Cum am facut clatite cu fundu’ in Bergen

Acum mult timp, aflandu-ma la unul dintre hotelurile Thon din Bergen, am decis ca vreau sa rup gura targului. Asta, in general, in vocabularul meu vizeaza datul unei femei din anturaj cu picioarele in sus. Zis si facut, la mic dejun m-am dus intins la aparatul de facut clatite in forma de floricica (pus la dispozitie in orice hotel al lantului) si am decis sa fac cateva. Smacul ala galbui din care se fac clatitele era strategic pus intr-un fel de castronoi imens langa dracia electrica. Lucrurile pareau grozav de facile, victoria asigurata, asa ca am insfacat zdravan polonicul si, cu limba in coltul gurii, am purces la umplerea formei. Am pus un polonic, doua, trei…. pana s-a umplut. Apoi am inchis cu grija capacul, am apasat delicat butonul si am asteptat sa se faca uitandu-ma dupa norvegiencele din jur. In circa cateva secunde am auzit din spate un sfarait ciudat si de rau augur. M-am intors si am intepenit cu ochii holbati. Clatita mea, mai degraba clatitu’, crescuse imens si deschisese capacul! wAAAAAAAA MAMA am tzipurit in soapta si am sarit pe aparat sa-l fortez inchis din nou. Un timp mi-a mers, dar presiunea exercitata de clatita a invins si treaba s-a deschis ca scoica. Varianta ailalta era ca rupeam dracia. Evident, clatita mea nu era nici pe departe in forma de floricica si nici facuta nu era. De fapt arata pur si simplu a meduza. Uitandu-ma in stanga si in dreapta sa nu ma vada vreo femeie, am inhatat o furculita si am purces la dezlipitul minunii. In stilul in care se da gruntul jos de pe zidarie. Treaba aia, aparatul, era teflonat in interior, dar nu cred ca era prevazut pentru ce facusem eu. Boon, deci reusesc sa curat cat de cat, improscand in 4π cu clatita partial facuta (masculi suntem, dah?) si stau sa ma gandesc ca poate 4 polonice cate pusesem eu era cam mult. Asa ca urmatoarea data (Iusupov nu cedeaza in fata vicisitudinilor soartei!) am pus doar doua…asa cat sa acopere fundul formei. L-am inchis, am apasat butonul si m-am uitat din nou dupa norvegience. Si cand, deja calmat, anticipam cum voi rupe gura femeii…. mosul de la masa de langa imi zambeste larg cu toti dintii si-mi face semn sa ma uit in spate. Mi s-au taiat picioarele. Clatitul…din nou monumental, deschisese iarasi aparatul! Nervos deja, i-am aruncat o privire distrugatoare mosului (care murea de placere), si am inceput sa tin din nou dracia inchisa cu forta.

Evident, concomitent cu evenimentul, au aparut doua din tipele de la hotel care se ocupau cu bunul mers al micului dejun. Ingrozit, m-am intors cu spatele la aparat si m-am asezat neceremonios cu fundul pe marginea lui. Apoi le-am zambit inocent fetelor si in chinuri (chestia ma-sii era si lipicioasa si mai si frigea) le-am trantit un „Hei-hei!”. S-au uitat lung si curios la mine, dar mwahahaha, nu si-au dat ele seama ce se intampla in acele momente cu aparatul lor. Evident, mosul cu ziarul, a zambit diabolic si s-a apucat sa discute nimicuri cu fetele. Erau dragute ele, dar pe dracu’! Stiu exact de ce e o facea ticalosul batran! Cand, in final, au plecat m-au intrebat amandoua daca aveam nevoie de ajutor. Cu glas de martir drept-credinicios le-am transmis ca „NU!”. Orgoliul meu era in zdrente, ma ardeau diverse, dar inca mai aveam onoare in mine.

Finalul a fost ca am smuls cat de repede am putut a doua clatita.. tot cu furculita. Spre norocul meu, datorita fundului meu, arata totusi a floricica si i-am dus-o fumegand (si la propriu si la figurat) inocentei mele sotii. Ea, desigur, zambindu-mi larg, m-a intrebat calm daca nu am putut pune si niste dulceata :D. Evident, gentleman cum sunt, m-am dus si am pus. Doar ca sa observ, cu ocazia asta, ca din unghiul ei se vedea totul ca-n palma…

Asta-i clatita numarul 2

Simt nevoia sa scriu toate astea fiindca ma tenteaza grozav in acest moment o clatita facuta cu aparatul asta. Si cum e si accesibil…am zis ca e bine sa-mi amintesc sentimentele si arsura in forma de emoticon zambaret de pe fund si sa stau in pashtele meu cuminte. Dar e asa tentant…

  20 comments for “Cum am facut clatite cu fundu’ in Bergen

  1. Septembrie 7, 2012 la 3:10 pm

    Suuper ! … Tot ce conteaza este ca in cele din urma ai reusit . 😀

    Adevarul este ca nici fratilor Wright nu le-a reusit experimentul de prima data… si erau doi ! 😀

    • Septembrie 7, 2012 la 7:22 pm

      Voila! Da’ n-am reusit! Stai sa vezi ce parere are Alinuta! 😀

  2. Septembrie 7, 2012 la 4:08 pm

    Foarte elocvent titlul, mai ales dupa ce citesti postul 🙂
    Nu stiu ce as putea comenta insa … cred ca o sa ma hizlesc de una singura multa vreme, amintindu-mi de el/imaginandumi-te pe tine 🙂 Cred ca i se intampla si sotiei tale, si am o banuiala ca viata cu un om ca tine nu e deloc … plictisitoare 🙂
    Cand le vezi la „camera ascunsa” zici ca nu se poate, dar sa ti-o si „coci” ( 😀 ) singur … :)))

    • Septembrie 7, 2012 la 7:23 pm

      Alea cu camera ascunsa sunt fortate. E mult mai natural sa lasi un barbat singur si neinstruit in bucatarie. Desi poate sfarsi experimentul cu daune materiale si mai ales victime omenesti. 😀

  3. Septembrie 7, 2012 la 6:40 pm

    Hai ma Vlad…hahaha, asta a fost acum 100 de ani, hahaha, demult rau, dar stiam eu ca ti-a iesit o porcarie dar nu mi-am imaginat ca ti-a iesit CHIAR atat de urat 🙂 .Arata oribil, haha, dar oare ce aluat o fi fost ala doar sti ca mie imi ies perfecte.

    Ideea este: pune un plic de praf pentru clatite, adauga 1 ou, o lingura plina de unt topit la microunde, cateva linguri de nuca de cocos daca iti place(ies crocante si dulci de la nuca de cocos) si …fa clatitele asa in felul asta in aparat, ies super ! sa nu umpli aparatul sa ramana loc pe margini sa cresca.

    • Septembrie 7, 2012 la 7:25 pm

      Pai a fost acum un car de ani da’ m-a marcat! Rau! Si amintirile m-au chinuit caci am fost pus in fata unui aparat din asta si mi-a facut pofta. Si a trebuit sa scriu ca sa ma calmez zau asa! Adica sa nu cumva sa fac gestul suicidal sa mai fac una!
      Uite cum numai tu intelegi ca eu cand zic ca arata a meduza nu vorbeam metaforic ci intr-un sens pur-pur-pur propriu!!!! A iesit horifica. Avea gust de praf de copt. Iar dulceata de ceva cu naftalina! Untul ala il bag la microunde deja in lingura sau cu cutia toata si apoi iau cu lingura? Adica vorbim de o lingura cu lichid sau de o lingura cu solid?

      • Septembrie 7, 2012 la 7:37 pm

        Deci:

        eu pun un plic de praf de clatite intr-un vas de plastic (ala in care fac aluatul, asta daca fac cu praf din plic, si maine fac cu praf din plic ca e expirat deja de vreo 4 luni dar sa nu ma apuce anul cu el expirat hahaha ca nu am chef sa le arunc).

        Iau din bucata de unt rece de la frigider o lingura de supa plina de unt , o pun intr-o cana (care se poate baga la microunde) si pun untul (in cana) 40-50 secunde la microunde.
        Daca nu ai microunde topeste-l pe foc pana e lichid , dar sa nu il arzi.

        Pui untul peste praf in castronul de aluat, oul de gaina spart, laptele, cateva linguri de nuca de cocos.Eu pun multa , vreo 6 linguri, ele ies crocante cand sunt proaspat facute, si dulci de la nuca de cocos deci NU pun zahar deloc in ele, cu fructe deasupra ai mancat ceva dulce si fara zahar.
        Amesteci.
        Aluatul sa iti iasa ca la clatite dar fa-l ceva mai gros, nu chiar asa …piswasser , deci mai consistent putin.

        Pune aluat in aparatul uns cu putin ulei si incalzit, dar nu il umple, lasa loc pe margini ca ele cresc in aparat, se umfla.
        Lasa-le sa se faca, mai desfa aparatul sa vezi cand sunt gata le scoti, pui urmatoarea, tot asa.

        • Septembrie 8, 2012 la 9:24 am

          Multumesc frumos, Alina!! In mine deja se duce o lupta! Tu ma provoci sa le fac, sa incerc, sa lupt, imi dai si armele (parca esti zana de padure din legendele slave :D) iar eu tremur ca un muritor ce sunt. Dar spus-am! Clatite eu voi face pana vor muri! Si a floare artata-vor!

  4. Septembrie 7, 2012 la 6:42 pm

    Stai asa , am uitat laptele, pui si lapte (cat scrie pe plic da? asta in cazul ca faci cu plic).
    Cred ca fac si eu in weekeind ca mai am plicuri cu praf de clatite (cam expirat intre timp dar nu conteaza haha, nu invit pe nimeni la masa si eu nu mor de la expirate hehe) si trebuie sa il consum.

    • Septembrie 7, 2012 la 7:28 pm

      Sa pui poze ca sa mor de invidie. Si pofta. Si apoi sa nu ma pot abtine si sa mai incerc o data. Dupa bere. Cantitati mari. Poate se aliniaza planetele si se apare minunea, clatita perfecta :P. Ca vorba ta…ce drac pot sa patesc? Sa ma omoare? :))))))))))))))))))))))) Sunt indistructibil. Ca Superman. Pot manca si beton. Si deseuri radioactive. Desi, ce-i drept, clatitele mele nu. Hmm… Daca e un fel de kryptonite? Omori Iusupovu’ cu clatita. Atat de istoric. Atat de natural. Atat de reactiune la actiune. Desi in primul caz au fost prajiturele. Cu cianura :))

        • Septembrie 8, 2012 la 9:26 am

          OI BOJE MOI! Meduza mea arata cumplit intradevar! E o oroare! Ce frumoase sunt! Fufu…nah, fac si eu gata!

          • Septembrie 8, 2012 la 3:52 pm

            Pai sa faca kadia aluatul ca ei ii iese sigur si tu numai sa le prajesti…
            Mie imi plac sa le fac si sa le mancam imediat, cu scot una cum o mancam, una eu una el, tot asa, caci atunci sunt bune, crocante, se simte gustul de cocos…si cocosul ala isi lasa uleiul propriu, untul propriu la prajit…ies crocante si bune, si miroase frumos a cocos in casa cand le faci.
            Nu se poate sa nu iti iasa daca faci aluatul cum spun eu.Si ala il faci in 3 minute, nu dureaza mai mult.

            • Septembrie 8, 2012 la 8:15 pm

              Am toata increderea! Si am zis, gata, m-ai pervertit! FAC! 😀

  5. Septembrie 7, 2012 la 8:55 pm

    :)) Lasa, ca nu este cel mai urat clatit pe care l-am vazut. :)) Dar cred ca ar fi bine sa stergi totusi numele hotelului, ca le strici imaginea. Sau poate asa se invata minte si pun afise cu instructiuni, pentru barbatii „gospodini”. :))

    • Septembrie 8, 2012 la 9:28 am

      Pai sa ma plateasca sa-l sterg :D. Ce-s eu consilierul lor de imagine? Ei de ce n-aveau o Trine sau o Helga sa faca clatit langa masina, huh? Sa zica mersi ca nu cer daune morale pentru drama morala si suferinta psihica prin care am trecut :))))

      • Septembrie 8, 2012 la 12:51 pm

        In cazul asta pune un link pe ei, ca sa afle. :)) Tinand cont de felul in care ai povestit si de felul in care am ras noi, ai putea cere o suma serioasa de bani, pentru daune morale. :))

        • Septembrie 8, 2012 la 2:58 pm

          Nu ma umilesc eu chiar asa de public totusi 🙂

  6. Septembrie 11, 2012 la 8:43 am

    Meduza? :))) imi place de Kadia, e exact ce i-as fi zis si eu lui barbata-miu, doar ca el nu face clatite :)) E din malai? 😀 poate in loc de dulceata merge branza cu smantana 😀

    • Septembrie 11, 2012 la 2:30 pm

      Era dintr-o zeama. Pe cuvant. Era asa o chestie noroioasa si galbena. Care se lua cu polonicul, dar se si agata de el. Mirosea vag a lamaie. Si cand o dezlipeam pe aia nasoala si nefacuta, mirosea si a ou.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: