Pictor de Rusalci

De curand am aflat de un pictor suprarealist polonez, Boleslas Biegas si am devenit fervent admirator. Nici nu se putea altfel fiindca imi impartaseste pasiunea pentru Rusalci 😀 In plus, imi place grozav cum picteaza! E atat de RUSESC ca vorbeste sufletului meu (pariez ca se roteste amarnic in mormant polonezul la asa comentariu :D). Ca dovada ca multi Vestici sunt si fi-vor niste cretini in ce priveste Europa de Est, unii indivizi ii definesc stilul ca fiind (citez) „vampire-as-femme fatale”. Poftim? Vampiri? Hai d’aci , domnisoarele alea din ape sunt Rusalci incultilor!! Iar celelalte chimerele casa-om sunt „spiritul casei” care-s, normal, tot FEMEI!

Si ca sa intelegeti de unde revolta-mi drept-credincioasa: Vampirul e ceva rudimentar, occidental, bolnav si, in plus, poate fi ambele sexe. In contrast, Rusalcile sunt DOAR femei (mare punct in plus, trebuie sa admiteti!), prin urmare sunt PERFECTE, complexe, orientale, fascinante, exceptionale si n-au nici o buba!  Sunt zane/vrajitoare si se hranesc cu suflete de barbati. Sau, ca sa pun problema in mod occidental: vrea sa ma muste de gat un vampir? Intai sa-mi vorbeasca limba, si apoi sut in gura si mars la dentist la reeducare si pus aparat. Vrea sa ma muste de gat o Rusalka? Imi iau pulover cu anchior si ma si deschid la camasa!

Picturea mea preferata (dintre ale lui, inca nu i-a detronat nimeni pe Bruegel si Bosch, sa fie clar :D):

Si extraluminata in photoshop ca sa vedeti detalii ce se pot vedea numai din fata picturii:

Si alte picturi:

Si ca sa ma mai vaicar de ceva! Zilele astea am fost torturat amar cumplit de un lapsus! Motivul a fost un trailer de film care continea un fragment infim dintr-o piesa baroca foarte cunoscuta. Si nu-mi aminteam ce e. Atat de scurt era fragmentul (si intrerupt de glasuri), ca nici Shazam nici Sound Hound (doua aplicatii de iPhone) n-au putut recunoaste ce e. Torturat si fiind si convins ca e fie Rameau, fie Lully, fie alt conational de al lor, am ascultat preclasici francezi cu disperare incercand sa detectez piesa. N-a fost rau, ba chiar foarte placut. Dar n-am gasit-o. In final, dupa lupte seculare si vreo 2-3 e-mailuri disperate la „specialisti”… am gasit-o! Era Rondeau din Suita Abdelazer de Purcell! Hehehehe! Asadar, fiindca-s fericit ca acum, vi-l pun si dumneavoastra:

  1. Asa este ai dreptate cu aceasta creatura, vampirul, este o creatie germana , mai degraba a negustorilor germani , asa era si pe vremuri ca si acum…adica atunci erau vampirii acum este bacteria ucigasa ;).

    Impresionant Vlad, sa stii ca in momentul in care le-am vazut le-am recunoscut pe loc, le mai vazusem undeva! Unde unde atata mi-am sucit mintile azinopate in pat…dar desigur! Am acasa la Cluj un album de poezii de Mihai Eminescu si este ilustrat cu picturile astea…acolo!

    Răspunde

    1. Acum ca mi-ai zis cred ca si eu le-am mai vazut in Romania in aceeasi carte de Eminescu. Pur si simplu mi s-a aprins ideea. Am avut senzatia vaga de familiar, hehehe! Sa stii ca asa e. Dar ca sa-mi confirm ar trebui sa merg la Bucuresti si n-am cum.

      Răspunde

  2. Auzi, da e ceva diferenta intre rusalca voastra si sirena grecilor?

    Lapsusul tau muzical mi-a amintit de unul al meu si crede-ma, de cand ti-am citit postarea si pana acum 5 minute m-am muncit cu google sa gasesc piesa care-mi place mie, asta:

    Uitasem cine canta, ce canta. Tinusem minte doar ca e o pianista evreica, plecata din Romania de mult, cu litera H si canta ceva la pian ce mi-a placut enorm 😀

    Nu reusesc sa retin nimic in domeniul muzical, pt ca nu am cultura muzicala, asa ca nu am de(cu) ce sa leg informatia ce trebuie memorata. Si culmea e ca sora lui taica-meu era prim-solista de opera si in plus facuse si pedagogia muzicala, iar eu imi petreceam vacantele in casa lor. Incercase sa ma invete sa cant la pian dar eu, afona si indaratnica. Dar mi-ar fi placut cumva sa ma sprijine sa-mi fac o educatie muzicala, mai ales ca si unchiu-meu era mare iubitor de muzica clasica. Insa mai mult decat sa le ascult discurile cu muzica simfonica, nu m-am ales cu nimic. Si daca ascult o secventa, o arie de multe ori imi suna cunoscut, dar nu stiu de unde e, nu stiu cine a compus-o, chiar daca am ascultat-o de zeci de ori. Asta e, probabil ca totusi imi lipseste organul 😀

    Răspunde

  3. bai, dar ce m-ai umilit! toata admiratia pt cultura muzicala, eu nici macar n-am auzit de ei… mda, mi-e cam rusine! si in alta ordine de idei, ca doar m-am declarat deja ignoranta, bosch a creat si altceva decat perforatoare si masini de gaurit?
    daca nu mai vrei sa vorbesti cu mine am sa inteleg 😀

    Răspunde

    1. Pai nu prea mai sunt atat de populari in secolul asta. Dar merita ascultati, au unele fragmente atat de sublim de frumoase!
      Da, Hieronymus Bosch, e un pictors flamand. Bruegel la fel. Sunt pictorii mei preferati. Aveam un post despre picturile mele preferate (ale lor) am sa incerc sa-l gasesc si pun link.

      Răspunde

  4. ai un mare like pentru articolul asta !

    Răspunde

    1. Sarut-mana, mi-a placut sa-l scriu. Pictorul e bun, nu-i meritul meu!

      Răspunde

  5. Va prezint respectele mele, stimate domn, mi-ati facut o surpriza deosebita cu bucata muzicala. Probabil n-am sa tin minte numele (am memorie slaba in sensul asta), dar am sa o marchez in playlist – si asa sunt intre literaturi din perioada asta, rimeaza teribil.
    Nu mai spun ca unul din visurile mele profunde e sa asist la un concert intr-o sala de bal, imbracata intr-o rochie din acelea care m-ar dobori cu greutatea. Si dand mana unui cavaler, desi cavalerului meu daca ii spun de visul asta cred ca imi da cu saruri pe la nas sa-mi revin. 😉
    p.s. as vrea sa mai povestesti despre „spiritul casei”. Ce e ? E din mentalitatea populara ruseasca? Ai mai scris despre el?
    Ma intereseaza fiindca eu cred in asa ceva si toata lumea in jurul meu ma priveste ca pe o nebuna pentru credinta asta.

    Răspunde

    1. De ce? Baluri ca acela mai exista! Daca te inarmezi cu suficienta rabdare (fiindca sunt suprapopulate de bosorogi princiari) pot sa te distrezi pe masura :D. Iti trebuie doar un printisor sa stie dansa Händel, dar nu-i mare tevatura. Un el…multe ele, temenele si zambete…si cam asta e tot :D. Plus un joc de picioare care e intradevar complicat :D.
      Am sa fac un articol despre spiritul casei. Da, e legenda rusa. Cum aveti voi ielele. E pana si in domostroi (regulile casei -> un set de reguli ce ghida interactia mascul-femela casaoriti pe vremuri). E ca zmeul sau ileana cosanzeana. Dar are un rol vital. Am sa scriu un post despre asta, fiindca e mult de spus. Dar pe scurt, fiecare casa are suflet. Sufletul asta e femeie, e kniazina (printesa). Si se dezvolta in functie de locatari a caror soarta (mai ales a celor de sex feminin) o influenteaza. E mitologie slava.

      Răspunde

  6. Frumoase picturile, s incredibil de expresive. Imi place ca intre personaje e mereu o legatura puternica, se simte dragostea si tandretea de la prima privire !

    Bucata muzicala e foarte frumoasa… pe mine mereu ma copleseste Adagio-ul in G minor a lui Albinoni… cand al aud pe la Radio Romania Cultural se face pielea de gaina pe mine inca de la primele acorduri… Iar concertul pentru vioara No. 5 in A Minor „Rondo Andantino Quasi Allegretto” a lui Paganini mereu ma bine dispune si ma linisteste instantaneu :)… de fapt cred ca asta si este rostul muzicii :))))))

    Răspunde

    1. Oooo pai daca iti place stai ca mai pun! Macar sa se bucure cativa de ele! Am sa le pun sa le poti downloada :D.

      Răspunde

      1. Ok 🙂 multumesc mult !

        Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: