La Vasington cu treaba -> partea III

Cum spuneam anterior, ne-am petrecut cina cu un ochi la farfurie si altul la guristii care raportau de indeplinire a sarcinilor cininale. Asta, bag de seama, e obicei American, omul clefaie, mai scapa un cutit, o furculita si printre picaturi, cand nu se concentreaza la haleala, mai da un ochi si o ureche pe la vorbitor :P. Nu ca ce am avut de ascultat merita mai mult. De fapt, noroc cu mancarea, ca altfel dormeam cu capul pe masa, sau cascam de ajungeam in istorie.

bah, care are o scobitoare?

„daca puteti lua ochii un pic de la prajitura sa vedeti graficul meu….? va rog…alo…alo..”

nimeni n-a fost nebun sa stea la prima masa 😀

„si ma gandeam eu asa…oare cu ce iese pata de vin??”

Cam asa arata masa in dreptul meu in timpul discursurilor. Observati cafeaua. Carnetelele alea erau de fofo, ca toti aveam computere, da’ mai distrat sa ma joc cu pixul ca de mult nu am facut-o :D. Sa vezi Margot ce contraptie am facut pe el…

Cafea….

Mancarea a fost putina, oribil si fancy, cum vedeti mai jos. Prajitura merita un paragraf special. Gusta exact ca la cofetariile moscovite sau petersburgheze ale copilariei mele :D. Oribila! Am mancat-o toata, ca nu se putea sa nu mai experimentez o data in viata gustul ala ingrozitor si daca nu in America atunci unde? Ca la noi acum sunt grozav de bune!

o mana pe salata

Si horifica prajitura

13 răspunsuri la „La Vasington cu treaba -> partea III”

  1. deci 😆 cu spune nu alta, m-am distrat copios! si o intrebare: ce naiba ai vrut sa spui cand ai zis ca ai facut o contraceptie pe foaie?! ai desenat pilule, ce ai facut? sau prezervative 😆 ?

    1. Nu :D. Da’ e o idee :P. Nu stiu cum sa-i zic in romana, ma refer la un macanism ca-n jocul ala „the incredible machine”. In genul unei instalatii actionata de o minge care cade pe un suport care se duce gravitational si trage printr-un scripete o sfoara care elibereaza o pisica din cusca…care…si tot asa.

  2. pai, poate chiar din vremea copilariei data prajitura ceea…puteau cel putin sa o aseze pe o farfurie curata :))

    1. Nu, nu, nu, mucii aia sunt esentiali! Cum sa pui ceva atat de vechi fara sa lasi o dara mucilaginoasa de frumusete? 😀

  3. cum nu se vede mai, poza 2…imi place cum a iesit, cum nu se vede ca doar apare in cadru plin.

    crema de pe prajitura arata dezgustator, dar ai mancat-o? ma distreaza cum au uns farfuria cu sosul ala.:p

    PS: stai asa…ca nu postasem eu unde trebuia, ma refeream la postarea de mai sus putin…unde apare Liza in jurul hotelului acolo.Nu din sala, de la conferinta.

    1. AAaaaaaaaa….ca ma miram. Acum am inteles! Daaaa e frumoasa! Parca e dara de limbric sosul ala. Si avea gust de cauciuc ars. :D. Am mancat prajitura, cum nu! Pai mi-a adus aminte de cand eram mic si mergeam in vacanta de vara la Petersburg si stateam in Ermitaj toata ziua si mancam prajitura de la cofetaria de langa. ASa erau de scarboase!

  4. Vb serios, a decazut asa, oricum arhitectura, centrul este fff frumos.
    Am avut mai demult o colega din petersburg, olga, tare draguta si placuta si fina, din pacate am pierdut contactul cu ea.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s