Miaurica nu sfideaza fizica

Cum gradul de generalitate al teoriei lui Einstein este pus in discutie de colegii de la CERN, acum suflu si-n iaurt! (neah, cum care? aia…cu Eegalemcepatrat fiindca cu multe altele, si-a luat-o inca de pe timpul vietii spre incantarea iritata a lui Planck :D). Asa ca dau ochii cascati roata sa vad daca si mecanica Newtoniana sufera din nou particularizari din astea jignitoare! Un eveniment recent insa m-a linistit. Cel putin unul dintre campuri, ala gravitational, a ramas stabil si legile lui sunt respectate fara exceptie. Asta a aflat si Miaurica. Practic. First-hand. Cu 9.8 N/s. Adica, da Zazuza, Miaurica a fost animal experimental…. Insa nu intentionat ci prin forta lucrurilor. Natura cruda. Dar sa va povestesc ce mi s-a povestit fiindca, din pacate, n-am asistat in corpore.

Asadar, post-traumatic, ezitant si fooooarte pe departe ca sa nu fac infarct, a mea sotie mi-a comunicat ca, in timp ce statea la computer si cugeta la rosii si dovlecei, a auzit un zgomot puternic dinspre bucatarie. Ridicata sa vada ce pastele si grijania ma-sii se intampla, l-a vazut pe Fon-Fon (bestia mare si portocalie) pe pervazul ferestrei cu o atitudine satisfacuta si priviri multumite, inocente si galbene. Ca orice femeie normala, a ridicat din umeri si s-a reintors la treburile ei, adica la gimnastica pe masinaria ei de Ski font. Pentru cine nu stie inca, asta inseamna iPod nano dat la maxim in urechiuse si urlete asortate cu Shakira pe fondul efortului fizic :D. Crepuscular insa, de asta data, Fon-Fon s-a dovedit viu si cu puls si i-a dantuit prin si pe masinarie  (tare, tare suspect). Intrigata ca Fon-Fon misca, dar cu o intarziere de 40 de minute, a constatat lipsa lui L’obezel zisu’ Miaurica. Intrigarea s-a transformat in ingrijorare cand grasu’-patru-labe n-a aparut la raport. Asa ca a inceput sa urle dupa el si…STUPIZZA…..s-a auzit un vag miau jalnic. De afara :D. Cand a deschis fereastra bucatariei, a zarit 5 metrii mai jos doi ochisori tristi si o gura mare ce o priveau din gradina stabilimentului. Bine-nteles ca a procedat la recuperare si verificare. Stimate cititor, cu placere raportam ca bestia e intacta. Singura fiinta nemultumita de deznodamant, e criminalul Fon-Fon caruia nu i-a iesit aruncarea cu Miaurica pe fereastra. Adica i-a iesit, a zburat, dar al dracu’ Junior a fost recuperat, pupat si re-instalat. Viata e o curva!

Asadar, ca sa ne referim la lucruri mai universale, stati fara griji, mai avem gravitatie. E adevarat ca observatia existentei sale n-a mai fost datorata unui mar ci unei pisici (in forma de para, desigur), dar traim timpuri moderne unde e important sa fii original.

Think Different. Meow!

19 răspunsuri la „Miaurica nu sfideaza fizica”

  1. Oooooo , daaaaaaa…..viata e o curva! 😀 Intradevar! 😀
    Cum s-ar zice ,acolo , intre motani ,exista un conflict „de idei” , pare-se :D. Unul considera ca doi inseamna prea mult :D.
    Bina ca matzele au 9 vieti , asa se spune , nu? 😀 Cred ca trebuie sa ti socoteala pe raboj…una s-a dus , mai are 8! 😉

    1. Mai are 7, deja am raboj. Cand era mic, a uitat umanca de mamii lui usa deschisa la apartament si bestia pitica s-a tirat. L-am gasit cateva etaje mai sus. Era bebe. Asa ca zic 7. Si dah, as zice ca ei doi nu-s pe aceeasi lungime de unda, n-au fost niciodata 😀

  2. Radeti voi, radeti, da’ prevad un next box-office hit: „Razbunarea lui Miaurica”. Ce-o sa mai rada el atunci! 😀

    1. Mai eu sper! Si sper! Am sa rad cu lacrimi si am sa aplaud. Insa, ca sa fim drepti, razbunarea lui Miaurica se intampla zi de zi si ceas de ceas.

    1. Pai e de post nu de comentariu, findca am sa ma intind ca placintu’. Las’ ca fac post, e bine?

    1. Sigur, daca am zis se face. Acum planuiesc un post monumental pentru care fac cercetari, dar dupa asta il bag si pe cel cu „faptele lui Miaurica”. 😀 Si apoi ma intorc la Lucifer si compania. Ca n-am terminat-o cu ei :D.

  3. Mai de stirea aia cu particulele care depasesc viteza luminii am auzit si eu , intr-adevar foaret interesant, si acum ce fac, repeta japonezii experimentul, si asta ce inseamna?

    Saracul Miaunel, …, :D.
    Nu mai puneti poze cu ei? Tot asa grasi i-ati gasit dupa vacanta asta sau i-ati lasat pe maini mai bune?

    1. Pai in stiinta niciodata, NICIODATA, nu faci un singur experiment. Sursele de eroare sunt atat de multe, neasteptate si covarsitoare ca orice experiment trebuie repetat de un numar suficient de ori, incat sa poti afirma cu o anumita doza de certitudine ca ceea ce vezi/calculezi/modelezi este real. Asta este cu atat mai adevarat atunci cand se pune in discutie „o dogma”. Zic dogma, dar nu ma refer in sensul religios al cuvantului, ci mai degraba epistemiologic, cu sensul de teorema bine stabilita si general acceptata. Asa avanseaza orice stiinta. Intai trebuie sa convingi lumea ca teorema ta e reala si demonstrabila (ceilalti trebuie sa-ti poate repeta experimentul/demonstratia), apoi teorema devine consacrata. In timp apar retractorii, tipii care incearca sa o zguduie si sa-i gaseasca fisuri. Un timp, la teoremele reale si bune, nimeni nu le gaseste buba. Cu toate astea la multe insa, pe masura ce sunt testate zeci de ani, fisurile incep sa apara si teorema este finalmente daramata si inlocuita cu alta sau, de cele mai multe ori, este trecuta de la „aplicatie generala” la aplicatie intr-un „caz particular”. Adica in unele cazuri teorema ta este aplicabila, dar nu in toate. Asa s-a intamplat cu mecanica Newtoniana care se aplica frumos pe Terra, dar la mase foarte mici sau foarte mari…principiile ei nu mai sunt aplicabile si de aia avem fizica cuantica (de exemplu) si teorema lui Einstein (printre multe alte teorii ale altora).
      Pe scurt, cand ataci asa o teorie „consacrata” e bine sa o faci cu grija si atunci vrei sa fii foarte sigur. Fiindca daramarea unui principiu asa de bine stabilit si care sta la baza atator alte teoreme atrage o reactie in lant. Si atunci VREI SA FII SIGUR CA AI DREPTATE. O sa repete de o sa le mearga maul ca sa fie siguri ca n-au gresit. Or sa incerce sa-si darame propriul experiment ca sa vada daca problema nu-i la ei. Primul lucru in stiinta cand dai de ceva ciudat este sa zici „futu-i!!! Da’ unde am gresit??” si nu „Evrika!!! Ala era un bou”. Fiindca de cele mai multe ori boul esti tu. Fizicienii sunt printre cei mai educati scientisti. Sunt foarte precauti. Au bun simt si si-au luat-o timp de secole cand au fost obraznici.

      Ba da! Uite o sa pun. 🙂 Mai, as lasa-o pe doamna sa comenteze, eu ii zic lobezel oricum :D.

  4. deci mie povestile cu pisici cazute de la etaj nu mi se par amuzante. m-a luat deja cu vertij :lol:. dar totusi dilema persista… pisicile astea stiu ceva ce noi umanii habar n-avem 😀

    1. Pai nici noua. Dar fiind deja faptul consumat nu ne ramane decat sa radem infundat si sa mai stergem de pe raboj o viata :D. Dap? Cum sa cada in patru picioare, sa ramana cuminti acolo….ca vaca…40 de minute si sa faca miau doar atunci si exact atunci cand trebuie????

  5. scaracutul pisoi.sper ca e bine.pisoiul vostru flosos pare foarte inofensiv dar se pare ca nu poti cunoste niciodata pe „cineva” cu adevarat 🙂

    1. Eeeeei, nu-i foarte inocent. Daca nu statea cu ochii roata dupa pasarele si fundul aproape de marginea pervazului nu facea nici bubu. Eu i-am explicat ca sunt periculoase pentru pisoi, dar n-a ajutat. Iar flocosul, este posedat la intervale regulate de un samurai. Tacut si ucigator. Pare prost si gingas dar de fapt e un ticalos dibace :P.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s