Si de acasa de la mine!

Fiindca e vineri, joaca Rusia si e pretext de ceva nationalism exacerbat, va lovesc cu asta de la mine de acasa:

Si daca mai vreti (ma indoiesc, da’ eu pun :D):

Zau ca nu conteaza ce zice! Sunt menite sa sperie slavi de vest :P. Ideea pe care trebuie sa o retineti dumneavoastra este ca noi trebuie sa-i batem RAU pe Cehi!

Apoi mai tin sa subliniez ca n-am de gand sa ma port cu nimic mai rational decat astia din filmul de mai jos (rabdare pana la sfarsit lucrurile degenereaza in crescendo precum muzica noastra :D):

daca va lipsesc cumva idiotii pasionali! 😀

  1. la noi se numeste dor 🙂

    Răspunde

  2. Mie primul videoclip mi s-a parut ca captureaza destul de bine magia folclorului rusesc, probabil din cauza imbinarii desenelor relativ calitative cu melodia cantata cu o tonalitate dulce si un ritm oarecum mai lent, (mai mult decat asta, zau, nu am simt de apreciere muzicala). In urmatoarele videoclipuri, cu spectacole in care apare acelasi artist, mi s-a parut ca vocea artistului respectiv este oarecum obscurata de costumele de scena cam kitsch, (dupa parerea mea). Ultimul videoclip mi-a trezit dorinta turistica de a vizita orasul Leningrad (St Petersburg), mergand cu trenul de la Helsinki catre el, urmat de un tur mai larg cu vaporul pe la Tallin…asa, la nivel de nostalgii/fantezii de vacante de vara…de vizitata Riga, sau de revazut Moscova nu as putea spune ca mi-a venit chef.

    Răspunde

    1. Pai chiar si desenele alea au o doza de kitsch, nu-s chiar kosher. Tipul ala vinde o imagine si are un grup de nostalgici nesiguri si nu foarte cititi can fan-base. Cam cum se folosesc unii de mitul dacilor ca sa atraga atentia unor indivizi care au nevoie sa-si canalizeze nationalismul undeva. Asta canta despre Rus (nu rusi, varegi), iar costumul ala de lupta e facut sa para viking si sa le aduca aminte oamenilor de unele filme vechi in car erau aratati soldatii nostrii aratand cam suedez (variind dupa cate stia si indraznea regizorul) :D. Nu zic, unele melodii imi plac, dar mesajul ma lasa rece. Le-am pus ca-s altceva decat cliseele stil Kalinka & co, pe care efectiv nu vreau sa le promovez si n-am vrut nici ceva foarte naos, in stil coruri siberiene, ca nu mi se parea ca merge.
      Moscova eu nu stiu oameni (in afara de moscoviti) sa vrea sa o revada. Sa vina adica cu scop tintit sa revada orasul. Peterburg e altceva.

      Răspunde

  3. Imi dau seama ca, in afara de cateva carti de-ale lui Dostoievski si cateva batai intre rusi vazute pe net, eu nu stiu mai nimic despre tara ta. A, si cateva amanunte citite in Absurdistan. :))
    Imi place ce vad, voi mai cauta pe net. 😛

    Răspunde

    1. Pai eu tot incerc (futil :D) sa-i conving pe romani de faptul ca ideile lor preconcepute despre rusi se refera de fapt la ukrainieni. Evident, nu-mi merge :)). Dar eu tot incerc.

      Răspunde

      1. Ah, si eu am groaza de ucrainieni, desi nu pot sa zic ca am interactionat cu vreunul vreodata ! Eu cred ca la unii romani, spaima fata de rusi se poate referi si la anumite spaime mai vechi despre bulgari de fapt ! Fata de limba slavica in general, cu tonalitate chiar oarecum straina si si cu alfabet necunoscut si obscur, chiar in ciuda istoriei crestinizarii. Dar in realitate, la nivel contemporan, recunosc cat se poate de sincer, este vorba de fapt de necunoastere mai detaliata, de ignoranta, (ca nu pot sa-i zic altfel, mai ales ca ma refer si la mine, nu numai la altii), pt ca si eu mi-am nuantat parerile despre rusi si cei din teritoriile fostei URSS mult mai bine o data ce am inceput sa interactionez mai intai la nivel virtual de citit literatura scrisa de cativa autori rusi, in special cei clasici empatic umanisti mai larg cunoscuti international, apoi cu cativa oameni care au interactionat ei direct cu rusi, apoi chiar eu direct cu oameni originari din diverse zone ale Rusiei, etc. Desigur, nu se poate trece, la nivel colectiv cultural, si peste amintirile inca posibil prezente ale unor martori reali din Romania ai WW II si a perioadei de imediat de dupa, insa eu ma gandesc ca razboiul acela a trecut atat de brutal peste oameni de atatea etnii si nationalitati din intreaga Europa, (si nu numai, dar acum e vorba de Europa mai mult), mai ales ca daca ei sunt acum inca in viata, pe atunci erau doar copii sau ff tineri oricum, si chiar poti sa-ti dai seama cand e sa ii asculti vorbind chiar direct sau doar la TV, de oriunde au fost ei din Europa, ce a insemnat acea perioada pt vietile lor…si abia pe urma, incep sa pot sa imi dau seama, asa, ff vag, (DINCOLO de orice articole istorice de pe wikipedia sau din manuale pe care si asa nu le-am citit), si de razboiul mare de dinainte, WW I, care ala…chiar cred ca a marcat la nivel real atatia oameni de nivel de inceput a unei noi ere in istoria omenirii, nu numai a Europei, cred.

        Cred ca in general oamenii pot retine si pot fi marcati asa la nivel de „amintire” (chiar si real posibil partial falsa) mai proeminenta, memoriile unei perioade de aprox maximum 200 de ani inainte, asa la nivel de cateva generatii care sa-si fi povestit unii altora mai direct..ca despre alte amintiri de mai dinainte, posibil mai mult legate de spaime omenesti comune atavice decat de realitate, este intr-adevar de datoria istoricilor sa ni le prezinte, desigur si aia trebuind sa se comporte constiincios competent si etic profesional…ceea ce, stim cu totii, ca lasa oarecum de dorit la nivel international, desi sincer cred ca desigur EXISTA profesionisti istorici etici si competenti, dar asta e soarta lor, a istoricilor, sa fie oarecum folositi si folosibili si politic, si nu au cum sa scape de asta, daca si-au ales aceasta meserie, cel mult poate sa se refugieze in prietenii cu scriitori de beletristica mai talentati !

        Răspunde

        1. Pai da, sunt de acord ca Romanii au motive sa nu simpatizeze Rusia. Dar se mai adauga si efectul de „vecin” si ala de „mastodont” (tara aia uriasa de langa care-ti face probleme sau macar te streseaza cumplit) plus legendele. Cum spuneai tu acea „memorie” colectiva in care cumva, de la generatie la generatie e transmisa o frica, de fapt un fel de stres. Am observat de la primele contacte si mi-am confirmat in 5 ani stati in Bucuresti ca de fapt ura fatisa afisata e de fapt frica. Chiar si atitudinea dispretuitoare tot frica inseamna. Cred ca mergeau pe principiul „n-are cum sa-ti fie asa teama de ceva ce dispretuiesti”. In general insa mie nu-mi pune probleme atitudinea romanilor. Initial ma uimea cand ma loveam de ea. Mi se parea necinstit si oarecum semn de lipsa de educatie. Acum m-am obisnuit, e in program. Ma fac ca nu o vad, nu raspund la provocari, nu ma supar, ignor problema si in timp cam toti si-o schimba. Eu ma comport asa cum stiu si pot (ca nu pot altfel) si nu de multe ori am ajuns sa ma intrebe romani daca n-am carti in romana despre Rusia. Sau daca se ia viza usor. Asta in timp ce-mi spun ca toti aveau alta parere despre Rusi. Moment in care eu le spun ca se gandeau la ukrainieni nu rusi-rusi. Aaaa si mai apare din cand in cand cate un troll care pizdeste de mama Rusie, eu-l public si ne conversam (sigur ca pe aia caut sa-i irit ca sa mai vina :D). Aia intradevar nu devin interesati de cultura mea nationala :)).
          Dar ca detaliu, ca ma tot gandesc la asta de cand ai scris, crezi ca „memoria” asta colectiva, „amintirile” chiar merg pana la 200 de ani in urma?? Mi se pare extrem de mult. Daca calculam 30 de ani ca diferenta de generatie (desi sunt mai mult un 20-25), atunci reiese ca avem aproape 7 generatii in cazul unei familii. Hai sa zicem ca bineinteles speranta de viata se intinde pe aproximativ…hai 4 generatii (strabunici). Asta ar face o speranta de contact direct de 90-120 de ani max. Sa zicem ca strabunica a avut strabunica si aia a apucat sa povesteasca ceeea ce inseamna inca 90. Si daaaap ai dreptate! Ajungem undeva intre 180-210. Dar e trasa de par si pornim de la presupunerea ca mamaile respective isi patreaza mintile intacte, isi amintesc corect, nu mint, au participat la evenimente si mai ales TRANSMIT INFORMATIA generatiei urmatoare. Ceea ce nu prea e cazul. Eu zic ca majoritatea umanilor care au amintiri de la strabunica lor, uita sau nu le transmit si stranepotilor lor (nu transmit nici macar numele strabunicii personale) fiindca-s mai preocupati sa-si povesteasca propria lor viata (MAXIM despre propria lor mama). Si stranepotii tot de viata lor ii intreaba. Acum bine, evident, poti avea familii unde detaliile (chiar si emotiile) se scriu si asadar raman (nu intru in detalii ca astia scriu ce „da bine” si ce vor..de regula), dar asta nu-i situatia majoritara.
          Sunt de acord ca istoricii au rol politic, dar si pornesc de la tona de maculatura si minciuni pe care nu le pot verifica (gen memoriile pe care le aminteam mai sus) altfel decat intre ele.

          Răspunde

      2. Sa stii ca si eu am avut ezitari inainte sa scriu cifra aia de 200 si as fi vrut sa scriu 120 ! Pana la urma m-am decis sa dau asa maximum-ul teoretic posibil cu indulgenta !

        Răspunde

        1. Pai si eu eram sigur ca ai exagerat dar cand am inceput sa calculez a trebuit sa ma inclin :)). Aveai dreptate. Acum ma tot gandesc la consecintele rezultatului. Adica ideea ca ideile preconcepute au o influenta istorica atat de veche mi se pare tare interesanta. Adica, nah, e evident ca asa e, dar nu m-am gandit pana acum in mod constient la asta :).

          Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: