Capul Nord cel bicefal – partea I – Sfera & Pensionarii

Booon, deci saptamana trecuta, printre altele, am fost la Nordkappuri. Fiindca dap, oroare si stupoare, sunt doua: unul comercial (ala cu globul pamantesc, arhi-cunoscut si vizitat de toti pensionarii din Univers) si altul, cel real, geografic,  la o azvarlitura de bat mai incolo (mai exact la capatul unui drum de 12 km), pe o limba paralela de pamant marcat de un obelisc (la 1′ mai in Nord decat paradisul pensionarilor). Probabil ar fi trebuit sa precizez ca Capul Nord (Nordkapp) este cel mai Nordic punct al Europei continentale (sau asa ar trebui 😀 ) si se afla, bineinteles, in Norvegia. Acestea fiind zise, am sa va vorbesc in episodul asta despre versiunea comerciala, cea pentru fleti:

Adica asta (poza pe la miezul noptii)

Dupa peripetii ce nu merita inca amintite, am ajuns la Honningsvåg, oraselul cel mai apropiat de Capul Nord. Urbia e micuta tare, dar eu, avand o inima atat de larga si o lene pe masura, o las pe Kadia sa vorbeasca despre ea. Bineinteles, primaria a organizat curse regulate de autobuz spre obiectiv (aflat cam la 40 de km distanta de orasel), cu preturi speciale pentru turistul doritor si lipsit de alte alternative. Autobuzul asta l-am luat si noi in mod repetat.

Ca tocmai mi-am amintit, fac o paranteza (puteti sari fara probleme peste ea la paragraful urmator) si va spun ca fiindca Dumnezeu e de netagaduit femeie, s-a intamplat ca exact intr-o zi (de solstitiu) in care ceata era asa de deasa ca nu-ti puteai vedea propriul fund, soferul de autobuz sa fie trecut bine de varsta pensionarii si partial orb. Marturisesc ca pe mine ambele constatari m-au linistit de fapt teribil, pe motiv ca drumul oricum nu era vizibil si, in consecinta, un mosneag care-l cunoaste ca pe sanii sotiei dupa zeci de ani de pipaiala e EXPERT in ochii mei. Ce insa mi-a trezit mie oprobiul nedisimulat a fost ca mosulica a incercat sa ne pacaleasca :D. Eroarea majora din planul lui de deturnare de fonduri a fost ca, desi eram evident „gugustiuci de turisti”, mai urcasem si anterior la Nordkapp si stiam preturile. Asadar am studiat biletul si am vazut ca ticalosu’ de tataie cu ochi benigni, mai bagase o calatorie, asa, cam cat de o bere si o masa. Bineinteles ca nu l-am lasat sa scape. Inteleg ca voia omul bere, da’ si eu! Asadar, am cercetat bine daca-i turc (de catre astia admit ca e de bun simt sa te lasi furat), iar cand am remarcat ca-i de fapt norvegian sadea (si nu s-a nascut norvegianul ala sa fure rus, clar), am sarit la gatul lui. Aici a inceput drama. Dupa ce initial a incercat sa o scalde, omul a trebuit sa se incline, a marturisit ca a gresit si a inceput disperat sa loveasca cu creionasul touch-panelul, tzipurind incetisor si incercand sa anuleze biletul. Al naibii ecran, avand pe dracu’ in el pe motiv de design suedez, s-a blocat. Dupa lupte seculare, transpirat si epuizat, tataie m-a anuntat ca are de gand sa ceara ajutorul tineretului de la Capul Nord in legatura cu tehnica moderna si ca acolo imi returneaza si banii. Pai foarte bine, i-am zis eu, satisfacut de chinul lui si asa am inceput drumul cu orbul pe serpentine, in urlete de romante norvegiene din anii ’60. Imi pare rau ca n-am vazut lungimea de unda a postului de radio ca sa fiu sigur ca nici macar din greseala n-am sa ma apropii de ea :P.  Marturisesc ca mi-am pus centura (de altfel obligatorie) si i-am comunicat nevestei ca „uite asa vezi daca te iubeste Dumnezeu!”. Aici ea a parut nitel cam indoita si pe buna dreptate fiindca suntem atei declarati. Pe bune acum, drumul a fost FANTASTIC! Cel mai frumos, excitant si deosebit pe care l-am facut vreodata cu un autobuz. Iar mosul isi merita berea aia, sofer INCREDIBIL! Dar nu i-am lasat-o. Sunt rus, da? Cand am coborat si am dat sa-i cer biletul (dus-intors si cu intrare in Centrul de la Nordkapp, deci necesar) omul mi-a zambit malefic, mi-a zis ca-i trebuie pentru anulare si m-a anuntat rautacios ca tot cu el cobor si la 12 noaptea. I-am zambit cat de larg am putut, la momentul ala il admiram deja, era idolul meu!

cum arata pe ceata 😀

victima (cap de sageata magenta)

Biata victima chicotind 😀

Cat se vede din centru (dinspre bila)

Eh, dar intorcandu-ma la Nordkapp-ul turistic, sa va spun ca chestia este efectiv un centru mititel, localizat pe o limba inalta de pamant care patrunde bine in ocean, cu restaurant, bar (inchis), muzeash (o budulina), shop de troace de turisti, cinematograf si…hehehehe…extrem de potrivit si preferata mea…capela :P. Intrarea in el costa, dar toata lumea plateste (desi Centrul poate fi ocolit) fiindca e vantul dracului, in jur de 4° si cam nimeni nu rezista afara mai mult de 30 de minute, nici macar in miezul verii. De treci centrul de arama, pe partea dinspre ocean a stabilimentului se afla mult prea cunoscuta sfera in forma globului pamantesc + un gardulet nu foarte serios menit (in teorie) sa scada numarul sinuciderilor spectaculoase si a plonjoanelor inocente datorate vantului. Si asta e cam tot. Aaah, sa nu uit, pe o parte e si un ansamblu statuar, cu o mama si un plod de sex masculin care se uita la niste monede. Habar nu am care-i semnificatia si mesajul operei, dar stiu si cred cu tarie ca voi citi la Kadia si ma voi lamuri in sfarsit si eu. Pana atunci ramane, obsesiv, o curiozitate personala.

Restaurantul

Sfera

Sfera si turista

Locul de sinucideri (pe limba de pamant care se vede, la varful ei se afla adevaratul Cap Nord al Europei)

Plodul cu mama

Capela

Mult mai spectaculara decat centrul in sine este afluenta de pensionari adusi in numar nelimitat (cu miile si nu glumesc) cu autocarele din Honningsvåg. Sursa de pensionari sunt steamerele de croaziera (Hurtigruten & echivalentele) care, pe langa drumul de-a lungul coastei (de la Bergen pana sus langa granita cu Rusia) le ofera mosulicilor la fiecare oprire si un program artistic pentru concediul premortal. Acum sa nu credeti ca e vreo regula sa fii mos venerabil ca sa urci pe vasele astea, nici vorba si noi le-am folosit si le vom folosi din greu. Dar ajuta. Pe motiv de finante. Tataile si mamaile au insa finante si cum vasele astea sunt in general cam scumpute (in regim de croaziera), cam ei le bantuie. Cred sincer ca de cele cateva dati cand le-am folosit eram pe departe cei mai tineri de pe vas (poate in afara de vreun nepotel aflat in purgatoriu cu bunicii) si eram priviti cu adanca suspiciune :D. Atat de adanca, ca aproape mi-a venit sa ascult tare Rammstein la ipad, in camera panoramica ca sa vad ce efecte obtin. Pe urma m-am gandit cat de scumpe sunt atacurile de cord si AVC-urile, mi-am mai imaginat si oprobiul feminin (care deja se uita maraind preventiv la mine si fiind familie, ghicind fara efort exact la ce gandesc 😛 ) asa ca am renuntat :D. Am ramas cu nostalgia, dar am de gand sa mi-o vindec cat de curand, la urmatoarea croaziera (mwahahaha).

E poate bine de stiut, ca autocarele cu pensionari incep sa se materializeze cam de pe la 8 seara. „Seara”, vorba vine, fiindca soarele nu apune deloc si luminozitatea e cam aceeasi de-alungul intregii zile. Cam dupa aparitia lor, accesul la anumite facilitati, cum ar fi buda, devine o adevarata aventura si test de anduranta. E aproape de preferat sa bantui prin ceata la ceva departare de centru si sa uzi cu darnicie mediul inconjurator. Aproape, ca eu unul nu m-am riscat :D. In caz ca va intrebati ce fac ei in centru in cele cateva ore pana la miezul noptii, va pot spune fiindca i-am urmarit cu mare interes. Cum spuneam, mare parte din timp stau la coada la buda, apoi se muta, intr-un nor entropic, in sala restaurantului unde aleg masa la care vor sa se aseze timp de zeci de minute bune. Multi renunta fiindca nu-s lamuriti daca asezatul la masa presupune obligatoriu si sa cumpere ceva de la restaurant (de altfel penibil si cu autoservire). Renuntand, se duc repede sa se imbulzeasca impreuna in fata monumentului ca sa-l impozeze. Ulterior, intra inapoi si se aliniaza cuminti si rabdatori la coada sa isi ia Certificatul nominal cu „Am ajuns la Nordkapp si iaca n-am crapat”.  Cand rezolva cu treaba administrativa, mai stau o data la coada la buda si apoi se muta pentru totdeauna in magazinul turistic ca sa-si ia elan blanos, abtibild cu „am ajuns la Nordkapp, sortz de bucatarie cu reni, eternul briceag cu „Norway”, bibelouri cu trolli, furculita din corn de ierbivor, magnetei cu Aurora peste… Tromsø ( 😀 ), paharute de tzuica cu copilasi blonzi cu steagul Norvegiei pe chiloti si, bineinteles, chilotii insisi cu acelasi steag, pentru nepotel. Sigur ca am fost si eu in shopul ala, ca ma plictiseam! Doar ca chiloti pe dimensiunea mea n-aveau, ca tare m-ar fi distrat sa aiba Norvegia stema personalizata si care da din cap, dar n-a fost sa fie! In schimb, mi-am gasit un tricou cu un elan avand cea mai cretina figura din lume. Care cere efectiv sa fie hranit! Pentru mine asta e o treaba foarte eficienta, unde primeste elanul, primesc si eu, unde mananca elanul, mananc si eu.

Troll bicefal

Ce-am facut noi? Pai noi am fotografiat din ora in ora monumentul si pozitia soarelui din vreo 3 unghiuri. Intre doua sesiuni artistice stateam in restaurant unde, evident ca pensionarii aveau dreptate, trebuia sa comanzi ceva. Eu am mancat o cantitate impresionanta de carnati rascopti si am baut inocent bere fara alcool. Cam pe la fara 10 ale fiecarei ore, ziceam „hai”, ne sculam, impingeam mosii, saream peste babe in carje si bastoane (I kid you not…) si intram in tromba drept in fata aparatului venerabililor nemti (din motive necunoscute grosul pensionarilor erau nemti) pentru a-mi lua pozitia si unghiul necesare pozei de la fixul orei respective. A fost interesant, am auzit niste pizdeli nemtesti care mi-au dat o stare extrema de bine (chiar nu stiam ca nemtii pot injura totusi atat de bine), n-am ratat nici o poza, la nici o ora si am fost si plin cu carnati. Rai.

Ce se vede dupa sfera

Adica bere din asta 😀

Rai-rai, dar nici pe departe atat de interesant precum aventura spre adevaratul Cap Nord (cel geografic), ala unde n-a ajuns picior de pensionar pe motiv de drum de 24 de kilometri (dus-intors) in plina salbaticie si conditii de teren foarte accidentat, inzapezit pe alocuri, pietros, mlastinos, umed si alunecos. Unde dah, doar eu si Kadia am ajuns. Si…victorie, ne-am si intors, desi la un moment nu era chiar atat de evident :)). Dar cum era sa ratam asa ceva? Sa mergi pana la capatul lumii si sa n-ajungi la el niciodata? Nu se putea una ca asta! Deci in episodul viitor, maine, va povestesc despre adevaratul capat al Europei, adica limba de pamant paralela cu musuroiul de pensionari: Knviskjellodden

Knviskjellodden

  1. Ce reprezinta poza a 2-a de jos din prima serie de poze alea una dupa alta de la inceput ? O parcare, sau un punct vamal ? Mi s-a parut ca parca ar fi un punct vamal, dar nu stiu daca are cum sa fie cel cu Finlanda care e o idee mai la sud. Eram curios pt ca eu nu am mai fost pe acolo de cand eram destul de mic, de vreo 10 ani, si vizitasem casa lui Mos Craciun de la Korvatunturi din Finlanda de nord, si dupa aia am dat si o tura in Norvegia de nord, dar am trecut la un punct vamal ceva mai la sud, probabil din „mana” Finlandei nu din „capul” ei, dar efectiv nu mai tin minte ruta ca eram mic si nu conduceam eu ! Pe vremea aia punctul vamal pe unde am trecut nici nu avea decat un panou indicator, care anunta ca se trece dintr-o tara in alta, nu tin minte sa fi fost vreo casuta sau altceva pe acolo. Si tin minte ca era o pustietate pe sosea, desi era in mijlocul verii, abia rar daca mai trecea cate o masina sau cate un motociclist.

    Dar pana la urma cred ca am ajuns si la Capul Nord, ca parca tin minte globul ala, dar pe mine nu ma frapau monumentele turistice nici pe atuncea, chiar eram mai mult curios sa ma uit dupa oameni, masini, starea drumurilor, traficul rutier, etc….zau parca eram inspector de circulatie ! Nu mai zic ce ma fascinau granitele dintre tari, cum functionau controalele in cadrul spatiului Schengen sau in afara lui, etc !

    Răspunde

    1. Nu e granita. E intrarea spre Centrul de la Nordkapp. Acolo platesc aia care vin cu masinile personale. Cand vii cu autobuzul intra in pretul biletului (450 NOK parca dus-intors + intrare in centru). Ailalti platesc (vreo 210-250 NOK nu mai tin minte). Vezi, dracia aia cu sfera alba deasupra e restaurantul. Efectiv e centrul vazut dinspre continent nu dinspre sfera. Cred ca cel mai aproape de vreo granita eu am fost in Murmansk pe o parte (dar nu-mi amintesc nimic aveam vreo 12 ani si era pe timp de iarna) si probabil in Honningsvåg (n-am verificat daca vreunul din celelalte satucuri prin care am fost o fi mai aproape).

      Răspunde

  2. Citesc si recitesc si nu ma satur. Stau aici de o jumatate de ora. :))
    Va invidiez, pur si simplu. Minunat!!!

    Răspunde

    1. A fost intradevar foarte frumos. E o tara foarte frumoasa mai ales in nordul ei.
      Hehehe, si Florin s-a plans ca e articolul cam lung, am sa le fac mai scurte. Deja am rupt unul in doua. 🙂

      Răspunde

      1. Nu m-a deranjat absolut deloc lungimea articolului. Am stat mult aici pentru ca mi-a placut, l-am recitit, am studiat atent pozele si am visat cu ochii deschisi la momentul in care voi ajunge si eu in asemenea locuri.

        Răspunde

        1. Comentariul asta s-a materializat asa…dintr-o data :)))
          Pai asa…asa…scrie sa vada si Florin 😛 (Florine….meeeeeeeoooooowwwwwwwwwwww)

          Răspunde

  3. […] ) o chestie care m-a pus pe ganduri… fiti atenti… Deci la mine in sat cu putin timp inainte de solstitiu s-a petrecut ce-l mai mare eveniment al anului… si desi a trecut cumva neobservat ca lumea se […]

    Răspunde

  4. Pfuaiiii :))))))))) am inceput sa citesc articolul la ora 10 :30 si acu e la ora 14:26… cred ca ar trebui sa le faci mai scurte..in loc de doua episoade sa fie 6 😀
    Cand citeam eu mai bine se lua curentul… dupa ce revenii curentul si imi venii si inima la loc ca initial am crezut ca mia-u taiat iar curentul in reluare 😀 😀 ajunse tanti de la posta si-mi zise sa merg ca am un colet cu un mouse (ea nu-l putea aduce ca era prea greu… avea 250 g… Mersei la posta si cand venii ma astepta o vecina sa intrebe daca nu am auzit ceva nou de Nastase… i-au dat drumul ori l-a impuscat Basescu de tot… Dupa ce terminai cu vecina incepui sa citesc din nou dar mi se facu foame cand ajunsei la faza cu restaurantul, berea fara alcool si cu carnatii, imi facui ceva de mancare si dupa aia observai ca tocmai am uitat ce am citit asa ca reluai de la inceput doar dupa ce am inchis bine usile si am inchis telefoanele :D…
    Deci pot zice ca sant impresionat, peisajul grandios dar descrierea magazinului de suveniruri cam saracacioasa si la fel am simtit si lipsa fotografiilor cu fiecare exponat in parte… mai ales a bricegelor cu Norvay si a sortimentelor de Troli 😀 😀 😀

    Astept cu interes continuarea, pe aia o citesc noaptea cand sant cu burta plina sa am liniste 😀 😀

    Răspunde

    1. Pai e mai palpitant ce ai facut tu decat articolul meu :)))). Am luat la cunostiinta! Gata, urmatorul, cel de maine a fost rupt in doua. Drumul la dus si la intors. Desi ala de la intors facea toata savoarea. A ramas articolul mai anost…pentru maine :)).

      Răspunde

  5. In primul rand: La multi ani! ca, daca am inteles bine, trecu ziua ta, sa ne arati poza cu tortul primit cadou.

    In al doilea rand, poate ca daca nu ai fi ateu declarat (desi te inteleg aici 🙂 ) nu te-ai mai lua de pensionarul universal, ca ai avea de cine sa te iei 😉

    in al treilea rand, cin’ ti-e de vina ca ai – pare-se – preferinte, alegeri de pensionar? ca inteleg ca picior de tanar n-ai vazut pe acolo, nu doar ca ai vazut multi pensionari. Si ca, pana la urma, ai facut fix ce faceau si batraneii, ca nu aveai alte optiuni. Si totusi, ce dreaq faceau aia acolo, ca se presupune ca la varsta lor stiu sa aleaga, sunt intelepti? Precis au vazut si revazut tot globul de au ajuns sa mearga si in asemenea locuri neatractive 😀

    In al patrulea rand: Asterix si Obelix??

    In al cincilea rand iti spun pentru a doua oara, a treia oara dau! 😀
    Drum de 24 mile. MileLE parcurse au fost in nr. de 24
    Drum de 24 kilometri. Kilometrii parcursi au fost in nr. de 24.
    sau:
    o mila, doua mile, 24 de mile, milele au fost 24.
    un kilometru, doi kilometri, 24 de kilometri, Kilometrii au fost 24.

    Răspunde

    1. 1) Multumesc frumos, dar inca nu e! E pe 29 iunie :D.
      2&3) Exact asta am vrut sa spun! Mistoul nu era de pensionari ci de noi! 😀 De faptul ca dah..uite am facut alegeri de pensionari. Si am mai vrut sa arat si ca aparentele inseala :D. Am mers la capatul lumii si ne asteptam sa gasim doar eroi „fit&powerful” si cand colo era plin de pensionari. Dar in nici un caz nu m-as lua de ei. Ei..erau acolo, noi eram in plus. Dar acum trebuie sa recunoasteti, trebuia sa bifam, nu? O sa vedeti ca dupa evenimentul asta (care din nou a fost misto la adresa noastra si a alegerilor noastre :P) am revenit unde ne era locul. Cu pustimea :P.
      Cat despre ce cautau acolo, mare mister. Mai ales ca la un moment dat era plin de italieni si astia stiu ca prefera locurile calde. Si eu cred ca au epuizat locurile calde. De altfel de aia nici nu ma asteptam sa vad pensionari si am ramas scris ca am facut misto toata seara de noi insine..nu ma asteptam la capatul din Nord al Europei sa gasesc babute cu cadru (sincer-sincer nu exagereze, aveau cadru cu roti).
      4) Auuu..da. E obelisc..nu? 😀 Aoleo. Somnul ratiunii… Am sa corectez, sarut-mana mult!
      5) Dap sunt prost, offff:(. Nu stiu de ce simt eu un al doilea „i” acolo (adica stiu, de bou..). Am sa corectez, din nou multumesc mult. Abia astept sa dati ca apoi se prinde si de mine (la mine merge si bastonul nu numai morcovul :D).

      Răspunde

  6. Pentru economia mea de timp, afla si ce e cu mama, plodu’ si monedele. Te rog!

    Răspunde

  7. Sunt mai desteapta cu un an lumina afland ca de fapt Capul Nord „Turistic” nu este si adevaratul Cap Nord! Acum, iti dai seama cum era sa fi fost deja acolo si sa fi aflat azi de la tine ca nu am vazut de fapt de trebuia sa vad? :))

    Ma bucur ca ai povestit si mai ales atat de nostim… Astept continuarea 🙂

    P.S. Sa inteleg ca mancam tort virtual si bem bere fara alcool la fel de virtuala, peste doua zile? 😀

    Răspunde

    1. Exact la aia ne-am gandit si noi cand ne-am dus :D. Nu se putea sa nu mergem sa-l vedem pe cel adevarat. Dar nu-i bai, multi merg la ala turistic si nu stiu niciodata ca n-au ajuns unde trebuie. Are grija mama Norvegie sa nu faca prea multa reclama celuilalt ca ar creste mortalitea (pe bune vorbesc, pe traseul ala poti crapa).
      Voi da…eu sper ca ale mele sa fie mai putin virtuale! :P. Ar face bine sa fie… :))

      Răspunde

  8. Foarte tare! M-am distrat si m-am plimbat si imi plac de lesin pozele cu soarele stralucind!

    Răspunde

    1. Foarte greu de fotografiat insa :(. Si toate ies intunecate din cauza ca soarele e in fata. E lumina ca ziua si arata ca la apus…

      Răspunde

      1. E un fenomen perfect normal. A meritat chinuiala. Au iesit foarte frumoase. 🙂

        Răspunde

        1. Multumesc frumos!!! E ca si cum mi-ai lauda pisicile sau copilul! Nimeni nu zice de pozele mele ca ar fi frumoase (nici nu-s, ce-i drept :P), dar precum un tata de loaza…tot imi place sa o aud!!!

          Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: