Post normal despre Alien Bar

Nu stiu cum am omis sa vorbesc de asta pana acum. E clar, dau rateuri :D.

H.R. Giger este taticul lui Alien. Ala care-i papa burtica lui Ripley. Desi bietul Giger e nascut in Chur si si-a trait traiul in Zürich, muzeul Alien e locat in Gruyère. Explicatia, zic eu, este aceeasi cu cea de la magazinele Universale, unde intotdeauna lenjeria-diafana-cu-danteluta este pusa intre jucariile de copii si scule si anume ca sa tina ocupat monstrul sau masculul din dotare, cat timp casca apartinatoarele linistite si indelung ochii (la matasuri, in prezentul exemplu). Eeeeeei, urmand ideea de mai sus, probabil stiti deja ca Gruyère este celebru pentru branza si bezelele. E necinstit, dar asa stau treburile: intai mancarea -> apoi arta.  Oraselul minuscul e plin pana la refuz de magazine care vand, EXACT, branza si bezele! Doamnelor le ia Dumnezeu mintile. Intra in toate. Nu rateaza nimic. Drept care si noi, masculii drepti ca bradu’, trebuie sa tropaim pe undeva. Altfel devenim enervanti si acrim branza…crapam bezelele… Asadar, solutia primariei? Muzeul Alien.

sa fiu magar si sa zic ca asta-i satucul? Dap, asta e 😀

Acum..chiar asta e tot 😀

in fata muzeului (pozele-s din vara, n-am fost acum)

cin’ se tine de codita?

tot din fata

Muzeul e grozav de interesant si  maricel dar, stupoare si oroare, nu-i voie la impozat. Nici macar cu plata. As fi platit oricat. Dar ca-n reclama la VISA -> unele lucruri nu se pot cumpara cu bani. Deh! Inauntru ce mi-a placut grozav este podeaua exact ca-n film, foarte elaborata. Nu-i chiar piatra turnata, e linoleum, dar unul al dracului de rezistent (m-am prins ca-i linoleum fiindca am vazut un colt scorojit).

de asta ziceam, asta-i podeaua

poate se vede mai bine

asta-i intrarea in stabiliment

Toti peretii sunt acoperiti de desene si picturi imense, majoritatea fara legatura cu Alien, dar in acelasi stil. Omul a fost plin de idei, iar Alien si decorurile din film au fost doar o mica parte din ce i-a trecut prin cap.

Asta-i stilul (toate pozele dinauntru nu-s ale mele, sunt din album sau carti, facute de altii)

(nu-i poza mea)

(nu-i poza mea)

(nu-i poza mea)

(nu-i poza mea)

Ce mi-a taiat mie si respiratia si glasul au fost modele la scara de navete, tunuri si tehnologie Alien.

(nu-i poza mea)

(nu-i poza mea)

(nu-i poza mea)

Bombonica de pe coliva este ca exista si niste modele 1:1 de alieni atat de bine facute ca-ti baga frica in oase. Apropo, sunt inalt cat un Alien. Am verificat.

(nu-i poza mea)

(nu-i poza mea)

(nu-i poza mea)

Ca paranteza, fetele care intra in muzeu reactioneaza la mobila si decoratiile interioare.

(nu-i poza mea)

Toate astea sunt in semi-intuneric, bine-nteles :D. Si sa nu uit. Intr-un colt se afla si o camera „rosie”. Instalatii Giger-style de placeri si torturi sexuale. Traznet. Dar nu-s pentru inimi sensibile si suflete curate.

La iesire/intrare, ca sa mai ogoiasca un pic amarul legat de „fotografia interzisa” sau, mult mai probabil, tocmai de aia, exista si magazinul muzeului de unde orice muritor poate achizitiona la preturi intre 3.000-6.000 de SFR (francii locali ~ euro zilele astea) replici si reproduceri ale operelor non-pozabile (de la scaune la tablouri). Bine-nteles ca exista si ciurucurile standard gen tricouri, insignii, albume si postere. Nu comentez mai mult, eu-s fan dedicat si m-am lasat corupt, am plecat cu sacosa plina (si-un album traznet).

Ca sa intareasca senzatia de bine si de integrare in absolut, drept in fata muzeului se afla Cafeneaua Alien. Cafenea care imbina perfect utilul (haleala) cu placutul (arta) si reuseste sa faca ce nici unul din magazinele din vale n-au izbandit: sa administreze (vai, in sfarsit) bezele si branzici (alien-like) masculilor aciuati pe acolo. E decorata exact ca-n film si ca-n exponatele din muzeu, cu aceeasi grija pentru detaliu. Dap, am fost de fiece data cand am ajuns in Gruyère, cum altfel? Eu mi-s mare amator si de arta si de haleala si de Alien. Da, nu-s filozof. Deh..voi ramane cu o neimplinire pe planul autodezvoltarii personale. In plus, spre deosebire de muzeu, in bar e voie sa faci poze. Asadar, am ametit ambii bartmani cu blitzul meu de neam prost. Dar n-au zis nici pss. Isi stiu interesul si inteleg ca un mascul frustrat ca n-a putut fotografia la Giger „can go Alien on ‘em”. Si bine au cugetat. Chiar asa, am mai spus ca-s cat alienu’? 😀

la intrare in cafenea (dap, am revenit la pozele din arhiva personala :D)

barul

masa noastra

piciorul mesei

asa arata cafeaua

La bar

cu alte antichitati

schilava 😀

„hai maaami ca nu te papa! Tu-l papi pe el!”

  1. Sunt impresionata , de-a dreptul! Imi place maxim ! 🙂
    Ai voie sa atingi exponatele? Daca nu ti se permite fotografiatul?
    No…daca spui ca esti de aceeasi masura cu alienul…bine ca nu te-or confundat vizitatorii cu unul din exponatele de muzeu! 😛 Daca gaseai o doamna mai zeloasa si te pipaia temeinic? 😛
    Lasand glume de o parte , e fain muzeul ! Si satucul! Nu stiu daca as intra din magazin in magazin , cred m-as plictisi dupa al treilea , insa muzeul sigur l-as vizita. 🙂

    Răspunde

    1. Nu scria nicaieri ca n-ar fi voie asa ca nu vad de ce nu. Toate insa erau in acvarii din acelea de sticla sau macar protejate de o sticla (picturile). Asa ca de fapt n-atingi oera ci o sticla. Cele de afara poti sa le atingi cat poftesti. Eu am pus mana pe una din doamnele statui (cand nu se uita nimeni :D) si se simte ca orice tabla sau lemn dupa caz. Si eu cugetam la un moment dat ca ar fi fost misto sa le fi facut mecanizate sau electronice. Sa miste. Sa piste. Sa muste.
      Materialul multora este un fel de masa plastica turnata (pe astea ai fi vrut sa le atingi, nu-i asa?). Si eu m-am intrebat ce e, m-am uitat pe net si am gasit. E exact polimer de machete. Deci am atins la greu. E ca un plastic mai urat (grizuliu asa) pana cand il vopsesti. Stiu ca au aspect de plastilina, dar nu-i. E o polietilena (nu-mi amintesc numarul de repetitii).
      Daca ma confunda lumea cu-n exponat doamna aia…nu statea la pipait. Fugea mancand pamantul. Sa vezi, ma uitam eu la o pictura si langa mine o doamna la vreo 50 de ani. Din aia aranjata, profa de facultate ceva. Asta se uita la pictura de langa mine (foarte sexuala). Dar fiind o vanzoleala de forme tipa a avut nevoie de timp si concetrare sa-si dea seama ce-i acolo. Dar cand si-a dar a tresarit sa cada pe spate (era cam dur asa, nu prea pentru femei) a cascat ochii a zis doamne dumnezeule, s-a uitat urat la mine de parca era vina mea si a fugit spre o alta doamna sa comenteze apasat si revoltat cu aia. M-am simtit ca-n liceu :D.
      Muzeul merita vizitat macar o data. Dar abia dupa cateva vizite vezi cam tot ce-ar trebui. Mie mi-a cazut fata a doua oara de cate…sarisem. Branza aia e o porcarie :(. Am crezut ca mor ultima data de la ea. Bezelele-s bune.

      Răspunde

    1. Intreb si eu ca Dumnezeu pe Gavril: esti sigura-sigura ca vrei sa vezi? 😀

      Răspunde

    2. Si adaug ca PS: de parca n-ai stii.. 😛

      Răspunde

  2. Interesant!
    Apropos de intrebarea ta : eu as fi atins totul , nu numai polimerul.Cel mai placut la atingere mi se pare metalul…dar nah! Poate e placerea mea! 😀
    Deci e fain acolo! 🙂

    Răspunde

    1. Mie imi plac structurile astea maleabile de mor. Gen plastilina, coca…
      Metalul il leg automat de frig. Cand eram mic m-a pacalit unu’ din iubitii maica-mii sa pun limba pe o clanta si.. m-a durut, ca am pus-o 😛

      Răspunde

  3. Uitasem : imi place avatarul tau…este B E S T I A L ! De unde il ai? 🙂

    Răspunde

    1. Cu jena marturisesc ca l-am gasit pe net, singura contributie a fost ca l-am ales pe asta. Nu imi place sa fac asta, dar azi nu m-au tinut curelele sa-mi fac singur unul. Dar voi face 😀

      Răspunde

  4. Multumesc! 🙂
    Ma duc sa ma dau pe ele! 😉

    Hai sa iti vad creeatia cat de curand , bine? 😀 Poate ceva specific de Craciun?Sau ce zici de un Rac stilizat? E? 😉

    Răspunde

    1. Interesanta sugestie :D. Un rac de Craciun :)). Asta va fi.

      Răspunde

  5. Hai cu racul ala….ca mintenas vine Mos Nicolae si Craciunul…. 😀

    Răspunde

  6. Si eu m-as fi dus la muzeu, ca de branza is satula…si de „bezele” e plin podu’.
    Ba, da’ce fain e baru’ala…mortal!!!Daca as avea bani, as face asa ceva in Timisoara, doar sunt fan Alien 😉

    Răspunde

    1. Pai trebuie gasit un investitor. Cu un bar misto si mancare buna se scoate investitia rapid ca am vazutca ardelenii si banatenii sunt mult mai dornici de iesiri decat Miticii 😀

      Răspunde

  7. […] imi plac desenele lui Giger de mor, chestie care mi-a amintit de cat de misto au fost vizitele la muzeul si barul Alien din Gruyer. Si de faptul ca am niste figurine misto de acolo si-un poster masiv. Oare unde-or […]

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: