Cum mi-am petrecut ziua soarelui

Azi dimineata m-am trezit voios si energetic cu ochii in gaura neagra a unui popou de pisic. Am holbat, am suspinat si m-am intors pe cealalta parte. De unde ma priveau plini de repros doi ochi verzi de sub o claie de par. Nu, nu era femeie. Era alta matza. Am zambit invins si am prestat scarpinat intre urechi. Felina a tors si apoi a scos niste grohaituri care mi-au dat de gandit si si-a ridicat coada. Nu-s asa disperat, asa ca am zis niet la invitatie, mi-am retras precaut mana si m-am gandit ce vreau eu in continuare. Nu m-am perpelit prea mult fiinca de departe se auzea lingurit intr-un pahar. Si creierul meu a format imaginea exstatica (sunt oarecum constient ca nu exista acest cuvant) de Ness cu Coca-Cola. Dah, exact! Acel medicament pentru cardiaci, care ii curata definitiv de orice problema. Asa ca m-am decis ce vreau, am atacat finut ca un migrator si …am obtinut. Apoi am plonjat in dus, nu inainte sa blochez usile ca sa ma asigur ca nici un element felin nu da buzna sa ma ajute sau sa contribuie. Si in sfarsit am testat asta:

A fost….portocaliu violent! :D. Si cu miros de portocale apocaliptice (un pic afumat, dar misto). Nu ciupe, nu e alergen. Mi-a placut.

Abia am avut timp sa ajung la concluzia de mai sus, fiindca miorlaiturile disperate ce razbateau prin usa (plus zdranganitu’ aferent) capatasera tonalitati isterice, asadar am parasit dusul,  mi-am inhatat chilotii cu urmatorul slogan (oh yeah!)

(doar nu credeati ca va arat chilotii, nu?)

si apoi degetul meu, precum al lui Rochambeau, s-a intins dictand: AFARA. Si asa a fost :D. Azi am fost invincibil!

Rochambeau

Afara? Ceapa! Si nori cu soare.

Inapoi in casa, am consumat ceapa, am impins pisica jos de pe pat, am cules iPadul nou, si in sfarsit am pornit sa-l docilizez.

E un ipadel RD de 64 de gigei, dar fara 3G (oricat m-as stradui, nu-i vad sensul in occident/nord asa ca nici unul din cele din posesia mea n-a avut). Ecranul draciei e evident mai luminos. Diferenta de rezolutie se observa doar la zoom-uri. La fel si in ce priveste calitatea pozelor (nu ca as fi facut mai mult de 5 poze cu iPadul vreodata..). E categoric mai rapid (nimic uimitor aici). Se incinge MULT mai putin (cel putin asta din dotare nu prea e febril comparativ cu cel vechi). Si cam atat deocamdata :). Cand va fi de pizdit veti afla. Si cred ca cu review-ul asta succint scapati de orice post IT pana la lansarea noului MacBook Pro. Acolo va fi mult mai mult de spus. Dar inca nu e timpul :).

 

Dupa ce am terminat cu setarile tabletei am purces la indeplinit visul milenar al iusupovilor: plantat de usturoi. Fiindca oroare! Pur si simplu la noi nu se gaseste usturoi verde! Cum nu-s dispus sa ma inclin si sa admit sa-mi petrec o viata trista fara susnumita delicatesa, am luat masuri si am plantat ceva catei in pamant (sterpelit din gradina si dosit cu drag intr-o ladita de carton) in borcane de iaurt.

Dupa usturoi m-am mutat la un puzzle de la Iepuroi. De cand aveam vreo 12 ani sunt mare fan al seriei „Where is Wally?”.  Pentru cine nu le cunoaste, sunt o serie de puzzle-uri foarte misto (intre 1000 si 10.000 de piese), haios de lucrat, pline de glume si in care, ca scop secundar, trebuie gasit bietul Wally (idividul fiind imbracat foarte fistichiu). In seria asta noua de 2011 trebuie gasite nu 1, ci 5 personaje (un mos, un aurolac, un maidanez, Wally, si un bozzo). Stupoare! N-am reusit sa gasesc nici unul uitandu-ma pe desen! Asa ca am purces sa-l fac. Macar potaia sa o gasesc pana dau de piesa…

Wally  versiunea 2012 (sageata magenta -Wally)

Ce trebuie descoperit in 2012…

puzzle versiunea 1992 (dap, sigur ca le mai am, Iusupov nu strica lucruri :D)

Si cat p’aci sa uit! Am gasit in sfarsit The Grey (legal :D). Asadar l-am vazut si mi-a placut. E misto, merita. Si eu m-as fi iubit cu lupul la sfarsit, macar sa aiba pe unde se linge potaia.

  1. Si eu mi-am plantat.
    Dar vad ca al tau era incoltit, eu daca il mai las se strica nu incolteste , sunt curioasa daca va incolti totusi in pamant.
    Lasa ca daca ne iese ne facem cartofi prajiti cu mujdei de usturoi verde deasupra asa am vazut eu la cineva pe net, cred ca este bun :D.

    Răspunde

    1. Asa sa facem! Doar sa creasca! 😀

      Răspunde

  2. Cate informatii intr-un singur articol, de nu stie omul despre ce sa comenteze mai intai, asa ca ma uit la fotografii si merg usor in jos.
    Deodorant barbatesc cu aroma de portocala mi se pare un paradox.
    La a doua poza am inchis ochii, nu stiu ce ai pus la vedere. 😛
    Sunt de apreciat oamenii care stiu ce vor, mai ales daca se ajuta de deget.
    Aia cred ca e ceapa olteneasca. :))
    Sa stapanesti cu placere noul iPad si sa-ti creasca mare usturoiul!
    N-am mai dezlegat un puzzle de cand avea Ionut 10 ani(Vienela nu pastreaza lucruri, le arunca ca bleaga sau le da prietenilor).
    Am incercat de doua ori sa vad filmul(ilegal :)) ) si nu am reusit, am adormit.

    Răspunde

    1. Portocala afumata :D. Nu e rau. Zau :)). Si masculin. Nu-mi inchipui cu placere mirosul ala pe o fata 😛
      E ceapa imperialista :D.
      Multumesc frumos, mai ales de usturoi! Ar nevoie de toate gandurile bune!
      Mie mi-a placut filmul, era exact ce voiam intr-o duminica seara cand eram in pauza mintala 😛

      Răspunde

  3. Da-i niste catei de usturoi unui Iusupov si vezi ca imediat se apuca sa-i planteze! 🙂
    Da-i un mar unui Iusupov si imediat vezi ca se apuca sa se joace cu el! 🙂
    Da-i un deget unui Iusupov si acesta va deveni invincibil, mai ceva ca Rochambeau! 🙂

    Răspunde

    1. Slogan il fac! Il scriu cu litere in cartea familiei! Mi-o brodez! Imi place cum suna! HA!

      Răspunde

      1. Si mie imi place cum suna. Si cred ca ti se si potriveste. 🙂

        Răspunde

        1. Pai si eu zic la fel! E grozav :D. Sunt mort dupa slogane (o fi in gene :P). Il stii pe ala cu „UReSeSe! Bastion al pacii e!”? L-am auzit intr-un film romanesc, mi-a placut teribil. Curat bastionu’ pacii :)). Cred ca n-a avut zece ani de pace unul dupa altul :))

          Răspunde

      2. astea-s sloganele. Dar parca erau mai simpatice decat cele gen „Arbeit macht frei” care mi se pare chiar sadic. 🙂

        Răspunde

        1. Eu cand il aud pe asta deja ma ia cu durerre de spate si am asa o tendinta perversa sa ma intind languros pe un pat si sa mananc un carnat cu mustar.

          Răspunde

  4. Cand scrii despre atatea subiecte deodata in acelas articol pur si simplu iti distrugi psihologic cititorii…

    🙂 Am citit o gramada si nu ma pot concentra pe nimic… sant buimac si in mintea mea e o adevarata salata…
    Asa ca am sa zic doar despre „The Grey”… Povestea e buna, dar e putin nerealista, adica lupii oricat de infometati ar fi nu ataca omul in halul asta…. decat in filme 😀

    Stau intr-o zona unde lupii vin iarna pana langa casele oamenilor, acum 2 ani la un vecin i-au mancat catelul…. au intrat la el in curte ca nu avea gard decat la strada nu si la capatul dinspre deal a curtii, si au vazut catelul legat pe lant … au venit la el l-au atacat si l-au mancat… in timp ce stapana lui privea pe geam ingrozita, nu a iesit la ei sa-i sperie (sotul ei era la serviciu )
    Problema este ca niciodata un lup nu a incercat sa atace vre-un om, chiar daca erau in haita, peste 7- max 9 (mai mult de 9 nu a vazut nimeni in zona mea la un loc ) cand au vazut omul sau retras… imediat, chiar daca l-au urmarit de departe.

    Acum ceva ani pe dealul orasului Hunedoara, lupii au mancat un copil intr-o iarna,
    dar s-a stabilit ca de fapt copilul murise de ger deoarece a stat prea mult la sanie si dupa ce a auzit lupii urland a fugit in sens opus drumului unde era casa lui… ceilalti copii care au ajuns acasa au povestit intimplarea si dupa ce s-a stabilit ca el lipseste au plecat sa-l caute… a fost prea tarziu.

    Insa lupii ataca cainii in mod frecvent aici chiar si vara si exista destui care au ramas fara catel dupa ce au mers la cules de ciuperci…
    …. Lupii au o tactica diabolica :D… unul se apropie, catelul il simte si incepe sa-l latre, lupul fuge, catelul fuge dupa el… si lupul il duce pana unde este restul haitei si acolo al incercuiesc si al papa …

    http://www.adevarul.ro/locale/ramnicu-valcea/Locuitorii_din_Voineasa_stau_cu_ochii_pe_caini-de_teama_lupilor_0_535746511.html

    Răspunde

    1. Pai io ce sa fac daca asta a fost ziua mea normala de duminica :D. Ca daca scriam episodic nu mai terminam. In plus nu-s chestii sa fie amintite asa …cat de un post :)). Daca-s nelinistit ce pot face? 😀 Acum vezi de ce-si urla mama necazul cand eram mic de ma inscrisese la 3 cercuri si doua sporturi de echipa?
      Saracul caine. Eu saream sa mi-l apar. Eu cred ca totusi depinde si de cat de foame le e. Adica daca-s chiar disperati cred ca vaneaza si cartofi, nu? Eu cred ca as face-o. Cea mai mare foame am tras-o cand eram mic si era mama plecata si in armata. Daca cand eram mic imi mai gaseam pe la vecini de mancare, in armata…aveai mai mult ce prindeai. Ratia era o gluma. In fapt furam gaini de pe la amaratii de pe acolo, cat mai aveau si ei si mai prindeam un fel de vietate inaripata de palc de copac, care nu stiu ce era. Cred ca ar fi fugit lupii de noi ca dracu de tamaie, ca sigur ne-am fi inecat in bale de pofta sa vedem o friptura…sau o ceata de fripturi ambulante in fata ochilor (eu, dupa cum stii pot sa vizualizez rezultatul finit al lucrurilor, si faptul ca dadeau inca din coada era irelevant). Deci daca noi, umani prapaditi, eram asa inebuniti de foame, ma astept ca lupii sa fie si mai violenti. Desi din experienta mea, carnea de carnivor (nu lup, ca n-am gustat) e tare nasoala.
      Pe de alta parte ii inteleg si pe lupi. Ala ce cauta la el in vizuina? 😀 Si ei au nevoie de mancare. Mi-e mila de ei.

      Răspunde

      1. P.S:…vezi ce complicat e in capul meu??? Gandeste-te ca mie mi se intampla. Si inca asta a fost o duminica linistita. Catifelata. Matasoasa. De om obosit 😀

        Răspunde

      2. Da, asta cu foamea o inteleg desi mi-am scos-o din minte, dar de foame crunta am suferit si eu :)) noroc ca am gasit la cineva varza gratis si timp de mai bine de 2 luni am mancat doar varza, uneori fara paine… Lumea zicea ca sant bolnav ca am slabit asa deodata :))) Problema era ca nu mai primisem ajutorul de handicap timp de 4 luni ca primarul isi cumparase o masina noua si golise tot contul primariei… abia dupa 6 luni ne-a dat banii, timp de 6 luni am trait fara bani, am vandut tot ce aveam ca sa-mi pot cumpara mancare, chiar si papucii i-am dat pe niste cartofi :)…

        Iar cand am fost la aceea scoala „speciala” pentru copii cu handicap mi-a fost in tot timpul foame cat am stat, dimineata ne dadeau ceai de ceapa si 2 felii de paine pe care imediat ti-o luau copii mai mari si o mancau ei… daca ziceai ceva luai si bataie, eu nu stiu daca am mancat painea de dimineata vreodata, la amiaz primeam orez si supa de cartofi, aceea nu o prea vroia nimeni asa ca era din belsug dar maincarea de seara de obicei mamaliga ori paste fainoase iar era dorita de cei mari asa ca iar o sterpeleau de la noi… noroc ca se mai bateau si mai cadea manacrea pe jos asa apucam si noi cei mai mici sa manacam, ca si cateii pe sub masa…

        De foame poti face unele lucruri extrem de injositoare… eu daca ma gandesc acum la unele episoade prin care am trecut parca nu imi vine sa cred ca am fost in stare de asa ceva :(…

        Răspunde

        1. Te inteleg perfect. Omul inebuneste de foame :(. Si dap pana nu le faci te simti print, dupa aia…mai inceteaza din narcisism, suntem toti animale. Ca la scoala speciala…asa e in armata rusa. Fereasca sfantul sa poti citi..ca te-a luat dracu’. Eu am aflat de asta din timp, si cand m-am scoborat din vagon in Caucaz, l-am cautat din ochi pe cel mai mare si mai urat, genul ala care imparte si desparte si m-am repezit cu capul in burta lui. Nu se astepta, l-am batut rupt. Dupa aia n-am avut probleme. Sa-i dea dumnezeu multe in rai aluia de m-a invatat chestia asta.. Nu ca as fi mandru… Dar asa n-a plans maica-mea. A plans a altuia.

          Răspunde

      3. Pai… cap de inginer cibernetician…
        expert in zombizarea iepurilor de Paste 🙂 !

        Răspunde

        1. mwahaha…tocmai ce mi-ai dat idei Florin 😀

          Răspunde

  5. Nici nu vreau sa imi imaginez cum arata la tine o duminica mai agitata… :))
    Stii ce nu inteleg? Daca la 18 ani te-ai insurat, cand ai facut armata? Doar nu ne-ai luat fata s-o duci in Caucaz!!! :))

    Răspunde

    1. Nu! Fereasca sfantul! Nici daca s-ar fi putut, n-as fi luat o femeie in asa loc… brrr. A ramas la mama ei acasa. La noi armata e obligatorie. Daca nu te prezinti la recrutare e delict si platesti scump (mai ales pe timp de razboi). Daca faci facultate de obicei te recruteaza dupa. Dar pe timp de razboi, isi rezerva dreptul sa te recruteze chiar daca ai intrat la facultate, dar facultatea iti pastreaza locul. De aia unii ani sunt foarte aglomerati si in altii…numai fete. Poti fi scutit de armata numai daca ai doi copiii (ceea ce eu evident nu aveam) sau daca ai anumite boli de pe o lista FOARTE scurta. Pe vremuri mai scapai daca aveai un copil sub 3 ani. Dar nici una din „scutiri” nu e functionala pe timp de razboi. Si cum Rusia e mereu in razboi cu vreo republica minuscula…se aranjeaza. In plus, chiar daca vii cu acte de la medic…se pierd ale dracului acte! :)). Mai ales ca in generatia mea a scazut grozav natalitatea la baieti.

      Răspunde

  6. de unde ai cumparat pe wally , si eu vreau asa ceva….de la magazin de jucarii sau de la mag de benzi desenate, puzzle si machete ?
    f fain in orice caz.

    Răspunde

    1. Magazin de jucarii, raionul de puzzle. Unde se vand si Ravensburger.

      Răspunde

  7. Adevarul e ca usturoiul verde face toti banii. Un fir de usturoi verde intr-un bol de salata (cel putin la fel de verde) face minuni.

    Cat despre puzzle-ul ala… Deh, ce inseamna sa aiba unii timp… 🙂

    Răspunde

    1. Asa-l visez si eu pe usturoiul ala :D.
      Tipule, are doar 1000 de piese. Poti sa-l faci intr-o zi daca te dedici (ceea ce eu n-am facut inca), sa vezi in schimb cat timp ia Diablo III

      Răspunde

  8. […] încântată desenele de pe zidul unei clădiri dărăpănate, iar aerul era plin de aroma de portocale afumate(erau unii care susţineau că mirosea a zahăr […]

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: