scrie inca la Orbitor 3 (aripa ramasa).
 Termeni suplimentari: postmodern (v. infra, punctul 7), Levantul (carte, in versuri), Postmodernismul românesc (carte). Detaliu interesant: l­-a citit presedintele Traian Basescu.

6) Blow­up. Un film cult, de Antonioni, care pe mine m-­a plictisit profund, dar cu care se poate deschide o discutie desteapta despre cinematografie. Exista un numar de filme al caror titlu reprezinta parola de acces in clubul intelighentiei. Pentru completare, mai adaugati Tarkovski (Calauza, Andrei Rubliov), Fellini, Lars von Trier… Merge si Eisenstein.

7) Postmodernism, postmodernitate. E un termen perfect, poate cel mai bun ca parola. Poate insemna orice, dar nimeni nu mai stie ce inseamna. E de bine sau e de rau – trebuie sa vedeti mai intai cum decurge discutia. Se poate asocia cu Omul recent (v. punctul 3). E de azi, e despre societate, dar si despre literatura. Scriitori postmoderni, lume postmoderna, capitalism postmodern, atitudini postmoderne (toate, inclusiv cele conservatoare), gadget­uri postmoderne, media postmoderne.
Termeni suplimentari: post­postmodernism, simulacru, Ihab Hassan, virtual, postimperialism, mcdonaldizare.

8) Lautarii din Clejani si/sau Fanfara de la Zece Prajini. Formatii de muzica lautareasca acceptate de lumea buna dupa ce au avut succes in strainatate. Sunt la moda. Se opun manelelor (muzica lautareasca neacceptata de lumea buna – n-­a avut succes in strainatate). Lautarii din Clejani nu canta manele, ci aduc rafinamentul frust al muzicii autentice românesti 1. Tot la moda de-­o vreme incoace: Buena Vista Social Club, Ibrahim Ferrer, Compay Segundo, Cesaria Evora (erau buni si prin anii ’50, dar au fost descoperiti recent, cand unii au murit deja). Pentru nostalgici merge si Woodstock­ul, dar si­-a mai pierdut din cota.

9) Lupta intre generatii. E o tema buna pentru o discutie despre literatura sau arte in general. Generatiile se tot lupta, asadar subiectul n­-o sa se epuizeze niciodata. Tema e sensibila, asadar trebuie abordata cu multa grija.
Termeni necesari: optzecisti, nouazecisti, douamiisti (merg si saptezecistii, saizecistii). Inca nu se stie prea clar ce inseamna termenii de mai sus – ca si cu postmodernismul. E ceva legat de anul lansarii unor autori.
Termeni suplimentari: demolare, non­valori, statui, canon, respect/lipsa de respect, confirmare (nu religioasa, ci literara).

10) Vama Veche. O localitate de pe litoralul Marii Negre, unde vara merg multi intelectuali. De retinut sloganul „Salvati Vama Veche!” – zona trebuie aparata de neintelectualii care dau muzica tare (muzica neintelectuala). De retinut ca Vama Veche trebuie salvata. Aici va puteti arunca indrazneti cu capul inainte in discutie: Trebuie! Exista si un festival – StufStock. E de bine.
Expresie utila (indiferent de situatie sau cunostinte despre Vama): „Vama nu mai e ce­-a fost!” Va merge si peste douazeci de ani si cred ca mergea si acum douazeci.

11) Perioada interbelica roz. Prinde mai ales in Bucuresti. Tema cere o oarecare documentare, dar nu exagerat de multa. Mai prindeti si voi din zbor, ce naiba! Se leaga de Eliade, Cioran, Noica, Tutea, Ionescu (mai mult Nae decit Eugen) si de efervescenta tinerimii intelectuale din epoca. Se evita cu tact teme ca legionarismul, ortodoxismul antisemit, pogromurile s.a. Nici n-­au legatura cu intelectualii acestia, legionari prin simpatii, dar inteligenti – mai ales in exil. E preferabila o alunecare spre orientalism, prin Eliade, sau spre românism, prin Noica.
 Se poate lauda si Bucurestiul interbelic (neaparat opus Bucurestiului contemporan, desi sa stiti ca in realitate nici… ma rog), România – Belgia Orientului si „granarul Europei”, Bucurestiul – Micul Paris, Timisoara – Mica Viena, Iasul – Mica Florenta… Apropo, a zis cineva de Paris ca ar fi Marele Bucuresti?
 Termeni suplimentari: Gandirea (revista), esoterism, intru, Maitreyi, yoga, generatia ’27, Sentimentul românesc al fiintei.
 Merg si teme mai mici, gen Lovinescu si proza canonica, dar nu sunt de foarte mare impact.

12) Frantuzismele. Se poarta in primul rand tot in Bucuresti (v. punctul 11), probabil sub influenta generatiei de intelectuali mai varstnici, aristocrati si francofoni (d. ex. regretatul Al. Paleologu). Franceza da un lustru bun la limba. (Altfel, intre ei tinerii schimba anglicisme si americanisme, multe naturalizate.) Frantuzismele se presara in discutie la diverse momente, fara nici o regula sau retinere, fiindca sunt oricum de bon ton. Amintesc de perioada interbelica roz si, in lipsa sangelui aristocratic, sugereaza macar o afinitate cu atributele aristocratiei. Aerul rafinat si caracterul poliglot­intelectual al francezei este extrem de eficient.
Frantuzisme utile: mon Dieu, mon cher, quelle horreur, c’est ça, n’est pas? (neaparat), ebluisant, ordura (pronuntat „ordiura”), a delabra, a achiesa, hélas, dar merge si aux portes de l’Orient (cind e vorba de români si de pacatele lor – v. Mateiu Caragiale). Mai sunt o gramada. E suficient (iarasi) sa ciuliti urechile.

1 3) Conditia intelectualului român. Iata tema cea mai tare, nec plus ultra, piatra filosofala a discutiilor intelectuale romanesti. Le include pe (mai) toate celelalte si aprinde spiritele si interesul tuturor. Ce trebuie stiut aici? Ca intelectualul român e intotdeauna subapreciat, ca atmosfera intelectuala se degradeaza (se „mcdonaldizeaza” suna mai bine) de la o zi la alta, ca in general e rau si ca ar trebui sa fie mai bine, ca tara nu-­si merita inteligentii, ca marile creiere românesti se sacrifica permanent (dati exemple; aici merg si citeva inserturi despre perioada comunista), ca publicul, ca audienta, ca televiziunea publica, ca televiziunile comerciale, ca marea arta, ca ca ca… Oricum, e o tema generoasa, pentru toate gusturile. Abuzati cu incredere de ea.
 Recunosc ca toate cele de mai sus trebuie luate cum grano salis (uite, poate ca trebuia sa scriu si ceva de latinisme). Apoi, onestitatea ma obliga sa admit ca am folosit – si ca, probabil, voi mai folosi din plin – unele din temele si atitudinile comentate mai sus. Altfel cum le­-as fi insirat aici asa, neverificate?
In fine, tot onestitatea ma impinge sa adaug si comentariul din off al mamei mele  la lectura indreptarului de mai sus: „Bine ca esti tu destept!”.

P.S: Nu-i mai potrivit asta?…Zau asa! 😀

  11 comments for “Cum sa aspiri la intelighentie

  1. martie 30, 2011 la 6:33 pm

    Bre….lasa chestilii ‘ntelijente si baga goagle la inspiratie…. 😉
    Am citit ceva ‘nteresant azi ,asta apropos de ‘ntelijenta , despre Rael si miscarea lui cu Creatorii….sa mor de nu ma unje la lingurea treaba scrisa acolo , cel putin la faza cu biserica , mi s-o umflat chieptul de ziceai ca port cupa E…. 😉
    Ce zici , te bagi in provocarea asta , daca Gabitza ti-o inchis canalele de inspiratie? 😛

  2. martie 30, 2011 la 7:01 pm

    Nu, nu pot sa te mint… Nu am putut sa citesc pana la sfarsit… Pur si simplu nu am putut.

    • martie 30, 2011 la 8:17 pm

      Pai nu zise-i ca nu-i pentru tine? :D. Aia de-o vizez eu poate, ca citeste indiscriminativ toate cacaturile fiindca scrie pe ele cu auriu „carte clasica” si e obisnuita sa manance calti, ca daca vrei sa te cultivi tre sa te chinui :D. Altfel nu merge :P. Nu stiai ca cultura doare, hehehe? 😉 Textul ala a fost scris si pastrat exact pentru categoria mentionata mai sus.

  3. martie 31, 2011 la 10:40 am

    Eu nu inteleg cum poti fi asa incapatanat si sa continui sa ctesti ceva ce nu iti place? 🙂

  4. martie 31, 2011 la 11:58 am

    Da` te-a enervat rau persoana:)))

    • martie 31, 2011 la 5:20 pm

      Nu foarte, ca a fost doar copy/paste :D. Nu m-am manifestat artistic

  5. aprilie 6, 2011 la 3:52 pm

    Acum m-am prins 🙂

    • aprilie 6, 2011 la 4:03 pm

      Da…da’ ai incercat sa citesti, asa-i? 😀 😀 😀 Hihihi

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: