Nimeni nu sta intre mine si ouale mele!

Acum cateva zile am hotarat ca astazi voi merge sa cumpar ultimele detalii esentiale ale festinelor pascale. Cumva hotararea mea avea o oarecare urma de logica: Joia e singura zi din saptamana cand magazinele mari tin deschis pana la pacatoasa ora 9 seara (in restul zilelelor inchid la 6 sau 7). Dar asta era relativ neesential fiindca intetionam sa plec mult mai devreme, cum circuitul meu includea mai multe magazine (pur si simplu unele lucruri se gasesc doar intr-un loc in tot orasul, deh). Dar, deloc surpinzator, hotararea mea de-a pleca din vreme s-a dus pe apa sametei datorita unor incidente neprevazute care nu merita amintite. Asadar, astazi la ora 5.53 trecute fix, plecam totusi la vanatoarea de detalii, amanunte si haleala. Calculasem noi relaxati ca nu-i problema, 3 ore sunt timp suficient pentru ce voiam. Siguranta a inceput sa mi se clatine cand, la primul magazinas unde aveam treaba, era inchis inca de la 6 (era 6.05 :P) pe motiv de arestatul domnului Iisus in gradina Ghetsimani. Am zis „hmmmm”, am cugetat ca-i magazin de luxosenii si au vanzatoarele fite si am purces mai departe spre urmatoare tinta. Si acolo: SUPIZZZA?? NOOOO, deloc surpiza, era tot inchis! Aici am zis „glam”, magazinul cu pricina era FNAC-ul (frantuzofilii stiu ce spun), magazin deloc de fite, deloc de lux. Cam pe la acest moment morcovul pascal a intrat atat de adanc ca s-a cuplat la cerebel si am grabit pasul spre tinta numarul 3. Pe drum, toate magazinele inchise!!!! Acolo, spre relaxarea mea totala, era deschis (magazin urias), asa ca am navalit ca barbarul si primul lucru am cumparat cadourile ce-mi mai lipseau. Dupa ce-am respirat usurat ca nu ma voi face de rahat, cat impachetau doamnele am aflat de la ele ca magazinul era deschis pana la 7.30.

Booon, asa ca am inhatat pachetele si direct la subsol la magazinul alimentar, unde aveam treaba, am poposit. Aici, am ramas cu gura cascata in fata hoardelor dezlantuite de cumparatori care se calcau in picioare. De cand sunt in Geneva n-am vazut asa ceva. Cetateanul genevez e molcom, lent, auster si potolit. Ce-mi vedeau ochii era o scena desprinsa dintr-un film cu zombii, unde femei despletite si cu ochii rosii si holbati se calcau urland in picioare, cu dragoste calvina, spre rafturile cu haleala. Am gandit linistit „aha”, mi-am scos tacticos listuta si m-am indreptat spre primele rafturi tinta. Cele cu oua. Si am constatat ca nu inaintez deloc, pe motiv de buluc uman frontal. M-am intors incurajator spre stanga, m-am intors spre dreapta si m-au intampinat niste fete disperate si la fel de pierdute ca mine. Nici o salvare aici. Era clar trebuia sa iau masuri! Doar nu era sa raman fara oua! Nu in fata muierii geneveze! NICIODATA! Si deodata, ca o epifanie, amintirile de estic au kicked in si mi-am adus aminte de lectiile primite de la nevasta-mea in vremurile cand, abia sosit pe plaiuri mioritice, ma invata cum sa urc si sa cobor din autobuzul 336. Lectiile de lupta gloatele, pare-se ca sunt exact ca mersul pe bicilceta, nu le uiti niciodata. Iar a mea fata a fost invatator bun. Mi-a aratat exact cum sa plasezi cotul in plexul colegului de scara, al gospodinei cu zarzavatul sau al pensionarei rezidente de autobuz. Iar eu am fost invatacel dedicat. Asadar, aproape cu un urlet de atac, m-am repezit cu capul inainte spre raionul de oua. Acolo am aplicat cu sfintenie sfaturile jumatatii si am ajuns la destinatie in doi timpi si largi miscari de coate. Nu zic ca ar fi fost mandra sa vada ce-a crescut la sanul ei, eu zic ca sa ma fi vazut ar fi intrat in pamant de rusine, dar ea n-are exact cum intelege ce lucru important sunt ouale alea pentru mine. Odata ajuns la raionul de oua, m-am proptit bine pe picioare si ca farul din Alexandria, in privirile stupefiate ale gospodinelor, am inceput sa aleg oua. De prisos sa spun ca nu mai era nici un ou rosu. Dar nu importa, cui ii trebuie rosii, asa ca am inhatat din altele si am inceput sa le verific de prospetime, zgarieturi, ciobituri, crapaturi si omogenitatea culorii. Mutrele audientei care ma privea? Mirifice! Eu zic doar atat: n-au decat sa dea ochii peste cap, or fi ouale mele verzi, dar sunt proaspete si fara crapaturi! HA! EAT THIS! (1)

Dupa ce mi-am ales cu mare grija 18 oua (nici mai mult nici mai putin, mi-au trebuit vreo 20 de minute), am pornit spre alte raioane in exact acelas stil Am repetat episodul cu ouale, la iepurasii aurii de la Lindt si ei asaltati de cetateni cumsecade calvini care smulgeau ambalaje. N-am vrut sa aiba poleiala fututa, nu se putea, asa ca si acolo a fost de ales. Dar iepurasul meu e perfect. HA! (2)

Prada pe masa (ouale le vedeti cand le vine timpul)

o gospodina fericita

Cu exceptia unor specialitati pe care le voi procura abia sambata, am reusit sa iau totul de pe lista propusa. In concluzie vreau sa sublinez:

1) NIMENI, dar NIMENI, NU se interpune intre Iusupov si ouale sale! NEAH!

2) Ouale mele sunt perfecte.

  1. Numeri ouale ca Nastase? 😀
    Draghe , esti un vajnic luptator pentru scopul sau bine stabilit! Brava la matale! 😉

    Răspunde

    1. Exact! Ai inteles miezul ideei! Ca bradu’! Pentru vreo o ora de lupta cu gloatele…dupa aia ma lasa puterile si ma fac colac :D. N-am experienta la linsat.

      Răspunde

  2. Eu nu pot lasa pe masa iepurasi si nici oua de ciocolata!Daca nu e nimeni pe faza,Felix,flocosul meu cel batrîn,le rupe poleiala 😀 si linge pe ciocolata pîna îl opreste careva.

    Sarbatori fericite!

    Răspunde

    1. Hahahahahahaha! Sarbatori fericite! Ai nostrii sunt mai lenti cu neuronul. Distrug doar pereti, ciocolata e obiect de cult, ii mai tragi o laba ca tipa umanca…da’ atat. Nu nutresc interes pentru dulciuri :D. Problema e cu noi, cum mai prindem cate un out/iepure cum ii rupem poleiala si le lingem pana ne opreste careva. E greu… atatea vicii, atat de putin timp!

      Răspunde

  3. :)) Vezi daca citesc postarile in ordine inversa? Acum am inteles de ce sunt ouale atat de impecabile.

    Daar esti un adevarat luptator. E misto sa vezi un barbat ca lupta pentru ouale lui cu atata indarjire si apoi mai spune: or fi ele verzi dar sunt proaspete si nu sunt ciobite
    Ahahahahaha…genial. Sa ma calmez.
    Gata, nimeni nu se pune intre tine si… =))))

    Răspunde

    1. Pai voila! Stiam eu ca vei pricepe sensul adanc a ceea ce voiam sa spun! Cine drac vrea oua vechi, moi si ciobite? Neah 😀

      Răspunde

  4. Aaaa si stii ce ma mai amuza extrem de tare, ce imi gadila neuronii oxigenati? Expresia: cozonac cu rahat =)))

    Răspunde

    1. Sa stii ca asta a fost prima chestie pe care am admirat-o in limba romana :D. Asa cum se distreaza orice plod roman de unele din verbele rusesti (ca sa dau doar un exemplu), nu spui care…stii tu. 😀

      Răspunde

    1. Nu. Dupa aia nu voi mai putea purta o discutie normala cu cititorii mei 😀 O sa-mi aud…”iaaaa mai zi o data „xxx”!”. Asa ca nope!

      Răspunde

  5. Nu vede nimeni, promit 😀 Nici macar eu nu ma uit 🙂
    Deeeeci?? clip clip 😀

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: