Planuri de popa beat

Neah, n-am batut din nou vreun popa! 😦 As vrea eu. Chiar asa, daca tot veni vorba, daca stiti vreunul sunt exact in dispozitia necesara! Am auzit si eu expresia asta si mi s-a mult mai revelatoare decat „planuri nerealizabile cincinale”. Acum, eu fiind foarte competitiv, nu zic niciodata ca vreo lista planuita de mine este chiar nerealizabila. Dar greu realizabila, aia da. Asadar azi planuiesc sa:

(1) Gatesc rata. Cu garnitura. Si vin rosé de calitate superioara. Rata asta am decis ca va avea sos frantuzesc de mustar, miere si otet din cidru. Pentru garnitura ma gandeam la varza dulce calita (cum am mai facut). Mi s-a parut mie ca merge cand le-am visat. Vinul, eeeh vinul, mister. Am o intreaga strategie de a face rost de el. E un anumit vin. Si eu pe ala il vreau, nu altul. Vi-l prezint in postul in care ma voi da mare cu realizarile de mai sus.

(2) Finalizez instalarea si atribuirea numelui computerului nou. Dupa ce am fost tentat sa urmez lunga traditie de arhangheli iudaici, demoni si golemi, am decis totusi, dupa o asidua lectura, ca mitologia nordica se impune. Asadar se va numi Baldr (nume echivalente Baldur, Balder). Sa va explic pe scurt: Baldur e al doilea fiu al lui Odin si al Frigg (asta-i sotia). Este cel mai frumos si inteligent dintre Æsir (zeii razboinici) si cumva similar cu Achile, are un punct slab: poate fi ucis de un singur lucru si anume de vasc. De unde treaba cu vascul e o lunga poveste, dar pe scurt ma-sa, Frigg, este superficiala si face o greseala diplomatica :). Desigur, slabiciunea este exploatata de Loki, care-i face felul folosindu-se de o sulita/sageata (depinde de sursa) facuta din, evident, vasc. Pe scurt, fiindca zeii ceilalti isi petreceau timpul liber aruncand cu obiecte in Baldur ca sa se convinga ca nimic nu-l raneste (pe bune :P), Loki i-a pus sulita in maini lui Höður, fratele orb al lui Baldur si asta i-a facut felul. Din greseala. De suparare Odin a devenit intim cu o doamna urias. In urma maretului moment a rezultat un uriasel care a crescut mare intr-o singura zi si l-a omorat pe Höður. Treburile se complica si nu continui ca sa nu plictisesc, dar ideea este ca Baldur (si fra-su) vor fi eliberati de Hel dupa Ragnarǫk. Ragnarǫk e apocalipsa nordica, cand lumea se va scufunda in mare dupa un foc maret si principalii zei vor muri [Odin, Thor, Loki, Týr, Freyr, Heimdallr]. Nu va speriati, cum spuneam, dupa amurgul zeilor vom avea zei noi, Baldur fiind capistea (cu fra-su orb), ajutat de copiii lui Thor :D. Si aici e o descriere a lui Baldur (dupa Gylfaginning si preluata de pe sfanta Wikipedia):

Annar sonur Óðins er Baldur, og er frá honum gott að segja. Hann er svá fagr álitum ok bjartr svá at lýsir af honum, ok eitt gras er svá hvítt at jafnat er til Baldrs brár. Þat er allra grasa hvítast, ok þar eptir máttu marka fegrð hans bæði á hár og á líki. Hann er vitrastr ása ok fegrst talaðr ok líknsamastr. En sú náttúra fylgir honum at engi má haldask dómr hans. Hann býr þar sem heita Breiðablik, þat er á himni. Í þeim stað má ekki vera óhreint[.]

Traducere (pasajele boldate mi-au placut in mod deosebit si m-au convins ca asta-i numele potrivit pentru computer):

The second son of Odin is Baldur, and good things are to be said of him. He is best, and all praise him; he is so fair of feature, and so bright, that light shines from him. A certain herb is so white that it is likened to Baldr’s brow; of all grasses it is whitest, and by it thou mayest judge his fairness, both in hair and in body. He is the wisest of the Æsir, and the fairest-spoken and most gracious; and that quality attends him, that none may gainsay his judgments. He dwells in the place called Breidablik, which is in heaven; in that place may nothing unclean be[.]Brodeur’s translation

Ca scurta paranteza, nu m-am lamurit de un lucru. La inmormantarea lui Baldur, din motive necunoscute mie, Thor trozneste un pitic cu un sut in dos direct in flacarile rugului funerar. Vorbesc serios! Chestia asta n-am inteles-o inca! Ce avea Thor cu piticul??? Si asa sarim la punctul 3

(3) Trebuie sa inteleg ce avea Thor cu piticul pe care-l sutuie in foc. Era piticul ticalos? Sau era Thor nervos??

(4) Vreau sa-mi incerc cei doi carcalaci noi cu celula solara.

  25 comments for “Planuri de popa beat

  1. August 9, 2012 la 8:59 pm

    Numele computerului e cool 🙂 sper ca sa-ti iase si rata si sa fi in „good mood” ca sa vad si eu carcalacii aia… si sa nu raman doar cu dorinta cum am ramas cu dorinta de ati vedea tricoul ala smecher ! :))))))))))))))

    • August 9, 2012 la 11:44 pm

      Florine a fost divina. Acum e ingeras si are coronita. De varza. Pun gandacii maine. Cu rata. Vinul (am facut rost de el, sunt plin de resurse). Computerul.

      • August 10, 2012 la 12:30 am

        Aoleu da ce codat scrii !!! :))))
        Cred ca de la vin ti se trage ! :))))))))))))

        • August 10, 2012 la 12:31 am

          E o combinatie de factori ca sa fim precisi 😀

  2. August 10, 2012 la 9:18 am

    Eu ma topesc dupa sosuri, asa ca te mai deranjez cerandu-ti si reteta sosului pentru rata. :))
    Dar titlul asta ce vrea sa spuna? Ca astazi sunt grea rau de cap.

    • August 10, 2012 la 9:54 am

      Sigur! E usoara rau de tot: doua linguri de otet de cidru (e un pic dulceag si nu foarte acru), doua linguri de ulei de masline, o lingura de apa, o lingurita de miere, o lingura de mustar de Dijon. Nu-i nevoie de sare. Poti adauga vreo buruiana. Eu de regula (daca am) pun cimbru. Asta-i sos si bun de salata si bun de data carnea prin el (asa ca la schnitzel inainte sa o prajesti si pe urma adaugi un pic-un pic deasupra cat se prajeste in tigaie). Dar e magistral si la salate ca e acrisor

      • August 11, 2012 la 4:25 am

        Multumesc mult. Am notat. 😛
        Acum sa vedem unde gasesc otet de cidru. :))

        • August 11, 2012 la 8:43 am

          Sigur gasesti, in pravaliile romane exista orice!

    • August 10, 2012 la 11:11 am

      E o expresie olteneasca (cred) si se refera la facut planuri nerealiste, negandite si improbabile :P. Ce rol are popa in afacere..ma depaseste. Probabil planurile in Oltenia sunt facute de popi. Si astia au vin 😀

      • August 11, 2012 la 4:26 am

        :)) Tare imi mai place cand tu, rus, ne dai lectii despre noi si tara noastra. :))

        • August 11, 2012 la 8:44 am

          Fereasca sfantul, n-as indrazni! Doar ca spre deosebire de romani eu-s pasionat sa invat expresiile din cat mai multe regiuni si mai ales cam citesc treburi legate de istorie (care nu prea intereseaza pe romani). Ai vazut ca cel mai putin isi studiaza istoria exact neamul ce o are? 😀

      • August 11, 2012 la 4:41 pm

        Mie imi place, ca asa mai invat ceva. De una singura nu as fi cautat niciodata expresii oltenesti. :))

        • August 11, 2012 la 5:52 pm

          Nici eu, dar mie mi-au trecut pe la ureche de pe la Olteni si am vrut sa le retin ca sa sune romana mea mai neaosa! 🙂

  3. August 10, 2012 la 12:28 pm

    1. Am mancat si eu de 2 ori rata in viata mea. Nu mai tin minte ce gust avea, sau in ce fel era preparata, dar tin minte ca o data mi-a fost total indiferenta, iar a 2-a oara chiar tin minte ca mi-a placut. Desigur era si restaurantul potrivit si o mancasem si in compania persoanei potrivite pt ca fim serviti la un nivel cu adevarat superior in acel restaurant, desi este chiar realist posibil ca serviciul din acel restaurant sa fi fost chiar de la sine deasupra mediei, indiferent de client. Tin minte ce curate erau servetele si fata de masa, si cum straluceau paharele de pe masa. Si era asa o atmosfera cu totul si cu totul blanda si linistitoare si, mai ales, nimeni nu vorbea absolut nimic aiurea, decat din cand in cand strictul informativ necesar, si pur si simplu se relaxa mancand si admirand pe cine avea direct in fata, sau gandindu-se la ale lui, fiecare la masa lui, si te simteai si total intim, fara sa simti prezenta celorlalti oameni de care erai totusi inconjurat. A fost intr-adevar o rata care mi-.a placut. Imi pare chiar rau ca efectiv nu mai tin minte nici numele, nici locatia acelui restaurant. Este posibil sa fi fost in SUA, asa gandindu-ma bine la perioada relatiei mele cu acea persoana cu care eram atunci la acel restaurant, dar zau daca stiu in ce stat din SUA era. Nici macar nu mi tin minte ce am facut dupa ce am mancat rata respectiva ca sa pot sa identific vreun peisaj din jur. Este realist chiar posibil sa ma fi dus direct la hotel si sa fi adormit dupa aia, trecand destul de rapid de la acea realitate destul de placuta la o stare de vis, de aia nici nu tin minte numele acelui restaurant.

    2. Sunt deosebit de admirativ-invidios ca ai reusit sa treci de ezitarea pe care ar resimti-o mai oricine sa citeasca mitologie nordica. Eu personal, am deschis o data wikipedia si am cautat pe youtube un film in legatura cu asta, mi-am dat seama ff rapid ca e ceva deosebit de elaborat si de complicat si de greu de inteles si de tinut minte, daramite de descris si de popularizat, si efectiv am renuntat.

    • August 10, 2012 la 12:51 pm

      1. Eu m-am cam ferit de rata fiindca era mancarea preferata a bunicului meu matern si o leg de el. Dar de cele cateva dati in care am mancat gatit la altcineva (si acum gatit de mine) mi-a placut mult. Mi se pare ca lucrul esential este sosul in care este tinuta fie ca-i marinada, sau chestie cu care o ungi inainte de prajire (nu ma refer la faptul ca mancarea finala ar avea vreun sos, fiindca n-a avut). Cand m-am documentat am citit ca trebuie sa fie sosuri dulci-acrisoare si ca regimul de coacere/prajire e vital ca sa nu iasa cizma. Imi pare rau ca nu-ti amintesti restaurantul as fi fost interesat sa am vreo idee de restaurant reconfortant in state. Probabil am stat prea putin ca sa descopar unul. Sau colegii care cunosteau mai bine nu cautau deloc ceva reconfortant (mai probabil). Si eu vreau, de fapt e vital pentru mine, ca restaurantul sa fie CURAT. Si mai ales nu foarte inghesuit si zgomotos.
      2. N-am avut-o niciodata! A fost mitologia mea preferata in copilarie. E adevarat ca eu am crescut cu Lord of the Rings si The Hobbit (asta a fost prima carte pe care am citit-o vreodata) si eram clar materialul perfect pentru asa ceva! Sunt categoric mai complicat de citit si mai neclare/contradictorii/cu lipse decat cele grecesti sau chiar si epopeea lui Ghilgames. Dar mi se par totusi mai usor de citit decat mitologia iudaica sau crestina. De exemplu am tot citit despre ierarhiile de ingeri crestini si ebraici si e mult mai complex. Mie imi place mitologia nordica si fiindca rezonez un pic cu ea, cred. Adica la chestia cu Thor care suparat ca a murit Baldur ii trage un sut in fund piticului si ala…oroare…cade in rug, m-am recunoscut. Pana si Kadia, dupa ce a citit, a tinut sa-mi transmita ca „mwahahahaha Thor ala e ca tine”. Nu stiu inca de ce a dat cu sutul in pitic si daca a zburat voit sau nu spre rug, dar eu zic ca as fi dat cumva asa fara sa ma gandesc la ce fac si fara sa vreau sa ranesc…doar ca sunt suparat si ca ala ar fi zburat accidental in rug spre oroarea si disperarea mea. Dupa care m-as fi enervat ca urla la mine nemultumite de gest femeile si as fi plecat de acolo nervos. Oricum intentionez sa lamuresc misterul cu piticul (si vorbesc foarte serios), mai ales ca am o carte noua serioasa de mitologie Nordica.
      Apropo ai vazut istoria aia a Norvegiei in mai multe volume? Ai vazut cat e de superba? Cred ca a aparut prin toamna trecuta, parca n-am vazut-o inainte. Am rasfoit-o doar, (cred ca era primul volum) dar m-am indragostit. Sa vezi cum e la atins, si coperta si foita… Scrisul nu e iritant si pozele/schemele/desenele nu-s prea intens colorate. nimic suprasaturat. Am sa ajung sa mi-o cumpar. Dar trebuie insa sa o merit.

      • August 11, 2012 la 12:40 am

        Ah, da am vazut chiar acum cateva luni o carte misto in mai multe volume de Istoria Norvegiei, chiar am rasfoit-o, am ezitat daca sa o cumpar sau nu, poate ca este chiar aceeasi de care zici tu, pt ca am fost ff tentat sa o cumpar…pana la urma nu am cumparat-o, efectiv, CULMEA, pt ca mi-am zis si eu ca nu o merit inca !! Dar la mine a fost si un element de razvratire, adica mi-am mai zis si ca nu am chef sa ma apropii inca de Istoria Norvegiei, am inca relatie ambivalenta cu Norvegia si efectiv imi pare rau ca a inceput sa fie mai aprofundata mai mult in mediu corporatist, pt ca asta chiar ca mi-a stricat imaginea intiala pe care o avusesem la prima mea intalnire cu Norvegia cand aveam vreo 11 ani cand am traversat din Finlanda in Norvegia pe la nord si m-am inatlnit cu nist ponei salbateci la o margine de fjord…dar pot sa zic ca si atunci desi am avut o senzatie de taram magic cam ca in Lord of the Rings, (desi nu citisem pe atunci acea carte, dar vazand o portiune de film ulterior mi-am amintit), am avut totusi si multa anxietate ca prea era salbaticie in jur cu relativ putin oameni, efectiv mi-a fost frica, plus ca mie nu imi plac nici cartile fantasy…cred ca singurele mai fantasy asa precursoare ar fi fost poate The Neverending Story, cu baietelul ala calare pe un dragon alb, si ulterior basmele culte de inspiratie deja filozofic crestina ale lui CS Lewis, Leul, Vrajitoarea si Dulapul…dar tot le simt asa mai straine de sufletul meu personal…zau, eu sunt chiar cred destul de sudic-oriental (relativ la Europa) in suflet, sunt chiar aproape sigur ca stra-stramosii mei au venit probabil de undeva de prin India de-a lungul plajelor de la nordul Oceanului Indian, apoi pe la Stramtoarea Hurmuz dupa Golful Oman au luat-o cumva catre Iran-Irak si la un moment dat au luat-o pe Eufrat in sus mai catre UE, decat sa se impotmoleasca si sa ramana pe acolo pe Tigru mai departe.

        Efectiv, la nivel oarecum „ezoteric”, altfel, decat prin acea calatorie ipotetica de pe la nordul Oceanului Indian, nu imi pot explica afinitatea mea nemaipomenita pe care am simtit-o fata de Oceanul Pacific, adica efectiv cand l-am vazut prima oara, am simtit ca acolo, in acel Ocean Pacific este „casa mea”, si am simtit acelasi lucru si de pe marginea lui din Australia, si din Hawaii, si de pe marginea lui de pe SUA. Pur si simplu putin imi pasa de Oceanul Atlantic sau de Marea Nordului, sau de Marea Baltica, si Marea Neagra imi e si ea total indiferenta. La fel de putin imi pasa de toata Grecia si de greci. Marea Adriatica imi e oarecum simpatica, si efectiv asta o pun pe seama faptului ca desi majoritar aproape toti membrii familiei mele de la 4 generatii in urma sunt din Bucuresti, cu numai un strabunic venit la 14 ani din Baragan ucenic la Bucuresti, si cu o stra-strabunica din familia lui tata de pe langa Curtea de Arges, cu urmasii veniti si ei catre Bucuresti, mama sotiei acelui strabunic din Baragan, a venit la Bucuresti tocmai din zona Banatului de pe langa Iugoslavia si se zicea despre ea ca avusese o matusa sau o verisoara sarboaica, deci de prin Iugoslavia de undeva, deci, desi Serbia nu are deschidere la mare, cine stie cui i se spunea sarb la vremea aia in Banat, posibil veniti dinspre Adriatica pt ca altfel nu-mi explic…ca o posibila coincidenta aditionala ochii strabunicului meu din Baragan cel care s-a casatorit cu fiica acelei femei cu rude sarbe aveau exact culoarea Marii Adriatice si a fost singurul cu ochii efectiv albastri stralucitori din familia noastra, pt ca atunci cand am fost la Marea Adriatica, si efectiv am venit dinspre Venetia, care mi-a fost total indiferenta, si exact cand am ajuns la Trieste, (care teoretic e in Slovenia), mama a exclamat ca acolo, exact acolo, Marea Adriatica are exact culoarea ochilor lui „tataie” (al ei). Si chiar m-am gandit ca poate asa strabunica mea, fiica acelei „sarboiace” partiale asa s-o fi indragostit de el, ca simtea o chestie familiara de din partea mamei ei, ca am auzit de la mama ca au fost deosebit de indragostiti unul de altul. Cei din partea lui tata mai au unii si ochii verzi, mai mult de fapt verzui-caprui, dar majoritari toti, si din partea mamei si ai tatei sunt cu ochi caprui si cu pielea relativ deschisa la culoare, adica efectiv zau, ff amestecati sincer cred, nu cred ca are absolut nimei asa trasaturi oarecum mai specific „etnice” posibil identificabile asa din prima. Iar teoria cu calatoria dinspre India catre Iran e mai veche, exista si harti cu acele mari migratii de oameni total preistorici care au venit dinspre acolo catre Orientul Mijlociu si catre Europa de sud-est.

        Dar efectiv nu m-am uitat la ce mai zice despre haplotipuri. Exista totodata relativ putini norvegieni de care sunt eu atras sexual, sunt aia de pe insulele coastei de vest si sud-vest mai mult, astia care poate au mai intercationat cu niste scotieni din nord, cu galezii si irlandezii, nu aia din centru-stanca-padure, (care pur si simplu pe mine personal majoritatea ma ingrozesc), nici aia dinspre sud-centru si catre Oslo-est care sunt mai mult cu danezii, (pe care nu pot sa-i sufar, desigur asa la nivel intim), si cu nemtii din nord, (care parca parca sunt mai OK decat nemtii centrali sau sudici, dar cred ca e mai mult pt ca m-am mai obisnuit cu ei vrand nevrand decat de altceva), si cu balticii, (de care iar mi-e cam frica), am impresia.

        • August 11, 2012 la 8:37 am

          Cred ca sigur e aceeasi carte. Volumele erau de culori diferite. Am exact datele seriei dar fiindca am schimbat computerul nu le-am transferat inca si mi-e lene sa ma scol dupa HD extern si sa le trag de acolo. Dar cam bag mana in foc ca de aceeasi carte vorbim. Eu stiu sigur ca o vreau. Stiu insa sigur si ca nu o merit inca.
          Si cu Istoria romanilor si cu cea de Xenopol si cu cea de Iorga am dat zeci de mii de ture pana am decis ca le merit. Iorga m-a plictisit cumplit. Xenopol mi-a placut mult de tot. Aproape ca as merge pana intr-acolo incat sa zic ca e un un fel de Maurice Druon mai serios.
          Cand zici vest-sud vest te referi la cei care arata ca-n Stavanger? Fiindca mie mi se pare ca deja in Bergen arata altfel fenotipic. Sau poate o fi doar senzatia mea, chiar sunt curios daca faptul ca cei din Bergen mi se par mai inalti si mai slabi e real sau e doar o parere de-a mea. Ba chiar am impresia ca-s mai multi blonzi si ca cei din Bergen sunt mai sportivi, pe cand cei din Stavanger lancezesc mai tare. N-am vazut vreo statistica, ma indoiesc si ca a fost facuta vreo statistica comparativa intre regiuni (desi n-am cautat), dar asta-i senzatia, ca-s altfel. Chiar si fetele (la care eu unul ma uit cu mai multa atentie) mi se par mai frumoase (conform standardelor mele) in Bergen.
          Tocmai ce incep sa stiu si eu despre migratiile astea si ma autoflagelez cu hartile. Dar imi place. O sa fie interesant de modelat.
          Cred ca inteleg si eu ma simt, cu ciuda, acasa la Marea Nordului. Ba chiar mai acasa decat acasa. Si nu-mi convine, e ca si cum mi-as accepta infrangerea.

      • August 11, 2012 la 1:00 am

        Efectiv nu rezist sa nu povestesc ca cu polonezii sunt exact 50 %-50 %, cu 1/2 din ei efectiv ma simt deosebit de confortabil, (dar nu as putea spune ca tine de culoarea parului sau a ochilor), iar de 1/2 efectiv mi-e groaza, dar efectiv habar nu am efectiv mai nimic despre istoria populatiilor rezidente pe teritoriul Poloniei.

        Cat despre romani, nici nu mai zic, o sa imi iasa vorbe ca sunt anti-roman, si zau ca nu sunt, dar nu imi place aproape nici unul din nici o regiune, doar efectiv strict unii banateni si fagaraseni, (si cred ca se confirma si afinitatea familiala oarecum in sensul asta), dar zau daca o am cu oltenii, cu ardelenii, cu aia din nordul indepartat al Romaniei, sau cu efectiv toti moldovenii. Unii turci si chiar albanezi imi pac ff mult, desi de albanezi mi-e cam si frica, doar de aia mai pasnici si mai cuminti imi place, dar de atras cam sunt atras de ei, dar lui mama nu ii place de loc de ei, si mi-a zis sa fiu prudent, asa ca sunt.

        • August 11, 2012 la 8:43 am

          Pai eu ma gandesc la fete si am exact aceeasi reactie ca si tine fata de Polonezi. 50% imi plac. Si probabil aceeasi 50% care-ti plac si tie (doar ca la fete) si anume alea cu fenotip de sudic. Alea care-s haplogrup I1 ma lasa rece. In privinta romancelor (ma refer DOAR la fete), mie imi plac (evident) foarte tare.
          Singura relatie cu albanezii o am cand ii dau jos din autobuz (in rarele momente cand folosesc) daca asculta muzica la telefon tare. Si m-am mai batut cu unii de cateva ori. Dar nu cred ca conta atunci ca-s albanezi. Am aflat la politie.

  4. August 11, 2012 la 9:26 pm

    In Stavanger, fiind oras de tip boom-town de Goana dupa Aur american, (inclusiv arhitectura de tip butaforic ridicata peste noapte pe langa firmele de petrol, dar si pe alocuri in portul cu turisti), populatia locala norvegiana e ff amestecata, efectiv sunt veniti din toate partile pt un job oarecare. Aia mai localnici de mai de mult sunt pe la ferme sau pe insule. Eu o am cu aia de pe insule mai mult decat cu fermierii, desi sunt si unii fermieri proprietari/crescatori de cai, dar rari de tot, de care as putea fi interesat. Desigur mai sunt si pescarii si marinarii, dar aia nu sunt acasa mai niciodata, asa ca nu am cum sa ii vad prea des. Pe platforme lucreaza verii mai saraci islandezi, si diversi straini, dar nici cu aia nu am eu treaba.) E cu totul altfel decat in Bergen.

    • August 11, 2012 la 9:35 pm

      Bergen e oarecum mai European de la Liga Hanseatica incoace, e si oras cu arhitectura planificata ff misto/rafinat dupa nu stiu cate incendii. Nu ma intereseaza Bergen chiar asa de tare, desi desigur sunt multe chestii de admirat la nivel de turist familist la zoo-acvariu + in natura, ba chiar de studiat la nivel de student pe termen mai lung, inclusiv relatii cu diversi intelectuali chiar posibil interesanti si pt mine de nivel arhitect de case si naval. Efectiv, in ceea ce ma priveste strict pe mine personal, nu ma intereseaza pe viitor, am fost, mi-a placut, am mai vazut, pa !

      • August 12, 2012 la 9:56 am

        Pai aici nu ma bag sa comentez fiindca stiu ca n-am o parere rationala. Daca ar fi dupa mine si doar dupa mine eu in Bergen as vrea sa traiesc si zau daca as mai simti nevoia sa mai plec de acolo macar in vacanta.

    • August 12, 2012 la 9:53 am

      Da, mi se pare similar cu Hammerfest. Desi acolo, pe motiv de ars integral in timp de WWII e chiar si mai cumplit. Adica pe bune e cu adevarat urat Hammerfest. Stavanger imi place mult pe alocuri. Dar poate e dragoste culinara fiindca de fapt imi plac locurile din jurul unor restaurante…

  5. August 11, 2012 la 10:30 pm

    Fetele din Stavanger nu sunt intr-adevar ff dragute, chiar si eu am impresia asta. Cele mai mature sunt ff dure, efectiv sotii de pescar lasate singure acasa cu grija copiilor flamanzi, cele mai mici de tip copil rural sau urban periferic relativ neglijat. Din cand in cand efectiv rar si intamplator vezi o printesa medievala blonda ff frumoasa, dar si gingasa si gracila la corp si trasaturi, pe care efectiv iti vine sa o ocrotesti ff mult ca e rara si pretioasa, si o simti si oarecum vulnerabila, dar si sanatoasa si ff utila pt facut copii in viitor. Mie imi plac bunicile curente din Stavanger, generatia care poate a apucat si un pic de razboi, sau de imediat de dupa, si de saracia + harnicia necesara de dupa razboi, dar care deja nu mai erau de nivel de saracie si foamete crunta ca inainte si care au rezistat local, poate fiind si din familii anterioare mai educate, cu bunicile lor proprii la randul lor plus poate avand noroc de barbati ceva mai puternici social local, in loc sa plece servitoare la danezii mai bogati pre anul 1900.

    Intr-adevar, mi se pare ca dl Tom Brokaw a avut oarecum dreptate despre generatia WW II ca fiind „the Greatest Generation”, desi dansul se referea poate mai mult la bunicii americani, care au apucat Depresia si au mers apoi la WW II, dar cred ca si pe Romania generatia bunicilor sau strabunicilor care au apucat ceva razboi mondial II totusi au fost generatii cat de cat relativ mature, serioase, si harnice, asa cu un simt al datoriei, in comparatie ce e pe UE si SUA dupa 68 cultural. Desigur simtul datoriei si altruismul au fost promo educate ff inalt general in Norvegia independenta post 1905, plus se potriveste culturii post-Reformatie, desi, zau daca aia mai primitivii din Norvegia, sau chiar si unii mai putin primitivi, de fapt asa zisul „suflet primar cultural” ceva mai profund norvegian, (daca exista unul si nu e un construct oarecum artificial total istoric-cultural politic, ca nationalismul unitar aici nu a prins prea usor, si a trebuit promo ff tare pt asta, chiar de nivel posibil daunator la un moment dat, ca mai toate promo nationalisme de peste tot desigur, dar si mai si la norvegieni, pt ca efectiv au trait sute de ani total izolati si fragmentati in grupuri efectiv lingvistic izolate unii fata de altii, si si acum exista un fel de autonomie locala si lipsa de comunicare inter-agentie, si lipsa de standarde si de formulare birocratice comune, nu numai pe cultural, care mie mi se pare chiar exagerata si cam aiurea, totusi, pt sec XXI euro-atlantic, chiar daca inteleg dorinta de autonomie si tendinta de independenta de clan)…deci la nivel de suflet comun nu prea cred ca sunt chiar asa de interesati de educatie promo de nivel oficial crestin reformat, (mai ales ca populatia local norvegiana chiar au fost intial crestinati cam cu forta si ulterior reformati cu si mai mare forta, sub amenintare de tortura), si de mecanisme de aparare considerate civic superioare cum ar fi altruismul, dar e promo politic tare pe altruism de la 1905 incoace, si a prins si pe fond pre-crestin de tendinta de asociere in grup/clan chiar egalitar democratic efectiv la nivel de nevoie de supravietuire intr-un mediu natural destul de brutal si mai ales lipsit de surse usor accesibile de mancare.

    Vorbesc la un nivel total primitiv, (care e si din cauza ignorantei mele de cultura generala, dar si oarecum sociala pertienenta mie, mai ales in legatura cu relatia cu fetele si femeile mai mature, care este o relatie ff incarcata efectiv gretos de social-politic pt mine deci nu pot fi ff obiectiv, plus in legatura cu relatia mea cu diverse grupuri de oameni de nivel de clan, nu de familie personala, care si asta e cam straina de mine personal si imi creeaza chiar anxietate, si in general, nici daca nu e vorba de clan, eu pur si simplu nu o am cu grupurile organizate de oameni, mai ales pe politic, si chiar cultural, adica mi-e frica, nu-mi place, nu ma pricep, si mereu am impresia ca e risc la un moment dat efectiv sa ma ia la goana cu pietre, sau sa fiu considerat cumva un uzurpator, sau o amenintare pt coeziunea grupului respectiv, pt ca e cam adevarat ca eu sunt oarecum aberant, dar desi nu sunt competitiv sau agresiv din fire, nici nu ma integrez prea usor pt ca efectiv nu sunt atent la ce e in jur, dar sunt si incapatanat, sunt si copil unic, adica sunt mai multi factori de ce sunt eu personal incompetent in grup sau fata de grupuri organizate, daca incerc sa le descriu sau sa mai si navighez intre ele), adica nu trebuie sa fiu luat in serios prea tare !

    • August 12, 2012 la 10:00 am

      Eu in privinta femeilor recunosc ca n-am stat sa analizez prea tare din simplu motiv ca intra in functiune alte mecansime care-mi orbesc judecata. Dar intradevar, am vazut cateva de-a dreptul inspaimantatoare de-alungul timpului si ce mi se pare haios este ca erau exact in zonele idilice sau considerate idilice ale orasului :)). Ca si tine si eu ma simt mult mai in largul meu printre femei mai mature si de fapt, pe vremea cand curtam domnisoare prin adolescenta, mamele lor ma placeau mult mai tare decat impricinatele. Ca sa fiu sincer…era reciproc!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: