F U Dr. Birchen! -> La gatit rumegus

Nu stiti cine-i Dr. Birchen, asa-i? Asa sper. Daca stiti, valea la vegane, asta-i blog cu carnati. Pentru restul populatiei normale, Birchen e un nene, care probabil fiind foarte nelamurit in legatura cu orientarea sexuala, a scris o carte despre mancatul sanatos. In cartea aceea se afla o reteta de muesli. Imi inchipui ca asta, iaurtofilele iaurticide cunosc. Pentru cine nu cunoaste, acest post va va lumina.

Birchen-ul meu artizanal

Prolog -> Cum a inceput

Acum exact o saptmana si 10 ore in urma, poposeam la restaurant pentru un mic dejun. In meniul pentru fete era inclus si Birchen. Un fel de cereale cu cevauri ce aratau, realmente, a voma de bebelus. Care insa, in ciuda aspectului,  se pare ca erau foarte gustoase. Atat de gustoase, ca a fost declarata dorinta arzatoare de a avea si acasa, ca sa fie savurate in voie, pe canapea, la teveu’.

Desfasurarea actiunii

O dorinta arzatoare e o dorinta arzatoare si un barbat n-ar mai fi barbat daca n-ar fi chitit sa o rezolve, nuuuu? Dupa primele cercetari in cuplu, a reiesit ca nu este un obiectiv simplu. Pur si simplu nu poti sa te duci sa cumperi birchen de la pravalie, sa-i rupi gatul si sa guste ca la restaurant. Am gasit un amestec de cereale botezat asa, dar cred ca venerabilul domn in chestiune s-ar zvarcoli in mormant daca l-ar vedea. Pe scurt, semipreparatul nu s-a calificat.

Asadar, fiindca presimteam semne de abandon, am preluat voiniceste fraiele, si am purces la faza intai, cea de cercetare solitara, adica am dat cautari pe sfantul Google, am aterizat pe niste site-uri de ciudati care m-au facut sa reconsider si IQ-ul populatiei si ICD-ul 10/DSM-ul 4 al mamei, dar in final am gasit RETETA! Faza doi, a fost cea rationala si  a constat in traducerea din engleza in franceza a diverselor tipuri de rumegusuri. Traiasca Wiki. Cu lista intocgmita, am purces la faza trei, a vanatului prin supermarketuri a ingredientelor. Bine-nteles, in final, am biruit!

Booon, deci aveam o reteta complicata ce se executa de-alungul a mai multor zile si o masa plina de ingrediente, constand in:

a) 250 grame de fulgi de ovaz (luati traducerea cu moderatie, rogu-va)

b) sucul de la doua lamai

c) o cana de apa

d) doua mere verzi (varietatea Granny Smith -> Buni Popescu)

e) doua cani de iaurt simplu (fara fructe si alte porcarii -> asa-i ca va face fericite 😀 )

f) 6 linguri de miere

miere de salcam

g) 4 linguri de alune prajite si macinate

Eeeeei si cum am facut:

1) Vineri seara, cu ultimele puteri, am amestecat fulgii de ovaz cu apa si sucul de lamaie. Le-am desertat intr-un borcan cu capac (ca sa nu se evapore apa) si le-am lasat peste noapte sa se patrunda.

2) Azi dimineaza, am adaugat peste compozitie mierea si alunele si am privit ganditor la mere

3) dupa cateva incercari nereusite cu diversele variante de lame ale razatoarei electrice, am aruncat cu naduf merele taiate (cu cutitul) si scobite de cotorul ala nasol (de mandea) in robotul de bucatarie. Au iesit exact cum voiam, asa ca le-am amestecat in restul compozitiei.

cu asta n-a mers 😀

4) Am pust o parte din maclavaisul rezultat intr-un pahar, am decorat cu zmeura, am adaugat  furculita fluo (pentru stil si rupt guri) si m-am dus mandru, stil „look mommy no hands” la doamna din dotare. Care a gustat, a zambit politicos si m-a intrebat (asa-i ca nu v-ati prins??): „da’ n-avea si iaurt?”. BAAAAAAAAAAH BOU BOU BOU, i-am smuls mancarea de la gura, am aruncat zmeura la gunoi am desartat continutul paharului inapoi in castron si am adaugat rusinat, umil si cu naduf cele doua cani de iaurt din reteta.

varianta fara iaurt 😛

Asa-mi trebuie daca n-am verificat. Bou. MUUUUUUUUH!

varianta corecta

5) La final, am pus din nou boratura (cu iaurt de asta data) intr-o verrina, am infipt inapoi furculita (neah!) si m-am dus din nou cu prada in dinti. I-a placut. Mai acrisoara decat cea de la restaurant insa. Nu-i bai…mai am miere cu toptanul. O facem dulce :D.

MUUUUUUUUUH!

20 de răspunsuri la „F U Dr. Birchen! -> La gatit rumegus”

    1. Sunt insipide :D. Am pus si eu limba. Exact ca rumegusul. Dar voi fetele aveti gustul mai fin. A mea doamna afirma de ani intregi ca n-am papile gustative :D.

      1. hahaha, oricum, ma bucura ca incerci sa ii demonstrezi contrariul prin orice metode :D! bravo, e de laudat (si vorbesc foarte serios!).

        1. Hehe, multumesc frumos, dar sa stii ca e mai putin eroic de atat si mult mai masculin. Daca mi se zice ca nu pot ceva (sau fereasca sfantu’ ca n-am curajul), imi pierd somnu’ :D. Si cu cat pare mai dificil cu atat e mai incitant. Asta nu duce neaparat la lucruri bune si-n general, de fapt, doare. De exemplu am demonstrat o data ca POT trece cu capul (si persoana) printr-un geam. Nu vrei sa stii comentariile nevestei la asa o initiativa :D. Sau ale mamei (aveam vreo 19 ani). Da’ am putut. Acum am provocari mai intelectuale, gen bucatarit, si doamna mi le incurajeaza, ca, in general, nu se termina cu pupa pe buba ca sa treaca (desi e o asumptie greista, zic eu, mi-am bagat de doua ori labele in ulei incins).

  1. Nici nu ai idee cat sunt de incantata ca ai postat chestia asta. Sa-i multumesti doamnei tale din partea mea, pentru ca datorita ei am aflat o reteta bestiala.
    Stii ce voi face acum, nu? Imi scriu toate ingredientele si cu prima ocazie cand am drum la hypermarket ( sper ca pana sambata ) mi le procur si tanaaanaam.
    Sar’naaa. 😀

    1. Aaaaa, pai sa te pun la ambitie atunci: te bagi sa scrii un articol despre cum le-ai gatit? Dar detaliat. Pizdelile, injuraturile si atacurile la persoana trebuie sa fie:
      1) explicite
      2) ne-voalate (adica nu spui „du-te in floarea ma-tii”)
      3) cu directie clara
      Ai curajul?
      Ca sa nu zici ca-s lipsit de onoare, trebuie sa-ti spun ca e o reteta plina de suferinta :D.

  2. apreciez initiativa si gestul (truly), dar cred ca nici eu n-am papile gustative cand vina vorba de asa ceva 😀 da’ incerc eu aici s-o dau pe dupa plop: nu mananc chestii de-astea nici batuta! 😀 😀 😀 DAR stiu cum e cu provocarile astea culinare cand le vrea ACEL cineva. Te-ai duce si dincolo de Google&Wiki ca sa le vii de hac si sa obtii Victoria Suprema hihihihi (ras diabolic).

  3. Hmm… esti dubios, ma sperii aaaaaaaaaaaaa :))
    Stii ceva ce eu nu stiu? Construiesc vreo bomba? Nu, ceva nu miroase a bine =))

    1. Ooo nu, te iseli, mirosul nu-i rau. Nu-s inodore. Doar insipide. Dar stii ca-i o idee. Uite incerc si-ti spun daca explodeaza. Sigur sunt dubios. E genetic. Sunt rus. Daca nu suntem racketi, suntem poeti sau scriitori si daca nici una de mai sus, facem ceva cu mere. 😀

    1. Sunt obisnuit cu biozahardul de la scientista de nevasta-mea. Sa vezi ce tinem cateodata in frigider, ti-ar taia pofta de mancare o luna si ai slabi cati altii in 10 :D.

  4. :)) Nu, nu vreau sa stiu. Esti rus? Super.
    Am si eu rusi in neam…sau aproape rusi.
    Si faza tare legat de asta.
    Frati-miu cel mare era profesor de romana/rusa ( pe vremea aia ) si deh…viitoarea lui sotie ( aproape rusoaica ) il prezinta parintilor. Probabil ca nu a avut timp sa le spuna cu ce se ocupa frati-miu sau…nu stiu, dar cert este ca au inceput a susoti in rusa ( cand el era prin curte ) in ideea ca el nu intelege. :)) Da, da… :)) Am inteles ca nu au spus nimic de rau sau poate nu vrea frati-miu sa spuna…:))

    1. Eeeei, e limba cu subintelesuri, cine stie ce referinte dubioase or fi facut, da’ sunau gigea pentru un ginerica neavizat :D.
      Cum adica aproape rusi? Ma hazardez si zic Lipoveni. E? 😛
      In primii mei ani in Romania (cand munceam la convins nevasta sa ajunga nevasta) toata lumea credea ca-s basarabean (accentul meu era minunat de colosal pe atunci), ma priveau de sus si ma intrebau de burghie si gem. Degeaba faceam eu spume la gura ca mi-s Moscovit, era prea in nord ca sa priceapa publicul si intrebau din nou de magiun :D. Chiar si acum, dupa 16 ani aproape de vorbit romaneste (in casa cu doamna, ea nu vorbeste ruseste), mi se observa originea sanatoasa in scris. Doar ca de multe ori recitesc si copy/paste cuvantul in locatia corecta :D. Sau aproape corecta. Daca nu-s convins mai intreb la nativi. Dar imi cam cad tresele 😀 Virgula ma omoara. Tin sa precizez ca nu-s asa analfabet in limba de bastina (vreau sa se stie, am o demnitate de aparat! 😀 ). Asta-i si ideea cu blogul in romana, mai forteaza o rotita, mai izbeste un neuron. Si ma tin tare pe pozitie! Daca te uiti pe la inceputul blogului scriam un post pe saptamana cum ca „NU public comentarii in alta limba decat romana”. Prietenul meu Dima a incercat cam 6 luni de zile sa treaca de cenzura, dar cum speram, a cedat nervos inaintea mea :P. Nu ca si-ar fi pariat careva banii pe el :D. Deci, daah, asta-i experimentul meu cu limba lui Eminescu :D. Care probabil se tavaleste in mormant in suferinta.
      Am banuit eu ceva dupa numele nepotelului. Dar grafia m-a facut sa am dubii ca am dreptate :). Neah, ca nu ma inselam totusi. 😀 Dästept sunt! (asa ar zice mama 😛 )
      Neah, ca e in tema, foarte, foarte, foarte potrivit:

      Te-am speriat? 😛 Macar te-am pus pe ganduri? Se poate si mai rau, nevasta-mea a pus pe blogul ei muzica cantata de mine la chitara in ruseste (dupa portia necesara de vodka, bine-nteles).

  5. Da, lipoveni este cuvantul corect. Este o diferenta destul de mare ( din ce am inteles eu ) intre cele diua limbi, dar totusi frati-miu a inteles.
    Cat despre filmulet, nu m-ai speriat. Imi place rusa cat si accentul, dar este foarte grea. Sunt obisnuita cu aceasta limba, frati-miu mi-a mancat creierii cu dictia in limba rusa. Facea nu stiu cate ore pe zi exercitii d’astea ( dupa ce s-a intors din Moscova, unde a stat vreun an de zile, pentru schimb de experienta ). El este norocos, vorbeste si scrie la perfectie si regreta si in momentul de fata ca nu mai este profesor de rusa.
    Cat despre lb. lui Eminescu, tin sa te felicit. Nu as fi ghicit niciodata ca nu te-ai nascut vorbind aceasta limba. Vorbesc la modul cel mai serios. Scrii extrem de corect ba chiar si virgulele le pui unde trebuie. Si eu am multe scapari in gramatica, punctuatie, eu, care am beneficiat de un profesor de romana personal… si totusi am scapari.
    Dar daca ai mai intrat pe anumite bloguri, unde scriu romani…te vei cruci. Si, da, sunt romani. Nu vreau sa dau nume dar ei exista.
    Deci, felicitari!!!

    1. Am fost in delta si am vizitat niste mile impreuna cu o doamna profesoara de rusa de la Universitatea din Bucuresti. Olga nu stiu cum. Rusoaica. Acum o mie de ani :D. Da, e diferita, dar n-as zice ca a capatat statut de dialect. Nu stiu, de fapt.
      Mai, ma straduiesc, dar imi cunosc limitele. Si se simt minunat dupa niste pahare de ceva cand accentul cu ie-uri si uo-uri renaste viguros. Nevasta-mea se tavaleste pe jos de incantare cand ma prinde. Iar nu, virgulele sunt moarte curata. Asta si verbele care permit u, iu la final gen sperii care devine speriu…automat si fara drept de apel. Asa le scriu si apoi, hai inapoi si corectam :P. Uneori ma plictisesc sau am de scris mult si atunci sa te tii…e clar :D. Oricum, multumesc frumos, ma mangaie pe orgoliul meu supradimensionat :P.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s