Bunic – Nepot -> 1-0. Bineinteles

Raspunsul Vienelei la unul dintre comentariile mele, cum ca daca ar avea casa mare s-ar deplasa prin ea cu bicicleta, mi-a adus aminte extrem de vivid de un episod din copilaria mea. Am vrut sa-l postez la comentarii, dar gandul ca ma baga WordPress-ul IAAAARAAASI la spam m-a facut sa-l transform in post. Dar sa va spun:

Cam dupa ce am implinit 12 ani, cand venea vacanta de vara, eram facut pachet si trimis, inevitabil, in exil, la Bunicu’. El purta sarcina grea a re-educarii mele. Asta insemna fie Petersburg, fie Paris dupa locatia si treburile lui din momentul ala. Cand nimeream la Petersburg imi placea la nebunie, eram liber ca pasarea cerului. Dincolo insa era exil in toata regula, casa fiind departe de oras si posibilitatile de a ajunge in centru si interzise (haida deh…) si inexistente (puteam foarte bine fi in Zimbabue…). Asadar eram majoritar (adica cand nu scapam) consemnat la domiciliu sau in curtea stabilimentului pentru cateva luni. Tortura de-a dreptul pentru unul ca mine. Bineinteles insa ca imaginatia mea era libera. Ca sa ma exprim gentil :P. Bunicul era strict, dar observasem de mult ca nu era zeu ca sa fie si omniprezent. Una din torturile mele zilnice preferate, pe care i le aplicam cu mare drag, era sa-mi iau rotilele si sa ma dau cu ele prin casa. Ca sa intelegeti, casa lui avea doua aripi, cu partea din dreapta, utila si folosita (acolo statea el) si cea din stanga mai putin utilizata si tinuta pentru vizitatori, printre care noi nepotii (la acel moment ramasi doar eu si verisoara mea, Xenia). In fiecare aripa, camerele erau dispuse pe lungime si comunicau una cu alta „in serie”, ca sa treci din prima in ultima trebuie sa treci prin toate cele intermediare, drept care usile erau mereu deschise. Si duble. Se forma un coridor FANTASTIC! Teribil! Pe jos, parchet sau gresie. Ce puteam sa-mi doresc mai tare pentru rotilele mele?

Asadar, pe la ora Domnului 2 si ceva dupa-amiaza, cand bunicul meu isi facea siesta sau se gandea la problemele vitale ale umanitatii, eu urcam pe roti si-mi luam avant cat puteam pe coridorul din aripa stanga de la etaj, treceam ca vantul si urland din toti bojocii prin camere, de obicei ii mai si plezneam una cu sete verisoarei si prietenelor ei (care incepeau toate inevitabil sa chiraie) si apoi ma izbeam full-speed, cu un racnet final in usa ultimei camere, cea care dadea in partea centrala a casei, aia cu scara interioara. Bufnetul era apocaliptic, tzipetele fetelor cumplite, urletul meu, absolut barbar. Reuseam sa fac chestia asta de cam maxim 2-3 ori inainte ca bunicul si alte cateva figuri autoritare sa ma prinda, cafteasca fara chef si sa ma arunce in curte la re-educare fortata. Cu toate astea reuseam sa o fac zilnic cu precizie elvetiana.

Toate bune si frumoase, pana intr-o zi, a doua zi de vacanta, cand am repetat tot ritualul, mi-am luat avant, si  in febra si acceleratia momentului, am traversat ca gandul camerele,… mmmm…..hiiiiiiiii, Xenia!…PLEOSC-TROSC una…(CHIIIIIIIIRRRRRRR, VOOOOOOVAAAAAAAAA, NE-SIM-TI-TU-LE!!! CHIIIIIIIR), doar ca sa observ in ultima clipa, cu ochii holbati, incredul, ca usa finala, aia in care ma izbeam eu mereu cu atata drag…era larg deschisa. PULA! am gandit scurt, si cu nici o sansa de frana am trecut in zbor prin ea si cu un picaj sublim am luat-o in jos pe scari. De-a dura, evident. Jos m-am trezit cu daune serioase intre oasele din laba, daune care m-au tinut cuminte, popou langa fete, o vara intreaga si cumplita :P. Mai lunga ca oricare alta. Ofensa finala si ce n-am sa uit insa niciodata, a fost strigatul victorios al bunicului meu (care de regula nu se manifesta altfel decat punitiv, satisfactie eu la el n-am prea vazut pana atunci) dublat doar de uralele fericite ale fetelor. Cred ca mi-a clocit-o mosul naibii o iarna intreaga! Mie unul, acum, mi se pare cinstit, il torturasem intens. Atunci am fost de complet alta parere, mai ales in timp ce de’al de verisoara-mea & prietenele ei diafane ma intrebau zambind draconic daca am nevoie de ajutor cu fermoarul la buda…ca ele se ofera.

dsc01991

Acum stau sa ma gandesc cu mare parere de rau (omul e mort definitiv :P) ce mutra cu adevarat epocala ar fi facut daca mi-ar fi trecut prin cap sa ma dau cu bicicleta prin casa lui. Unde erai tu Vienela cand avea omul nevoie de input strategic???

Concluzia finala este ca solutia cu rotile nu e chiar rea, bunicii impinsi ca sobolanul in colt nu trebuie subestimati, casele mari nu-s neaparat o chestie nasoala (dar pot sa doara si altfel decat la buget) si… ca e nevoie de mintea unui adult ca sa chinuiesti optimal un altul (recte Vienela si ideile ei probabil l-ar fi ucis pe bunicul meu cu mult inainte de scadenta, spre bucuria nedisimulata a tuturor membrilor familiei :D)

P.S: Si-a luat-o de la autoritatile feminine si bunicul. Intens. Oasele rupte ale nepotilor se pedepsesc chiar si-n familia mea :P. Inconstientul de el! Mwahahaha… Dar stiu ca a fost fericit si a chicotit o vara intreaga.

P.S 2: Mama si-a batut joc de mine destoinic de fiecare data cand isi aducea aminte ca „boul” de tac-su’ m-a pus pe vector sol-aer-sol.

P.S 3: In verile urmatoare, desi ditai omul, aveam BINEINTELES sa repet schema, dar nu inainte de a verifica INTOTDEAUNA ca usa e inchisa. Ultima data am comis-o prin 2010 (bunicul -> de mult oale si ulcele) cand, desigur, am verificat inca o data si cu mare grija daca usa era inchisa. Atunci insa am avut un alt necaz care implica o fereastra, necaz pe care insa nu vi-l povestesc, fiindca nici macar nevestei nu l-am marturisit…(eu zic ca-i bine sa mai ramana macar o urma de onoare masculina intr-o casnicie, zau asa :D).

  1. Povestea ta mi-a adus aminte de The Shining in regia lui Kubrick, tot asa, un baiat printr-un hotel imens, pustiul pe tricicleta in viteza de-a lungul coridoarelor pustii şi doua fetite, alea fantome. Film un pic horror.
    Apropo, m-ai facut curioasa, ce invartea bunicul la Paris? si-n ce perioada- istorica, ma refer la Rusia, URSS.

    Fiica-mea si-a cumparat ieri trotineta, la voi e moda asta? in loc de bicicleta Am incercat-o si eu in casa, aseara, de curiozitate, sa-mi aduc aminte de senzatii. Nu-i rau, dar tot mai bine era pe schiuri.

    Răspunde

    1. Eu am citit cartea. De Stephen King. Filmul am evitat sa-l vad. In general evit sa vad filme dupa carti (ne-clasice) pe care le-am citit :D.
      Pai bunicul meu era la el acasa. Familia lui a plecat din Rusia pentru Franta la revolutia bolsevica (mama s-a intors mult dupa aia, ca sa-l sfideze pe tac-su si a avut noroc cu caru de circumstante favorabile). Ca instructie, bunicul era istoric. La Petersburg din cate cunosc a oferit consultanta la re-inventarierea Ermitajului. Dar asta a fost dupa 1991-1992 (nu-mi mai amintesc cand a inceput). Nu stiu ce presupunea exact ceea ce facea el acolo.

      Răspunde

    2. E de mult in tot occidentul :D. Sunt unele de adulti cu roti mari. Vezi fete (sau baieti) intre 5 ani si 99 :D. E foarte placut!

      Răspunde

      1. Poate ca sunt la voi, dar aici n-am vazut pe strada trotinete. Nici biciclete, desi ne-au facut benzi pe toate trotuarele, chestia e ca noi, pietonii, nu le prea respectam, adica nu le lasam libere, daca oricum nu vedem picior de bicicleta.

        Si mama la ce varsta s-a intors in Rusia? De curiozitate 🙂

        Răspunde

        1. In Romania abia vezi pe role. Aici sunt doamne de 50-60 de ani. Si nu exagerez. Cred ca am si poze… Lumea pe aici e mult mai putin inchistata in idei preconcepute despre „ce trebuie facut” la anumite varste.
          Avea vreo 18-20 ani din cate stiu, de varsta facultatii. Asta a fost motivul aparent, voia sa faca facultate si bunicul considera asta „treaba de barbat”. El a avut fete :D. A avut noroc cu carul ca a scapat de bratul lung al partidului :D. Dar se si plictisisera aia de vanat vrajitoare, probabil si-au inchipuit ca le-au mancat pe toate :)) Nici nu se asteptau probabil ca cineva cu mintea intreaga sa se intoarca. S-a si casatorit repede din motive evidente. Eu, acum, cred ca a mai netezit lucrurile si al’ batranu’ cu bani pe unde trebuie, era totusi fata lui. Eu asa as fi facut in locul lui. Cred ca totusi fara ajutor nu scapa. Dar detalii nu cunosc, mama n-a fost niciodata genul „intrebabil”. Ce conteaza e ca, cu ajutor sau fara, i-a iesit :D. Nu ca nu i-ar fi iesit mereu tot ce a vrut ea. Femeie mai eficienta ca ea eu n-am vazut. Si crunt de desteapta (dupa ce a crescut, de la ea declarat :P).

          Răspunde

  2. Unde puteam sa fiu, Vladimir? Ma ocupam cu scurtarea zilelor unor matusi zgarcite, pe la Moreni. Voi povesti cate ceva in zilele urmatoare. :))
    Nici nu stiu care dintre voi era mai inconstient, tu sau bunicul? Cert este ca m-ai facut sa rad.
    Stii cate scenarii se deruleaza acum in capul meu, legate de acea fereastra? :))

    Răspunde

    1. Pai amandoi eram demni puratori de cromozom Y. Eu inca mai sunt. El a pierdut prin abandon :P.
      Pai hai, uite, tie iti spun. Fereastra era deschisa. Pe ea n-am cazut. Dar am lovit-o cu maximum de viteza. Ca se deschidea spre interior. Deci inchipuieti un tip de mult peste 2m izbind pe roti o fereatra. Si geamul si rama praf au fost facute!

      Răspunde

      1. Poate ai fost norocos, ca nu avea bunicul termopane. Alea sunt mai greu de distrus. :))
        Eu sunt cam batuta in cap din cauza ferestrelor deschise pe care am incercat sa le salt, ridicandu-ma brusc. Stii de cate ori am vazut stele verzi in felul asta? :))

        Răspunde

        1. Nu, nu, nu, era lemn multumesc lui Dumnezeu. Dar geamul…tot sticla era.
          Eu asa patesc cu dulapurile din bucatarie. Ma aplec sa scot vasul din masina sa-l pun la loc si TROSC, inevitabil, lovesc una cu capul. Cand pun vasele la loc se aude de regula: „ma-sa! futu-i! buba! ma-sa pe gheata!” repetat intr-un infinite loop 😀

          Răspunde

      2. :)) Si l mine se aude asa ceva, de parca ele ar fi de vina, nu eu. :))

        Răspunde

        1. Ele sunt. Intr-un concept panteist putem considera ca il au pe dracu’ in ele.

          Răspunde

  3. Breee, da’ rau aimai fost! 🙂 As vrea sa zic ceva de bine, dar nu-mi trece nimic prin cap. 🙂 🙂
    Era o vorba: „Copil cuminte si baba frumoasa nu exista”. Asa ca… ai avut o copilarie adevarata. Asa cred eu. Si mai cred ca ispravile tale te-au facut sa fii regretat. Oamenii se plictisesc de copiii monotoni.
    Dar si bunicul tau a fost tare. Tare-tare! 🙂

    Răspunde

    1. Da bai Mircea inca isi mai aduc toti aminte de mine. Am fost RAU cu R mare. De fapt n-am fost rau, hai sa-ti explic tie ca tu intelegi asa ceva. Aveam idei mai! Si cand aveam ideea nu puteam sa o controlez. Trebuia sa o fac. Eram pe pilot automat.
      Bunicul a fost nepermis de tare. A fost o infrangere din aia echivalenta cu pierdut razboiul. Si el era ca Rudolph, Mircea! Cuminte. Educat. Nu risca nimic. Nu intra in conflicte. Nu dadea doi bani pe creativitate. Si mi-a tras-o. Intelegi? Stiu ca intelegi…

      Răspunde

      1. Cum sa nu te inteleg? Am un frate (mai mare) care cam asa a fost, plin de idei care mai de care mai nabadaioase. Atat de multe incat eu nu mai aveam nevoie de propriile idei, urmaream consecintele ideilor lui. Eu faceam mult mai putine prostii, dar mai periculoase, caci in general nu prea am limita. Si in general am evitat conflictele cu oamenii gen bunicul tau, dar cand un conflict a fost deschis, razboiul era pe viata si pe moarte (cel putin in mintea mea).
        Probabil ca la tine dorinta de a face ceea ce-ti trecea prin cap era atat de mare, incat nu te puteai abtine. De aceea, aparent, nu prea-ti pasa de cei din jur sau de urmari.
        Ma mai gandesc ca bunicul tau nu prea putea sa te critice, caci in mintea lui erai un copil si deci era normal sa-ti placa sa te tragi cu rolele. A vrut sa te invete minte, sa inveti ca nu tot ce zboara se mananca si ca poti s-o si patesti. Si ca trebuie sa fii mereu atent, caci pot interveni schimbari fata de ceea ce stiai ca este, sa nu te arunci cu capul inainte fara sa te uiti pe unde mergi.
        Eu zic ca inchisul usii este ceva creativ. Simplu si eficient. Te-a studiat si stia ca mergi pe pilot automat. Imi inchipui ce satisfactie a avut nu ca ti-a facut-o, ci ca ti-a facut-o atat de usor, printr-o metoda potrivita perfect pentru unul ca tine, care se arunca cu capul inainte, manat de emotii si o prea mare incredere in sine.

        Răspunde

        1. Mai, eu trebuia sa tin stindardul familiei ridicat. Frati-miu mai mare (cu un an) era FOARTE cuminte. Avea conceptele existentiale ale lui Rudolph, ca sa intelegi cat de cuminte era. Eu il scoteam din minti. Pana a murit nu a putut intelege cum suport eu sa incalc regulile. Ramanea fara aer de revolta ca pe mine ma putea excita sau mi se rupea de consecinte. Multe le faceam si ca sa-l stresez pe el. Tzipa ca o domnisoara. Aveam mai mari sanse sa fac blestematii cu o fata decat cu el.
          Si da, acum pe bune, dorinta e covarsitoare si necontrolabila. E ca dorinta de alcool la alcoolici. Uite de exemplu sa zicem ca-s la slujba si vad una din secretare stand in echilibru metastabil pe un scaun aplecata peste xerox. Ma gandesc in secunda imediat urmatoare sa ii busesc scaunul. Ma abtin initial. Scutur capul, trec la treaba la mine in birou. Dar apoi nu pot lucra, ma terorizeaza ideea. Trebuie sa o fac. Pana la modul in care ma scol, ma intorc la xerox si bag un sut in scaun. Sau stii betisoarele alea de amestecat in cafea? Din lemn flexibil? Zboara atat de gingas. De fiecare data cand aveam sedinta de lunea dimineata trebuia sa-l tintesc pe sef. Un tip foarte de treaba. Radea. Pur si simplu…ma macina daca nu o fac 😀
          Sunt convins ca a avut scop educational, dar cunoscandu-l pe bunicul asta a fost pretextul ca sa-si justifice fapta :P. Sunt convins ca a simtit o satisfactie nebuna si si-a amintit pana a murit. Si da…a fost ELEGANT! Solutia perfecta. A exploatat slabiciunea adversarului :P. De aia uite mor eu de ciuda! Acum intelegi? Ca am avut o slabiciune asa de usor exploatabila, ca m-am lasat prostit…si ca mi s-au intamplat toate astea cand ma simteam stapanul lumii. :))))

          Răspunde

  4. Hai ma lasi (sau leshi,cum iti place) cu lumea inchistata de aicea fata de cea de la voi? Cum ti-ai dat seama de diferente?
    Acolo traiti cu siguranta intre cei de-o seama cu voi, tineri de 25-35 de ani. Cand veniti aici, dati de rudele Kadiei, care n-or fi de varsta voastra, evident. Tinerii sunt la fel peste tot si cred ca si batranii -vorbesc de mentalitati. Difera doar posibilitatile materiale, asigurarile de sanatate, calitatea vietii. Si nu cred ca aia din Geneva or fi cu vederi mai largi, numa cand imi aduc aminte de felul in care spuneati voi ca-i privesc pe turistii care intra scurt in gradinile voastre englezesti, lipsi-m-as de asa vecini sau colegi.

    Daca fiica mea ar avea bani, si-ar lua si ea, probabil, cateva masini si cate-un laptop nou in fiecare an. Cum era pe vremea lu Ceausescu, barbatu-meu musai isi lua an de an ultimul tip de magnetofon si de picup. Dar erau vremuri cand nu prea aveai ce face cu banii, apartament si masina aveam, un concediu la schi iarna si unul la mare si munte vara faceam. Acum fiica-mea la 27 de ani, talentata si laudata ( in doua albume Taschen -ceva cu infografice, i-au dedicat cate 2 pagini in fiecare album) si-a putut lua trotineta pentru ca o intretine maica-sa, pricepi? Iar role, role a avut in copilarie, s-a plictisit demult de ele si le-am dat de pomana.
    Aici ai noroc la 50-60 de ani daca nu trebuie sa cresti plozii copiilor, tu in pensie de boala fiind, sau mai tarziu de batranete. Unde naiba sa te mai dai cu rolele, intre aragaz si patutul copiilor? In parc iesi cu caruciorul. Atat. Ah, inca ceva. Aici femeile de 50-60 de ani ie grase, arata naspa. Niet mancare sanatoasa, niet piscina, masaj, liposuctii. Niet iesiri in weekenduri sau concedii. Ce crezi, sunt inchistate sau altceva?

    Mare figura, maica-ta. Eu n-am mai auzit sa se mute cineva din Paris la Moscova si in general n-am auzit sa se ceara cineva din Occident in Rusia, decat doar pe motive politice sau nah, din dragoste, care, doar se stie, e un fel de nebunie. Din spirit de fronda la 18-20 de ani pleci de acasa, doar Parisul e mare. Te gaseste batranul? Pleci in America, dar in Rusia…?
    Auzi, era la moda acum cateva zeci de ani o tehnica sinistra, ii zicea narcoanaliza, li se baga pacientilor un drog in vena si apoi ii lua psihiatrul la intrebari si psihoanalize. Intr-o viata intreaga, tu n-ai prins un moment sa-i faci o vinoanaliza (in vino veritas) mamei? Nu inteleg cum e asta: „mama neintrebabila”. Doar daca…

    Răspunde

    1. Pai ce-are cioara cu aninul? Eu nu ma refeream deloc la diferente materiale ca acolo bat necinstit helvetii fara discutie. Eu apreciez si imi dau jos palaria pentru femeile care merg pe role, motocicleta, trotineta, etc. Mai ales in est. Cat despre prejudecati, siguuuuuuur ca au si calvinii si protestantii in general. Dar altele. Insa problema asta cu ce se face si ce nu la anumita varsta eu n-am vazut-o decat in Est. Includ aici Rusia. In vest au alte idei preconcepute, nu asta legata de varsta.
      Nu prea sunt de acord ca varsta da diferenta culturala (in sensul de cultura, nu de cultivare). Vestul Europei chiar gandeste altfel decat Nordul sau Estul. Adica sunt alt set de idei preconcepute. Nu mai destepte, nu mai proaste…altfel. Babele din Vest nu-s ca alea din Nord si nu-s ca alea din Est. Le aia grija de altele. La fel si „tineretul”. Uitati de exemplu in Vest, desi au bani de masina, prefera trotineta. Pe motive de ecologie. Sau un exemplu din ograda proprie. In Rusia sau Romania ma dadeam jos din casa, urcam in masina. In vest, dupa ce m-au convins (am stat suficient sa-mi spele creierii) urc pe bicicleta/skate/role. E titlu de mandrie. Role eu inca am si ma dau. La fel jumatate din persoanele din vest. In vest sau nord e rusine sa ai masina, nu role sau trotineta. O folosim strict cand nu e de ales. Nu e ecologic.
      In America??? Mama in America? Peste cadavrul ei! Parisul era mare, dar nu pentru bunicul, zau asa. A ales Rusia cu mesaj, evident. A vrut sa-l sfideze. Alergau probabil hormonii prin ea. Ea insasi a zis ca a fost proasta, dar nu regreta. Uitati eu refuz cu obstinatie sa merg in America. Eu voi ramane in Europa. Sa stiu ca mor de foame. America, e exclus. La conferinte merg. Daca e vreo vizita cu slujba…merg. Dar atat. As muri sa stau acolo. Si probabil mama avea aceleasi idei.
      Pai sigur daca o imbatam cuc, aflam. Dar nu m-a interesat absolut deloc. Sincer. Ea e genul care nu comunica cu „prostimea”. Adica alegerile ei sunt ale ei si nu le va explica unui „putza” ca mine. Iar pe mine nu m-a interesat catusi de putin ce a facut ea cand era copila. Ce m-a interesat pe mine a fost ce consecinte avea asupra mea. Dar deciziile ei sunt ale ei…who cares? 😀

      Răspunde

  5. 😀 😀 😀 Foarte tare intimplarea cu usa … Ei bine si la noi in curte s-a intimplat asa ceva cand eram eu mic doar ca protagonist a fost un caine mare ciobanesc :)))
    Noi aveam o curte mare si in forma de L si peste tot era iarba si gaini care o ciuguleau toata ziua… mai aveam si un caine mare ciobanesc care locuia in gradina (ca sa nu manance ouale la gaini..si gainile cu totul ) iar seara dupa ce se culcau gainile i se dadea drumul prin toata curtea + gradina. In momentul in care bunicul meu deschidea usa la gradina cainele incepea sa fuga de nebun si nu se oprea pana nu dadea ocol curtii de cateva ori. Ai casei stiau asta si se fereau din timp ca in fuga lui sa nu-i atinga mai ales ca avea undeva spre 50 kg si era dezastru daca se ciocnea de cineva.
    Dupa un timp Bunicul a hotarat sa imparta curtea in doua, partea de la strada sa fie cu flori si parte cealalta sa ramana pentru gaini.
    A cumparat materiale, a facut poarta si intr-o zi a montat-o in ciment frumos… seara cand a dat drumul la caine cainele a plecat ca din pusca… dar cand a facut coltul dupa zidul casei cu viteza lui nici macar nu a observat poarta…
    S-a aruncat in ea cu atata putere incat a zmuls jumate din ea din beton si a culcat-o la pamant… s-a lovit rau dar mai rau a suferit poarta ca a trebuit refacuta si o parte a ramas stramba toata viata (chiar si acum ) ca rama ei nu a mai putut fi indreptata cum a fost de noua 🙂 😀

    Răspunde

    1. Deci am IQ-ul potatii :))) Mwahaha…pai asa e! :)))))

      Răspunde

      1. Io nu am zis asta 😀 😀 dar am zis ca se aseamana intimplarile… doar ca la tine era deschisa..si la catel a fost inchisa 😀

        Răspunde

        1. Ihi :P. Pai n-ai zis…da’ ai dreptate. Eu cred sincer ca intr-o viata anterioara am fost caine si in aia viitoare fi-voi motan.

          Răspunde

  6. Legatura dintre bani si role/trotineta/bicicleta: pai daca n-ai bani mananci ieftin si prost, adica faina, cartofi, patiserie si te faci cat o butie, cat balena. Si daca ai cat de cat simtul ridicolului nu te sui la 100 de kile pe trotineta, nu? femeile din est nu au timp ziceam, si bani. Timp si bani pt mancare sanatoasa care hraneste si nu ingrasa, pt. piscina, masaj, sport, liposuctii. Stii ca de la o varsta – ca vorbeai de babele de 50-60 de ani – cam toate femeile se ingrasa, chestie de metabolism, devine mai lent. Cu bani si timp liber poti tine sub control asta.

    Dar ce tot vorbesc, daca tot zici ca babele voastre-s pe trotinete si role si nu-i ceva rarisim, presupun ca intr-o saptamana-doua poti pune niste poze demonstrative, nu? Eu inca ma indoiesc, pt ca osteoporoza exista si in vest ca si in est si riscurile unei fracturi la o cazatura simpla sunt incomparabil mai mari la 50-60 de ani decat la 20-30.

    Dar ce nu inteleg eu: daca s-au facut trotinete de adulti, de ce nu se fac si triciclete? astea-s mai sigure ca rolele, troti sau bicicletele, nu prea ai cum sa cazi de pe ele. Mi-as lua asa ceva… eram imbatabila in copilarie, am castigat doua concursuri de 1 iunie.

    Răspunde

    1. Sincer ca doamnelor elvetiene sau nordice li se rupe de gabarit. Spre surprinderea mea totala! Eu am ramas traznit venind dintr-o cultura in care se dicta foarte clar ce „se face” in functie de sex, varsta si gabarit. Deci as zice ca n-au simtul ridicolului (de fapt sunt convins). Nu zic, sigur sunt exceptii, dar zic ca nu e o imagine deloc dar deloc rara sa vezi o balena pe roti. Mie insa nu mi se par ridicole ci simpatice. Apreciez. De ce adica nu s-ar simti bine femeia aia daca asta isi doreste sa faca. De fapt eu asta propavaduiesc peste tot si o voi face pana mor: trebuie sa ne simtim bine. Nu trebuie in nici un caz sa ne chinuim singuri.
      Dar aveti completa dreptate, tot uitandu-ma si eu in stanga si in dreapta am vazut ca intradevar orice cura de slabire pare scumpa. Si ca investitie de timp si de bani. In plus doamnele din vest, ducand-o mai bine si n-avand grija zilei de maine (sau nu atat de pregnanta) sunt mai putin stresate. Fiind relaxate isi permit sa se prosteasca. De asta spun ca o femeie (indiferent de varsta) care sparge cutumele in Est e mult mai de apreciat decat una din Vest. Eu ma bucur si imi creste inima in mine sa vad femei in est jucandu-se. In general doamnele estice sunt asa de serioase. Cel putin cele pe care le-am cunoscut eu (cand zic Est includ Rusia). Femeile estice sunt foarte mature. Rad greu. Eu depun de 1000x mai mult efort sa relaxez o fata din est decat una din vest. Dar pe de alta parte mie mi se par mai destepte cele din Est. Adica subiectele de conversatie sunt MULT mai interesante.
      Sigur ca trebuie sa am poze, desi in general ma feresc sa fotografiez o femeie asa…evident. Mai ales cand e pe roti si isi poate rupe ceva. In plus ma simt jenat. Insa sigur au intrat in cadru cand fotografiam vreo prostie. Ca eu fac extrem de multe poze (de proasta calitate insa) fiindca imi recordez ziua. Asa pot sa ma uit la ele si sa vad lucruri pe care nu le-am zarit prima data.
      Am vazut triciclete de adulti! Nu-s asa comune fiindca sunt cam scumpe (3 roti…). Dar am vazut unele super-aerodinamice si traznet. Sigur nu v-ar fi jena sa o folositi. Mie nu mi-ar fi. Sunt traznet. Am sa caut pozele! Exista unele si cu acoperis (dar alea-s mai nasoale)

      Răspunde

  7. […] vrut să îi povestesc lui Vladimir cum le scurtam zilele mătuşilor în vacanţe şi am ajuns să povestesc cum mi-a furat această […]

    Răspunde

  8. am ras ca descreierata la postul asta, multumesc frumos 😆
    cat despre comparatiile de mai sus, nu stiu daca faza cu grasele se datoreaza doar lipsei banilor. as spune mai degraba ca femeile dupa ce se casatoresc nu mai tin cont de felul cum arata. nu ai bani sa mananci verdeturi, mananci mai putine fainoase si faci mai multa miscare, nu neaparat o sala, poti face abdomene si acasa, doar sa doresti sa faci asta. ne-am obisnuit sa ne plangem si sa gasim scuze. da, nu avem nivelul de trai ca dincolo, dar ne putem face viata frumoasa si aici, daca tot nu avem posibilitatea sa ne-o traim in alta parte.

    Răspunde

    1. Vai de mine nu spune „ne-am obisnuit sa ne plangem si sa gasim scuze” ca te mananca Ioana la micul dejun. Eu am zis o data ca una din caracteristicile nationale nasoale ale romanilor sunt faptul ca-s miorlaiti, dramatici si vaicarosi. Mi-am luat-o amar-cumplit! 😀 Dar fusesem intrebat de caracteristicile NEGATIVE ale natiei in conceptia mea de strain.. 😛

      Răspunde

      1. asta e, daca m-a mancat…unde nu trebuie, mi-o iau pe drept 😀

        Răspunde

        1. Hehehhe, daca va certati eu pe cuvant ca nu moderez…din contra…pun paie pe foc si clefai floricele cu un aer deloc ganditor 😀 Ca pe stadion!

          Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: