Capul Nord cel bicefal – partea III – Baba morgana si groapa cu noroi

Cum va spuneam si-n postul anterior, am ajuns la Capul Nord geografic pe burta si fiind total extenuati in urma ultimei portiuni din traseu. Ca sa nu ramana nici o umbra de indoiala in privinta dificultatii zonei va spun ca: n-am facut poze (1), era singura portiune fara cacareze de ren (2), vantul misca bolovanii din loc (3).

Ajunsi la Obelisc ne-am odihnit cale de maxim 5 minute reprezentand exact timpul cat ne-am scris rebegiti numele  in cartea eroilor. Nu era cale de stat mai mult pe motiv de vant puternic, temperaturi in jur de 2°, pozitie expusa si, mai ales, ceva mult mai ingrijorator, ceata care venea. Boon, deci ne-am sculat zombificati de acolo si cam cu draci stiind ca din nou trebuia sa traversam acea portiune infernala. Cumva insa eram anesteziati deja in suflet si simtiri caci am pornit vartos. Si cam pe cand traversaseram o treime din coasta dracului, a lovit dezastrul. Dezastrul asta a fost datorat unei combinatii fine si unice de orgoliu masculin, prostie in stare pura si cocosism din partea subsemnatului. Dar sa va povestesc. Asadar, cand inca ne indreptam spre Cap Nord, sarind capreste si de loc voios din bolovan in bolovan pe coasta, am ajuns la o „crapatura”, un fel de prapastiuta, care cresta toata coasta perpendiculat adanca de cam 1.5 m si lata cam de 5 m (adica nu putea fi sarita si nici ocolita). Cale sa cobori in ea era, si noroi pe fund chiar si mai mult. Trebuie sa stiti ca pe acolo ploua extrem de des si tot terenul e foarte mlastinos. Pe noroiul asta fusesera asezate frumos si prin plutire 2 scanduri, formand peste mlastinuta un podet lat cam cat o uluca de gard si lung de vreo 3 metri, menit sa te tina sa nu te afunzi in noroaie. Cand am trecut prima data pe acolo le-am folosit cu succes (eu) si cu un pic de apa luata in bocanc (ea). Booon, la intoarcere, ajunsi in dreptul cariei asteia nenorocite, doamna (patita) imi spune „hai mai pe jos ca se afunda scandura„. Eeei ma-sa se afunda! Am gandit eu cu vocea experientei anterioare placut uscate si am gesticulat hotarat ca nu, eu ma duc exact pe unde arata traseul, nu ma abat, am mai trecut si n-am patit nimic. Ea, ca niciodata, insista, spunandu-mi cu voce calma si linistitoare, ca la pisici: „maaaah scandurile se misca, au fost stabile cat am fost eu in spatele tau si am tinut contra o secunda cat ti-a trebuit sa sari pe ele„. Aici, inundat probabil de testosteron (tre’ sa am si eu scuza), i-am zis cat de articulat am putut eu spune: las.. ca VREAU sa le testez eu!. Si intr-o secunda, am trecut de la testat la …cacat. Sar in gaura si cand sa calc pe a doua scandura, ma pune dracul sa o incerc cu piciorul ca sa vad pana unde intra. Am vazut in cadere cu 9.8 N/s. Dus am fost. Sau mai degraba infipt. Am intrat cu piciorul drept (+scandura) intorcandu-l bine, in mâlul din groapa cam pana la nivelul zonei pe care o iubeste ‘al mai tare si mai tare orice barbat si am picat pe burta infigandu-ma si cu mana stanga in namol pana la gat, pentru simetrie. Stiti doar ca ma preocupa simetria. Evenimentul a fost neimpresionant marcat doar de un pleosc si un bufnet. Bon. Doamna radea de se cracana, iar eu, nefiind primul noroi in care m-am adancit la viata mea ma gandeam oare cum sa-mi scot piciorul fara sa trebuiasca dupa aia sa-mi bag si capul si ambele maini dupa bocanc. Aici trebuie sa precizez ca bocancul nu era bine strans pe picior fiindca eu, boul, avand sosete de adidasi si nu de bocanci, eram deja ranit deasupra gleznei si „a trebuit” sa-i largesc. Acestea fiindu-mi cunoscute, dupa un moment de cuget in care i-am zis inca o data lui Dumnezeu ca-i la fel de curva precum Statistica, am incordat piciorul si am smuls piciorul afara (cu tot cu bocanc, yay!) cu un efort demn de lipiciosul ala de Spiderman. Apoi mi-am extras si alalalt membru (superior) si m-am ridicat biped. Aratam traznetul carpatilor, ca pisicile alea imbaiate cu sampon postate pe FB. Doamna, cam alba, radea isteric tinundu-se de burta zicand ca-i e mila de mine dar nu se poate opri, iar eu urcam schiopatand bine, pe acolo pe jos pe unde ea tocma’ ce trecuse intacta, picurand bulgari de noroi, razand si partzaind romantic din bocanc. Cred ca nu e necesar sa precizez ca mirosul era cu adevarat idilic fiindca chiar si dupa Cercul Polar exista bacterii sulfuroase de namol.

Evenimentul mai sus amintit a cam piperat calatoria. Initial a fost cum a fost, dar cand am urcat primul din cele ‘jde de dealuri abrupte am fost lovit de o rafala de epifanii in timp ce faceam pipi dupa un bolovanoi imens si anume: bocancul noroit si ud poate musca de-a dreptul din picior (1), glezna mea o ducea cam nasol (2) si ca e nasol la 2°, in vant, cu turloaiele ude (3). Evident, am avansat mult mai lent decat la dus oarecum impinsi cu forta din spate de ceata ce dadea semne ca se lasa. Daca ati vazut pozele din primul post, stiti de ce vorbesc si intelegeti de ce nu voiam sa fim prinsi de asa ceva. Ar fi fost clar imposibil sa mai zarim babele si sa gasim drumul.

Cand mergi pe burta vezi si frumusetea naturii 😀

Deci, pe scurt, in tacere, schiopatand amarnic, de culoare maro-cacaniu, putind, si lovit bine in amorul propriu, tot restul drumului de intoarcere am privit cu speranta la babele de semnalizare incercand sa ma lamuresc cam cat mai avem din drum, adica cam pe unde se afla curva aia de Luminita de la capatul tunelului. Si ca sa-si continue mistoul, aia de sus, a pus babe in locuri necinstite. Regulat, uitandu-ma in departare, la orizont, vedeam pe vreo culme inalta o baba gigantica care trona implacabil, languros si vizibil… Bineinteles ca nu puteam sa tin monstruoasa descoperire doar pentru mine si indreptam mana urmata de ochi-mi holbati ca sa-i arat si doamnei unde va trebui (intr-un tarziu) sa ajungem. Apoi consideram impreuna incurajator ca ” poate nu-i baba noastra aia” :D. Dar nu prea credeam… Satisfactia totala am avut-o insa la sfarsitul drumului, dupa vreo 4,5 ore (in loc de cele 3 prevazute pentru intors) cand, intradevar, una din babele astea imense…sus de tot pe o colina…NU ERA BABA NOASTRA! Aproape mi-a venit sa dansez, daca as mai fi putut. Semnul i l-am aratat isteric! I-am tras-o cel putin unei babe! HA!

Ca sa vedeti totusi ca n-am fost invins de tot de combinatie glezna-bocanc-noroi, finalul drumului m-a gasit in genunchi, incantat mort si scotocind cu mainile dupa un cuartz cu o cristalizare mai speciala. Cuart pe care nu l-am putut culege pe motiv ca era un bolovanoi imens, cat capul meu si sigur doamna ar fi dat cu el mine daca ma vedea cu el in brate la marginea soselei.

Dar in pofida noroioasei situatii in care ma aflam, am avut parte si de scene minunate pe drum. De sex salbatic! La un moment dat in timp ce stateam amandoi poponete pe un pietroi auzim de deasupra un racnet urmat de un fel de oracait oribil. Doamna ma intreaba in stupor „e broasca aia??!!??„. Ete ma-sa! Ce zboara broasca de se aude de deasupra??? Si ma intorc  martial, pregatit sa dau cu mine si bocancul meu plin de glod in nemernicia ce ar ameninta femeia. Toate asta ca  sa …vad splendoarea de la capatul sagetii albastre (poza de jos). El facea oac cu atata patos si vreo 1000 de decibeli. In timp, am observat (cu greu, fiindca era camuflata) si beneficiara sunetului (la capatul sagetii roz). Initial, printesa a fost total dezinteresata. Isi facea manichiura. Cand tocmai ii zambeam intelegator bietului mascul, el s-a ridicat vanjos in aer si din spatele meu a rasunat un oac muuuuult mai subtirel…. Ooops… Bravo frate! Asa! Sa stie cine face oac in curtea asta…pai dah!

Scenele anterioare sexului salbatic (albastru – mascul; roz – femela)

Iaaaaaa-maaaa si nu ma lasa!!!

Deci dupa porno cu bibilici si fara cuartzul ala special (ce cuartz!!!), dar incantati de victorie, am ajuns la sosea. Bun si ce? Ca noi veniseram cu autobuzul. Autobuz care, cum spuneam, nu opreste acolo. Noi gandisem ca-l vom opri din nou fluturand din labe. Singura problema e ca autobuzul ala trece cam la 4 ore si noi mai aveam vreo 2 ore de asteptat in frig. Asadar ne-am decis ca facem cu mana la orice autobuz (nu doar cele ale companiei de stat) ce merge fie spre Nordkappul turistic (doamna imi promitea carnati si bere adevarata) fie spre oras (unde exista perspectiva dusului :D). De prisos sa spun ca nu trecea nimic. Masini mici nu prea trec pe acolo, doar rulote. Cam dupa o jumatate de ora cand, uimitor, un autobuz alb si lucios se apropia, a iesit si doamna in drum sa-i faca cu mana (stabilisem deja ca eu stau pitit in shantzul drumului ca sa nu speriu soferul fiind neprezentabil), am primit ca raspuns fluturari multiple de maini din partea soferului, ghidului si a vreo 100 de pensionari japonezi foarte fericiti. Bineinteles saluturile au trecut pe langa noi cam cu 80 km/ora. La momentul ala eu aratam ca un porc care descoperise groapa cu noroi, eram in sant si ma tavaleam pe jos in hohote de ras. Sigur ca reactia de fluturare ne-a facut si sa reconsideram planul. Adica am decis ca asteptam autobuzul de linie si daca nici bestia aia nu oprea am hotarat ca urcam cei 8 kilometrii pana la Nordkapp. Acolo eu urma sa fac ca chipandeul striptease cu babele in baie, sa imi spal pantalonii si bocanci (sau poate mi le spalau ele :P), sa-mi consum carnatul si berea si apoi sa coboram cu primul autobuz in oras. Nu suna chiar rau. Dar aia extra 8 kilometrii….baaah…yak…boooba.

Si tocmai in timp ce ajunseseram noi la concluzia asta, imi zice nevasta „maaaaah ala-i om, sau ce-i??”. Mirat ma uit unde arata si vad pe marginea soselei ceva ciudat coborand in viteza dealul imens dinspre Nordkapp-ul turistic. Ma holbez incredul si …era un jogger. Articulez un „oaaaa” mut si dau din cap ca dap…om e. Omul, sprinten si cu cheliuta trece pe langa noi si dispare in parcarea micuta de la inceputul traseului. Dupa vreo 5 minute se apropie doamna de santul unde zaceam si-mi spune „maah, pe cuvantul meu ca ala se cauta in chiloti„. Asa ceva trebuia sa vad si ma ridic si ma uit. Asa era. Omul se schimba. Ridic din umeri si dau sa ma arunc inapoi la locul meu in sant (ca sa nu speriu joggerul) cand brusc vad ca omul se catara intr-o Toyota Verso S alba. HUUUUH!!!!! Si ies in mijlocul drumului. Ala opreste..scoate capul si zice spre urechile mele incredule „aveti nevoie sa va duc undeva???” CEEEEEE?? IUBI-TE-AS DE NORVEGIAN FRUMOS!! Cum nu?! Si tzusti amandoi in masina! Am aflat ca omul era acolo cu slujba, isi facea si el joggingul de seara pe sosea si se ducea cat mai sus sa nu fie deranjat. Sa-i dea dumnezeu sanatate. L-am deranjat noi. Sau cum a zis Kadia in soapta catre mine „cine-o mai face vreodata misto de joggeri!!!„. Culmea coincidentei, joggerul statea la acelasi hotel cu noi, Rica (nu ca ar fi multe hoteluri in Honningsvåg, dar sunt foarte rasfirate). Cum de m-a luat si pe mine in masina aia care stralucea de curatenie si mirosea a cel mai frumos deodorant de masina?? Era inchiriata, evident! :P.

Ajunsi la hotel, ne-am spalat, mi-am spalat bocanci, am luat niste pantaloni de vara de oras (au vaaai, dar doar asta mai aveam :D) si am poftit la mancare. Fiindca eu tot ud eram (o pereche de bocanci mi-am luat, doar nu era sa ma car cu mai multe) am ales sa mancam in hotel. Dar despre oroarea de lant hotelier Rica si alt gen de intamplari conexe in alt post.

P.S: daca cumva in mod ciudat sunteti preocupati de soarta mea, nu mai schiopat :P.

P.S.S: Tot drumul l-am facut in 7 ore (in loc de 6 cam cat ar fi media pentru 24 de km).

11 răspunsuri la „Capul Nord cel bicefal – partea III – Baba morgana si groapa cu noroi”

    1. Curat bestial :D. Porc m-am simtit cand am aterizat in namol. Mi-ar fi placut daca era cald. Dar era frigul dracului 😀

  1. 😀 😀 O adevarata aventura !….
    Faza cu caderea in noroi e de colectie 😀
    Pacat ca nu ai luat totusi quartul ala :)))
    mai ales ca ai avut noroc si de masina in cele din urma…
    data viitoare sa mergi cu un baros si sa-l faci mai mic :))))))))

        1. Pai gata…am zis ca iau masuri :D. Inchipuieti mutra aleia de la securitate pe aeropoarte 😀

  2. vai ce-am ras!!! stiu ca nu-i frumos, dar cred ca daca te vedeam faceam infarct de ras…daca nu muream de frig inainte 😀
    ce sa zic? e bine sa ai orgoliu masculin, altfel viata ar fi tare plictisitoare pt noi astea fara 😆

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s