Vineri nici ochii nu-i deschid

Saptamana asta, numarul orelor de somn a fost abisal sub medie. Motivele sunt variate. Unul dintre ele fiind energia inepuizabila a felinelor din batatura care atunci cand nu-si canta una alteia ode pseudo-sexuale, distrug cu aplomb. Eu ma simt nevoit sa intervin sa le scap din maini de femeie, desi marturisesc ca o fac cu jumatate de inima si lipsit de aplomb. Asadar, din groapa de potential in care ma aflu… ascult radio :D. Mai precis P5 Bergen. Intamplator nici ei nu par mai inspirati in perioada asta, asa ca dezgroapa frenetic muzica veche. Asta, uimitor, imi place:

E adevarat ca varianta de radio e mai buna fiindca se poate sa nu priviti la individul horific si cu chica ce o canta.

Ca de obicei cand imi atarna falca gravitational si am ochii lipiti, puterea mea de munca e exceptionala. Demna de supererou. Pe bune. Am reusit sa fac tot ce aveam de facut in mai putin de o ora jumatate. Si mult mai bine decat as fi facut-o fiind in parametrii maximi. Asta e minunat fiindca pot in sfarsit sa ma intorc inapoi la starea initiala: fotosinteza. E adevarat ca imi lipseste soarele pe motiv de nori si ploaie.

Mi-am pus totusi in plan sa ma scol, mai spre dupa-amiaza asa, fiindca am planuri mari. Va tin la curent. Acum ma apuc sa privesc un ghiveci.

  1. Sunt convins ca si privitul ghiveciului va fi la fel de eficient, tinand cont de starea utraproductiva in care te afli cata vreme esti obosit. Deci… cei termina cu privitul ghiveciului inainte de termenul prevazut in contract. 🙂

    Răspunde

    1. Exact. Si el creste mai repede cand vede ca ma uit la el :)). Il stimulez.

      Răspunde

  2. merge, merge, cu ghiveciul??? 😆
    cam in faza asta eram si eu dimineata dupa ce am tot pornit/oprit clima toata noaptea, misunat la baie, baut apa (tot imi spun sa nu mananc branza multa seara, dar m-am scapat) si visat porcarii spre dimineata, aveam o fatza de mi-am speriat copilul!

    Răspunde

    1. Cum ai trecut peste? 😀 Zi si mie!

      Răspunde

      1. am avut cativa clienti si cand am vazut bani mi s-au facut ochii ca la melc! partea proasta e ca acum parca ma ia iar somnul 😀

        Răspunde

        1. Eu n-am treaba cu clientii :D. Mereu m-au tinut pitit intr-un colt…

          Răspunde

          1. eram sigura ca la asta te gandesti :)))))))))))))
            na, macar acum te-am trezit!

            Răspunde

            1. Ce-i drept asa e! :)))) Adica eu de ce n-as vedea bani de la clienti????

              Răspunde

  3. Acum ascult si eu Radio P5 Bergen prima data cand aud vorbindu-se in limba asta… woow e incredibila, nu as putea invata niciodata nici macar un cuvint, am incercat unul si limba mea era sa-si rupa coloana vertebrala :D…
    Imi place muzica insa asa ca probabil o sa mai ascult si altadata 🙂
    Desi e cand ascult Radio ascult mai mult radio Rebelde Cuba si radio Taino Cuba…

    Despre trezitul de dimineata cu …probleme nu am experienta, eu ma trezesc mereu bine dispus ca ma binedispune Frodo care daca se face ora 9 si nu primeste mancare incepe sa latre la geam si la usa 😀 😀

    Răspunde

    1. Ai sa te obisnuiesti repede cu sonoritatea. Mie imi place cum suna din gura unora dintre fete. E foarte sexy. 😉
      Kadia imi zicea exact pe dos. Ca baietii o pronunta sexy…deeeh….

      Răspunde

      1. Eu inca NU am reusit sa identific un accent/pronuntie regionala norvegiana care sa imi placa deosebit de mult, desi sunt atat de multe incat intr-adevar mai am de ascultat. Pana acum pot declara clar ca efectiv sunt lesinat dupa suedezii din sudul Suediei cu studii cat de cat superioare, sau macar liceul teoretic terminat, care vorbesc lb norvegiana ! Dintre norvegieni, admir cel mai mult pronuntia Regelui Harald V la TV + radio probabil pt ca el este singurul norvegian pe care pot sa-l inteleg ce zice efectiv la nivel de 98 %, deoarece el chiar vorbeste rar si clar si pe intelesul tuturor, inclusiv cuvintele si expresiile folosite…desi mi s-a spus chiar ca are un usor defect de vorbire…dar ma rog, la nivelul meu de cunostinte ale lb norvegiene, eu zau daca pot sa-mi dau seama cine o avea defect de vorbire sau cine o veni din Trondelag !

        Eu caut disperat surse pt ca sa pot sa gasesc o pronuntie asupra careia sa ma pot fixa si eu ca sa o imit si sa fie a mea permanenta (asta in afara de utilizarea dialectului respectiv, ca aia e ceva in plus)…uneori gasesc anumite fragmente de pronuntii care imi plac, insa nu imi place cum suna intreaga fraza la persoana respectiva, sau imi place pronuntia persoanei, insa nu imi plac toate expresiile dialectale asociate ei ! E o adevarata varza in capul meu, si sunt DISPERAT dupa role model-uri autentice si totodata spontan „sincere”…pt ca am remarcat ca norvegienii incearca sa vorbeasca cu mine mai putin dialectal si mai putin regional accentuat, cand isi dau seama imediat ca sunt strain, pt ca isi dau seama ca mai trebuie sa ne si intelegem, si le iese si lor stalcit si mie in ureche probabil la fel !

        Dar uneori mai stau si trag si cu urechea cand vorbesc ei liber ei intre ei, si zau daca am reusit sa gasesc pana acuma vreo pronuntie specifica de care sa ma agat si sa zic, ASTA va fi pronuntia mea pe care o voi imita cu precadere de acum inainte.

        Pana una alta ma descurc cu un amestec de pronuntie frantuzeasca asociata cu expresii neregionale mai standard legate de bokmaal, (desi in scris zau daca mie personal nu-mi place mai mult sa citesc pe nynorsk si daneza), si imi dau seama cat de strain le suna asa ceva la ureche norvegienilor, pt ca daca tot vorbesc cu accent frantuzesc ar fi probabil mai bine sa folosesc „mykje” si „eg” (care reprezinta cuvintele MULT si EU in nynorsk, pronuntate ori MIU-CIE, ori MIU-SHI-E, si respectiv ori EG, ori E, ori EA, ori AEA, in functie de dialect, desigur), NU „mye” si „jeg”, adica MULT si EU in bokmaal, pronuntate MIU-E si IAI, si inca si cu accent/pronuntie frantuzeasca, asa cum fac eu !

        Am scris ultimul paragraf cu pronuntiile special ca sa-l chinui pe Ninulescu ! Sper sa inteleaga ceva din ea ! (Bokmaal si nynorsk sunt cele 2 limbi scrise oficiale norvegiene, insa oral exista peste 20 de dialecte, plus habar nu am cate diverse variatii de pronuntii regionale si regionalisme.)

        Răspunde

      2. Snt convins ca Florin va aprecia :D. Dar snt si eu curios, de ce te grabesti? Cand o sa dai peste ce cauti ai sa stii. In chestiuni de genul asta eu fie stiu sigur ce vreau fiindca am o intreaga ideologie in spate (buna sau proasta, dar cred cu tarie in ea), fie astept sa vina de la sine. Apoi te invidiez ca ai prieteni asa buni incat fac efortul sa vorbeasca atent, corect si grijuliu pentru tine. Vanzatoarele de magazin da, si nenii de la hotel poate..dar prietenii mei n-au facut niciodata nici cel mai mic efort sa fie intelesi de catre mine. 🙂

        Răspunde

      3. Aa, nu ma grabesc in mod real, dar, totusi, dupa aproape 2 ani de imersiune, sunt efectiv ff curios si doritor sa identific macar asa o pronuntie care sa-mi sune mie personal buna de modelat la nivel de imitare, pt ca asta imi place mie cel mai mult daca ma aflu imersionat in limbi straine pe diverse regiuni, dar in Norvegia e o asa de mare varietate, plus permisibilitate generala pt fiecare de a vorbi efectiv cum vrea si pe strada si in mass-media, nu mai zic ca efectiv in fiecare zi interactionez cu lume chiar din toata lumea, nu numai din Norvegia, chiar daca interactionez majoritar in lb norvegiana, incat mi se pare in mod real mie personal un challenge chiar dificil ! Si daca exista vreun challenge care sa ma incalzeasca pe mine personal la nivel chiar asa doritor competitiv, e tocmai chestia asta cu imitat accente si pronuntii, ca la alt fel de competitii chiar ca stiu deja nu sunt bun de nimica, deci ar fi o cauza pierduta, de ex la sport, la bataie fizica, la baut alcool, la dezbateri argumentative intelectuale rationale cu cuvinte si/sau cifre imbinate in propozitii intregi nici atata, etc ! Si zau daca pot sa-mi dau seama de unde vine asta, cand sunt real total AFON la muzicalitate, plus sunt total varza la limbaj expresiv asa ordonat, desi poate vocabular de cuvinte diverse luate unul cate unul poate am cat de cat, (mai mult probabil din cauza de citit de pe wikipedia si diverse reviste culturale cu critici de filme, uneori si carti) !

        In legatura cu cat de afon sunt, chiar am facut recent acest test ff simpatic, (despre care am zis si pe blogul lui Mircea Vladut, dar nu stiu daca l-ai vazut), care poate vorbi, in afara de abilitatile perceptive muzicale, si despre creativitate sociala si afinitate emotionala fata de muzica, (in lb engleza, dar usor de inteles),

        https://ssl.bbc.co.uk/labuk/experiments/musicality

        si mi s-a confirmat ff dur si clar ca din 100 de procente, eu personal am obtinut ZERO la suta pt entuziasm fata de muzica, ZERO pt legatura emotionala cu muzica, ZERO la creativitate sociala, 1 % pt curiozitate fata de muzica, si 2 % pt abilitate perceptiva muzicala ! Zau daca am luat vreodata asa note proaste la vreun test anume (cel mai rau a fost 3 la istorie si 4 la fizica, dar pana si alea erau pe o scara de la 0 la 10, nu 0 la 100 !)

        Răspunde

        1. Pai asta voiam sa propun, dar m-ai combatut deja in comentariile urmatoare. Si anume sa-ti faci propriul stil pe care sa-l prezinti cu atata siguranta incat sa-i pui pe ganduri pe localnici. Sau chiar sa starnesti un curent. Dar apoi ai scris ca vrei sa treci neobservat, deci nu merge :).
          Nu stiam de testul asta si mi-e frica sa-l fac, dar am sa-l fac :D. Eu de obicei primesc 100% la entuziasm indiferent de. Pana la modul in care am fost intrebat acum vreo doi ani si eu si prietenul meu Jürgen (neamt) daca cumva suntem pe Extasy. Am marturisit ca nu. Dar ne-am intrebat amandoi oare cum ar fi. Apoi el a ajuns la concluzia ca parca nuuu, prea-i drog plebeu (apropo de intelectualimea pana la o anumit generatie si grija manifesta stil noblesse oblige fata de aproapele mai putin educat -> in germania nu prea functioneaza :D).

          Răspunde

      4. In legatura cu efortul facut de norvegieni fata de mine personal, eu cred ca e ceva total cultural pt ca in general norvegienii contemporani, desi, desigur retrasi la fire uneori chiar pana la nivel de suspiciozitate fata de straini, sunt in mod real niste oameni destul de prietenosi caracterologic, si apreciaza ff mult pe un strain care chiar se straduie sa comunice cu ei pe limba lor, si daca in primele luni, efectiv cum apaream oriunde, lumea mi se adresa automat din prima in lb engleza, chiar daca nu scoteam nici un cuvant, ca desigur ca se vedea pe mine cat de strain sunt, dupa aia, nu stiu cum, desi la tinuta, haine, tot nu m-am prea schimbat, dar poate ca se vede ca nu mai sunt chiar asa total picat de pe luna, daca mai si zic ceva pe norvegiana, de ex „hei” (adica Hello, pronuntat cam HAI, dar NU american, ci mai curand HEAI, asa frantuzeste + cu tonalitate norvegiana mai saritor-urcatoare-intrebatoare catre sfarsit !), atunci imediat toata lumea norvegiana se bucura sincer si chiar pare doritoare sa ma ajute !

        Răspunde

        1. Pai stai sa le iau pe rand. Eu tot la prieteni Norvegieni ma refeream ca asta era subiectul discutiei. La fel cum am zis ca imi plac fetele din Bergen cum pronunta norvegiana (nu orice norvegianca). Dar ma rog mie imi plac si frantuzoaicele cum fac botic cand vorbesc. Deci e clar.
          Eeeei, reveninf la prietenii mei norvegieni, prieteni foarte buni (sau cel putin asa considera ei fiindca unora le tot botez copiii, desi cred ca ma vor nas pentru avantaje ceva mai materiale decat dragul lor suprem pentru mine) si dornici la nivel genetic sa fie placuti (si si mai dornici sa fie admirati), n-au facut niciodata nici un efort cu mine. Nu ca nu le-ar pasa daca nu sunt intelesi, caci le pasa. Dar pur si simplu li s-a parut normal sa fac fata si daca nu…coatele pe carte. Cine a apreciat efortul n-au fost prietenii mei buni ci oameni random de pe strada. Adica vreun muncitor la drumuri, tanti care vine paine, fata de la supermarket, umanu’ de la hotel. De asemenea impresionati au fost cunostiintele de moment. Adica mers la aceeasi petrecere stans mana, pupat piata independetei, troznit Carlsberg si Gordon’s. Dar ala e amor etilic, cand toti vor sa te faca sa te simti bine si-mi zic ca ce bine vorbesc de parca ar conta pentru mine parerea lor. Dar asa cineva sa fi facut vreodata cu mine efortul sa vorbeasca clar si tare ca sa inteleg n-am intalnit niciodata. In afara de functionarul care mi-a refuzat cetatenia Romana si care mi-a zis clar si foarte articulat: Nu se poate…NIET.
          In curand il inveti pe Florin norvegiana :D. Nu o sa mai aiba scuze sa nu stie.

          Răspunde

      5. P.S. In timp ce alti straini diversi rezidenti in Norvegia, desi cunoscatori de lb norvegiana si ei, se cam bosumfla…zau daca probabil nu ma considera un fel de Oreo-cookie, in sens de „tradator” (de tip cum e in SUA intre persoanele afro-americane cu cei care insista pe mentinerea unui specific cultural separat vs cei care insista pe integrarea mai larga in patura multiculturala alcatuita din petice de culori diferite americana, si cei care vor specific separat ii acuza pe cei care vor integrare totala ca „s-ar da” cumva cu „stapanul”, si ca sunt oarecum corupti, si „negri pe dinafara insa cu alb pe dinauntru”, ca biscuitul Oreo cu crema de vanilie alba la mijloc intre 2 biscuiti de ciocolata).

        Răspunde

        1. Eu nu cred ca se supara. Cred ca-s nedumeriti. Dar asta probabil fiindca n-au cunoscut prea multi romani. Romanii vor mereu sa se integreze.

          Răspunde

      6. Dar eu personal chiar sincer, atat prin afinitate personala, cat si chiar rational „filozofic” personal, sunt pro-integrare, desi nu neaparat de nivel de pierdere de identitate culturala personala specific romaneasca, sau chiar bucuresteana, sau chiar poate, pe alt plan, specific gay, (politic si cultural), dar cu avut interese mai largi nu doar asa inguste de specific romanesc sau de specific gay…cred ca asta e si pt ca sunt eu, mai fricos din fire, doritor sa nu ies in evidenta prin ceva anume total separat, deci e poate un defect si nu o virtute, dar in mod real eu nu sunt un om interesat prea mult de detalii, ci chiar sunt superficial, interesat mai mult de „big picture”, pt ca asa e creierul meu personal, mai putin abil sa fie atent-constiincios fata de acele detalii, in care chiar se pare ca se poate ascunde chiar si Dracul, chiar daca si ele sunt ffff importante pt ca intregul sa iasa cat mai armonios, dar eu efectiv nu am abilitati artistice de nici un fel, nici anduranta pe termen lung, care ar necesita atentie la detaliu, manualitate fina, sau cunostinte mai aprofundate pe un domeniu mai ingust, sau efort/exercitiu sustinut constiincios pe teremen lung, eu chiar ca sunt mai din topor si mai ales mai lenes…deci normal ca gravitez catre medie, catre „big picture”, si catre integrare, asa efectiv la nivel de pierdut in turma…desi, sincer zic, ca pana si in turma aia, (inclusiv statistici), eu mereu sunt pe undeva mai pe la margine, chiar catre treptele sau etajele inferioare, NU superioare, chiar mai aproape de o usa posibil salvatoare, tocmai ca sa am ocazia de retragere cat mai usoara, just in case o ia turma razna catre vreo prapastie, sa nu ma calce in picioare din greseala…tot de aia, (de frica/anxietate si adversitate fata de risc), cred ca imi plac mai mult si orasele portuare oceanice, pt ca am impresia ca au cai de posibil exit, just in case, mai diverse, nu numai pe sosele sau cai ferate, sau aeropoarte, ci si pe barci sau vapoare, insa direct la ocean, nici macar la nivel de traseu mai complicat pe vreun rau sau vreo mare si apoi prin vreo stramtoare posibil periculoasa catre oceanul mai larg !

        Răspunde

        1. Pai da, dar doar limba nu e suficient. De exemplu ai zis ca nu ai adaptat vestimentatia si din ce scrii nici nu pari dispus sa o faci. Am inteles ca-i fetis. Problema e ca inainte sa deschizi gura lumea se uita la tine. Daca ai vestimentatie atipica sari in ochi. Acum, e adevarat nu stiu cat de atipica iti e vestimentatia, dar ai scris la un moment dat si am retinut, ca preferi stilul clasic. Ba chiar si explicai din diferentele de vestimentatie dintre tine si „ramura norvegiana”. Nu vrei sa te integrezi la capitolul asta sau ar fi un sacrificu prea mare. Adica ce intreb este, iti place sa sari in ochi ca aspect, dar nu ca cultura? (ma refer la cultura nationala, evident). Sau lucrezi la aspectul asta dar e mai greu din motiv de pasiuni?

          Răspunde

      7. P.P.S. Iar referitor la eterna intrebare filozofica cat o fi genetic/inascut si cat o fi din mediu, zau daca la mine nu e chiar si genetic pt ca sunt aproape sigur ca am mostenit predominant defectele atat de la mama (cu toporul !) cat si de la tata (cu frica !), plus ca desigur m-am nascut si baiat plus si cu creierul oarecum prematur la nivel de abilitati expresive de limbaj si ADHD, plus daca eu nu ma nasteam in Bucuresti in 1980 sau URSS, poate chiar si in RP Chineza urbana la acea vreme, la nivel de hazard mai probabil de unde as fi putut sa ma nasc, si ma nasteam de ex in Calcutta sau Africa, eu precis nu supravietuiam, iar daca ma nasteam pe undeva prin „vestul euroatlantic” (adica Europa de vest + America de Nord), precis ajungeam drogat sau chiar si posibil pe la inchisoare, dar efectiv NU stiu cum as fi ajuns daca m-as fi nascut fie Scandinav, fie Pacific Islander (adica insular Pacific de sud), sau Japonez, sau Sud-American, (si de care), si chiar as fi poate curios sa ma gandesc si la asta la nivel total teoretic, pt ca eu chiar simt ca am pe undeva afinitate fata de oceanul Pacific, desi nu stiu de unde vine, dar la nivel de statistica, eu personal as fi avut sanse chiar real mai mici sa ma nasc in aceste locuri decat euroatlantic sau asiatic…deci e chiar la nivel total teoretic si probabil de nivel de efort chiar inutil, (la nivelul meu de toleranta fata de efort intelectual !)

        Efectiv, zau, nici faptul ca ma aflu teritorial in Scandinavia si am de gand sa continui sa stau aici NU reuseste sa ma motiveze pe mine personal nici macar sa ma uit pe vreo harta mai regional scandinava, daramite sa citesc istoria Scandinaviei de pe wikipedia, nu mai vorbesc de citit despre istoria artei din Scandinavia, sau chiar particular din Norvegia ! In halul asta de lenes sunt, si m-au vazut la asta din prima aici la serviciul corporatist nr 1, unde personalul de la Resurse Umane are ceva pretentii personale de gen de „intelectual de familie veche de intelectuali cat mai nobili, desi politic popular prietenos apropiat marinimos milos ingaduitor fata de poporul muncitor” (zau daca nu am noroc numai din astia pe unde ma duc, si in Romania, si oriunde exista Resurse Umane !), ca „nu sunt atent la detalii” (lucru care a fost remarcat si in Romania de cateva ori), mai ales ca ii dadeam in sus si in jos cu cuvintele „Scandinavia”, si „cultura Scandinava”, chiar in Norvegia, chiar la ei acasa, cand ei, mai ales intelectualii de centru-dreapta, sunt asa de anxiosi in legatura cu specificul national, fiind independenti national relativ mai recent decat altii, plus cu mandrie veche a culturii norse vechi, si dispret general fata de „moldovenii” finlandezi, (pe cand poporul mai de stanga e cu nervii mai mult pe suedezi, si in ultima vreme chiar posibil usor invidios/jinduitor fata de finlandezi, plus in general pe bunica Danemarca nu e cazul sa te superi, decat cel mult in semi-joaca/gluma, daca iti da voie, ca s-a dovedit ca iti mai da de mancare din cand in cand, mai ales daca ti-e foame rau de tot, si totusi nu se stie cat o dura petrolul).

        Răspunde

        1. Partea cu Danemarca am apreciat-o in mod deosebit :)). Eu ma feresc de oricine de la resurse umane ca dracul de tamaie. Mai ales ca de regula sunt femei. Mai nesigure. Si relativ agresive. Cu tocuri inalte. Genul care pana si pe mine ma fac sa ma gandesc sa evacuez cladirea. Eu le-as spune ca nu-s atent la detalii din pricina lor. Ca ma streseaza.

          Răspunde

      8. Insa, sa stii ca am retinut sfatul tau de mai de mult in legatura cu castigatul inimii lucratorului agricultural + crescator de animale de tip taran norvegian, plus ca mi s-a confirmat chiar pe pielea mea ca nu-mi va merge chiar asa de usor cu el, (cu Hector), si am sa o iau mai incet si mai rabdator data viitoare, plus ca stiu ca am inca mari curiozitati si multe lucruri de invatat si despre lucratorul pescar si marinar norvegian, dar mie mi-e cam rau de mare, si nu prea sunt de tip explorator prea curajos…poate sa incep cu culegatorii mai modesti de raci de pe plaja, pe langa vreo barcuta deja ancorata la tarm, sau cu cei care culeg ciuperci si zmeura mai pe la liziera padurilor, mai aproape de cabana, ca zau ca nu sunt eu de genul sa incerc sa pescuiesc balene, sau sa vanez elani prin paduri montane si sa dorm in cort, mai ales in padure !

        Răspunde

        1. Ti-am dat eu asemenea sfat implicand crescatorii de animale? Cred cu relativa tarie ca probabil am fost foarte beat… Dar acum serios vorbind ma indoiesc ca se poate cineva integra in Norvegia rurala daca nu-i de acolo din exact zona aia, de cand lumea si pamantul.
          Eu zic ca nu merita investitia in vanat elani. Sunt cam slabi si am vazut eu ca au boli de piele cei salbatici. Nu am intrebat sotia daca se transmit la om, dar n-as incerca.

          Răspunde

      9. 1. Probabil ca ai dreptate cu prietenii ff apropiati, care chiar ca nu au nici o nevoie sau interes de a depune efortul de a te ajuta, dar eu din aia nu am avut niciodata mai mult de maxim 3, cel mai frecvent de fapt 2, si in ultima vreme doar 1, de-a lungul vietii, dar nu era legat numai de norvegieni posibil interesati sa-mi vanda ceva, era chiar asa si legat de ex ori de angajati mai periferici cu care nu lucrez eu direct, de ex aia de la livrari si primiri de carioci si hartie de birou, dar cu care mai interactionez daca ne intalnim din intamplare, sau de muncitorii constructori de la corporatia Piramida de peste gard cu care mai ies eu la fumat o tigara din cand in cand in pauza de masa, cu care nu sunt nici prieten, nici coleg, nici client, nici macar nu sunt aceeasi oameni de fiecare data, si in toate cazurile ne stim mai mult din vedere, sau nu ne stim de loc decat poate identificabili vag dupa ecusoane sau locatie, si oricum habar nu avem cum ne cheama la nivel reciproc, pur si simplu oameni cu care intri in vorba despre vreme, despre ce a mai scris in ziar in legatura cu industria constructiilor, sau industria manufacturiera si vanzatoare de carioci, stress-urile si avantajele meseriei de sofer pe camion de marfa, etc ceva de genul asta.

        2.In legatura cu hainele e o chestie de fetish sigur, (mai ales legat de tinuta si interesul pt diverse uniforme !), plus ca ele sunt probabil singurul lucru pe care chiar doresc sa il mentin al meu personal, efectiv cultural reprezentativ de mine ca individ, chiar si integrat aproape total sau nou sosit pe oriunde. Adica niciodata nu m-am simtit chiar nevoit sa fiu chiar atat de neobservabil pt ca in mod real nu m-a haituit pe mine personal nimeni in mod special. Pe de alta parte nu doresc absolut niciodata sa dau cumva impresia ca eu personal as fi cumva interesat de a face parte din vreo gasca sau grup anume, chiar fie el si cultural comun, si pur si simplu cred ca au dreptate persoanele de la Resurse Umane ca tind sa fac „spirit aparte”, si ca, desi nu sunt deosebit de rebel sau recalcitrant sau super-chiulangiu, totusi nu ma pricep sa lucrez in echipa, pur si simplu nu e genul meu, si eu chiar tin sa subliniez asta, desi stiu ca este un lucru ff stressant pt acele persoane de la Resurse Umane, care efectiv indiferent pe unde am fost, au inceput sa ofteze, sa traga aer adanc in piept pt a se retine sa nu faca criza de nervi pe loc, sau chiar sa transpire cand au dat cu ochii de mine, la nivel ca de unele chiar mi s-a facut mila, si chiar m-am simtit eu personal sincer vinovat, si incep sa baigui chestii total aberante si probabil si mai enervante pt ele, de gen, „stiu ca sunteti ff ocupat(a) si numai de mine nu aveti timp acuma, dar asta e, uite am semnat hartia, m-au angajat tocmai pe mine, nu e vina mea, probabil aveau nevoie de mana de lucru la un nivel disperat, daca vreti ma duc eu la xerox, ca sa nu va deplasati dvs, ma duc tot eu cu hartia la stampilat, in camera de alaturi, nu e nevoie sa va ridicati de pe scaun, fac eu totul, vorbesc eu cu Directorul, ii duc eu toate dosarele astea, plus al meu, dvs puteti sa luati si o pauza, ca raspund eu la telefon in locul dvs 1/2 ora sau chiar 1 ora”, etc. ! (adica nu numai ca le enervez, dar le si jignesc, desi in general neintentionat, pt ca le confund cu niste secretare, sau cu persoanele care lucreaza la salarii, sau ceva de genul asta, adica efectiv nici nu stiu exact NICI acuma ce indatoriri de serviciu au sau pot avea persoanele de la Resurse Umane !)

        Răspunde

        1. O sa fie un proces de integrare interesant de urmarit. Chiar sunt curios cum se va desfasura, ca finalul e clar, de integrat, vrei nu vrei, te integrezi.
          Nici eu nu-s lamurit cu alea de la Resurse umane. In mod evident nu ma plac si nu m-au placut. Incep sa cred ca in general astea nu suporta decat superiorii si barbatii nubili. Asadar nu fac purici in zona aia de companie cat sa aflu si ce hartie invart ele.

          Răspunde

      10. Pe Florin nu al invata nimeni Norvegiana ca el (adica eu ) nu stie nici romana bine, nici sa o vorbeasca si nici sa o scrie :)))))))))) Asa ca Norvegiana este muult peste ceea ce poate el face !… (adica eu ) De cand m-a chinuit Rudolph cu aceste comentarii foileton incep sa am personalitati multiple :))))))))

        Răspunde

        1. E mai usor sa vorbesti corect o limba straina decat cea proprie.
          Asa se caleste spiritul si educa concentrarea Florine. Macar sunt misto!

          Răspunde

  4. eu la munca ascult gold fm, dar am inceput sa ma satur de el, mereu aceeasi muzica…music fm nu prinde cutia aia cu fire de se numeste radio pe care o am, iar restul sunt nu-mi plac…poate o sa caut radio romania…cultural…cat despre productivitate, in weekend lucrez, si trebuie sa fiu happy happy joy joy…si nu gasesc energia necesara pentru asta nici in cea mai tare cafea din columbia…wish me luck

    Răspunde

    1. I wish you gin :D. Sa vez ice frumoasa e viata dupa!

      Răspunde

  5. Chica astuia s-ar potrivi si in peisajul modern, nu se deosebeste prin nimic de cei care bat toata ziua bulevardul in cautare de vanat. Dar melodia o cunosc si imi place.
    Cand reusesc sa ma strecor in dormitorul unde avem un radio, ascult Magic FM, care difuzeaza si muzica noua, dar si multa muzica veche, iar pe timpul iernii multe colinde.

    Răspunde

    1. Aaaa pai unii au ramas chiar si in secolul trecut si cu stilul si cu mintea :D. Iti spune eu… :))

      Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: