De ce totusi am vazut Venetia

In general nu-mi plac italienii. Fac eforturi deosebite sa nu generalizez, in speranta ca, in viitor, voi intalni unul care sa-mi si placa. Pe moment nu mi s-a intamplat :). Ma deranjeaza totul, de la lipsuri gen rigurozitate, consecventa, loialitate si punctualitate, la comportamentul hiperdemonstrativ, emotivitatea exagerata, ambitia oarba si orgoliul nefondat. Ca sa nu o lungesc, fiindca nu asta-i subiectul, ii percep ca pe o natie care a adus mahalageala si lenea la rangul de arta. Solutia pe care am gasit-o eu pentru o convietuire amiabila pe aceeasi planeta este sa-i evit eu. Si as fi zis ca comportamentul meu germanic ar trebui sa le trezeasca si lor aceleasi reactii. Dar fiindca Murphy este atot-stapanitor si are mereu dreptate, situatia de mai sus nu e comutativa. Ei pe mine ma iubesc. Bineinteles, fiindca de fiecare data cand am interactionat cu unul, i-am facut treaba. Ca atare, de ani de zile, pun o distanta respectabila intre mine si bruma de italieni de la slujba.

Acum sper ca intelegeti de ce evit sa vizitez Italia :D. Ca sa nu incapa indoieli, imi place tara. Relieful. Imi plac si constructiile istorice si inainte sa-mi spuneti ca exact dispretuitii  Italienii le-au facut, am sa va spun ca eu nu cred ca astia-s urmasii Romei si am vazut ca si altii au indoieli similare. Eventual sunt o varianta extrem de degenerata si corcita a varietatii latine anterioare. Asadar, tara imi place, dar ma abtin sa o vizitez pe motiv de populatie bastinasa. Astept o apocalipsa.

Oi astepta eu apocalipsa asta, dar Dumnezeu, care-i femeie, a avut mereu alte planuri petru mine decat ce gandeam eu. Fiind o destinatie atat de ieftina si prin urmare iubita (of, cum suna a curva ieftina :P), multe conferinte se organizeaza in Italia si cum unde-i lege nu-i tocmeala, asa ajunse si rusul aici de fata in cizma. Am strans din dinti si am vizitat pe banii neneacai, ca doar nu era sa trec cu ochii inchisi daca tot eram acolo. Si din una, din alta am ajuns si-n Venetia. Singur, fara sotie. Cu „scoala”!  Am cascat ochii, am bagat capul prin magazinele de sticlarii (alea mi-au placut), am vazut-o pe Julia Roberts din vaporas (pe vremea cand distinsa doamna mai avea inca popou si balcoane), am mancat inghetata (doamne, oribila e!) si m-am indragostit pana peste urechi de niste furnici din sticla. Aici voiam sa ajung! Furnicile cu pricina erau minuni si alta nu, facute perfect pana in cel mai mic detaliu si scara de 1:1 (adica cat furnica reala de mici). In caz ca aveti cumva tendinta sinucigasa sa-mi argumentati ca uite, grozaviile astea sunt opera italienilor actuali, eu va zic ca nu, astea, in particular, erau suflate de un neamt din Hamburg! Nu glumesc. Furnicile astea, din cate am observat (si mi-a fost si confirmat de catre proprietar), nu se gasesc decat intr-un singur magazin din Venetia. Al lui (de aia i-am si verificat spusele :P). Sigur, insecte se mai gasesc, chiar si furnici, dar nu la scara de 1:1 si nu facute cu atata precizie in detalii.  Nah, daca nu si-au luat toti neamt! Eeeei, prima data cand le-am vazut am salivat, am inghitit in sec si am plecat cuminte pe drumul meu. Eram student, mic, tanar, prost si sarac. N-aveam bani de asa ceva. Dar n-am plecat oricum, ci ca termminatoru’ graind cu voce tare in plina strada „I’ll be back!”.

Si „back” am fost. De un 30 August, ziua logodnei, am luat fata si ne-am dus la Venetia pentru un week-end prelungit. Fiindca da, Venetia e pe lista cu porumbei si inimioare si nu era sa facem noi nota discordanta. In plus, doamna isi manifestase si ingrijorarea ca s-ar putea scufunda orasul inainte sa-l vada ea datorita noului proiect de restaurare (foarte indraznet), proiect elaborat in totalitate de minti italiene actuale. Observati de unde nelinistea, da? 😛 In plus niste nemti rai si afurisiti au si facut un documentar (ca prin aceeasi perioada) aratand ca intradevar exista o posibilitate ca totul sa mearga foarte-foarte rau cu renovarea italiana. Si acum ziceti si dumneavoastra, erau grijile ei nefondate? Doar e stiut ca daca ceva poate sa mearga rau in Italia, SIGUR va merge rau. N-as lesina de soc (decat poate sufocat de ras) daca as vedea imagini la TV cu Venetia scufundandu-se in timp real si cu muncitorii de la restaurari sorbind tacticos, cu fundul la ea, un espresso. Desi argumentele ei mi s-au parut foarte fondate, cuiul in sicriul rezistentei mele anti-venete l-a reprezentat comentariul ei: „hai si-ti iei furnicile alea!”. Haaaaa! Muzica pentru urechile mele! Perspectiva era interesanta si cu aplomb maniacal am luat bilete, am rezervat hotel si cu capul inainte am zburat la Venetia.

Bineinteles, in alea 3 zile, am vizitat totul din greu si pana tarziu, dar cu scopul secundar obsesiv (pentru mine nu era secundar de fel :D) de a redescoperi magazinasul cu furnici. Fiind o distanta de vreo 4 ani intre cele doua momente, o serie intreaga de cosmaruri mi se desfasurau prin fata ochilor: „s-a inchis”, „e-n renovare”, „nu mai face furnici”, „imi vor parea urate”, „e inchis si vanzatorul bea o cafea interminabila”, „nu-l mai gasesc”. Dar Dumnezeu (care e femeie, subliniez), fie s-a plictisit sa ma auda gandind lamentarile de mai sus (era o durere interna, non-manifesta), fie s-a plecat in fata principiului ca trebuie sa ajute nevolnicii si betivii, ca mi-a scos magazinul in cale. Am intrat si intrebat ca iepurasul de la farmacie pe exact acelsi vanzator de acum patru ani: „aveti furnici nu va suparati??”. A ramas tablou, dar avea! Asa ca am cumparat cu priviri de nebun furnici rosii si negre si am fost atat de fericit incat aproape nu m-au mai deranjat venetienii in restul excursiei. Nici macar cei de la restaurante. Desi nici macar miraculoasele furnici nu m-au putut salva de la disperarea si nervii pe care mi le-a produs drumul inapoi de la hotel la aeroport cand, pizdindu-le tare, clar si multilingv tot neamul, mi-am tras sotia de langa autobuzul care POATE ajungea la aeroport si am bagat-o intr-un taxi care CHIAR ne-a dus la aeroport. Pe noi si furnicile noastre.

Eeei, astea-s minunile si motivul meu de a vedea Venetia:

 

  30 comments for “De ce totusi am vazut Venetia

  1. februarie 22, 2012 la 9:04 pm

    Frumoase tare de tot, specialist mare acel mester sa faca asa ceva ! 😀
    Anul trecut la 25 de km de mine in orasul Deva a fost targul mesterilor populari, a mers si prietena mea de atunci si a vazut un mester popular care facea acolo pe loc niste bibelouri superbe din sticla si printre ele erau si niste scorpioni super faini din sticla… Am strans bani de pe la toata strada ca sa pot merge si eu sa-i vad si sa cumpar unul (ca pana primeam eu pensia mai era nu gluma)… am chemat un taxi, am mers cu el 25 de km
    pana a targ…. acolo surpriza… nenea nu mai avea scorpioni doar lebede… si nici nu mai facea ca a zis ca e obosit ca a facut toata ziua… Si uite asa am ramas fara scorpion… dar tot drumul pana acolo mi-am facut si eu ca si tine tot felul de planuri si ganduri… eram pregatit sa fiu dezamagit… si asa a fost ! :(…
    Aici e link-ul cu scorpionii
    http://prafdestelez.blogspot.com/2011/06/targul-mesterilor-populari-la-deva.html

    • februarie 22, 2012 la 10:12 pm

      Frumosi mai sunt! Ma fascineaza grozav minunile astea. Cred ca as fi dat banul doar sa ma lase sa-l privesc. Cred ca e grozav. Am vazut in Murano cum sufla sticla si am mai vazut o data, de aproape de tot, in Franta. N-as mai fi plecat. Mi-ar placea sa invat!

  2. februarie 22, 2012 la 10:23 pm

    Hahaaaaaaaaaaahahahahahaaaaaaa! Doaaamne, cat am mai ras! Ai maturat cu ei pe jos. Cu italienii adica. Sunt intru totul de acord cu tine. Mi-a mers la suflet postarea ta dupa toate cele patimite prin Italia in excursiile noastre. Cei de acum se umfla in pene de pomana cu gloria stramosilor lor. Mai bine ar spune merci (sau ‘grazie’ mai exact) ca traiesc in puf de pe urma celor dinaintea lor. Astia de acum in afara de moda nu prea au cu ce sa se laude. Singurul lucru la care par sa exceleze cu adevarat este ca ii exaspereaza pe toti cei cu care au de-a face.

    • februarie 22, 2012 la 11:18 pm

      Mdap, si ca sa fiu mai precis, si eu am dubii in legatura cu orientarea lor sexuala, in frunte cu pasiunea lor pentru moda :D.

  3. februarie 22, 2012 la 10:37 pm

    Adevarul este ca sticlaria e o arta frumoasa, unde iti poti da frau liber imaginatiei si talentului, este mult mai curata si mai sanatoasa decat sculptura ca nu stai in mediu cu mult praf… si ai si norocul sa lucrezi la caldura :)) eu sant tare friguros… la 15 grade iau manusi fular si geaca :)))

    • februarie 22, 2012 la 11:19 pm

      Eu-s mai rau de caldura. Dar imi place de mor orice se face cu mainile. Ma fascineaza. Chiar daca nu sunt extrem de indemanatic. Eu tot cred ca daca incerc suficient si cu rabdare, la un moment dat voi avea rezultate decente macar :)). Nu ma refer la sticla, asta nu stiu si n-am incercat, dar ma refer la alte pasiuni manuale. Imi place sa fac eu lucrul pe care-l folosesc.

  4. februarie 22, 2012 la 11:02 pm

    Inainte sa citesc comentariile, ma gandeam ca mie nu-mi trebuie furnici, dar pt. niste scorpioni din sticla as bate un drum pana-n Venetia. No’, amu’ dupa ce l-am citit pe Ninu, usurata o sa raman acasa si-o sa-l caut pe mesteru’ ala dibace printr-un targ de pe la noi. Multumesc, Ninu!

    • februarie 22, 2012 la 11:20 pm

      Daaa, ai vazut ce grozavi sunt? Exceptionali!

  5. februarie 23, 2012 la 8:03 am

    Perspectiva ta asupra Italiei corespunde intru totul cu propria-mi viziune. Pana acum am avut de-a face cu Italia de trei ori – de fiecare data din motive obiective, ce nu tineau doar de mine. Insa, dac-ar fi dupa capul meu, Italia e ultima pe lista cu lucruri de vazut.

    Cat despre furnici, ala alb ce-i? Siliciu?

    • februarie 23, 2012 la 9:25 am

      Si la mine tot pe acolo e, undeva la egalitate cu Portugalia (din aceleasi motive, mai ales ca cu portughezi am avut de-a face la greu, ei fac toate serviciile administrative in Geneva).
      Da, e siliciu din acela de-l folosesc fetele la decoratii prin casa. L-am ales alb sa para zahar :D. E kitsch-ul meu personal, dar m-am gandit ca si o furnica din scticla poate avea pofte :D. Bomboanele sunt chiar bomboane (n-am ajuns inca sa cumpar bomboane din sticla :P).

  6. februarie 23, 2012 la 8:26 am

    Poate ca stiai deja, dar am sa spun, totusi. Numele „Venetia” provine de la cuvintele latine ce inseamna „veniti aici”. Au venit acolo pentru ca s-au refugiat de hunii lui Atilla, intr-o zona mlastinoasa unde nu puteau fi atacati si si-au reconstruit acolo orasul.

    • februarie 23, 2012 la 9:27 am

      N-am stiut! Dar imi place ideea cu ei fugariti de ungur :D.

      • februarie 23, 2012 la 9:32 am

        Dar hunii nu erau unguri. Sau mai curand spus, ungurii nu sunt huni. Hunii au plecat de pe teritoriul Ungariei, nu se prea stie unde. E greu de crezut ca au plecat in Finlanda (zic eu), dar stiu de la niste finlandezi ca limba finlandeza este asemanatoare cu limba ungureasca.

        • februarie 23, 2012 la 10:43 am

          N-am stiut asta, eu stiam ca ungurii = huni + maghiari. Asa ziceau ei la muzeul lor de istorie. S-a schimbat?
          Da, si eu stiam ca-s fino-ugrice.

          • februarie 23, 2012 la 10:55 am

            Asa au crezut sau asa le-a placut sa creada. Cred ca orice neam isi doreste niste stramosi ilustri. Am vazut documentare despre huni.

            • februarie 23, 2012 la 11:10 am

              Da, mi-e cunoscut conceptul. I avem si noi si exista si un pic la romani in treaba cu dacii si romanii + ignorarea influentelor tuturor celorlalte triburi migratoare (incluzand slavii, care s-au si stabilit pe teritoriu, dar cica..au fost asimilati :D). Dar cred ca da, ungurii mai cu seama isi doresc stramosi ilustrii, desi eu nu m-as mandri cu Atilla in mod excesiv.

  7. februarie 23, 2012 la 8:47 am

    Acum nu stiu ce as putea sa comentez la acest articol. Ca italienii sunt in fel si chip, hello sunt romanca, despre noi s-au scris romane, cat de hoti, vulgari, criminali, fara educatie, suntem. Sa nu zic de prostitutie si alte cele… Nici pt arabi si indieni nu s-a scurs atata cerneala cat pt noi….
    Acum daca vrei sa zici ca nu iti place fiindca nu au rigurozitatea germana, well, cred ca in tara lor nici nu s-ar potrivi. Asa sunt si grecii, si in toate tarile cu caldura ucigatoare. Daca te-ai duce putin prin sud ai vedea ca nici relieful nu ajuta, la cele 2 drumuri inguste pe care le au, unde masinile opresc ca sa isi dea voie sa treaca si se face coada la fiecare autobuz ce trece, punctualitatea ar fi greu de atins.
    Asa e si in Maroc, cu taxiurile deabia prinzi unu, autobuzele merg crunt, din cauza oceanului metrou nu se poate, asa ca oricat de punctuala as fi eu ca persoana uneori nu ai cum…..

    • februarie 23, 2012 la 9:43 am

      Da, dar s-au scris in necunostiinta de cauza. Sau luand ca etalon cativa indivizi care nici macar nu-s de etnie care trebuie. Parerea mea despre Italia vine dintr-o experienta vasta si este impartisita de aproape toata Europa (cred ca singurii care admira Italia sunt Romanii). E un anumit gen de dispret amestecat cu mila amestecat cu simpatia aia pe care o ai fata de un individ cu probleme. E tara buna de vizitat si scaldat. Cu scarba totala fata de popor. Asta e atitudinea europeana. A tarilor europene care scot regulat Italia (si Grecia) din problemele economice in care se baga singura. Acum cand zic Italia ma refer la „vajnicul” popor. Am cunoscut grozav de multi Italieni. Din care unii „esaloane superioare” cum ar veni. Adica varietatea educata cu doctorat. Pana si aia ajung de mistoul universitatilor. Nu te poti baza pe ei, au tendinta sa triseze, sunt lenesi si muncesc cam o treime din cat muncesc ailalti post-doci, in schimb vorbesc tot timpul, se dau mari si chiraie ca niste domnisoare de pension cand li se reproseaza ceva. Crede-ma cand la Universitate venea un CV de Italian era respins fara a fi citit. S-or fi facut nedreptati in felul asta? Probabil. Dar nimeni nu vrea sa riste cu ei. Eu unul iti spun cu mana pe inima ca NU voi angaja in veci un Italian. Nu ma leg la cap unde nu ma doare.
      Astea sunt scuze puerile cu relieful si clima. Hai sa fim seriosi. Cu ce sunt mai extreme decat in Norvegia? Sau Alaska? Sau Elvetia. Toata reteaua de trenuri din Norvegia e plina (incredibil de plina) de tunele. Conditiile meteorologice din centrul tarii sunt dure (fiindca nu exista influenta asa puternica a oceanului, de aia si au orase pe coasta). E frig si in jumatate din tara e noapte 6 luni pe an! Ar fi scuze perfecte sa aiba o economie la pamant si sa stea cu burta la lampa toata ziua, ca doar e noapte si-s vaaaaai deprimati. Dar nu o fac.
      Italia are o clima moderata, are o industie turistica in care-si baga picioarele (caci ar putea fi mult mia profitabila) beneficiaza de toate conditiile sa fie o tara de avangarda. N-au nici o scuza decat ce inventeaza singuri. Problema lor este mentalitatea. Sunt lenesi cat incape. Stau cu burta la soare si viseaza ce frumos ar fi daca ar fi… si-ar pati. Da’ sa se faca singure. Fara efort. N-au inventat ei fraza aia de toata jena: „dolce far niente”? Pai da, fa nimic, dar n-astepta admiratie.
      Acum, asta e parerea mea, impartasita in general si de altii. Daca tu gasesti motive sa-i simpatizezi, eu le respect. Doar ca-mi spuneam parerea. Sigur, tie pot sa-ti placa si atunci eu ma inclin, fiecare are alte preferinte si alte afinitati. Eu doar scriam de ce nu rezoneaza cu mine si de ce scuzele pentru lenea proverbiala mi se par puerile. In opninia mea, ca si Grecii…sunt pur si simplu LENESI. Paraziti pe gloria de alta data

  8. februarie 23, 2012 la 11:10 am

    Foarte simpatice furnicile! Nu pot sa-mi imaginez cum eu fost ele facute la scara 1:1, dar cu atat mai minunate si misterioase sunt.
    P.S. : M-ai convins cu exemplul acesta: intr-adevar mergi pana in panzele albe atunci cand iti doresti ceva. 🙂

    • februarie 23, 2012 la 11:21 am

      Chiar sunt cat o furnica de aceea bomobanele, pe post de scara. Cum le-a lucrat? Pai avea un binocular domnul acela, lucra sub el.
      Cam da, eu am o lista de „scopuri”. Asa cum am o lista de „razbunari”. Pot astepta cu anii sa le ating, sa prind momentul propice. Intre timp caut rute alternative. Dar nu renunt. Fiindca parerea mea sincera este ca este de ajuns sa vrei ca sa poti. Daca nu poti, nu vrei suficient.

      • februarie 23, 2012 la 11:34 am

        Am cunoscut oameni tenace si ambitiosi. Clar n-aveam nimic in comun cu ei. 😀
        Achiesez (rational) la ideea ta: daca vrei, poti! Emotional e mai complicat pentru cineva ca mine, care se lasa dusa de val (sentimente si pasiuni).

        • februarie 23, 2012 la 11:37 am

          Da just, si eu mi-s pasional, dar in general cand vreau ceva devin rational. Obsesiv in fundal, dar rational 😀

  9. Alina
    februarie 23, 2012 la 4:06 pm

    Foarte neplacut surprinsa sunt de felul cum scrii despre italieni.
    Nu ca eu as avea vreo pasiune fenomenala pentru ei dar atunci despre romani ce sa mai spui?
    Exista un singur adevar : oamenii sunt la fel ! peste tot, natura umana este aceeasi.
    Omul, ca orice animal, se naste prost.Pardon, nestiutor.Unii se formeaza mai asa, altii se formeaza mai altfel.Depinde foarte mult de conjuctura si de timpuri, mai ales: omul seamana mai mult cu timpul /conjuctura in care traieste decat cu parintii, inaintasii lui.
    Cat despre „lene” nu cred ca este vorba despre nici o lene la un popor care a dat asemenea tezaur cultural lumii .Nu prin lene si alte caracteristici de caracter indoielnice au supravietuit ca si neam. Italienii sunt orice in afara de lenesi Vlad.

    Probabil esti adeptul slagarului de prost gust ” munca te elibereaza ” , „noi muncim nu gandim” si alte slogane fasciste ?

    Poporul italian este un popor demn de toata admiratia!

    • februarie 23, 2012 la 4:58 pm

      Pai tocmai ca nu mi se par prea multe de admirat la ei. Si nu cred ca poporul italian a dat umanitatii nimic. Ei sunt beneficiarii unor lucruri construite pe teritoriul lor de catre altii. Eu pe cei ce i-am cunoscut nu-i pot califica altfel decat lenesi si de neincredere. Din pacate am cunoscut mai multi decat voiam. Nu neg ca or exista si exceptii cum spuneam si in post, dar mie nu mi-a fost dat sa-i intalnesc. Si nici nu consider ca suplinesc prin vreo creativitate iesita din comun lipsesele celelalte. Daca ar fi un neam de artisti neintelesi le-as mai gasi o scuza.
      Mie romanii imi plac mai tare. N-am avut genul de probleme cu romanii cum am avut cu italienii. Si ma refer la cei instruiti si educati dintre italieni, adica aceia care ar fi trebuit sa-si faca natia mandra. Bineinteles ca nu fac campanie cu parerea mea. Era explicatia despre de ce nu vreau eu sa vizitez Italia desi e o destinatie atat de iubita de altii. E o evit din motivele enumerate mai sus. Fiindca chiar nu vad nimic de admirat la ei si ma irita. Si atunci de ce sa ma duc in vacanta in locurile acelea daca nu ma simt bine. A avea o parere proasta despre un popor nu inseamna sa fii nazist. Oricine are dreptul la o parare. Atat timp cat nu trece la vreo epurare etnica (si eu nu intentionez) am dreptul sa nu-i admir si sa nu-i plac. La fel cum pot sa-mi placa unele popoare mai tare decat altele. E vorba de o parere subiectiva nu obiectiva. Si fara consecinte importante (in afara planului existentei mele). Fiecare rezonam cu un anumit tip de popor. Genetic si educational. Eu nu rezonez deloc ca asta. Din nou alea de mai sus sunt impresiile mele, formate din experienta mea si zic eu ca am argumente bune sa nu-mi placa. Asta nu inseamna ca iau alte masuri decat sa-i evit. Oricum nu trebuie sa ne iubim cu totii, e normal si sa dispretuin. Preferinte nationale sunt naturale si date de locul unde principiile noastre se incadreaza cel mai bine. Pot afirma in public ca sa nu starnesc reactii ca-i iubesc pe italieni. Dar asta nu schimba adevarul ca nu-i plac. Si prefer sa-i evit.

    • februarie 23, 2012 la 5:41 pm

      Uite, sa-ti explic si asa: antipatiile si simpatiile intre persoane sau popoare sunt inerente. In general iti sunt simpatici cei cu care te identifici ca pasiuni, hobbiuri, aspiratii si educatie. Iti sunt antipatici si iti creaza o stare de discomfort cei ce fie sunt incompatibili cu cele de mai sus, fie din contra ti le pun in pericol. Cum te-ar deranja pe tine un betiv zgomotos pe peluza din spatele casei. Daca ti-ar calca florile si ti-ar lovi cateii te-ar deranja chiar si mai mult. Eu vad lucruile la fel si la nivel de popoare. Unele popoare sunt compatibile altele nu. Asa cum nu-ti zic „omoara betivul” fiindca nu o vad ca pe o solutie, asa nu sunt de acord cu nici un fel de epurari nationale. Ca sa fac punctul asta clar de la inceput. Cu toate astea nu inseamna ca trebuie sa suferi pe motiv de betiv pe peluza si dupa ce chemi politia sa-l ia de acolo (sau il poftesti tu afara) ai grija sa inchizi poarta. Asta fac eu. Nu am nimic cu italienii, pot sa faca ce doresc sufletele lor libere din partea mea. Dar inchid poarta. Solutia pentru o convietuire amiabila si placuta este sa nu am de-a face cu ei. Asadar nu merg sa-i vizitez in propria lor curte decat daca nu am de ales. Ar fi culmea sa ma duc acolo si apoi sa ma plang ca-s galagiosi, bagaciosi, ca n-au sfera de intimatate, ca e mizerie sau altele. Pai ce caut acolo daca stiu ca nu-mi place? Asadar nu ma duc. Nici macar nu pot fi acuzat de discriminare pentru decizia asta. Asa cum aleg sa nu vad filme de dragoste, aleg sa nu vad Italia pe banii mei.
      Acum bine-nteles putem dezbate care este gradul de relevanta sau cata dreptate cu argumentele mele pentru care nu-mi e simpatic si nu admir neamul respectiv. Dar ce conteaza? Asa cum betivul ala, ca om liber se simte justificat sa urle din curtea din spate si tu te simti justificata sa-l poftesti afara, asa am dreptul si eu sa am anitpatii sau simpatii nationale, personale si de orice natura. Atat timp cat nu actionez imoral sau ne-etic, nu vad unde e problema. Eu nu zic „nu vizitati Italia”, eu zic de ce nu o fac eu. Poate dispretul meu e nefondat, dar pentru mine e foarte real.

  10. Alina
    februarie 23, 2012 la 7:38 pm

    Ma Vladutz scumpule, stai ca abia acum am terminat de mancat, mai trebuie sa citesc de cateva ori fff atenta totul.

    Acum dupa prima citire pot sa zic numai : desigur ca fiecare si tu ai dreptul sa ai parerea ta sa o exprimi, pai sigur ca ma intereseaza pe mine cel putin (imi place discutia nu trebuie sa fim de acord, chiar e bine ca nu suntem de acord intr-o discutie de fiecare data, ar fii si dubios si ciudat daca intr-o discutie ar fii toti de acord) altfel nu as intra pe blog.
    Tu esti uu barbat (cel putin acum) destul de patimas, desigur ca parerea asta ti-ai facut-o dupa anumite experiente, interactiuni cu italieni sau Italia.
    Ce am vrut sa spun in 2 cuvinte; este foarte de inteles , si eu ma aprind (inca) de multe ori vizavi de anumite subiecte , pot fii si eu foarte patimasa, dar am ajuns la concluzia (si incep incet incet sa ma controlez , sa ma gandes mai mult, sau sa astept cu anumite concluzii proprii -in a mi le exprima ca si personale deci) ca un om nu trebuie sa emita judecati niciodata pentru ceva/cineva ce uraste sau iubeste.Pentru ca nu iti poti pastra obiectivitatea, este foarte clar ca ceva…te deranjeaza pe tine la ei , intervine mult emotia aici si asa cum spui tu judecata este foarte subiectiva.Si mai Vladutz, lasa mai….judecatile astea….se mai schimba in viata, cu timpul, cine stie….nu stii niciodata cum vei gandi peste un nr de ani.

    Nu am vrut sa zic nicidecum ca ai fii nazist, am spus doar ca sloganele astea propagandate tot mai mult cu MUNCAAA care te elibereaza, te face mai bun, te face mai om, te face mai …sunt niste slogane fasciste nu ca tu ai fii , lasa mai ,mai exista si altele pe lumea asta pana la urma decat productia.

    • februarie 23, 2012 la 10:21 pm

      Acum am inteles. Pai in general ma feresc exact din motivele enumerate de tine mai sus. Dar am fost intrebat de ce nu-mi place Italia si de ce refuz sa vizitez. Trebuia sa raspund si ce am scris mai sus e motivul .Ca o fi motivul decadei asteia si ca poate voi ajunge pasionat de Italia peste 10 ani nu stiu. Dar deocamdata asta-i motivul pentru care nu platesc sa o vizitez :).

  11. februarie 24, 2012 la 2:36 pm

    acum si daca ma huidui asta e. din cauza caracterului de litera pe fond negru de care ma plangeam si la kadia, pur si simplu nu pot citi tot ce e scris aici (am ajuns pana la comentariul alinei si am clacat, vad numai pete negre!) si prin urmare nu te pot combate in cunostinta de cauza, desi mie imi place tara lor si abia astept, daca merg toate bine sa vad florenta. mi-as dori si venetia si altele multe tot de pe acolo.

    • februarie 24, 2012 la 10:45 pm

      Eu le-am bifat repede-repede si dus am fost :D. Eu zic ca fondul negru e mai incitant si face pete :D.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: