Play-Doh? …dooh! Mai bine chec

Duminica, pus fiind pe infaptuiri marete, dar nestiind exact ce sa fac cu mine, vegetam la orizontala si rasfoiam site-uri incercand sa ofer posteritatii o imagine intelectuala demna de tot respectul. Vreau sa precizez ca nu ma plictiseam. Eu nu ma plictisesc niciodata. Eu doar… fotosintetizam indecis. Oare ce sa fac? Si in timp ce stateam prabusit apoplectic ca un imparat Roman si picurind inteligent balele pe tastatura, mi-a curentat ochii numele sotiei din pagina de FB a Lianei. Haaaa, gandesc eu, „ce face oare ea aici pe paginuta asta?” si citesc. Facea, pardon si ma scuzati de limbaj, laba la un chec faptuit de Liana. Checul ca checul, dar tot acolo, artista artizana o instiga sa ma puna pe mine sa infaptuiesc minunea, iar ea, doamna, incropea politicos o scuza pentru mine care sa justifice de ce nu as putea-o face. N-a zis de lene :D. Apreciez. Eu nu-s lenes. Eu doar… fotosintetizez indecis. Chestia asta a fost de masura sa-mi trezeasca paleoencefalul si sa ma faca sa graiesc din amigdala (aia cerebrala nu aia din gat) si testosteronic: „pai ce…adica eu nu pot? Ha! Las’ ca vad ele fetele astea”. Zis si facut, de voie de nevoie, mi-am antrenat si neocortexul si hai la Liana pe pagina sa citesc instructiunile. Le-am citit, parea chiar interesant de construit si decizia mea initiala de a face opera a fost dublata si de o componenta rationala, nu numai hormonala. Asadar, cu un gest Napoleonian, mi-am sters hotarat suvita de bale din coltul gurii, am facut biped ca omul si am purces sa strang componente. Dupa ceva aventuri care nu merita amintite aici, am gasit tot ce aveam nevoie si la orele 23 in cap incepeam sa curat, incurajandu-ma singur, o lamaie. Dar sa o luam cu inceputul. Ce necesita reteta (numita Chec Madeira):

1 portocala si o lamaie (de fapt coaja lor)

250 g de faina

225 g unt

275 g zahar (50 pentru confiat, 225 pentru aluat)

4 oua de gaina

35 ml de apa (pentru confiat)

50g  cubulete de coaja de lamaie si portocala deja confiate (din alea de cumparat)

Cum am facut:

Pai ramasesem acolo unde, plin de avant patriotic, m-am sculat si am purces la decojit citricele (nu ne intereseaza fructul ci coaja lui -> LATER EDIT: de fapt ne intereseaza, ca le stoarcem peste tort, scuze. LATER LATER EDIT: nu e tort e chec). In principiu, in reteta spune ca cojile trebuie decojite cu un curatator de fructe, apoi indepartata membrana aceea alba de pe spate si, in final, coaja trebuie feliata/decupata in fasii subtiri (care NU se numesc sau asemuiesc macar cu viermii ca leasina Zazuza :D). Cu mandrie raportez ca la acest punct mi-a dat ghes imaginatia creativa (activata de o lene cumplita) si am recrutat o scula geniala, de regula folosita pentru alte indeletniciri si care a facut exact ce trebuia din prima (DIRECT fasiutele de coaja). In imaginea de jos, observati ca lama sculei e zimtata la 3 mm.

scula miraculoasa

Deci rezolvand relativ usor etapa asta, m-am apucat sa cotrobai si am gasit o olita mica in care am pus cojile, le-am acoperit cu apa si le-am lasat pe foc sa fiarba. Au fiert instant spre disperarea mea (planuiam sa-mi organizez urmatoarele etape, dar n-a fost sa fie) si le-am lasat sa clocoteasca exact 1 minut. Apoi frigandu-ma cumplit am varsat apa si le-am clatit o data cu apa rece si am repetat operatiunea (cum scria in reteta originala). Imi inchipui ca tratamentul este pentru eliberarea acidului citric si scapatul de gustul amar al cojii, asa e? Sau nu?

Bun, in timpul in care pizdeam fierberea rapida, in alta cratita am varat cele 50 de grame de zahar si 35 de ml de apa si le-am lasat sa fiarba pana ce zaharul s-a topit. La acel moment am adaugat cojile de citrice de mai sus (bine scurse) si le-am amestecat pana au devenit translucide si cumplit de lipicioase. Treaba rezultata am lasat-o sa se raceasca rasfirata pe hartie de gatit.

Rasufland usurat (asta e partea cea mai nasoala a retetei in opinia mea), am inceput aluatul. Am amestecat volum la volum (225 g cu 225 g) untul moale cu zaharul si am pus mixerul pe ele pana s-au omogenizat.

Cand mi s-a parut ca sunt bine amestecate am adaugat, pe rand, ouale. Aici a fost cu adevarat complicat, fiindca gaina oatoare suferea cu siguranta de o ingrozitoare lipsa cronica de calciu. Primul ou s-a spart in timp ce incercam sa-l scot din ambalaj. Am cascat ochii ca la melc cand am vazut oroarea, m-am uitat la degetele mele, la ou, iar la degete si am decis ca e un factor extern ce-a cauzat drama si nu-s de fapt eu trol. Asa era, factorul extern era un gainat. Gainat care lipea goacea de carton. Am gandit filozofic ca la ce ma asteptam? Doar pe acolo iese la gaini, nu? Al doilea ou n-a avut o soarta mult diferita si s-a rostogolit de pe fund (cam 0.5 cm inaltime) pe blat si praf s-a facut. Omleta. Nu vreti sa stiti cum le-am manipulat pe urmatoarele. Sau poate vreti, dar nu fac declaratii. Mai am demnitate. Ideea e ca la final 4 oua s-au spart pe rand si-n castron. Intre doua oua am dat cu mixerul. Nu tare ca era deja aproape 12 noaptea.

Dupa ce am integrat ouale am pus faina..in pulbere. Mda, noroc ca erau 300 de grame in pungulita. Ca vreo 50 de grame m-au nimerit pe mine. La fel, faina se amesteca disperat cu mixerul pana e complet integrata in aluat si respectivul arata omogen.

aluatul final

Nuanta finala e reprezentata de azvarlirea fructelor confiate (alea de magazin) in compozitia aluatului. Eh, eu fiind mai de la tara, n-am avut citrice confiate ci doar rahat turcesc. Bun si ala, am gandit si am ales variantele non-mentolate pe care le-am aruncat in aluat si le-am mixeruit putin.

rahatul

Aluatul rezultat l-am turnat in tava de chec (a mea era putin mai lata decat standardul), si am presarat deasupra fasiutele de coaja de lamaie si portocala zaharisite (facute mai sus). Ca sa fiu sincer, „presarat” e un eufemism extrem de delicat a ceea ce s-a intamplat de fapt cu adevarat. In fapt, injurand in soapta (sa nu deranjez), mi-am falfait ca elicopterul mainile si zguduit fiecare deget in speranta desarta ca porcariile de fasiute se vor dezlipi de ele si vor ateriza deasupra aluatului. Trebuie sa stiti ca zahariseala de la punctele anterioare a functionat ca un ceasornic elvetian si grozaviile rezultate sunt mai bune decat superglue. Cam dupa vreo 5 minute de facut ca un zombi epileptic, cu injuraturile evoluand dinspre sexul cu  biserica si popa spre ala cu mama tuturor checurilor, am reusit sa pun TOATE fasiile zaharisite pe chec. Satisfacut si probabil isteric (eu nu mai stiu, mi-am reprimat) a trebuit sa ma spal pe maini cale de alte vreo 5 minute ca sa nu mai raman lipit cu labele de mobila. Acestea fiind gata, intreaga opera am bagat-o in cuptorul pre-incins (la 180°C si de sus si de jos).

in tava

cu oroarea deasupra

Semnul crucii nu mi-am facut, in principiu, dar am zis „hai bah, te rog eu frumos” spre zeitatea personala. Cam dupa vreo 40 de minute am inceput sa ma agit si sa-i infig scobitori ca sa vad daca e gata. Nu era. A fost gata in exact o ora si un sfert.

dupa 1 ora si 15 minute

Cand checul s-a racit un pic i-am stors lamaie si portocala in cap si l-am donat spre sexul frumos. Apoi m-am hotarat, in sfarsit, pentru calmarea stresului, sa incep sa modelez niste BauBau din PlayDoh (in sfarsit am si eu asa ceva, Play-Doh adica ca Baubau am de mult). Dar despre asta in episodul viitor.

  26 comments for “Play-Doh? …dooh! Mai bine chec

  1. Octombrie 10, 2011 la 7:29 pm

    Este super Vlad! SUPER.
    (a fost bun? :P)

    • Octombrie 10, 2011 la 8:51 pm

      Da! Da’ dulce si aromat ca un desert. 😀

  2. Octombrie 10, 2011 la 7:53 pm

    Ce ma distrezi cum ai scris la reteta 4 oua de gaina, hahaha, normal doar nu de dinozaur sau furnica…sau broasca…sau insecta brrrrrrrrrrr.Ce mai face oua pe lumea asta.Strut , vrabia, canarul, oua de mierla, cioara,cuc.
    hahaha

    • Octombrie 10, 2011 la 8:52 pm

      Si viermii fac oua :))))))))

  3. Octombrie 10, 2011 la 9:43 pm

    Fataaaa, in primul si primul rand, scula aia de citrice se confisca!!!!
    Apoi, ai zis ca lamaia si portocala sunt bune doar pt. coaja…gresit! Le-ai folosit si sucul, sadicule! Deci, rectifica!
    Apoi tu de-a dreptul ai caramelizat cojile in zahar, altfel nu-mi explic bulbuceala aia aramie in care au fiert!
    Imi place c-ai folosit rahat, ai o steluta de la mine, ca uite, chiar de la tara fiind, te-ai descurcat, desi credeam ca o sa folosesti stafide. Ntz, m-am inselat.
    Si in reteta scrie clar ca se lasa o ora si 10 minute la cuptor. Alea 5 minute in plus, l-au cam bronzat. Important e gustul.Parfumat si aromat si de la rahat, cu vreo 500 de calorii in plus…este??
    Oricum, te felicit! Te-ai strofocat si te-ai spart in oua…ups, in figuri, am vrut sa zic, dar o chestie atat de usoara si de fina, chiar nu avea cum sa-ti puna probleme, marite Rus 😉

    • Octombrie 11, 2011 la 12:48 am

      Se da.
      Mda, asa e ai detectat perfect bubele. Dar n-am stiut cat de translucide trebuie sa fie. Si am lasat pana am vazut prin ele :P. Alea 5 minute sunt facute ca sa fiu sigur ca inca se mizerifica (infintezimal) scobitoarea. Si mi-era frica sa un se plosteasca cand il tai. Stii, scoti minunea, chemi fetele, te dai rotund, scoti masculin cutitul, privesti indiferent, tai si pllloooeeeuuuuhhhhhh… totul se naruie. Si ele rad. Hohote de valpurii dezlantuite. Si te trezesti transpirat si disperat. Si mai lasi 5 minute. Ca nu facem discriminari rasiale :P.
      Hehehe
      P.S Am modificat. 😀

  4. Octombrie 10, 2011 la 10:10 pm

    aaaaa hahahahah, oua de viermi, groaznic.
    ouale de insecte sunt cele mai oribile, am zis.
    brrrrrrrrrrrrr

    4 oua de musca 🙂

    • Octombrie 11, 2011 la 12:44 am

      Da, un chec mic-mic cu oua de musca, praf de mobla, cristale de detergent, si bobite de cacareze. Intr-o forma mica-mica de tinut ace. 😀

  5. Octombrie 11, 2011 la 1:24 am

    Baga un later later edit: Le storci peste chec, nu peste „tort”! (pleosc, o palma dupe ceafa)! 😛
    Si scrie mataluta cam cate grame de rahat ai bagat de zice Kadia ca a fost mai mult decat dulceeee…io cred ca peste 200g, desi 50 era suficient!!
    Si daca se pleostea checul, nu-l puneam pe blog, stai linisitit sau ziceam ca e un dezastru. Dar decat sa zic ca am esuat, mai bine nu zic nimic, adica nu postez „grozavia”. Asa ca toate care-s postate, is pe bune, deci ies!

    • Octombrie 11, 2011 la 3:17 pm

      Aoleooo taaanti, nu mai dati! Ce-am facut???? Aoleooo!
      Bagat later later edit :D.
      Pai sa-ti spun ca vreo 200 de grame ca am citit eu acolo ca ai cumparat cutiuta cu 7 lei de 200 de grame si am cugetat ca doar n-ai aruncat restul la gunoi :D.
      Pai nu, la tine nici nu ma astept sa se plosteasca ceva, dar la mine e alta daravela. Adica nu compari experta cu boul. Ce dracu’. Eu mi-s bou. Stiu ca-s bou. Asadar procedez cu grija ca de exemplu eu nu stiu EXACT cat de uscata trebuie sa fie scobitoarea cand iese din chec. Daca are asa o farama microscopica de chec pe ea mai trebuie lasat? Nu intreb retoric pe bune ma intereseaza si nu m-am lamurit. Si cum o data am taiat un tort care s-a prabusit in el insusi (pe bune, din tuturoi a facut groapa) sunt speriat si suflu si-n iaurt. Deci nu, reteta ta e sigur precisa, tot ce-am facut a iesit. Dar cand gatesti cu boul si boul esti tu, ai muuuuuuulta grija.

  6. Ana
    Octombrie 11, 2011 la 7:41 am

    Arata extrem de apetisant! Felicitari! 🙂

  7. Octombrie 11, 2011 la 11:45 pm

    Nu mai dau, gata! Te-ai linistit?
    Pai, domnu’inginer, perfectiunea trebuie dusa la extrem, ce naiba!
    Cutia aia de-am cumparat-o de la Real cu coji confiate era de 200g si a costat in jur de 5 lei, dar io n-am pus decat 50g, scrie si la ingrediente. Restu’se pastreaza pt. alte dulcegarii. Si io la de-astea is zgarcita, pun cate un pic cate-un pic, sa-mi ajunga la vreo 5 daca nu 10, prajituri 😛
    Si sa stii de la mine ca fiecare expert a fost un bou la randul lui….pfuaaa cate fursecuri discuri tari ca piatra am facut pe la 18-19 ani…nu vrei sa stii!!!
    Cand iese scobitoarea cu farama aia microscopica pe ea si io moooor….asa ca impung toata prajitura sa vad daca se mai prinde ceva de ea sau iau alta scobitoare. Si daca prajitura e aurie si a trecut o ora de cand e la cuptor, injur farama aia si scot prajitura.

    • Octombrie 12, 2011 la 4:46 pm

      Sunt de acord si marturisesc cu rusine ca din cauza de ora tarzie, precum si din altele, am cam rasolit. Dar ma muscau toate de fund, pardon :D. Si am fost prea lent. Pai eu m-am gandit ca n-are ce sa-i strice. Decat sa nu se vada ca-i umplut cand il tai mai bine pun mult. In plus, oricum am sfeclit-o fiindca n-aveam ingredientul ala. Si am zis „ete fufu daca tot pun altceva macar sa pun cu kilu'”.
      Pai adica a venit randul meu sa le fac de piatra. Da’ stai asa, fursecuri n-am facut! Plac la doamne? Daca da da-mi un link :D.
      Pai trecuse ora si i-am dat mai multe gauri ca se simte placut sa i-o infigi. Dar avea firmiturica aia blestemata… Acum stiu. O bag undeva si scot tava. Sarut-mana!

  8. Octombrie 12, 2011 la 5:28 am

    mda, nu stiu daca s-a mai zis, dar aranjarea in pagina a lamailor cu scula este… freudiana de-a dreptul 😀 😀 :D. nebuna de Liana avea o chestie pe blog care m-a facut sa rad zile intregi 😀 😀

    • Octombrie 12, 2011 la 5:23 pm

      Asa e cand esti fiu de mama psihiatru. Freud actioneaza prin tine. N-a fost accidental, asa m-a indemnat simtul estetic. Si da, stiu treaba Lianei. De fapt cand i-am vazut prima data blogul era la nevasta-mea deschis pe computer. Ma asez eu….vad tarasenia, fac ochii ca la melcul turbat si ii zic alei mele „mai Lizu tu ai vazut treaba asta”. Raspuns simplu „da”. „Maaaai, tu vezi ce vad si eu?” Raspuns: „hihi”. „lizu am voie sa comentez la dansa pe blog?”. Raspuns categoric: „NU!”. Asadar am ramas doar cu incantarea. Tacuta. Dar Liana! Mai tata, iti inchid astia blogul pentru treburi nepermise 😛

  9. Octombrie 14, 2011 la 2:56 am

    M-ati strigat?? Nebuna de Liana a venit…ce am pe blog, frate?? Gongi, serpi, soparle?? unde, unde? Ziceti mai deslusit ca la ora asta nu mai pot sa citesc printre randuri. Daca o sa-mi ziceti de penisul ala din banana si coitele de inghetata, va sterg de pe lista!!! E doar o banana cu inghetata, ce dracuuu! Nu mai are voie omu’sa manance banane?? asa cevaaaaa

    • Octombrie 15, 2011 la 10:35 am

      Adica, Liana tata, tu chiar crezi ca e mai bine pentru imaginea ta sa zici ca chestia aia n-a fost facuta intentionat ci subconstient??? :O Dumnezeule ce subconstient interesant, activ si… tulbure! 😛 Pai eu propun sa-l lasi sa zburde mai des ca uite, ai vazut? E sursa de inspiratie :))

  10. Octombrie 14, 2011 la 3:02 am

    Zazu’tu esti dusa mai rau decat mine, pe buneeee….si decat Vlad!
    Pai, unde vezi tu chestie freudiana?? o lamaie si o portocala de zici ca-s ochii scosi din orbite a unui francez cu nasu’rosu de la votka tovarasului rus….asa stiti sa bagati numai pizma si ura!
    Niciun mahlzeit!!! 😛

    • Octombrie 15, 2011 la 10:39 am

      Liana, määääi, mai las-o incet cu desenele animate, ca uite ce patesti si se strica frumusetea de subconstient de mai sus si e mare pacat! Frantuz cu nas de rus in loc de coitze???… de tine imi e frica! Noi suntem normali!

  11. Octombrie 15, 2011 la 6:41 pm

    🙂 🙂 🙂
    Ai vazut ce i-am raspuns lu’creatza aia pe blog, nu? Cum, unde?? Acolo cu banana lu’Adam. Si-n capu’vostru tot filme porno ruleaza 😛
    Tuuu, normal??? Du-te ma’ d-aici!!!

    • Octombrie 15, 2011 la 9:50 pm

      Pai nah acum daca ai desconspirat, ce sa fac? 😛 Sunt barbat, nu carpa si recunosc. Da, cu mana pe inima, in mintea mea ruleaza filme porno regulat. Am program cultural si cum indraznesc sa lancezesc cum baga creierul cultura in mine. Deci vezi eu recunosc. Constient. Problema e ca banana aia izvoreste dintr-un subcontient tenebros. Al tau :D. Ceea ce ma face pe mine normal la standardele astea, Fiindca zic eu ca subconstientul cu pricina, cel care a plasmuit banana dintre meandrele concretului e mai pervers decat constientul meu supus cenzurii eticii moderne si conceptelor stiintifice si epistemiologice ale societatii actuale ce m-a educat pe banii contribuabililor! Ai inteles ceva? 😛 Pe scurt: tu esti mai perversa fiindca afirmi ca nu ai stiut ce faci cu banana!

  12. Octombrie 16, 2011 la 1:01 am

    Tragea-mi-as palme, cine m-a pus sa vorbesc de banane!!!
    Fata, io am facut o reteta: Adam banana icecream. Nu am inventat-o io, pe sotul meu nu-l cheama Adam, nici Liana lui Tarzan nu sunt, deci n-am copt-o intai si pe urma am desenat-o. Nu. Am vazut la televizor, la em. Cireasa de pe tort, Doru de la Parlament a facut desertul asta si urma sa fac si Eva peaches’s, da’ daca iar incepeti cu pizma asta de devoratori de pornosaguri ce sunteti, poate o fac chiar maine, daca ma ‘nervati si-o pun pe blog in toate splendoarea ei. Apoi o sa prepar si niste pizdulici in sange si coite de curcan in sos bechamel. Ah, si-am uitat de supa de penisuri de caine, cica-i la moda in China. Care-i faza? Comenteaza careva?

    • Octombrie 16, 2011 la 7:24 am

      Aaaaa, pai atunci esti normala!!! äàààààààààà…..
      Da’ te-am enervat s-o faci pe Eva? 😀

  13. Octombrie 19, 2011 la 12:19 am

    Sa nu-mi zici mie Liana daca n-o fac!!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: