Cum am cazut pe sobolan

Bag pensula in cutie, frec constincios, sterg pe muchie din reflex si cand sa dau pe poarta, vorba alora care nu fac de nici unele….niente! Huh???? gandesc eu incercand sa pun doi neuroni impreuna, si casc ochii mai bine. In cutie? Dolce niente! Zip. Ciu-ciu. Pula! gandesc aprig si, ca orice barbat aflat in dificultate, indrept privirea cu speranta spre celalalt de langa mine. Care folosea aceeasi cutie de vopsea, tin sa precizez. El se oglinea in mine. Fiindca e stiut ca un barbat functional e doi. Ma clatin cu groaza lovit de realizare! E duminica! Duminica nici popa nu vine! Eu am facut (fortat) cursuri de leadership, asa ca preiau initiativa. Ma sterg barbateste pe blugii buni, privind pe ascuns spre fereastra sa vad daca ma zareste vreun ochi de femeie comitand abominabilul gest. Nu ma zarea. Apoi indrept scurt si napoleonian degetul spre vecinul din coltul stradutei, vecin ce are poarta lucioasa, noua si, mult mai important,  de aceeasi culoare. Ca sa fie clar si sa nu las loc de discutii, pornesc intr-acolo urmat de Ole (tatal finului meu, Luc). In timp ce calcam apasat si fericit de genialu-mi plan, din spate aud zgomot fatidic de pui, in ritm de: „asssssteptassi! Sssstop! asssteptasssssii! Taaaaaaatiiiii… Vaaaaldiiiii”. Bag capul intre urechi (sunt convins ca sincron cu Ole) si gandesc un „pula” cuminte. Ca erau copii de fata. Si trosc o manuta mica ma ia de laba si trosc ailalta il apuca pe Ole si uite asa, noi trei, ca floricele, eu cocarjat, ne indreptam spre poarta vecinului cu poarta vopsita nou. Rosu. Lucios.

Dau neceremonios un sut in ea, dar fara sa strig si asteptam cuminti. Nimic. Ole zareste vag miscare printre gaurile gardului viu si declama entuziasmat: „veeecine!” Din spatele boschetului se aude un senzual „Jaaaaaaa!” (unele lucruri pur si simplu NU trebuie traduse!). Heeeeeeee, zambesc catre Ole si el catre mine, ne repozitionam si ne mai stergem o data pe maini de pantaloni.  Ole mai gros si cu fermoni articuleaza apasat „Duuuoamna!!!”. Din boscheti, languros: „acum! acum!”. Ole mandru: „Ne scuzati de deranj stimata doamna!”. Si poarta noua se deschide precum portile raiului si de dupa ele …Sf. Petru! HAAA?! Nu, nu era Sfantul Petru, ci doar cea mai inalta femeie pe care am vazut-o vreodata! Pe bune. Trona impunator cu un cap mai inalta decat Ole care o privea tulburator de tintit exact in decolteu. Luc a scos un „hac” pe care il dedica in general mamutilor si dinozaurilor de la muzeu. Eu, covarsit ca se fac si femei numarul meu, am ramas in pauza mintala. Primul isi revine Ole si graieste scurt si ascutit: Vopsea!!! Se reculege si reformuleaza mai groscior: „vrem vopsea! …glam…ca asta!”. Si arata catre poarta. Eu dau din cap ca da! Adica da, ce zice Ole. Da, da! Femeia zambeste larg cu muuulti dinti lati, se uita duios, misca ciudat si languros din gat si zice „voooopseaaa???”. „DA! Vopsea.” (raspundem noi, personajul colectiv, fiecare in felul lui). „Ca aaasta..????” si atinge senzual poarta glisand degetul aratator „ihiii..glam” (tot noi)  „Hehehe” chicoti ea si se agata nenatural de bara de la poarta nou vopsita. Rosie. Lucioasa. Si de jos, momentul terifiant fu punctat de: „VOOOOPSEAAAA!!! VOOOOPSEEEEAAA!! VOOOOPSEEAA!!” Heeee uuuuite….a mai invatat Luc un nou cuvant! Bravo Luc! Femeia ii zambeste cu drag copilului. Copilul tace terifiat.

Ea zice „da’ intrati…intrati” si face loc cat sa treci frecandu-te de ea. Noi ezitam. Pai ce dracu’, toti stim Hansel si Gretel! Da’ ne strecuram. Uneori e mai inspaimantatori sa refuzi decat sa patesti. „Eu-s, hihihi, Marianne sora lu’ cutare” grai ea miscand lent din cap. Noi zambim tamp si de jos se aude glasciorul singurului barbat adevarat „Hei-Hei!”. Ole il trage neceremonios de guler in gestul ala pe care orice barbat adult il intelege ca „taci bah!”. „Hihihihihi.. sa va aduc vopseaua!” si topaind in stil Heidi se indreapta spre magazie. Cand se departeaza suficient pe imas, imi zice Ole „baaaaah n-are verigheta”. Ridic iritat din umeri, adicatelea „si ce!”. Ole „Nici noi bah boule, de la vopsea mah!” OH FUCK! Ole catre fecior: „cand tanti aia vine sa ma strigi tati!”. Feciorul: „OOO-LE!”. Praise God, a mai invatat Luc un cuvant nou! Dumnezeu e femeie! Si tocmai cand ne pregateam se educam fortat copilul, un tzipat lung si infiorator, parca desprins dintr-un film de Hitchcockl sparse linistea dupa-amiezei! Urmat de o aversa de altele mai scurte. Dam toti un pas inapoi. Din magazie explodeaza afara Marianne, alergand sprint, cu fata descompusa, parul involburat si priviri haituite! Am decis ca ceva care o sperie pe baba Yaga ma sperie si pe mine, asa ca am mai dat un pas inapoi si am impins si plodul in spate. Si apoi printre tipete am prins un cuvant: SOBOLANI!!! „Sobolani?” intreaba cu vocea gatuita Ole. „IE SO-BO-LAAAAANI!!!” urla deslusit femeia. Ole mai da un pas in spate si trage si copilul. Sobolani?! gandesc eu. Haaa sobolani!!!! Demarez spre magazie. Or avea blanita? Zbang usa, intru razant prin deschizatura spre intr-o parte si …galeata de taaaaaaaablaaa…aaa…zdrang-buff-splash-phhhh… Futu-i pe ce-am cazut?! Sobolan! Are blanita scurta. Da’ nooo, nu eu l-am omorat! Era mort dinainte uite ce putrezit e! Si in timp ce chibzuiam daca ma fac vinovat de omor prin imprudenta sau respectivul era deja hoit…precum veveroiul din IceAge vad….ghin..nope…vopseaua! Bang, schimb pe cealalta emisfera mai putin poetica, inhat cutia cu vopsea, i-au restul de sobolan de coada (zau ca era mort inainte sa cad pe el, zau-zau!) si ies in curte fluturant victorios ambele obiecte. „Aaaaa era mort, am zis eu ca era mort, da’ nu eram sigura daca nu mai misca” grai domnisoara foarte calma. Si apoi catre noi „daaa’ baieti care din voi n-a cumparat cata vopsea trebe?” intreba ea curioasa foc. „Baaaaaaah Vlaaady ce mortii ma-tii araunci baaah cu sobolanu’, baaaah astia pot sa aiba ciuma…ce mortiii maaaaaaa-tiiiii aruuuunci baaaah ca m-a atins baaaah!!” puncta Ole cutremurat raspunsul la intrebarea domnisoarei. „Ole…pisica???” intreba candid Luc privind la hoit. „Raule!” chicoti catre mine languros domnitza. Acasa! Acum!, gandi eu si dupa un gest militaresc de „sar’mana doamna” m-am tirat pe poarta. Nici in spate nu m-am uitat!

  1. I-am povestit pe scurt lui Mihai despre patania ta cu sobolanul si se uita la mine ca la un extraterestru, razand. :)) Esti atat de incantat si dai atatea amanunte, ba mai si gesticulezi de parca ai fost acolo si ai vazut toata faza. :)) Dar ai descris atat de bine incat am vazut toata patania. :)) Dar sigur nu l-ai omorat tu? :))

    Răspunde

    1. Pai am fost acolo si-am vazut-o. Doar ca atunci cand s-a intamplat a avut o doza…de dramatism. Zau asa. Eu pe langa casa aia nu mai dau!
      SIGUR! Mirosea deja! Si asa dupa ce-a citit drama face misto Kadia de mine ca ce trebuie sa fi fost in sufletul sobolanului cand a vazut un fund de mamut prabusindu-se din cer… Dar n-a vazut. Eu doar l-am turtit! Era deja mort!

      Răspunde

      1. :)) Stai, ca este greseala mea de tipar. Am vrut sa scriu „esti asa de incantata”. Adica Mihai se mira de mine, ca sunt incantata si povestesc de parca am luat parte le aventura, impreuna cu voi. :))

        Răspunde

        1. Aaaaa, acum am priceput!!!! :))) Pai da, a fost cumplit, tu ai simtit exact ce voiam sa descriu :). Fata aia, doamne iarta-ma, e animal de prada, zau asa!!!

          Răspunde

  2. :))))))))))) Saracu’ sobolan !
    La noi toate portile sant verzi si albastre… ori rosul acela de grund fara vopsea.
    Eu am vopsit pe a mea neagra

    Răspunde

    1. La noi sunt rosu spre grena majoritatea. Sau vezi ca smaraldul. Sau bleumarin. Sau galben spre portocaliu.

      Răspunde

  3. am ras cu lacrimi :)))
    esti grozav,sa stii…
    si cum arata acum blugii tai buni? 🙂

    Răspunde

    1. Multumesc frumos!
      Cu imprimeu! 😀 Dar nu-i nimic, ca pot sa zic ca asa sunt facuti, sa turbeze prietenii cautand prin magazine unii la fel 😛

      Răspunde

  4. Iar sunt oarecum invidios, (dar nu trebuie sa te sperii ca eu nu sunt din ala invidiosul pe termen lung sau care poate sa te deoache…zic asta in caz ca esti supertitios, desi nu cred ca esti, dar just in case): nu imi dau seama cum reusesti sa te exprimi in stil autentic literar in lb romana, care e totusi o lb straina pt tine, (chiar daca o cunosti ff bine)…ai cumva talent literar si de baza in lb materna ? Habar nu am, dar efectiv am devenit curioas daca oare talentul literar in lb materna se poate transfera usor in lata limba achizitionata mai tarziu, daca ajungi sa o stii cat de cat fluent. Sau oare daca nu ai talent literar la baza in lb materna, oare poti sa capeti acest talent intr-o limba achizitionata ulterior ? Stiu ca exista 2 exemple de autori care au ajuns de nivel de geniu intr-o a 2-a limba achizitionata ulterior, unul din ei cel putin, Joseph Conrad, (Jozef Teodor Konrad Korzeniowski, polonez), la o varsta chiar deja adulta a invatat engleza, (adica pe la 16 ani stia poate cateva cuvinte, si pe la 28 de ani abia a devenit cat de cat fluent, dar mai mult ca sa se descurce social decat altfel, si abia mai tarziu a devenit unul din cei mai respectati scriitori de lb engleza), si nu scrisese in viata lui nimic in poloneza, el fiind doar marinar asa ca profesie initiala, desi a avansat ierarhic prin experienta la un moment dat ! Celalalt este Andrei Makine, cu lb materna rusa, si ulterior scriitor considerat deosebit de reputabil si premiat, in lb franceza, cred fara sa fi incercat sa scrie ceva vreodata la nivel serios in lb rusa inainte, dar cred ca el a invatat lb franceza ceva mai devreme, desi nu sunt sigur la ce varsta. (Recunosc sincer ca desi ii admir pe amandoi, eu personal nu am citit nici o carte scrisa de nici unul.)

    Răspunde

    1. Nu-s superstitios :D. Dar as fi curios sa aflu mai multe despre deochiul romanesc si care este „vrajitoria” similara in alte culturi. Desi pentru asta trebuie sa pricep eu intai si intai ce inseamna exact. E echivalent cu „jinx” oare? Trebuie sa ma uit.
      Da, mi s-a zis ca as fi foarte priceput si in limba materna. De catre conationali. Daca stau sa ma gandesc atent (dar n-am gandit suficient fiindca nu mi-am pus problema pana acum) diferenta mare este ca in Rusa pot avea un stil original. In Romana, NU. Ma inspir. Nu la nivel de copiat texte, in nici un caz, e sub demnitatea mea. Dar imit (ca pe un cantec daca vrei) expresiile si stilul verbal sau literar al altora. Pe masura ce citesc si ma prind cum functioneaza romana orala gasesc tot felul de trucuri de a-mi insusi manierisme verbale tipice. Eu zic ca daca vreau pot sa scriu cu un stil ca Vienela si as putea incerca sa scriu si cu un stil ca al tau (asta mi-ar fi relativ mai accesibil fiindca tu folosesti intr-o anumita masura un jargon verbal similar cu cel stiintific. De fapt nu atat jargonul ci tipul de rigurozitate as zice) sau ca altii. Uite, de exemplu m-am jucat si la unul dintre concursurile Kadiei am trimis o poezie scrisa in stilul „Calin file din poveste” dar pe subiect desemnat de Kadia. Stiam ca n-am cum sa castig fiind literati in juriu, altfel nu indrazneam. Ba chiar m-am semnat cu nume romanesc rezultat din anagramarea numelui rusesc. Nimeni nu si-a dat seama (nici ea macar), ba „pseudonimul” a si primit urlete de „epigon imputit”. Ceea ce si eram. Dar faptul ca am facut un nativ sa prinda poezia (desi subiectul era binisor altul), m-a umplut de incantare. Mi-a placut teribil :)). (scriu asta si fiindca sunt curios daca cineva citeste sau nu comentariile de pe blogul meu, e ca chestia aia cu „dau o bere cui ajunge pana aici”, din introducerea tezelor de doctorat :D). Deci vezi, pot scrie, dar nu-i nimic original la stil. Sunt foarte-foarte epigon. Nu-i talent literar e mai mult ureche muzicala si memorie. De regula unul sau altul ma inspira si adopt stilul ala. Tu de exemplu esti relativ contagios fiindca as zice ca impartim niste fixatii si ma trezesc de multe ori cand iti raspund la comentarii ca tind sa te imit. Asa ca ma intorc si le modific ca sa n-ai impresia ca te iau la misto. Ceea ce n-as face. De fapt fac si un mic studiu. Vreau sa vad ce stil de scris e mai iubit de catre blogeri. Cu care am mai mult succes. Problema e ca mi-e prea lene sa-l fac bine studiul. Stilul asta din textul de mai sus e proaspat abordat. In Rusa, am stilul meu, cred. Imi place sa cred cel putin.
      In privinta capacitatii unuia de a se exprima mai bine intr-o limba invatata tarziu (adica, zic eu, in centru secundar de vorbire) decat in cea materna, eu unul ma indoiesc ca se poate. Sau poate se poate daca iti lezezi cumva la nivel superficial (sau ai vreo problema congenitala) in aria primara. Problema care sa nu o afecteze pe cea secundara. Dar nu am cum fii sigur. O sa vad daca zice ceva poporul ceva despre asta pe pubmed. Dar sa stii, cum ziceam in multe locuri, e doar o aparenta ca o vorbesc bine. Sunt trucuri ieftine din pacate. Poate peste inca vreo 10 ani o sa fiu la nivelul pe care mi l-as dori.

      Răspunde

      1. OMG, tu esti Darius Liviu Vomp?????????????? Nici macar n-am terminat de citit poezia, deh, inima greu de impresionat, dar ce era scumpete cu sirena calare pe sarpe?????

        Răspunde

        1. Deci..am sa-ti dau o bere. Nu era calare pe sarpe :D. Era inconjurata de unul…hehehe. Stiu ca nu citesti poeziile pana la capat :D. Pai deh…e anagrama dar recunosti ca-i exact nume de poet? :)))) Ti-am tras-o. N-ai recunoscut! Recunoaste ca-s epigon bun, hai zi, zi, zi :D.

          Răspunde

          1. pai inca imi aduc aminte ca ti-am zis cand am primit e-mailul de la unul dubios cu un desen dragut. Acum inteleg de ce te-a pufnit rasul cand ma intrebam cu voce tare daca e copiata de undeva. Recunosc a fost ciudat sa primesc poezii pentru concursul ala, dar nici nu mi-am batut capul.

            Răspunde

            1. Drop it :D. Ti-am tras-o. 1-0. Nu te-ai prins!

              Răspunde

              1. tre’ sa-i zic lui Margot! :)))))))))))

              2. Asa, deci vine…:))))) OK. Hai dezlantuiti-va si poate fac rost si de un webcam :)))))

            2. Si iar am fost facut dubios… Oare unde-i Margot si Alina cand trebuie confirmat 😀

              Răspunde

      2. are diacritice si nu m-as fi gandit intr-o mie de ani. Dar recunosc, barbatii care scriu poezii mi se par dubiosi si nu le acord nici macar un neuron. A, scrii poezii in timpul liber? Adica la slujba, pentru ca stiu ce faci in timpul liber!

        Răspunde

        1. Celalalt comentariu ramane moderat :P. Bag cenzura!

          Răspunde

  5. Rezumat: roz, bleu, albastru, pula.
    De cand te-ai facut asa pestrit? 😀

    Răspunde

    1. Evoluez stimabile, evoluez :))

      Răspunde

  6. Aceasta poveste imi aduce aminte de alta, petrecuta cu cativa ani in urma, cand fiul meu cel mare dormea in pod, vara, cu pisica, care fatase niste pui grozavi. Pisica mama a prins un sobolan si plina de mandrie i l-a adus lui Stefan, care dormea dus si i l-a pus langa el. Stefan, crezand ca e un pui de pisica, a mangaiat sobolanul toata noaptea. Iti inchipui surpriza lui cand s-a trezit dimineata si a vazut ce a mangaiat.
    Referitor la povestea ta, stilul pe care l-ai folosit ca sa iti ilustrezi patania imi aduce aminte de revista de benzi desenate cu Pif, in care singurele lucruri pe care le intelegeam erau poc, zdrang, pleosc,etc. Restul era in franceza, limba pe care nu o stapaneam la vremea aceea.

    Răspunde

    1. :)))))))))) CE MISTO!!!! Saracul de el. Ce descoperire crunta :)))
      Mi-a placut la nebunie Pif :D. Cand eram mic eram foarte onomatopeic. Mi se parea ca ilustreaza mai bine ce am de spus. Mama se enerva cumplit, zicea ca e lipsa de bun simt sa n-ai vocabular 😀

      Răspunde

  7. […] În şcolile din viitor se va învăţa despre bloggeri că erau veritabili critici de artă literară, critici ai vremii şi ai vremurilor, oameni sensibili sau pur si simplu oameni. […]

    Răspunde

    1. Ma indoiesc ca se va invata ceva despre bloggeri. E moda de scurta durata si nefiind originala sau realmente utila, se va pierde.

      Răspunde

      1. Dar articolul meu va dainui vesnic. :)) Si odata cu el si blogul tau, spre care am pus link. :))

        Răspunde

        1. :))) Da, asta da! Poti face o capsula temporara blogosferica! 😀

          Răspunde

      2. Eu am venit cu ideea, tu te ocupi de punerea ei in practica. Te stie toata blogosfera ca te pricepi sa faci chestii… :))
        Pe cine ai cenzurat acolo?

        Răspunde

        1. Pai ia sa vedem…!
          Pe Kadia :))

          Răspunde

      3. Nu cred. Ar fi un delict prea grav pentru a fi iertat cu una, cu doua. :))

        Răspunde

        1. Pai ce poate sa faca! Daca e sa faca atunci trebuie sa faca! Altfel isi stirbeste autoritatea :))

          Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: