Pe Preikestolen si Kjerag; O perspectiva de bocanc – ep II

Bun, deci trebuie sa stiti ca am ajuns la Eagle’s Nest (base-camp-ul de la baza ascensiunii spre Kjerag) pe o ploaie incredibila prin care abia se vedea ceva. Am sarit din masina, si cum eram in disperata nevoie de o buda, am inceput sa haladui prin parcare cu ochii cascati ca la melc si motivat extrem. Doamna s-a adapostit in cabana. Cand am descoperit locul fericirii…stupizzza…colcaia de femei. Buda lor era ferecata asa ca se refugiasera fara jena in a noastra. Eh cat am stat sa dispara alea de acolo (am sa mor intrebandu-ma ce mama lor fac TOATE femeile in buda atat timp) am ajuns ud de ploaie pana in chiloti. Asa ca m-am intors la nevasta-mea cu penajul blegit si spunandu-i ca „cam ploua mai!”. Era o afirmatie modesta. Turna. Nu i-a pasat. Voia sus. Bun.

Din masina

Peisajul local

 Eagle’s Nest

in  Eagle’s Nest

cum se vedea cand am pornit

valea de sub  Eagle’s Nest

sub streasina

traseul

Si am inceput escaladarea. Urcusul la Kjerag e foarte-foarte pieptis. In unele zone e aproape la 90° si se face pe dale (naturale) de piatra. Pe portiunile astea extrem de dificile a fost pus si un lant. Deci calc eu cu bocancii noi, frumos si transversal, cum invatasem de la nevasta (si cum imi fusese macar putin util inainte) si UAaaaaaaa–PLEEEEEOOOOSC in fund. HA?? Pai nu erau de escaladat pietre ude????? Si dau sa ma ridic. Vezi sa nu! PLEOOOOSC inapoi de unde plecasem. Nu ma puteam nici macar ridica in grozavii mei bocanci noi, dar sa stau in picioare. Nevasta? Tzop-tzop in bocancii ei…vechi. Mai sa fie! Pentru mine era ca gheata! Cum aveam limita de timp (aveam doar 5.5 ore pentru dus si intors) a ramas ca se urca ea pana in varful primei pante si apoi se intoarce. Bun. Dar umilitor. Eu eram pe c*r in mijlocul traseului, atarnand intr-un frumos unghi de vreo 75° (noroc ca nu mai era nimeni pe acolo). Impins de orgoliu-mi in zdrente m-am tras in maini pe lanturi, zicand ca nu-i bai, nu pot pe picioare, am sa ma trag ca urangutanul si tot fac traseul ma-sii. Doar nu urma sa ma intorc din drum si sa explic tuturor de ce n-am putut ajunge sus! Si in timp ce inaintam in modul asta inedit si disperat, am constatat ca am o aderenta foarte buna pe picioare. Siderat m-am oprit biped sa cuget si m-a lovit epifania! Aveam aderenta doar daca calcam „ca barbatul”, paralel cu directia de mers. In disperarea momentului, prost sa fiu noroc sa am, nu mai fusesem atent si la pas. Aaaaaaa…..si m-am luminat plin de fericire si inteles! Evident bocancii au fost facuti pentru masculi prosti ca mine! E clar, inginerii de stiinta materialelor de la firmele ce fac echipament de hiking au renuntat sa mai educe masculii sa calce intr-un mod inteligent si s-au apucat sa croiasca incaltamintea dupa capacitatile intelectuale ale categoriei vizate. Dupa revelatia asta am fost caprior. M-am dus tzup-tzup ca iedu’ sa ii arata nevesti-mii ca, retroactiv, se inseala! Si EU AVEAM DREPTATE! 😀 Apoi, cu toata catararea pe ploaie si ulterior pe grindina (care totusi ne-a prins doar pe platou :D), fost cel mai usor comod din toate cate am facut! Bocancii sunt geniali! Ii recomand calduros. Masculilor. Evident. Concluzia este ca tehnica moderna bate sfatul si simtul practic al femeii.

Urcusul initial

intre doua

pe primul platou

intre culmi

pe marele platou

Am ajuns eu pe platou, deci, evident, rasare soarele 😀

Kadia urca pe Kjeragbolten

Yay!

zapada de pe buza

si e uda..

haleala

drumul de intoarcere

 Eagle’s Nest pe soare

„saritu’ e mai rapid, dragule!”

Asta e ce se vede din Eagle’s Nest pe soare

Si, bineinteles, ca astia-s bocancii. Recomand calduros:

sursa

  1. sincronizare perfecta . tocmai am terminat de vizionat prima parte …

    Răspunde

    1. :)) cum nu se putea mai bine 😀

      Răspunde

  2. Asa este vremea mereu pe acolo sau ati avut voi ghinion?
    Nu ti-a fost teama chiar deloc vazand-o pe Kadia cocotata acolo?
    UNDE POT COMANDA MINUNILE ASTEA DE BOCANCI? TREI PERECHI, VA ROG. :))
    Parca am fi la scoala… , am pus la intrebari… :))

    Răspunde

    1. Aproape tot timpul e asa. Dimineata ploaie, apoi senin, apoi ploaie si tot asa. Foarte rar iese din pattern.
      Ba da, a tremurat inima in mine ca daca cadea…n-aveam ce-i face decat sa sar dupa ea. Ceea ce as fi facut, bine-inteles, dar ma indoiesc ca ar fi ajutat la ceva 😀
      Pai pi net! Mergi la http://www.salomon.com/ si comanzi online. Cred ca au si pentru Romania.

      Răspunde

  3. aveam deschise o gramada de ferestre pe aici…si nu mai stiam unde citesc…parca si-a luat bocanci noi,iara cade zic…poate is tot la prima parte…aaaaa…se ridica si merge mai departe…is unde trebuie :))))

    Răspunde

    1. :)) sa stii ca ce-a fost in capul meu cand am dat cu fundul cu bocancii noi, nu a fost foarte crestineste. S-ar fi inverzit si golanii de la colt. Dar totusi a fost doar in capul meu 😛

      Răspunde

  4. Dezolant loc :))))))))))))))
    Dar bocancii sant bestiali de tot !

    Răspunde

    1. E frumos, mai! 😀 Nu dezolant! Voi si floricelele voastre…

      Răspunde

  5. Mie mi-a placut mult, si povestea si locul (adica imaginile), chiar si fara foricele, desi banuiesc ca sunt si dinacelea. Ca mi-ar trebui o carca de curaj sa ma cocot, asta e partea a doua.
    Pe bolovan nu m-as urca, dar subscriu la partea cu „sarit dupa el/ea” 🙂 desi … hm, cand ai copii mici acasa (asta daca nu i-ai luat cu tine, cum facem noi 🙂 ) parca stai sa te mai gandesti o fractiune de secunda. Adica totusi, daca el a fost bou (zic asa cu dragoste „bou” 🙂 ) si s-a dus acolo, vrand sa-si demonstreze nu-stiu-ce, de ce trebuie sa ramana copiii fara amandoi parintii?
    Mda, sa-mi dau doua palme, nu are legatura, stric frumusete de subiect.
    Salomon sunt de mare isprava, chiar si numai pt studiul psihologic asociat produselor lor 🙂

    Frumos, frumos tare! iar povestitorului … nota 20! 🙂 Aveti antrenament, nu gluma, si echipament 🙂
    Am citit imediat ce ai postat, cu ultimele sfortari si scobitori in ochi, dar rasuna casa de rasetele mele, ca-mi era ca trezesc pe toata lumea 🙂
    (Cate zile n-ai mai stat pe fund, dupa? 😀 )

    Răspunde

    1. Eeeh, cam da, cand sunt copii, e altceva. Mai ales considerand ca orice mama ii pune pe primul loc, dupa bou (spus tot cu drag :D), asa cum si trebuie sa fie. Pe de alta parte, eu ma gandesc ca daca potentialii mei copii ar ramane fara mama, tot n-as avea eu parte de ei. Sigur ar interveni femeile din familie si cumva mi s-ar parea justificat fiindca pentru un copil o mama (biologica sau nu) e esentiala, dar (oricat de nasol genul asta de observatie ma face sa ma simt) tatii nu prea sunt. Asa ca as intelege perfect ca o mama n-ar sari dupa sot. Dar mi s-ar parea suspect ca unul n-a sarit dupa femeia lui (copii sau nu).
      Pai aventurile pe munte sunt mereu prilej de „nefacute” :D. Daca e sa se vada cand esti prost, apoi in conditii extreme se vede. Si e si bine asa, ca uite asa invat si eu chestii si ma simt asa fericit ca-s „luminat” de evenimente :))

      Răspunde

  6. […] dau leapşa mai departe spre Kadia, Vladimir, Probiu, Adelina, Ana Q. , Radu, Salmi, Emil, Minnie, Marmoţica, Diana, Raluca, Digodana, Dana, […]

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: