3.141592653589793238462643383279502884197169

LA MULTI ANI DE ZIUA π!

Fiindca da! Azi, in calendarul super geek-ilor din toata lumea, este ziua constantei π (3.14 -> dupa data in sistem american). Deci fiind o zi irationala, e motiv de petreceri. Ura si la gara!

Ca sa va demonstrez ca:

1) exista mega-geek -> puristii sarbatoresc in momentul critic al zilei de 3.14 si anume la ora 9:26:53 AM (evident..ora tine locul urmatoarelor cifre de dupa virgula).

2)  exista giga-geek  -> exista si o zi a aproximarii constantei π si anume 22.07 (format european). De la fractia care 22/7 care aproximeaza constanta.

QED

**** Ca eu sunt probabil terra-geek nu incape indoiala. Asadar va zic si ca azi e ziua lui Einstein. 😀

***** Am luat 5 la mate (nota maxima la noi) fiindca, cand eram mic, am tinut minte cele mai multe zecimale ale π. Si alt 5 pentru radical din 2 :D. Mwahaha. V-am speriat? Asa si trebuie!

  28 comments for “3.141592653589793238462643383279502884197169

  1. Martie 14, 2012 la 4:50 pm

    :)))))))))) foarte interesant !
    …. Si da, cand am primit pe feed titlul cu acele cifre interminabile chiar m-am speriat :)))))

    • Martie 14, 2012 la 5:39 pm

      Asta era ideea :D. Ti-e frica? Ti-e frica?? huh? huh???

      • Martie 14, 2012 la 6:18 pm

        Pai mi-e frica ca nu stiu cate asemenea zile am ratat… :(.. si am citit in loc sa sarbatoresc si eu cu o sarmala, cu un suc de hamei..etc ..

        La multi ani si din partea mea ! :))))))))) de frica am si uitat ! :))))))))))))))))))))))))))))))))

        • Martie 14, 2012 la 6:36 pm

          Eu nu :D. Studentii la matematica din toata lumea dau petreceri peste petreceri. Poti sa aterizezi la oricare dintre ele, organizatorii sunt fericiti de oaspeti. Ideea e sa vrei. Ca e totusi petrecere data de studenti la matematica, da? Sucul tau de hamei nu-i cel mai rau lucru :P. Eu acum, lipsit fiind de posibilitati, am facut rost de niste…cevauri ca un trunchi de con ( trunchi de con facute dintr-un fel de blat) umplute cu crema colorata (cam fluo si-mi inchipui ca aromata) si am de gand sa gasesc ceva crema de ciocolata sau ceva… sa desenez un π pe ele. Sa sarbatorim si noi ca nu se poate altfel!

  2. Martie 14, 2012 la 4:54 pm

    OMG! Ma sperii! 😀

    • Martie 14, 2012 la 5:40 pm

      Cum spuneam…punct tintit punct lovit. Asta voiam. Sa se sperie poprul :D. Sa stii ca nu eu am inventat ziua asta. E pe bune :D.

  3. Martie 14, 2012 la 4:54 pm

    La multi ani, totusi! 😀

  4. Martie 14, 2012 la 6:06 pm

    Pe cuvant de pionier daca am mai auzit pana acum de asa ceva! Dar ziua numarului lui Avogadro cand este? 🙂
    Si ce inseamna „geek”?

    • Martie 14, 2012 la 6:19 pm

      N-am idee :)))))). Chimistii au mai putina imaginatie. Pe cand matematicienii….eeee…. aici e alta treaba. Orice ocazia de bauta e bine primita! Traiasca constantele. 😀
      Cred ca cel mai apropiat termen (desi imprecis) e tocilar, dar fara o doza asa mare de periorativ. De aia n-am folosit un cuvant in limba romana ca un exista. Ca sa-ti explic in mai multe cuvinte geek = olimpic la mate/info/chimie/fizica/biologie. Din ala cu ochelari care stie tot. Genul care se cara cu cartea de filozofie la piscina (asta e pentru Annemarie :P), e fan StarWars, joaca World of Warcraft, colectioneaza rachete, citeste carti fara poze si are molecula de ADN tridimensionala (montata de el) in camera. :))))) Te-am lamurit? Acum vezi de ce n-am putut folosi explicatia romaneasca in text? Era prea lunga :D. Si doar decimalele lui π aveau voie sa se intinda atat in postul asta.

      • Martie 15, 2012 la 8:17 am

        Eu vazusem prin filme ca le spuneau „neerds”, parca. Si erau considerati ca fiind ceva caraghios. Si atunci, daca exista opinia asta despre studiu si stiinta (propovaduita prin filme), cum sa evolueze americanii? Adica e ceva rusinos sa fii pasionat si sa doresti ca stii, sa cunosti? Opinia asta fata de carte explica multe din prezent.
        Si eu am avut tendinte de a fi asa, insa viata m-a indreptat fortat inspre alte laturi ale sale. Nu regret, caci daca as fi fost asa poate ca ar fi fost multe lucruri din viata pe care nu le-as fi inteles.

        • Martie 15, 2012 la 1:34 pm

          Din cate am realizat eu (e foarte posibil sa ma insel) e doar o sinonimie partiala intre geek si nerd. Nerd chiar e tocilar. Adica complet periorativ. Da, americanii au teoria aia cu ratza? O stii? „‘ratzi ai dracu’ de intelectuali!” :))))) In plus ce zic eu ca le strica este ca duc amatorismul la grad de arta. In anumite posturi si pozitii nu poti sa fii amator. Stiinta de exemplu. Stiinta de mult nu se mai face din carti si reviste de popularizare. Ai nevoie safii antrenat ani de zile ca sa poti incepe sa gandesti intr-un anumit mod cu o anumita rigurozitate. E ca antrenamentul militar. Ei se bazeaza prea mult pe amatori. Alta problema este ca ei avanseaza un tip competent pana ajunge pe prima lui treapta de incompetenta (evident mai sus nu poate avansa fiindca e incompetent). Dar in loc sa lase un tip competent sa-si faca treaba il pun intr-o pozitie in care este incompetent si ineficient. Dar multi fac asta. Eu zic ca cel mai util e sa stam pe o piatra si sa spargem filozifc o semantza in timp ce vedem cum se duc incolonati toti la dracu’ :D. E interesant. Si oricum la scara universala…america nu conteaza. Si nici noi 😀

      • Annemarie
        Martie 15, 2012 la 9:30 am

        Hey, don’t get me wrong, I like geeks! Extrapolezi cazul lui A. (tipul cu Freud la piscina) si ma faci sa par o superficiala – nu ca n-as fi, dar am si eu domenii care fac exceptie 😀 .

        • Martie 15, 2012 la 1:39 pm

          Fereasca sfantul, n-am zis ca esti superficiala :D. Dar exemplificam notiunea de geek. Ala era, recunoaste 😀

          • Annemarie
            Martie 15, 2012 la 1:49 pm

            Da, era geek. Unul nu foarte apreciat de ceilalti, dar asta pentru ca nu era atat de spiritual ca tine. Era un tip incrancenat si stil Don Quijote – gasea mereu o moara de vant cu care sa se lupte.

            • Martie 15, 2012 la 4:07 pm

              Pai el era filozof, eu nu-s. Sunt mult mai superficial decat unul din asta..

      • mirceavladut
        Martie 15, 2012 la 5:38 pm

        Cand ai zis de amatorism, chiar ai pus degetul pe rana. Inchipuie-ti cum e cand ai ca sefi de-astia.
        Sigur ca ai dreptate. Treaba noastra nu e sa ne spargem creierii ingrijorandu-ne de soarta lumii. 🙂 Spartul unei seminte e o atitudine filozofica plina de optimism.
        Am o intrebare. Citisem undeva, pe un blog, ca fiind o chestie serioasa inlocuirea lui pi cu tau = 2*pi. Eu nu cred asa ceva, ma gandesc ca era o gluma, chiar daca era prezentata ca fiind o mare inventie. Tu, care esti in domeniu, ce poti spune depre asta? Scuze daca-ti pun intrebari idioate.

        • Martie 15, 2012 la 7:28 pm

          Nu e deloc o intrebare idioata. E o chestiune haioasa care tine strict de nomenclatura, semantica.. matematica si preferinte. E de fapt o cruciada matematica la fel de utila/inutila ca discutiile din evul mediu privind „ce sex au ingerii” :D. Sa-ti zic: exista un grup de matematicieni (si aici iata o interactie cu arta :D) care considera si sustin zgomotos ca pentru a descrie relatia dintre circumferinta cercului si dimensiunea lui liniara, constanta π nu este o alegere fireasca si ca atare creaza confuzie. Sa vezi de ce (probabil ce scriu mai jos stii deja, dar rezista pana la capat :D): Pai cum am invatat toti prin clasele primare constanta π (numar irational + transcendental) este eala cu raportul dintre circumferinta cercului si diametrul acestuia:

          -> π=C/D. (1)

          Cu definitia lui π din ecuatia (1) nu are nimeni nici o problema. Nici sustinatorii „tau”. Matematic, π este perfect si corect definit.
          Ce nu le place lor este folosirea diametrului (D) in raport. Considera ca folosirea razei (r) este o alegere mult mai fireasca datorita definitiei cercului (un cerc este alcatuit dintr-un grup de puncte aflate in acelasi plan si situate la distanta egala (r-raza) de un punct fix numit centru). Asadar fiindca raza este folosita in definirea cercului si NU diametrul, grupul asta considera ca este mai firesc sa ne raportam la raza in vederea aflarii constantei unui cerc. Deci noua constanta (sa o numim Tau):

          -> Tau =C/r (2)
          Dar fiindca
          D=2r (3)

          -> Tau =2π (4)

          Pe scurt este vorba despre definirea unei o a doua constante a cercului (pe care cativa doresc sa o numeasca tau) despre care unii afirma ca raportata la definitia formei Euclediene pe care o numim cerc, este mai naturala, mai fireasca. π e corect si ramane, dar ei vor sa impinga in fata folosirea Tau. Atat. O chestie de…semantica. Bineinteles Tau pastreaza proprietatile π, adica este numar irational si transcendental.
          Ma rog mai sunt si alte argumente valoare 2π apare recurent in trigonometrie si in functiile exponentiale si ma rog ar simplifica treburi. Dar lumea misca greu si de fapt eu zic ca gandesc ca mine adica „etee nah..ca de aia nu mai pot eu”

  5. Martie 14, 2012 la 10:07 pm

    Whoa whoooo whaaaat??? Zau ca am privit postarea asta ca si cum ar fi scrisa in chineza. Nu sunt prietena cu doamna matematica, cifrele nu-mi plac si nu le inteleg, asa ca te cred pe cuvant. Nu m-am speriat prea tare. 😉

    • Martie 14, 2012 la 11:51 pm

      Uh! Inseamna ca undeva am facut o greseala imensa! Ce..exact…nu…te-a..speriat? 😀

      • Martie 15, 2012 la 9:09 am

        Pai cum s-ar spune in cazul asta: fericiti cei saraci cu duhul. Daca nu pricepi, nu te-atinge. 🙂

        • Martie 15, 2012 la 1:38 pm

          Sau te atinge, dar e placut :D.

  6. Martie 15, 2012 la 9:24 pm

    Mie mi se pare ca discutiile despre sexul ingerilor au mai multa importanta decat daca numesti „tau” = 2*pi. Citisem asta pe blogul aceluia, dar nu mi-a venit sa cred ca e adevarat. Acum imi vine sa zic ca matematicienii se cam plictisesc.
    Am sa vin si eu cu o propunere: sa numim „teta” =”tau”/2 = „pi” . Oricine poate face o inventie de asta, nu?

    • Martie 16, 2012 la 4:13 pm

      Da si nu :D. Nu prea stiu cum sa explic. E important ca un matematician sa aiba genul asta de idiosincrazii. Rigurozitatea este o caracteristica esentiala pe langa creativitate. Ca matematician e vital sa te preocupe o precizie de comunicare maxima. Functional, folosirea unei constante in loc de 2π, reprezinta intradevar un aport minor. Pe de alta parte, un matematician bun, e bine sa aiba obsesii din astea. Daca chiar e pasionat nu le poate evita. Daca il doare undeva de precizie, nu mai e matematician. La modul general vorbind DA este o prostie. Raportand insa la arhetipul matematicianului bun, e esential. E o mica nebunie care are in general efecte benefice. Nu prea pot sa explic. Uite niste glume seci despre matematicieni in comparatie cu alti cercetatori poate se intelege mai bine:

      Prima
      Un astronom, un fizician si un matematician erau in vacanta in Scotia. In timp ce se uitau pe fereastra trenului au observat o oaie neagra in mijlocul campului.
      – Ce interesant, zise astronomul, toate oile scotiene sunt negre!
      Fizicianul raspunde:
      Nu, nici vorba, poti considera ca NISTE oi scotiene sunt negre.
      Matematicianul, cazut in protatie, casca ochii mari si grai:
      Nu… putem spune ca in Scotia exista CEL PUTIN un camp, continand CEL PUTIN o oaie, a carei CEL PUTIN o latura, cea expusa vederii, este neagra.

      A doua
      Doi oameni stau in nacela unui balon. Dupa ore bune de plutit prin nori au constatat ca s-au pierdut. Brusc, norii se destrama si vad un om stand pe varful unui munte:
      – baaah, poti sa ne zicem unde suntem??
      Tipul de pe munte nu raspunde, dar tace ganditor. Minutele trec, balonul trece peste pisc si cand sa fie inghitit inapoi de nori, omul raspunde:
      – Sunteti intr-un balon!!
      Cei doi din balon:
      – Asta e matematician!
      – De ce?
      – S-a gandit indelung si riguros la ce sa ne raspunda (1). Ce a raspuns a fost infailibil corect (2). Dar complet inutil (3).

      A treia
      Intrebare: Care-i diferenta dintre un matematician si un filozof
      Raspuns: Un matematician, pentru lucru, are nevoie doar de hartie, creion si cos de gunoi. Un filozof se descurca si fara cos de gunoi.

      • Martie 19, 2012 la 4:01 pm

        Am inteles. Destul de greu, dar pana la urma am inteles. Nu sunt de acord, dar am inteles. Mi se pare ca nu e ceva important, dar am inteles. Cred ca e suficient de lipsit de importanta, caci omenirea a existat si pana acum, chiar s-au facut calcule folosind „pi”-ul, care au fost verificate in practica (inca nu s-a prabusit nici o naveta spatiala, chiar daca teoria a fost facuta inca de pe vremea „pi”-ului. Am inteles ca e un mijloc mai corect de exprimare, caci, intr-adevar, cercul se defineste ca fiind locul geometric al punctelor… in functie de raza, iar diametrul e ceva sa zicem ca practic (mai usor de masurat, cel ce spune daca gaura e suficient de mare incat sa incapa axul, etc.).
        Totusi, pentru mine „pi” este ceva sfant, pentru ca arata si istoria. Pentru mine e important sa stii cum a fost descoperit ceva, caci mi se pare mai usor de inteles. Si in felul acesta iti arati respectul fata de cel care a facut descoperirea (ca principiu).
        Ceea ce citisem eu, pe blogul aceluia era ceva de genul „o schimbare radicala a matematicii”. Tu mi-ai explicat foarte clar ca nu e decat o dorinta de a exprima cat mai corect o notiune. Inteleg si-ti dau dreptate, insa ma bucur ca nu sunt matematician. Meseria iti influenteaza sistemul de gandire, iar eu am tendinta de a fi practic. In plus, in meseria mea exista tolerante, aproximari etc.
        Imi amintesc de un prieten, profesor de fizica (care avea o parere destul de proasta despre ingineri) care si-a construit un solar in gradina (pentru legume). A calculat cata folie de polietilena are nevoie, insa nu a tinut cont ca in partea de jos trebuie sa fie mai lunga, s-o bage in pamant (ca sa nu bata vantul pe acolo). A calculat o suprafata a unui corp ideal. 🙂
        Dar matematicienii sunt intoptdeauna simpatici. La fel si fizicienii. Intotdeauna! Mie intotdeauna mi-au placut si stii de ce? Pentru ca sunt <strong?pasionati. 🙂

        • Martie 19, 2012 la 4:29 pm

          Si eu tot cu π tin. Tot din considerente istorice. Si mie mi se pare „simpatic” „conflictul”. In nici un caz nu ziceam ca au dreptate in cazul asta, discutam la modul mai general. Ca un matematician trebuie sa fie interesat de detalii si precizie. Chiar daca ajunge sa o dea in barci. Si asta se califica la dat in barci. Trebuie insa sa mearga cu pefectiunea de exprimare pana in panzele albe. Ce ziceam eu este ca nu ma surprinde de loc aparitia unui asa „conflict” in peisajul matematicii. Asa cum mi se pare normal ca teologii sa nu poata dormi noaptea de sexul ingerilor. Sunt deformari profesionale necesare :D. Fiindca exact, da! Tine de pasiune din aia fulminanta. Ca ajungi sa omori omul ca nu foloseste Tau…ticalosul!!! Daaaa, folclorul fizicienilor de bancuri la adresa inginerilor e inepuizabil! Am crescut cu el :D. Iar teoreticienii au tendinta sa dea cu bata in balta la chestii practice. Practicienii totusi mai interactioneaza cu inginerii si dupa ce s-au ars de cateva ori…nu mai gresesc :P. Si cam da ce reproseaza ei inginerilor e chestia asta cu „libertatea”: masoara cu sublerul, fac semn cu creta si taie cu toporul. Asta-i parerea fizicantilor. Pe de alta parte cand au de facut ceva vad ca cea mai buna de insemna e creta, singurul lucru la indemana de taiat e toporul, iar pentru produsul finit, nu conta cat ai masurat cu sublerul fiindca ±1 metru tot aia e :D. Dar nah, asta se intampla cand loveste soarta vreun teoretician sa trebuiasca sa-si foloseasca labutele :P. Apoi devin respectuosi. Dar tot pasionali :P. Sa vezi ce batai se starnesc pe conventii de notare…se ia lumea de par si alta nu! :)))

  7. Martie 16, 2012 la 11:08 am

    voiam sa comentez ceva destept, dar comentariul tau anterior m-a facut sa rad si mi-a zburat inteligenta! 😆
    e bine de stiut ce-i cu tau, am urmarit si demosntratia. f logic…dar cum sa zic? am senzatia ca oamenii se plictisesc. matematic gandind chiar nu pot gasi ceva mai complicat de demostrat? care sa fie si util, nu doar semantic corect???

    • Martie 16, 2012 la 4:15 pm

      Nu, cum ii explicam si lui Mircea e mai complicat un pic. Adica da, privind in general este o pierdere de timp si resurse intelectuale, dar practic un matematician trebuie sa aiba genul asta de gandire. Altfel e impostor.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: