Si-am gatit-o!

Ciorba de perisoare! De mult mi-o doream si mi-am oferit-o ca premiu fiindca….fiindca… ceva. Ideea este ca inca de saptamana trecuta lasam balta numai la ideea de perisoara. Incepusem deja sa fiu poetic. Sa scriu in cap ode ridicate carnii tocate. Si desi dorinta mea era mare, elementul feminin a fost mai puternic. Mi s-a pus in vedere ca nu. Cu marait. Cumva, din motive necunoscute (sau pe care nu vreau eu sa mi le amintesc), intre mine si ciorba sus-numita s-a varat o bariera, bariera datorata urmaselor Evei. Si am procedat ca toti Adamii de la inceputul vremurilor si pana azi, adica m-am revoltat in tacere si am sfarsit facand ca Evele. Dar saptamana asta am fost hotarat. Am pus barbateste (si la propriu) piciorul in prag si am decis ca FAC CIORBA DE PERISOARE. Maraitul a sosit, ce-i drept, dar n-a mai fost de fel atat de hotarat ca cel de saptamana trecuta. Asadar, inarmat cu o reteta varianta „masculul in bucatarie„, adica hipersimplificata si rapida, dar gandita pentru cura de slabit femei (perisoare din carne de pui), am purces la executat:

Rezultatul il vedeti mai sus si n-a fost rau, exceptand faptul ca a o portie are mai putine calorii decat o varza :D. Ofer reteta la cerere, ca acum mi-e lene sa o scriu. Bashca, fiindca mi-a ramas carne tocata (de pui) am facut si chiftele. Aici s-au petrecut cateva scene dramatice, pe motiv de paine cu lapte (pentru masculii care ma citesc, asta e unul din ingredientele de inglobat in amestecul mucilaginos de chiftea). Deci miezul painii mele cu lapte exista doar in doua stari fizice: burete aglutinabil si lichid laptoasa. Cand am dat sa storc miezul de lapte inainte sa-l arunc in castron s-a solidifcat bolovan si tare greu si neomogen s-a inglobat. Porcarie de paine occidentala cu care nu poti face chiftele! 😦 Rezultatul totusi (vedeti jos) n-a fost rau deloc. Gustoase bine. Mici rau.

Le-am mancat cu nodul in gat si stergandu-ma de lacrimi. De asta data nu poetice. De la ceapa. De la tocat marunt o ceapa mare. Salta camasa pe mine de suspine tacute iar animalele s-au evacuat toate din bucatarie. Ma iubesc ele, dar nici in halul asta :D.

Si un fragment de muzica baroca de Rameau, perfecta pentru facut chiftele (pe care au fost desavarsite operele de mai sus):

J.P Rameau -> Les Indes galantes <-> Musette en rondeau (orchestra lui Ludovic XV)

  54 comments for “Si-am gatit-o!

  1. Iunie 2, 2012 la 10:35 pm

    tu pui marar in ciorba? am auzit ca tu si mararul aveti o relatie speciala, dar totusi :D…singura ciorba in care pun marar e aia de legume (cu pastai verzi)…

    • Iunie 2, 2012 la 11:14 pm

      Absolut! Orice ciorba e buna cu marar. Si din alelalte gen leustean n-am. Ca nu se gaseste. Iar patrunjel nu imi place si nu pot. In plus, eu mi-as pune marar si-n cafea!

      • Iunie 5, 2012 la 8:56 am

        deci nu sunt singura care fac cu mult marar 😀
        De disperare ( aici mai la vest de tine am gasit greu marar, si am dat si 2-3 euro pe o legatura), am pus in jardiniere.
        despre leustean, am gasit dupa 1 an de cautari la niste florari olandezi, sectiunea flori aromatice. Ii zice LAVA ( sau la prural LAVAS). Am luat 2 ghivecele, si acu sunt intr-o galetusa pe balcon.

        Am adus din Ro si leustean la seminte, dar dupa cercetari pe net, am aflat ca leusteanul abia in al2 lea an va creste tufa, in primul an (daca ai noroc sa germineze semintele) sunt niste plante amarate, care se chinuie sa faca o radacina. Al 2lea an radacina va da tufa mult dorita.

        P.S. eu pun marar si in salata,

        • Iunie 5, 2012 la 4:11 pm

          Si eu pun marar si-n salata. Cred ca doar in miere n-am pus. Desi pun cand fac desertul ala al nostru cu branza frecata cu un pic de miere (dar pic) si marar deasupra. E divin!
          Noi am incercat si au iesit niste…questii… Acum inteleg si de ce. Noi ne-am suparat si le-am lasat sa moara, n-am stat sa studiem de ce arata toate a trifoi :)).

  2. Iunie 2, 2012 la 11:18 pm

    e bun, dar nu in exces.

    • Iunie 2, 2012 la 11:25 pm

      Trebuie sa te contrazic :D. In exces, in exces!!! E gena aia mai, aia… cu sufletul rus. Legata de ea e o gena mai mica, pentru marar. Se transmit linkat!

      • Iunie 2, 2012 la 11:30 pm

        care-i treaba cu rusii si mararul…stiu ca (poate e un mit) aveti o relatie stransa cu vodka, pe care o sustin, si eu cochetez cu ea :D…in 2 ani ca astia, si devide o relatie serioasa :))….dar care-i treaba cu mararul?

        • Iunie 2, 2012 la 11:38 pm

          Exact la fel ca aia cu vodka :D. Care nu-i legenda, nu, nu. Sangele rusului se dilueaza doar cu vodka. Sa fim clari. Apa e pentru …restu’!
          Cand zici rus zici: muzica, marar, mahoarca, peste si poezie si vodka :D. Apropo de clisee :)).
          Treaba cu mararul e asa. SE PUNE IN ORICE. Fiindca e divin, evident 😀

      • Iunie 3, 2012 la 8:06 am

        Pan-acum nu m-am dat pe fatza, dar trebuie sa recunosc ca la treaba cu mararul ma bag si eu. Condimentul asta e o minune pentru aproape orice mancare.

        • Iunie 3, 2012 la 8:36 am

          Puteam sa jur :D.
          Da, e magic de-a dreptul. Iei orice mancare mediocra din aia facuta cu luat si pus in castron lucrurile care nu put din frigider, presari sare si marar si e DIVINA.

  3. ellyweiss
    Iunie 2, 2012 la 11:33 pm

    Vad ca esti un poet in bucatarie. O expresie nu ti-a iesit bine. Si sper sa nu te superi, caci am citit ca esti rus. „lasam balta” trebuie inlocuit cu „imi lasa gura apa” 🙂
    Sper ca au iesit bune perisoarele tale. Eu am mancat de curand la cineva, tot din pasare, si nu mi-au placut 😉

    • Iunie 2, 2012 la 11:42 pm

      Multumesc mult de tot! Ma bucur grozav cand sunt corectat fiindca e singurul mod in care invat. Doar ca de regula nimeni nu o face, desi eu rog si explic ca nu ma supar. Deci chiar ma bucur cand mi se spune.
      N-au fost rele… Chiar n-au fost rele. Dar nici prea grozave. Cam uscate. Nu gasesc cuvantul..cam dense! Cred ca le lipsea un pic de adaos de porc. Alea din vita cu porc sunt mai bune. Si mai aspectoase. Cele de pui sunt prea albe.

      • ellyweiss
        Iunie 2, 2012 la 11:45 pm

        Ma bucur ca nu te-ai suparat. De fapt, ma asteptam exact la aceasta reactie.
        Carnea de pui nu este potrivita pentru asa ceva. Cea de porc este cea mai buna. Si amestecul cu vita, dar totusi, daca poti, incearca doar cu porc. Si mai vorbim atunci 😉

        • Iunie 3, 2012 la 8:35 am

          Pai cand voi avea la indemana din asta de porc sigur incerc. La viitoarea pofta :D.

    • Iunie 2, 2012 la 11:45 pm

      poezie? serios? Hmm…nu m-am gandit niciodata la rusi ca la iubitori de poezie si mai mult ca la niste barbari fara sentimente si fara mila :)), sau cel putin asa ni arata filmele americane :))siii, ce-i mahoarca:D?

      • Iunie 3, 2012 la 8:33 am

        Pai filmele alea sunt facute de „poetii” de americani care creaza clisee la poezie fiindca nici unul n-a pus piciorul in Rusia sau macar cunoscut un rus la viata lor :)). La modul de macar baut o vodka impreuna si discutat :D. Iar acum, eu zic ca poezia si cinismul, cultura si violenta, excesul si cumpatarea merg mana in mana cu orice neam vechi. Mai ales cu unul slav. Acum serios vorbind, cred ca Rusia e unul dintre cei mai mari producatori si consumatori de poezie din lumea moderna. Ca si una dintre natiile care citesc inca cel mai mult si merg la cele mai multe spectacole clasice (balet, opera, concerte simfonice). Si nu fiindca i-ar obliga ci fiindca le place. Sigur ca fiind neam cuceritor si luptand cu pustime (masculii tineri sunt mai cinici mai ales in conditii de stress), amaratii atacati percep rusii ca un neam foarte violent. Si asa si e in cazul ala. Asta nu inseamna ca aia care au sarit gardul in curte la o baba sa ia gatul la gaina si sa-i fure cartofii, nu citesc Puskin :))))). Dar le si lor foame. Crede-ma. Ba mai zic si sarut-mana tanti, in timp ce salta gaina.

  4. Iunie 3, 2012 la 9:16 am

    Cultura si violenta merg mana in mana? Poate, dar nu in Europa…

    Despre ciorba cu perisoare, toate bune, mi-ai facut o pofta…nici eu nu am mai facut de ani de zile, cum n-am facut nici chiftele. Uite sa-ti spun un pont pt. ciorbe: daca unii mananca mai dietetic sau mai restrictiv din motive de silueta, poti sa faci asa: amesteci un galbenus de ou cu cateva linguri cu smantana si lamaie stoarsa dupa gust si torni din amestecul asta in ciorba fierbinte, chiar in farfurie direct, pana are gust bun. Mai reglezi atunci cu smanatana si lamaia, dupa gust. Amestecul asta il poti tine in borcanas in frigider pana la 3 zile. Fireste, daca toata lumea accepta sa manance astfel, amestecul se poate turna in ciorba gata, imediat ce-i luata de pe foc.

    • Iunie 3, 2012 la 11:10 am

      Ba eu zic ca tocmai in Europa! Fiindca toate minunile Europene au fost finantate cu bani obtinuti din expeditii ofensive. Roma n-ar fi fost Roma daca romanii n-ar fi fost atat de ofensivi, fiindca n-ar fi avut resursele sa le ridice in primul rand. Asa si-n Rusia. Un popor foarte cult la el acasa poate fi extrem de violent in afara hotarelor. Unele popoare sunt ofensive, altele defensive. Si in functia de asta si mentalitatea e diferita. Ce sunt de acord este ca Rusia (ba chiar si Romania) nu prea are mentalitate Europeana ci Orientala. Aparent si Rusii si Romanii se simt Europeni. Cand ciar compari, nu prea sunt. Bineinteles rusii sunt chiar si mai orientali decat romanii.
      Multumesc mult de tot pentru truc! Am de gand sa-l aplic! Mai ales ca mie imi place grozav smantana. Si faptul ca poate fi aranajata doar portia mea e lucru foarte-foarte-foarte bun :D.

  5. Iunie 3, 2012 la 11:02 am

    E singurul blog pe care intru ca sa imi incarc bateriile din ce in ce mai stoarse. Scrii grozav. Am o intrebare. In tot ceea ce faci pui asa suflet? Am senzatia ca tu cu ceea ce faci esti ca un copil care descopera lumea. Nu o privesti de undeva de dupa un geam, ci chiar te implici. Nu ai nevoie de filozofia vietii, ci doar sa traiesti. Imi plac mult oamenii de genul acesta.

    • Iunie 3, 2012 la 11:17 am

      Multumesc frumos! Ma simt tare flatat! Imi pare foarte foarte bine ca va place. Da, as zice ca da, adica asa cred. Sunt chestii care nu-mi plac si trebuie facute (caz in care ma stramb, oftez, gem, imi cant necazul, ma plang la lighioanele din casa), dar care ma prind totusi. In privinta gatitului mie mi se pare grozav de fascinant. E ca o chimie gustoasa si care miroase bine. E un experiment minunat. Si mai e o chestie, devin foarte usor obsedat de ceva. Si cand infloreste ideea (de genul sa fac sapun colorat cu arome) ma sacaie pana o realizez. Acum lupta mea e cu usturoiul verde care nu vrea sa rasara! Nu creste si pace. Eu zic ca-i usturoiul meu prost. Asa ca o sa incerc runda doi.
      In ce priveste filozofia vietii eu zic despre ca viata cum zic si despre sex: se face, nu se vorbeste, scrie si priveste (eeei..poate priveste….) :D.

      • Iunie 3, 2012 la 2:18 pm

        Nu prea ma pricep la agricultura, dar am citit o carte despre fazele lunii. Cica e bine sa plantezi (usturoiul) atunci cand luna este in luna noua, dar cu secera in jos si in faza crescatoare. Nu stiu, nu am experimentat, dar nu strica sa incerci.
        Sunt de acord ca bucataria este un experiment minunat. Imi place sa gatesc, dar in ultimul timp mi s-a cam acrit. Cand am trei barbati de peste 180 cm si 70 de Kg, trebuie sa fac tone de mancare. Iar cu mancarea de tip fast food sunt impotriva. Noroc cu tehnologia asta ca ma scapa de ras, tocat, amestecat, etc.

        • Iunie 3, 2012 la 6:27 pm

          Sunt in stare sa calculez cu compasul fazele lunii asa sunt de disperat. Cred ca sunt singurul bou de pe lumea asta caruia nu-i rasare usturoiul! Acum trece perioada si eu tot in teste sunt. Sunt disperat asa ca incerc orice sfat. Sunt in stare sa-i citesc poezii de Puskin la cap numai sa rasara. N-am mancat de vreo 8 ani cred, mi-e o pofta de-mi vine sa plang! Stiu ca suna tampit, dar sincer-sincer, cand nu-l ai suferi, iar eu chiar vreau sa-l simt.
          Pai de aia am inceput si eu sa gatesc. Plus ca a mea nevasta a fost putin bolnava o perioada si n-a putut gati. Eu am peste 2, chiar mult peste 2, mananc ca tancul si incerc sa ajut si eu. Am realizat cat e de greu. Asa ca mai fac si eu mancare, asa e si normal nu? Dar fac asa, rar, recunosc, imi place mai tare mancarea facuta de fete, are alta savoare. Totusi fiindca imi place incerc sa rasplatesc si eu efortul. Sunt convins si cred cu tarie ca ce gatesc eu nu-i ca mancarea magica facuta de femeie, dar totusi incerc. Eu vreau sa fiu greu si sa fac eu de la leguma tot. E un fel de autoflagelare, sa fie greu, sa simt ca gatesc. Dar gatesc rar, asa ca-mi permit. Vreau sa stiu sa fac tot ce poate o femeie. Ca sa ajut si ca sa stiu. E ca un fel de cunoastere magica, nu prea stiu cum sa explic. La chestiile „de barbat” ma pricep de mic, astea de femeie sunt ca un fel de arta. E greu de explicat, dar vreau sa stiu, ca-s misterioase. Asa si cu gatitul. Are rol dublu, sa ajut fata ce gateste si sa intru si eu in universul ala nevazut si magic. Suna cam poetic stiu, dar nu prea pot explica in romana.

  6. Iunie 3, 2012 la 1:01 pm

    Stiam ca am putin sange de unguroaica, de la o strabunica, dar vad ca in venele mele curge si sange de rusoica, prea imi place mararul si pestele… :))
    Arata bine chiftelutele.

    • Iunie 3, 2012 la 1:06 pm

      Pai eu zic ca toti romanii au sange slav :D. Ca doar au venit si-au ramas slavii. Si ma gandesc ca sigur un baiat slav a placut o fata daco-romana si invers! 😛
      Au fost si bune. Dar minuscule. Mici-mici. :))

  7. Iunie 3, 2012 la 2:16 pm

    ai incercat sa faci mancarica de marar cu pui?
    bunica mea imi facea cand eram mica…este grozava!!
    eu sunt ghinionista…prietenul meu fuge de marar asa ca…adio mancarica 🙂

    • Iunie 3, 2012 la 6:19 pm

      Nu, dar va rgo frumos de tot dati-mi reteta. Ideea de reteta de „mancare de marar” e…incredibila! Chiar nu vreau sa mor fara sa incerc asa ceva!
      Pai nici eu nu-s perfect. Nu pot manca patrunjel, mi se face rau de nu ma scol doua saptamani din pat :)). Fiecare cu stolul lui :)). Eu nu pot gandi in absenta de marar. Sincer cand intru in magazi sau aflu ca cineva merge la magazin implor pentru marar. E starea mea de bine. Macar sa-l vad!

      • Iunie 3, 2012 la 9:51 pm

        sigur,cu placere…este o reteta usoara si rapida…
        as prefera totusi sa ne tutuim altfel ma simt obligata sa folosesc si eu pronumele de politete 🙂

        ai nevoie de:
        3-4 legaturi de marar
        un piept de pui mai mare
        o ceapa potrivita
        2 catei de usturoi
        pasta de tomate sau 3-4 rosii proaspete dar bine coapte
        ulei
        sare

        ceapa si usturoiul se toaca marunt si se pun la calit in ulei
        cand ceapa s-a inmuiat putin se adauga pieptul de pui taiat in fasii nu foarte subtiri si se lasa putin pana se rumenesc dar mare atentie sa nu se arda ceapa
        se pun doua cani de apa si se lasa la fiert
        cand carnea este fiarta se adauga pasta de toamate sau rosiile taiate marunt
        se lasa putin sa clocoteasca,se mai adauga un picut de apa daca este cazul
        mararul se toaca dar nu foarte marunt,mie imi place sa vad in farfurie frunza de marar 🙂
        se adauga si mararul,mai lasi sa clocoteasca putin,adaugi si sare dupa gust si macarica este gata…miroase grozav…crede-ma 🙂
        nu-mi ramane decat sa-ti spun pofta buna! 🙂
        daca o incerci sa-mi povestesti cu ti-a iesit 🙂

        • Iunie 3, 2012 la 10:35 pm

          Absolut de acord :D. Dar eu-s de moda veche si in privinta tutuitul doamna face primul pas :P. Asadar fiind facut, trecem la „tu” :)). Multumesc mult de tot pentru reteta SIGUR O FAC si sigur raportez de indeplinire. Toate succesele se raporteaza, la fel ca faptele de arme, altfel nu „cresc mari”!

  8. Iunie 3, 2012 la 5:46 pm

    perisoara din carne de pui ?? mai auzisesi inainte ca e posibil asa ceva sau ai riscat? 🙂
    chiftelele din pui tre’ sa fi iesit ceva de genul snitelelului. sau nu?
    Muzica asta pica bine, sunt stresata de examen dar ma visez in castele dansand menuet. 🙂

    • Iunie 3, 2012 la 6:46 pm

      Era in reteta si e mai bine (ca sanatate), pentru moment, carne de pui. Eu nu prea risc, trebuie sa marturisesc. Adica fac ca in reteta. Doar recent am idei, niste idei. In materie de bucatarie. Nu erau ca snitelul. Erau chiar ca chiftelele doar ceva mai tari, mai aglutinate, mai dense. Nu gorzave dar nici rele. Nu zic, de porc probabil erau mai bune :D.
      Muzica baroca e perfecta pentru invatat, nu adoarme si nici nu distrage 😀

      • Iunie 5, 2012 la 9:02 am

        spui intr-un comment ca:
        „Cred ca sunt singurul bou de pe lumea asta caruia nu-i rasare usturoiul! ”
        Uite si inca o vaca. belgiana :))
        de ce? nici mie nu mi-a rasarit. Am infipt in pamant toti micii catei care mi-era lene sa ii curatz. Deci din mai multe surse, si mai multe locuri cumparat. Cred ca asta occidental nu e bun. La toamna o sa aduc o funie de usturoi din Ro, cu usturoi de la tzara. O sa caut si seminte de leustean si marar, daca gasesc, sa iti iau si tie? Ca un plic la posta ajunge repede .

        • Iunie 5, 2012 la 3:47 pm

          As fi extrem de recunoscator! Si eu incep sa cred ca magariile astea de usturoi sunt tratate cu vreo ciudatenie prea nu iese nimic. In plus daca ii mananci dupa ce au stat in pamant sunt inca buni. Gasesc asta extrem de ciudat. Acum ca am aflat ca nu numai aici dar si in alte tari occidentale lumea are probleme cel putin m-am linistit eu ca defectul nu-i la mine :)). Desi acum ma intreb sincer ce polimer vand astia in loc de usturoi? 😀

  9. Iunie 5, 2012 la 9:09 am

    eu sunt o norocoasa, am marfa de contrabanda periodic din Ro, ca mai vin prieteni, si le cer… leustean proaspat, rachiu ( palinca e f. apreciata intre colegi), miez de nuca, arpacas(asta ca sa nu cer coliva) etc. 😀

    Despre ciorba de perisoare de pui, si eu tot de pui fac. de cateva ori am facut si de vita. Marele noroc: robotul ce imi toaca tot ce vreau in bucatarie(si carne, si legume).
    P.S. si eu imi suspectez radacini rusesti(nu imi cunosc o bucata de arbore genealogic), dar dupa fizionomie, accent vorbit, dar si influenta bucatariei – e clara prezenta lui. Asa ca eu dreg totul cu muulta smantana, si acresc bine cu lamaie

    • Iunie 5, 2012 la 3:50 pm

      Eu n-am parte! Mai primesc produse ukrainene si rusesti cateodata. Dar e rar de tot. Si in general sunt hiperconservate ca sa ajunga intregi pana aici. Si eu apreciez chiar cam tare rachiul si tzuica romaneasca. Noroc ca nu prea are cine sa-mi faca rost de asa ceva :))
      Pai varianta cu robotul am aflat-o si eu dupa ce am tocat ca un sclav! Si doamna si restul de doamne competente au tacut malc in privinta asta. Imi inchipui ca un malac mare care toaca ceapa in lacrimi e o placere de privit, alta explicatie n-am. Dar daca asta e, eu ma inclin!
      Eu cred sincer (dar nu prea zic ca sa nu se supere cititorii care-s multi romani) ca toata natia romana are radicini slave. Nu se prea poate altfel. Mie romanii imi par foarte mozaicati.

    • Iunie 5, 2012 la 4:21 pm

      Iti mai aduce cineva miez de nuca? Cand a ajuns la 100 lei kg? Darnici prieteni ai! :))

  10. Iunie 5, 2012 la 9:12 am

    p.s. chiftelele eu nu le fac cu piine si lapte. Asa facea familia in perioada ceausista ca sa inmulteasca carnea. Eu fac un mix de carne, verdeatza(marar, da?) usturoi, ceapa, 1-2 oua. De lene, alea de vita/porc le fac bilutze si pun in tava la cuptor. Ies mai uscate si mai neuleioase, ca li se scurge din grasime in tava. Alea de carne de pui – trebuie prajite.

    Mancarea usoara: prefer ca proteina pestele.

    • Iunie 5, 2012 la 3:53 pm

      Eu mi-s novice :D. Nici nu prea am curajul sa am initiative, ce-i drept.
      Pai si eu sunt mort dupa peste. N-as zice niciodata nu la el. Imi place grozav!

    • Adina
      Iunie 6, 2012 la 9:58 am

      Buna ziua,
      miezul de nuca in piata la brasov e 22 lei. Nu a fost niciodata 100 lei.
      Numai bine,

      • Iunie 6, 2012 la 3:26 pm

        Eu nu stiu cat e pe aici pe unde sunt. 🙂

      • Iunie 10, 2012 la 10:34 am

        Adina, trebuie specificat ca 22 de lei platesti pentru 250 g.

        • Adina
          Iunie 11, 2012 la 7:58 am

          Buna ziua,
          la Brasov KILOGRAMUL de nuca curatata este intre 22 si 24 lei.
          O zi buna.

  11. Iunie 5, 2012 la 9:11 pm

    Arata superfrumos ciorba ta de perisoare !!! :))))))
    iar chiftelutele mici sant mult mai delicioase !

    Weekendul asta daca tot nu am avut net si am avu bucuria sa primesc vizita unei doamne foarte experimentate in bucatarie am tras o bucatareala pe cinste :D…
    Salata de Boeuf pe saturate si snitzele din piept de pui 😀 + supa cu muuult marar 😀

    • Iunie 5, 2012 la 9:15 pm

      Mai Florin am vazut. Injuram in barba daca 1) nu erai tu fratele meu si 2) reuseam sa fiu si eu vreodata invidios. Dar asa, tare m-am bucurat! Sunt convins ca au fost mult mai bune fiindca au venit din acea parte a universului de unde vin toate lucrurile grozave, adica facute de femei. Poti tu sa ai ingredientele perfecte si reteta perfecta Florine.. daca o femeie ia cele mai proaste si precare ingrediente, tot a ei e cea mai buna mancare din lume… Eu am invatat asta. Degeaba gatesc eu. Femeile o fac perfect.

      • Iunie 5, 2012 la 9:41 pm

        Da, da .. asa e :)))))) Toate ingredientele au fost alese cu grija, chiar si morcovii pentru salata au fost alesi cu grija sa fie din cei dulci si fragezi… a fost o salata perfecta… nu mai zic ca mararul era din acela foarte inchis la culoare care are gustul foarte accentuat si nu apucase sa scoata floarea si sa-si piarda din calitatile gustative !…Este avantajul celor care traiesc la oras si pot merge in 20 de magazine sa gaseasca cele mai perfecte ingrediente 🙂

        • Iunie 6, 2012 la 2:25 am

          Hai mai! Avantaj? Haleala de supermaket? La tara e mancarea adevarata! Aia crescuta in pamant, sa aiba gust!

      • Iunie 6, 2012 la 4:13 pm

        :)))))))) La mine la tara nu mai prea exista cultivatori de gradini decat rar de tot… mai ales ca lumea e imbatranita si nu mai poate muncii iar tineretul este prin strainatate la munca… 😦 Chiar si taranii traiesc acum cu mancare din supermarket…

        • Iunie 6, 2012 la 4:24 pm

          Mie asta mi se pare de neinteles. Sincer. Adica stau sa ma gandesc, cat de lenes sunt eu si tot mi-as cultiva orice bucata de pamant as avea. Pai cum sa o las sa se piarda? Pana si gaini mi-as lua (desi le urasc :D). Cum sa nu exploatezi tot ce ai? Sau macar sa incerci. Eu mi-as pune macar ce-mi place mie. Mi-as pune rosii, cartofi, USTUROI, MARAR, gogosari (nu ardei rosii ci chiar gogosari), varza, salata. Macar atat. Aaa si fasole. Si daca ar fi zona arida mi-as pune si vie!

        • Iunie 6, 2012 la 4:26 pm

          Numai gandeste-te ce sexy te vede orice sotie din lume daca-i sapi gradina! Nuuuu? 😀 In plus e recunoscatoare si vine cu mancare in gradina si de acolo…deh…nu comentez ca citesc doamnele.

      • Iunie 6, 2012 la 4:35 pm

        :))))))))))))) A avea gradina cultivata si care si produce nu e asa usor.. e munca si de cele mai multe ori o munca Sisifica…

        http://balaurdegradina.wordpress.com/2012/06/05/amanare/

        Cam asta au patit si vecinii mei si au renuntat sa mai lucreze gradina …
        ca era mai ieftin sa cumpere legumele din magazin decat sa plateasca atatea solutii de stropit si care tot nu rezolvau problema.

        • Iunie 6, 2012 la 5:17 pm

          Pai eu as face-o ca sport. Nu ca sa ma hraneasca. Mi-ar trebui prea multe hectare :D. Si as investi in ea, daca trebuie. Ar fi asa ca o placere. Cum isi iau unii masina.

  12. Iunie 14, 2012 la 7:53 am

    pt unii, gradina e un mijloc necesar de subzistenta. Pt altii, e legatura cu pamantul, cu Dumnezeu, si creatia lor. Pt multi, e doar un vis.
    Este munca, munca fizica, rezistenta si perseverenta, dar nu numai, trebuie cunostinte(experienta), trebuie studiat, trebuie gandit.

    Eu am cateva plante in ghivece. Nu mare lucru, initial am facut de disperarea cand am dat 3 euro pt marar de 2 ciorbe, si ala fara aroma( de, planta crescuta la neon de supermarket). Acum combin indraznet o ramurele de cimbru,rozmarin in mancaruri. Si sper ca la anul sa gasesc o bucata de pamant unde sa seman si eu ceva legume si flori.

    • Iunie 18, 2012 la 9:35 pm

      La mine toate mor :(. Dar mi-ar placea gradina…cu MARAR si USTUROI. Si rosii. Si vinete. Si ridichi.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: