Masini. La Salon. In Geneva. Partea I -> Energia Alternativa

Marturisesc ca speram sa scap cu fuga. Adica, in stilul de anul trecut, intentionam sa scriu o fraza, poate doua si apoi sa va las sa va delectati cu exponatele. Fiindca, trebuie sa stiti, continuitatea este o caracteristica calvina si geneveza. Toti cei care au avut prilejul sa viziteze Geneva de-a lungul timpului au constatat ca nimic nu se schimba in orasul asta niciodata. Ca sa observi schimbarile trebuie sa locuiesti in el, ba mai mult, sa fii si atent si dotat cu acut simt de observatie. Fiindca in Geneva, cand te duci la Cafeneaua Collette veche de 250 de ani, poti fii sigur ca vei fi servit de Madame Collette. A saptea din clanul ei. De regula, cand totusi ceva SE SCHIMBA, populatia locala reactioneaza foarte pro-activ holbandu-se incredul la obiectul in plina transmutare. Printre ei, de regula, si eu. Stau, privesc, judec si apoi ma reped acasa sau la mail sa port, invariabil de genevez, urmatoarea discutie rara:

Eu (hiperexcitat): – Sa vezi Lizu, s-a desfintat magazinul de inramari de langa centrul de DVD-uri!!!!

Ea (n.a. -> cu reala stupoare in voce. Oroare inca nu. Pentru oroare ii mai trebuie 10 ani):  – Eeeeei naaaaah? Si ce se face??

Eu: – Pai pare-se ca … „X”

Ea: – Peeee buuuneee??? COOOOOOOOOOL! Ce ciudat!!!!!!! WOW!

Si discutia asta, identica, dar in diferite limbi, o au mii de familii din cartier. Ca sa nu credeti ca exagerez totusi, exista o mana de locuri blestemate, ca in orice oras, unde nici un magazin nu rezista mai mult de un an. Dar alea sunt cumva ca o pata neagra pe retina. Nu rezista fiindca nu le vede nimeni in peisajul urban. Pe lang astea, primaria, ca sa nu fie acuzata ca-i orasul stagnant, imprima fortat o doza de dinamism in EXACT trei locuri din Geneva: zona garii, Rond-point de Plainpalais si Aeroportul.  Acestea, in acelasi dulce stil continuu genevez, sunt MEREU in constructie. An de an, ceas de ceas. Santierul etern. Pentru doza de dinamism amintita. Acum ca v-am lamurit, veti intelege de ce am ramas socat cand am observat ca majoritatea standurilor de la Salonul Auto aveau alte locatii decat in anii trecuti si, mai ales, de ce simt nevoia sa semnalez asta. Trebuie sa stiti ca eu am mers regulat in ultima decada si dupa primii trei ani si eu si doamna stiam exact unde se afla fiecare companie. Am fi putut merge cu ochii inchisi. Singura diferenta de la an la an era aspectul decoratiilor, dar asta era de la sine inteles fiindca aia ce organizeaza standul nu-s Genevezi :D.

Booooon, deci cum spuneam, anul asta targul (1) a schimbat niste standuri prin zonele mai putin esentiale (firmele mari tot pe loc au ramas, uuuuh.. ca sincer nu stiu cum as fi fost in stare sa trec peste asa un soc si sa va mai si povestesc :D) si (2) a fost mult mai bogat decat in ultimii doi ani. De fapt, in urma discutiilor cu sotia am stabilit ca cel mai nasol targ „ever” a fost acum doi ani, anul de maxim al crizei, cand americanii au avut cu totul vreo 16 m2 si doua troace (asta ne-a placut!). La targul de anul asta se simte CLAR iesirea din criza.

Dar sa le luam pe rand, episodic, nu inainte insa de a face o mica nota: nu veti vedea poze cu masini „italienesti”, fiindca le boicotez. De ce? Pai sa va explic. Majoritatea firmelor aduc impreuna cu masina si niste domnisoare vermiculare menite sa treaca languros si inutil un pamatuf peste capota. Dansele, in opinia mea, sunt enervante, dar suportabile (eu preferand sa vad fie posesoarea pamatufului,  fie masina, dar NICIODATA una peste alta). Ce insa nu e suportabil este ca italienii, in loc de domnisoare, aduc niste masculi vermiculari pitici (fereasca sfantul sa depaseasca 1.60) care se taraie la fel de languros pe capota masinii si tot cu pamatuf. Si asta, cu tot respectul pentru diveristatea sexuala, eu unul nu suport. Sa nu vad un motor de fundul unei fete, pot intelege, dar sa nu-l vad de bucile unui barbat, aia nu. Ba sa-l mai vad si in poze si sa-l si postez online???????? Nu, nu, nu..Asadar, fara italieni.

Deci, intai si intai, ca particularitate distinctiva a Salonului, a fost plin de masini pe combustibil alternativ (nu stiu care e traducerea exacta in romana, dar eu zic ca asta). Iaca cateva selectii, cu accent pe Toyota Diji ( fiind lansata cu aplomb anul asta si fiind pe departe cea mai deosebita)

a) Mitsubishi – MiEV (Mitsubishi In-wheel motor Electric Vehicle)  -> electric drive

ambele functioneaza pe energie electrica 😀

b) TESLA (bineinteles)

c) Smart ->Electric Drive

d) Harman 😀

e) Toyota -> Toyota Diji (un fel de iPhone cu patru roti si priza :D)

Ca sa vedeti ca e pe bune (sau nu :D), sa va zic cate ceva despre ea:

Grozavia a fost aratata lumii prima data acum, la Geneva 2012. In spatele ei sta o istorie tipic japoneza cu cocori si ciresi ROZ. Ceva…despre „connecting people”. Nu, nu Nokia si nici Vodka. Dar in acelasi spirit. Dracovenia are capacitatea de a afisa mesaje atat in interior cat si in exterior. Orice mesaje. Inclusiv „Muie Dinamo!” sau „Calc-o baaaah!” daca situatia o cere. Intreaga caroserie este de fapt un display cu culori/texte customizabile. N-am reusit sa aflu daca afiseaza „buba” cand se sifoneaza. Sau cum arata cand se sifoneaza (desi am cautat). De asemenea, ma intreb cum arata dupa ce trece o doamna impingand la caruciorul lui bebe cu cheia scoasa sa o gadile pe burtica ca e pe trotuar. Deci informatii despre fiabilitate: ciu-ciu. Un avantaj este ca poti sta, pare-se, cu fundul la drum, fiindca condusul la volan nu e necesar, ba mai mult, e perimat. Totul se face prin retea. Ca-n iRobot. Deci va e clar, da? Poate fi folosita EXCLUSIV in Japonia si vor trece eoane pana la implementarea ei in tari ca Italia. Mai probabil evolutia biologica si catastrofele geologice isi vor spune cuvantul inaintea implementarii. Aditional, minunea are majoritatea functiilor controlabile prin telefon chestie care m-a facut sa-mi amintesc de prietenul meu Hermann care a improvizat o data un fierbator controlabil prin iPhone cu care a reusit sa arda suprafata de plastic a salii de conferinta (performanta adevarata caci suprafata era catalogata ca ignifuga). Lasand amintirile la o parte, caracteristica care insa mie imi place cel mai tare la ghizmoul de mai sus, este faptul ca ai capacitatea sa controlezi cu ea alte vehicule. Ei zic: „potential periculoase”. Eu zic ca-i super cool sa-ti scoti vecinul in decor si apoi sa treci vajaind prin dreptul lui cu, bineinteles, mesajul urmator afisat pe toata caroseria: „maaaa-ta-i vaca, tac-tu-i booou, ma-ta mare face ooooou!”. In roz pe fundal cu panselute altoite. Connecting People ♥.

Despre alte categorii demne de semnalat la Salonul de anul asta in episodul viitor.

  1. Hahahaaaaaaaaahahahahaaaa! Cat m-am distrat. Ma bucur ca v-ati dus pana la urma, ca era pacat sa ratezi un prilej asa de bun sa scrii un post asa haios. :)))

    Răspunde

    1. Si inca n-am terminat :D. Eu zic ca am fost bland si bun… 🙂

      Răspunde

  2. Deci mai bine un Smart zic eu, ca se implementeaza mai usor decat Toyota 😀 si e si mai usor de impins daca se ia curentul cate 3-4 zile cum s-a luat in iarna asta de cateva ori 😦 chiar si in unele zone din Bucuresti 🙂

    Răspunde

    1. Mai, eu unul prin unele parti din Bucuresti prefer inca forta tractoare animala. 😀

      Răspunde

  3. Interesanta treaba cu italienii. De neinteles, pentru mine. 🙂

    Răspunde

    1. Care parte: Ca nu-mi plac italienii pitici care sterg masina cu pamatuful? (1) sau Ca vin italienii cu piticul porno? (2) Stii ca mie imi place sa fiu foarte-foarte lamurit.

      Răspunde

      1. Ca vin italienii cu piticul porno (dealtfel, imi place sa cred despre mine ca nu cunosc oameni carora le plac aia mici de sterg cu pamatuful 😛 ).

        Răspunde

        1. N-as fi asa de sigur. Eu stiu unul. :))

          Răspunde

  4. Misto acolo , dar….ma bag nu pentru masini acum in seama ci pt nevasta:

    Kadia ce FRUMOASA esti! in sfarsit te vad zambind in poza si esti mai frumoasa cand zambesti! Iti sta ffff bine in fustita, imi place foarte mult cum esti imbracata 😀

    Vlad de ce ai mana in ghips?

    Răspunde

    1. Da mai! La mine in poze nu zambeste! Trebuie bombardata cu glume ca sa ajunga in starea surprinsa in poze! Dar uite ca poza asta a fost o victorie!!!! 😀
      Nu e ghips! E tifon (asa-i spune cred) infasurat in jurul mainii ca sa tina fixe niste tuburi care insa nu se vad fiindca se afla pe partea interna a mainii. Joaca asa un rol de izolir band de fapt. Fiindca eu imi folosesc mainile si in somn si se cere stabilizare suplimentara. Si cred (ca poza e mai veche) ca masca si o vanataie mai nasoala. Dar eu am pus-o poza fiindca mergea cu sloganul :D.

      Răspunde

  5. Da, pare oleaca de domeniul fantasticului. Masinile electrice mi se par un vis, datorita faptului ca motoarele electrice au randament a energiei electrice in energie mecanica de peste 90% (parca 98%, din cate tin minte), iar cele cu ardere interna au randamentul de sub 50%). In plus exista o multime de facilitati pe care le are utilizarea curentului electric. Prin anii ’90 voiam sa fac un Trabant electric (de fapt mixt, cu grup generator motor) impreuna cu fratele meu (un inginer de geniu, dar cu o cariera care nu se ridica la valoarea geniului sau), dar atunci nu aveam bani de un Trabant pentru joaca, iar apoi fratele meu a plecat in strainatate. Acum as dori sa fac Matizul meu electric, dar parca mi-e frica sa risc, deoarece merge foarte bine, deocamdata.
    Mi s-a parut foarte amuzanta chestia asta a italienilor. Probabil ca vor sa atraga, in felul acesta, atentia asupra lor prin ceva deosebit (chiar daca e de prost gust). Iar felul in care ai descris-o ma face sa zambesc oro de cate ori ma gandesc la acest salon auto, pentru ca ai fost foaaarte sugestiv. 🙂

    Răspunde

    1. Pai si ce daca merge! Eu tot l-as transforma. E pacat sa ratezi asa proiect misto! Pana la urma ce se poate intampla? Sa trebuiasca sa iei autobuzul? :D. Bicicleta? Eu in locul tau as trai periculos! :))
      Da si eu zic ca aia care cumpara masinile lor de lux cad in una din trei categori: „pipitzo-parasute”, „orientari dubioase”, „outze de bibiliq”. Drept care au adus pitici paros fiindca:
      1) categoria unu recunosc modelul masculin de deservit pentru primit masina si se simt in elementelor lor,
      2) categoria doi are sansa la o lipeala nepericuloasa si facuta in conditii de maxima securitate sau ca sa citez aproximativ „re securitate personala ofera un sentiment linistitor ca un cantec de leagan” (n-am rezistat, sunt un ticalos..stiu, stiu :)))))) ).
      3) categoria trei are sanse sa se recunoasca si sa se simta vizata.
      Am vrut eu sa fiu mai sugestiv de atat, dar e blog public si citesc fete si asadar mi-am reprimat primele instincte :))). Sa-ti zic ca le iese parul prin camasa cand se taraie pe masina aia? Total Toulouse Lautrec inca ma trec fiorii cand imi amintesc… 😀

      Răspunde

      1. Abia am terminat de platit masina, era noua. Si am experienta unui magnetofon Majak pe care am vrut sa-l fac destept ca o nava spatiala. 🙂 Cand te apuci de asa ceva, nu mai termini niciodata. Trebuie sa-mi mai cumpar o masina cu care sa merg in timp ce lucrez la asta, dar nu e in calcule acum. Mai e o varianta: sa cumpar una avariata pentru p[iese de schimba, dar pe care sa ma joc cu motorul electric. Dar nici asta nu e inca in calcule, mai am de facut investitii in casa, curte…

        Răspunde

        1. Asta-i ideea. Sa nu termini. Ca nu ajunsul la produsul finit e partea interesanta ci drumul. Sa fim seriosi. Tot ce facem acum sunt lego-uri mai scumpe si complexe. Dar eu cand terminam masinaria din lego, ii lipeam doua suturi si incepeam ceva nou. Asta daca apucam sa o termin vreodata. De ce ai vrea sa termini? E pervers :P.
          Aha! Casa + curte + Sotie. Inteleg. N-ar intelege un sac de piese vechi totusi? Presupunand ca esti exemplar cu dorintele ei?

          Răspunde

      2. Nu, sunt si dorintele mele. Am mania optimizarilor, iar izolarea unui pod inseamna mai putin consum la incalzire + confort. Am multe dorinte de optimizare a casei, printre care independenta energetica. Si mai ales imi place sa nu fie asa cum are toata lumea, vreau o casa personalizata dupa personalitatea mea. 🙂
        Probabil ca de Matiz ma voi ocupa cand voi avea mai mult timp, adica pe la pensie. Sau… cine stie?

        Răspunde

        1. Ohohohoooo cum te inteleg. Mai sa fie am gasit inca un punct comun! Ha! Si noi am asteptat pana am gasit acea casa exact asa cum o voiam noi si apoi am purces la modificari :))). Podul trebuie neaparat, e investitie esentiala. Si subsolul. Stii ce misto e sa locuiesti la mansarda. Sa-ti faci acolo atelier de nebunii :D. E genial! Eu zic ca se intampla inainte de pensie :P. Adica ii vine timpul matizului. O simt in aer. Acum ca a incoltit samanta! 😀

          Răspunde

      3. Nu prea-mi fac planuri, mai am vreo 15 ani pana la pensie. Mi-ar place sa lucrez la ceva, cum faceam cu douazeci de ani in urma, dar mi-ar trebui liniste, sa ma pot concentra la ceea ce am de facut. Sa SIMT ceea ce am de facut. Dar numai gandul ca a doua zi trebuie sa ma trezesc dimineata imi piere cheful, caci simt ca sunt limitat. 🙂

        Răspunde

        1. De aia a dat Dumnezeu week-end-ul! 😀
          Daca tot amanam pentru momentul oportun, ala nu mai vine niciodata. Eu zic sa iei taurul de coarne. Greu e sa incepi, apoi stim amandoi ca nu se mai sfarseste 🙂

          Răspunde

  6. Astept neaparat continuarea!

    Răspunde

    1. Vine, doar sa mananc ceva ca-s lipsit de avant fara input caloric.

      Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: