Ciorba ardeleneasca (categoria made by Vladen)

M-am hotarat sa va terorizez regulat cu o reteta pe saptamana :D.Carevas’ca:

De cand si-a descoperit pasiunea pentru supe si ciorbe, Kadia lasa dare virutale de bale la retetele cu pricina de pe blogurile culinare. Una insa i-a luat suficient mintile incat sa-mi povesteasca intamplator si mie, si anume „Ciorba de cartofi ardeleneasca cu costita afumata” de pe blogul asta. Treaba cu ciorba si cartoful mi s-a sters automat din minte (ciorba e balast, desi, cei drept, e balast bun), dar cuvintele „ardeleneasca” si MAI ALES „costita afumata” au ramas bine infipte in subconstient. Si au staruit acolo pana ce, in final, si-au gasit drumul in constientul subsemnatului, incepand sa apara cu frecventa ingrijoratoare intre gandurile legate de iepuroi, sex, masinile teleghidate de la Traxxas, axa Metatron-Mihail-Sataniel, Bruegel, iara sex, gin, motani, alt tip de iepuroi, cartea mea cu crime, cadouri si lego. Asadar, am decis sa iau taurul de coarne si sa dau ghes chemarii glasului interior care repeta obsesiv: „…costita…costita”:

1) am avut un inceput optimist, studiind protocolul de efectuare. Si, pe masura ce citeam, optimismul meu se estompa. La finalul primei citiri aveam nod in gat. Am inghitit cu greu si am mai citit o data. Si inca o data. Si inca o data. Sa nu credeti ca reteta e prost scrisa, nici vorba. Dar este pentru profesioniste, nu pentru mutalai. Pentru cineva care a mai facut multe alte ciorbe la viata lui. Eu nu ma incadrez in categorie. De intrebat autoarea, nu mi-am permis, in plus era mult prea tarziu in noapte ca sa obtin vreun sfat. Asa ca m-am sumetit slavon, n-am intrebat pe nimeni si am hotarat ca ma descurc. Asa ca am mai citit de n’spe ori reteta.

2) Am inceput sa curat cartofii (de dimensiunea si numarul celor din poza) si sa ii toc in cubulete cu latura de cam 1 cm (poza).

Activitatea a fost teribil de plicticoasa fiindca cartofii mei erau varietate bio-nano. Adica comunisti, bolnavi, pitici si urati, genul pe care si bunicutele de la tara considera sa-i fiarba pentru godaci. Aici sunt la suprapret. Pare-se ca la aia mari si frumosi stramba din nas don’soarele.

3) Am spalat niste cubulete de costita afumata deja taiata in paralelipipede (1.5/o.5, poza) si le-am pus sa se prajeasca cu putin ulei intr-o cratita pentru 3 minute.

Ulterior am pus cubuletele de cartofi, o lingurita de boia, o lingurita de piper, am completat pana la 2l cu apa si am lasat-o sa fiarba la foc mic (4/12)  pana cand au fiert cartofii. Eu i-am incercat cu furculita sa vad daca intra in ei. A fost incredibil de lung. In reteta originala trebuiau adauate si „2-3 fire de leustean”, dar eu ma iubesc nespus si n-am pus :D.

4) in timp ce treaba de mai sus se apropia inceeeeetisor de punctul de fierbere, intr-o alta cratita (cu teflon) am pus un pic de ulei si am prajit o ceapa mare tocata minuscul (imagine), pana a devenit translucida.

In acel moment planuiam sa pun o lingura de faina. Frumos organizat, impecabil planuit, dar.. n-a fost sa fie. N-aveam lingura. Toate erau in masina de spalat vase care…mergea. Asa ca am pornit in expeditie de prada prin casa intreband cu priviri planse de ceapa, daca exista vreo lingura dosita pe undeva.  Incredibil, dar am gasit una intr-un castron de cereale. Am spalat-o cu disperare, am sters-o sa nu lipesc faina si m-am repezit in punga. La acel moment ceapa mea era foarte translucida, dar nu s-a ingalbenit si nici prins. Probabil ingerul meu pazitor si-a ars ceapa. Tough! Better him than me :D. Cum scrie si in reteta originala, faina nu se pune dintr-o data (ca sa nu devina cocoloase) ci se presara in ploaie in timp ce se amesteca, cum se face si la prajituri. Asadar am presarat-o constiincios pana s-a omogenizat si am adaugat 75 de ml de apa rece. Am luat treaba de pe foc, am mai adaugat apa (30 ml) pana s-a diluat la vascozitatea unei creme groase si am adaugat 100 de ml de bulion si 2 polonice din treaba de mai sus (aia care incerca sa fiarba..). Am lasat din nou sa fiarba (poza) si apoi am strecurat-o printr-o sita (poza) in oala cu ciorba (adica tot in aia care incerca sa fiarba). Strecuratul are ca scop indepartarea impuritatilor mai mari, gen ceapa.

5) Am adaugat 300 ml de smantana in oala. Inainte sa adaug smantana in oala i-am turnat niste supa in cap ca sa se echilibreze temperaturile (scria in reteta originala). Am adaugat si o lingurita de sare si am lasat-o sa mai dea o data in clocot.

6) Eu am adaugat marar in castroane. Asta nu era in reteta originala, dar rus suntem si nu-i democratie. Fiind supa mea am facut ce-am vrut cu ea!

Mie mi-a placut grozav si a parut sa aiba si succes, dar eu unul am mai adaugat lamaie din plin, ca mie imi place acrisoara. Costita a fost EXCEPTIONALA :D.

Navigare în articol

  20 comments for “Ciorba ardeleneasca (categoria made by Vladen)

  1. Ianuarie 23, 2012 la 1:23 am

    vai di mini ce-i in capul tau! nu obosesti?

    • Ianuarie 23, 2012 la 3:34 am

      Nooooo…. Io??? Ce nu stii? Mi-s ca terminatorul. Nimic nu ma distruge, nimic nu ma oboseste, nimic nu ma darama. Afara de taieturile la degetel! Alea-s chin, amar si jale. Dar pentru ganduri e loc! 😀

  2. Ianuarie 23, 2012 la 2:54 pm

    Eu nu prea sunt amatoare de supe, ciorba de burta imi place, si cea de rosii cu galuste de faina … cam atat. Ocazional si cea de perisoare

    • Ianuarie 24, 2012 la 1:14 pm

      Pai eu le tratez ca balast. Mie imi este mereu foame si prin urmare un pic de apa care a fost peste carne este mereu bine venita la mine in stomac. Nici mie insa nu-mi plac toate. Dar ca toate bucatarelile mele: eu nu-mi fac mie de mancare (nu mi-as gati mie nici mort, mai bine mor de foame) ci publicului (sotie/familie/prieteni). Altfel, eu consider alint sa-mi gateasca cineva mancare si-mi place de mor. Asa ca nu-mi gatesc singur.

      • Ianuarie 24, 2012 la 2:55 pm

        Pt mine nu prea gateste nimeni, sotul meu isi gateste lui nu avem gusturi comune, singurele mancurari mancate de la altii sunt la mama sau la restaurant! Norocosule!

  3. Ianuarie 23, 2012 la 3:38 pm

    presupun ca pt profesionisti era strecuratul ala, ca de pe partea mea, mie-mi place ceapa in toate mancarurile, deci era mai mult decat bine venita! bai frate, ce foame mi-ai facut!!! 😀

    • Ianuarie 24, 2012 la 1:18 pm

      Pai toata reteta a fost cam profesionista pentru capacitatiile mele. Eu nu-mi permit sa am initiative. Scrie la reteta „ca trebuie sa sar de 10 ori cu oala in mana”? :))) Sar cu aplomb! Nu schimb nimic in afara ingredientelor la care sunt alergic (gen nuca de cocos sau menta).

      • Ianuarie 25, 2012 la 9:58 am

        aia e valabil doar la prajituri cu saritul :))))))))))))))
        la mancare merg improvizatii! am pus putin bulion de ex in sosul de smantana al fiica-mi pt spaghete. a trecut razant, l-a vazut asa cu o tenta de roz si a urlat: de ce e roooooooz??? mi-ai stricat mancareaaaaaaaaa!!!! am ras, a fost bun, dar asa baga ea strambe sa-mi faca viata mai interesanta!

        • Ianuarie 25, 2012 la 11:11 am

          Acum intreb si eu ca masculul fara treaba? Da ce aveai, doamne iarta-ma, cu sosul fetei de spaghete? Mie sa-mi fii facut asa ceva cred ca secerat cadeam. Atac faceam. O luam de la inceput. Cu nod in gat si lacrimi pe piept.

  4. Ianuarie 23, 2012 la 9:17 pm

    Pfuuua, ce bunaciune, imi ploua in gura! IDaca nu te superi, io as fi lasat costita aia sa se friga in „sos” propriu, zau asa, nu i-as fi luat parfumul cu ulei 😛

    • Ianuarie 24, 2012 la 1:20 pm

      Cum sa ma supar? Orice sfat e bine primit si mai ales notat. Incerc sa ma dezvolt :D. Doar ca eu nu-mi permit sa am initiative din astea (decat daca sunt povatuit in prealabil) fiindca nu ma pricep suficient incat sa am neobrazarea sa operez modificari de retete. Tu esti experta, e altceva. Cand esti „fraier” ca mine taci, faci, inveti si te inclini.

  5. Anna
    Ianuarie 24, 2012 la 3:37 pm

    Mdea….wordpress haleste cururi la greu…mie ar trebui sa imi dea bani ca a muscat din bucuta mea , curul meu e special si nu il musca oricine….oare astia nu stiu? 😛

    • Ianuarie 24, 2012 la 4:45 pm

      Nu stiu dar sper pentru ei nici sa nu afle ca nu scapa vii si mi-e teama de ce ar pati bucile lor 😀

  6. Ianuarie 25, 2012 la 12:01 am

    Unde e vorba de cururi, hop si eu! 😛 Ce, ma, numa’ pe voi va musca de cuuuuur??? Si, pe mine, deloc?? Ufff, in ce lume virtuala traim! Huooooooo wordpress!!!!
    Ah, apropo de cururi…(observati de cate ori am scris cuvantul „cur” fara sa ma balbai??) ce experta, mai Vlade, experta, my ass, haida de, dar asa las’ io costita sa se prajeasca in tigaie fara niciun strop de ulei, pana se face jumara! Las’ ca vezi tu, in curand voi posta o reteta de o sa-i tzatzaie curu’ lu’ fiecare Ghita de pe ulita copilariei mele…foarte indepartata 😦 Si nu-mi vad curu’ de cata treaba am!
    Bei, o sa ziceti ca am facut oda curului si p-orma ma stergeti si dati vina pe wordpress! N-aveti buca, ma, n-aveti buca 😛

    • Ianuarie 25, 2012 la 12:32 am

      Vaaai de mine, eu nu sterg comentarii :P. EVER! Am publicat si trolul care-mi zicea ca-s criminal fiindca o data prin ’44 soldatii rusi au facut ceva matusii, bunicii, nu mai stiu. Mi-a placut, eu voiam sa ma conversez, ea nu a mai venit desi ii dedicasem post :D. Asadar tu cu cururi si mai ales in combinatie cu ideea de jumari si ghita, mergi publicata la fix :P.
      Baga reteta, sa vedem…sa comentam…

  7. Ianuarie 25, 2012 la 11:41 pm

    Bag, bag, stai pe vine…cam doua zile ;P

  8. Ianuarie 28, 2012 la 2:00 pm

    Ti-a iesit exceptional vad! 🙂 Ma bucur ca v-a placut. Dar zi drept…n-a fost chiar asa greu cum te asteptai nu? Si vaaaai ce merita tot eforul la cat de buna e! 😀
    Sa stii ca poate a fost bine ca erau asa mici cartofii. De cateva ori am facut-o cu cartofi din aia mirobolanti, mari cat China si nu a fost asa gustoasa. Cred ca sunt crescuti in burete cartofii aia mari si nu au destul amidon astfel incat nu se ingroasa supa ca lumea.
    Si sa stii ca poti sa ma intrebi oricand, orice. Se intampla des sa nu dorm noaptea :).

    Si btw, La multi ani sanatosi! Sa-ti traiasca nevasta! 😛 🙂

    • Ianuarie 31, 2012 la 11:00 pm

      Multumesc de lauda, dar eu cred ca am gresit ceva: smantana. Am folosit din aceea de frisca, nu acrisoara. N-am gasit aici. Nu au. Adica au dar nu la ora la care m-am apucat eu de ea. A fost asa, o reactie de moment :)). A fost greu. Dar nu actul in sine ci sa pricep ce trebuie sa fac. Subliniez, n-am cerut nici un fel de ajutor! Nici cu romana, nici cu jargonul si nici cu procesul in sine (ala de bucatareala :D).
      N-am avut de ales cu cartofii! Si asa erau moi parca erau animaluse.
      Multumesc frumos, dar sa stiti ca eu interpretez mot-a-mot ce mi se spune si o voi face :). Adica voi intreba. Multi au regretat amabilitatea :)).
      Multumesc frumos! Ii transmit!
      P.S: DAAAAA A FOST BUNA CIORBA!!!! 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: