Rus verde patriot, dar fara iPhone (inca!)

Avertizment: Postul asta este despre mine si sufletu-mi slav, fiindca Rudolph avea mare dreptate, e foarte comod sa scrii despre propria persoana! Si in direct contact cu subiectele patriotice de pe blogosfera romaneasca, ca sa vedeti cum totusi doare patriotismul altora 😛

Pentru cine nu stia deja sunt si cetatean al Republicii Franceze de cand eram copil. Din motive mult prea greu si neinteresant de explicat aici. Evident, asta imi dubla cetatenia nativa de vajnic reprezentant al sovietelor (cu etnie rusa). Tot evident, Matiuska Rusia nu a recunoscut-o nici de frica pe asta imperialista. Un rus e pur, clar? Putin importa atat timp cat toti imperialistii occidentali o recunosteau. Asadar Rusia, in privinta asta a suferit soarta oricarei mame de baiat, adicatelea i s-a zis „ihi” in fata si semnul pe la spate.  Vreau sa lamuresc de la inceput ca prin venele astea nu trece strop de sange frantuzesc si, din cate stiu (dar asta e mereu dubitabil :P), nici n-a trecut vreodata prin vreun stramos direct. Eu am devenit tarziu constient de treaba asta pe la vreo 12 ani cand mama mi-a pus si pasaportul cu pricina in mana si m-a trimis peste vacanta cu un sut neprotocolar in fund, direct la bunicu’, in Franta, la re-educare (v-am mai povestit punctual). A fost o lovitura crunta data orgoliului meu slav. Eu care credeam ca ma trag direct din Aliosa, Dobrinia si Ilia, am inlemnit in soc. N-am sa uit niciodata jena crunta si senzatia de „murdar” pe care am trait-o uitandu-ma incredul la pasaport. Eram exact precum un Hitler care tocmai isi descoperise adanci radacini semite. Pana si mamei mele i s-a facut mila (asta-i mare branza) si mi-a zis plictisita sa nu mai ma „holbez ca matza la sobolan mort” ca n-am strop de sange francez in mine, da’ sa stau fara grija ca nici pur nu-s. Si dupa ce m-a zapacit de tot, m-a lasat nelamurit si confuz si s-a dus sa citeasca. Pus in fata faptului implinit am inghitit galusca. Mai ales ca s-a dovedit o galusca utila pe motiv de circulatie libera in spatiu Schengen. Doar in America nu ma ajuta. Pentru aia sunt Rus pur, ceea ce ma flateaza, dar ma si incomodeaza (dar asta-i alta poveste).

Ani de zile si de altfel si acum, de fiecare data cand scot pasaportul celei-de-a-cincea-republici mi-e o jena cumplita si mereu am reflexul sa ma uit in jur sa verific daca nu ma vede careva. Cand eram mic si le intindeam alora de la frontiera franceza actele aveam mare grija sa ii asigur soptit ca: „je ne suis pas français, mais russe!” Mutrele lor pare-se ca faceau toti banii. A bunicului meu cu siguranta facea. Sa nu credeti insa ca am ceva cu poporul francez sau Franta! Departe de mine! Din contra! M-am lamurit de mic si am fost nevoit sa ma inclin si ca adult ca nu multe orase  se ridica la nivelul frumusetii Parisului, si ca acesta din urma a fost si va ramane probabil orasul meu preferat. La fel in privinta bucatariei, muzeelor, artei, etc. Francezii imi sunt foarte-foarte simpatici, dar ce-i drept nici nu pot sa-i iau prea tare in serios (si locuiesc de 10 ani in Geneva, unde grosul umorului e legat de broscari). Cu toate astea sentimentele mele admirative la adresa istoriei si civilizatiei franceze nu au fost indeajuns incat sa nu-mi mai fie inca jena cu pasaportul ala. Jena-jena, dar nu suficienta ca dupa ce am obtinut alta cetatenie occidentala sa ma nevoiesc sa renunt la pasaportul francez. Suficienta insa ca, acum vreo 2 luni, sa dezvolt din neant o obsesie si sa nu mai pot dormi de grija unicului card bancar franutzesc aflat in posesie. Mi s-a pus pata sa-mi inchid contul acela. Dar Franta nu-i Elvetia si in urma catorva insistente si neintelgeri si dupa o serie de mailuri si niste telefoane nervoase de ambele parti, nu am ajuns la o intelegere. Chestia, devenita deja cruciada in creierul meu (sunt dispus sa admit  ca probabil cam bolnav in perioada aia 😛 ), a escaladat si am delegat problema catre avocat. Care a rezolvat problema, desi scump ca dracu’. De curand. Si pe 11 Septembrie cand toata blogosfera varsa cu aplomb lacrimi de mila amricanilor, eu jubilam in mana cu decizia de inchidere a contului :D. Cine mai era ca mine??? Cavalerii vechii Rusii inflorisera in mine! Invisesem sistemul! HA!

Ihiii! Chiar o facusem! Doar ca pe 12 Septembrie se anunta noul iPhone. Pe care intentionez sa mi-l iau (aviz amatorilor: NU intentionez sa discut/explic/argumentez optiunea asta asa ca abtineti-va 😀 ). Pe 13 sau 14 (nu-mi amintesc si n-am rabdare sa verific) iPhone 5 devine disponibil pe AppleStore in Franta. DAR si hehehehe, aici incepe drama, nu si la noi, la tara, in Elvetia :D. Simtiti deja unde bat? Desi am si adresa in Franta, nu-i suficient! 😀 Pentru cumparaturi pe Apple Store francez, cardul VISA trebuie sa fie frantuzesc :D. Nu Elvetian. Si eu, YAY, ca-s destept, tocmai ce am reusit dupa stradanii indelungi, sa-l anulez! Ca-s rus destept si ma frigea ca statea in portofel! Fi-mi-ar nationalismul de ras… Desigur as putea ruga pe cineva dintre multii prieteni francezi SI posesori de card (: P ) sa-mi faca comanda (fizic e imposibil de gasit la magazin, sunt listele cat casa), dar imi cad tresele, zau asa! Mai ales ca am povestit in 4π problema cu banca si cardul. Cum mi-ar sade mie sa chirai acum ca n-am VISA francez? :)) Asadar, cu o mana pe steagul rosu al Uniunii, cu icrele in laba si cu mama Franta (+ probabil Kadia) tavalindu-se pe jos de ras, stau si astept sa se coloreze butonul de order de pe shop-ul helvet, pe 21 Septembrie.

Inscriptie in metroul din Paris (pe linia lui 14)

De ce ma arde? Initial as fi zic ca dracu’ stie! Pur si simplu ma arde.. Dar dupa o analiza mai atenta m-am ingrozit. Fiindca am realizat 2 lucuri. Primul fiind ca ma irita de mor si ma enerveaza de-a dreptul ca a aparut intai la amaratii de francezi si la elvetieni, inca nu! Inadmisibil si jignitor! Chestie care mi-a aratat fara tagada ca incep sa nutresc, capac peste alea ruse si sentimente nationale helvete! Asta imi mai lipsea. Iar a doua chestie, la fel de covarsitor de admis este ca am constatat ca am facut o afacere proasta din orgoliu si lipsa de ratiune! Adica nah, mi-am facut stramosii de ras. Si ce ma doare si mai tare e ca…imi pasa :))

Deci in concluzie, vezi Vienela, patriotismul e boala mintala grava si nu stiu daca neamului roman ar trebui sa-i para rau ca nu sufera de ea :)). Patriotismul nu-i neaparat o belea benefica cum credeam pana acum. Fiindca evident pornind de la exemplul de mai sus (care mi-a deschis ochii) am realizat ca nu-i prima tampenie monumentala si nici cu cele mai importante consecinte, pe care am facut-o de-alungul istoriei personale.

In concluzie, fiind totusi foarte slav,  va las sa savurati (daca aveti curajul sa apasati „botonu”) chestia de mai jos in timp ce eu-mi tin, patriotic, capul inca sus!

  37 comments for “Rus verde patriot, dar fara iPhone (inca!)

  1. Septembrie 17, 2012 la 3:43 pm

    Inca e bine daca doar atata problema ai, un Iphone minus datorita patriotismului :)))
    Imi place melodia, mai adauga un pic de sentiment la articolul tau :)))

    • Septembrie 17, 2012 la 4:13 pm

      Mai, eu intentionez sa rectific situatia, dar ma oftic ca m-am trezit ca ma comport ca aia care-si cumpara computer exact inainte de lansarea modelului nou. Nu-mi place sa fiu bou si pagubos.

  2. Septembrie 17, 2012 la 4:36 pm

    1. se speculeaza ca patriotismul e cam ca religiozitatea si se naste cam in aceleasi locuri insular-temporale

    2. eu, ffind deosebit de advers la risc si prudent din fire, mi-am ales inca de la 13 ani drept motto personal acel cantec al d-nei Edith Piaf, Non je ne regrette rien, desi nu aveam nici ce regreta nici ce nu regreta, insa aveam sperante ca mi se va intampla si mie ceva interesant odata pe care apoi sa fie cazul sa il regret, insa eu sa am deja lozinca pregatita cu Non, je ne regrette rien ! (Pot sa anunt ca nu cred ca mi s-a intamplat inca ceva atat de regretabil si de fapt acuma nici nu mai sunt curios despre asa ceva, deci acel motto mi-a fost inutil, dar totusi il recomand si altora, pt ca pt altii nu o fi inutil.)

    • Septembrie 17, 2012 la 4:43 pm

      Si tot de acolo izvoreste si comportamentul psihotic? Pe bune stau sa ma inteb. Sau ala e din prefrontal? Ma gandesc ca seamana nitel si cu obsesiile. Desi daca ma gandesc amandoua si patriotismul si religiozitatea sunt de natura mistica. Nah, la mine a inlocuit una pe alta :)). Desi nu neg ca am un sistem mistic (fara dumnezeu central insa). Mai degraba panteist sau chiar (cu toata jena), politeist. Dar dumnezeii mei nu-s omniprezenti si mai ales nu-s omnipotenti. Deci nu-s dumnezei. Dar misticism tot e 🙂

      • Septembrie 19, 2012 la 1:40 am

        Cred ca psihoza e o chestie mai globala de disfunctie de creier, care poate avea origini specifice in diferite locuri si diverse cauze, majoritatea chiar macro sau micro- structurale de creier (asa la nivel teoretic), dar adevarul e ca habar nu am. De religiozitate am aflat ca se ocupa mai mult un domeniu de cunoastere numit „neuroteologia”, (domeniu cam criticat de comunitatea mai riguros stiintifica, despre care se poate citi de pe wikipedia), iar de patriotism se ocupa unul Damian Stanley, doctor in psihologie de la NYU, (care NU e parintele Damien din filmul Exorcistul !)

        Misticismul nu e interzis atata vreme cat nu isi face cineva rau siesi sau altora din cauza lui.

        • Septembrie 19, 2012 la 5:57 pm

          Exorcistul (impreuna cu Matrix 2 si 3, si inca vreo cateva filme) ne-au facut pe mine si pe Kadia sa radem pana am dat in sughit 😀

  3. Septembrie 17, 2012 la 7:02 pm

    Da, identitatea noastra este numarul ala de pe creditcard :P, ca se teme lumea de invazia musulmana in Europa, pai da-le la musulmani bordele si carti de credit cu o limita considerabila 😛 si in scurt timp nici nu vor mai sti ce insemana cuvantul moskee. Identitatea noastra va fi un numar-ala de pe card , biblia ultimul tip pe I-phone sau ultima colectie de posete Ralph Lauren 😛 , singura forma de asuprire clipa cand trebuie facuta plata cu cardul electronic.

    Cum scria Arnon Grunberg in scrisoarea adresata lui Ayaan Hirsi Ali: „cand vei umbla pe strazi cu o placa pe care scrie: „Sunt gol pe dinauntru si mandru de asta ” atunci te voi urma. ” 🙂

    • Septembrie 18, 2012 la 12:39 am

      Categoric sunt gol pe dinauntru caci n-am priceput nimic. Poate e tarziu. Dar simt eu asa ca am facut ceva rau…

  4. Septembrie 17, 2012 la 7:42 pm

    Mie nu-mi vine sa cred ca apare in Elvetia inainte sa apara in RO 😀
    in Ro s-a anuntat ca apare in 15 Decembrie.

    • Septembrie 18, 2012 la 12:40 am

      Razi tu Florine, dar gura ta adevar graieste. Cand zic „la tzara la noi” NU vorbesc metaforic si sunt cat se poate de serios (tehnic) chiar daca zambesc cu gura pana la urechi (asta e fiindca au zis niste domnisoare ca asa sunt mai dragut).

  5. Septembrie 18, 2012 la 7:42 am

    :)) Consoleaza-te cu ideea ca nu esti singurul care din patritism dus la extrem a facut tampenii. Eu aveam in Italia casa, servici, prieteni, posibilitatea de a-mi creste fara griji copilul acolo. Dar nu, domnule, cum sa stau eu departe de tara mea? Imi era dor de Ploiesti, de cainii de pe strazi, de mizeria din autobuz, de tot ce este rau la noi. Cum sa imi cresc copilul printre straini? Mai bine il tin
    in Romania, sa invete ca banii trebuie dramuiti, ca nu ne putem satisface chiar orice placere. :))

    • Septembrie 18, 2012 la 2:19 pm

      Asta da sacrificiu pentru patrie! 😀

  6. Septembrie 18, 2012 la 12:10 pm

    Din ce ai scris aici inclin sa cred ca tu esti cetateanul reprezentativ al UE la care a aderat si Mama Russia.
    Ca esti patriot ici,ca esti patriot colo-in functie de locul in care esti-pina la urma constati singur ca rusul vorbeste,el hotaraste.
    Sa-ti fie bine,oriunde ai fi !

    • Septembrie 18, 2012 la 2:25 pm

      Imi cer scuze de la inceput daca raspund prin balarii, nu-s convins ca am inteles. Dar e clar ca am eu o mica problema perioada asta fiindca nici pe Alina n-am inteles-o. Acum, eu cred daca UE ar sta in cetateni ca mine s-ar alege praful de ea :)). Nu prea stiu cum e sa fii cetatean UE fiindca eu n-am facut parte niciodata dintr-o tara membra UE si nici n-am prea avut de-a face cu o comunitate UE pe termen lung ca sa inteleg din experienta cum functioneaza (cetatentia asta franceza e mai mult onorifica, eu n-am treaba cu Franta decat cand vine vorba de cumparaturi peste granita sau vizitat cate un oras). Rusia nu e UE, am plecat din Romania cu sotia cu ani buni inainte sa fie UE, stam in Elvetia care nu-i si nu va fi UE. Asa ca daca-s cetatean tipic UE e doar un accident. Si nu stiu daca ar trebui sa ma flateze sau nu coincidenta. Cat despre „autoritate”, da rusul hotareste :)). Nu prea am respectul autoritatii, ce-i drept. 🙂

      • Septembrie 19, 2012 la 8:18 am

        Cum nu exista o Europa integral unita si care sa cuprinda si Rusia,ce am spus inainte s-a vrut a fi o gluma.
        Sa-ti fie bine,oriunde ai fi !

        • Septembrie 19, 2012 la 5:58 pm

          M-am gandit eu, dar am avut si eu un moment „germanic”. Cateodata mi-e si mie greu cu romana. Iar umorul cere contact bun cu limba 🙂

  7. Septembrie 18, 2012 la 1:25 pm

    What is iPhone?

  8. Septembrie 18, 2012 la 1:56 pm

    LEACUL ALIMENTAR BIBLIC PENTRU PICIORUL ATLETULUI. Ani de zile, Sorin V. a suferit în tacere din cauza unui parazit sau fungus pe care-l luase de pe dusumeaua uda a unui vestiar. Degetele de la picioare i se înrosisera, se cojeau si îl dureau. Calcâiul si talpa erau înasprite de mii de mici perforatii uscate. Picioarele i se roseau insuportabil si se jena sa se descalte. Avea arsuri, mâncarimi si dureri. Când toate medicamentele s-au vadit neputincioase, usturoiul s-a dovedit ca e un leac sigur pentru piciorul atletului. Metoda de fata consta în a întinde putin usturoi proaspat zdrobit peste zona afectata. Va da o senzatie de caldura, pentru cam cinci minute. Trebuie sa ramâna pe piele timp de o jumatate de ora. Apoi, piciorul se spala cu apa simpla. Repetati procedeul o data pe zi, timp de o saptamâna, si adio afectiune. (Daca pielea arde, luati imediat usturoiul, spalati cu apa si încercati din nou mai târziu, cu suc de usturoi diluat în apa, pâna gasiti o mixtura care sa nu arda, întrucât excesul de usturoi poate agrava boala.) Pentru a preveni reaparitia infectiei, fierbeti-va ciorapii.

    • Septembrie 18, 2012 la 2:37 pm

      Si n-a divortat nevasta-sa fiindca putea a usturoi?
      In ce gen de vas se fierb sosetele? In apa se fierb? Cam ce volum?

      • Septembrie 20, 2012 la 4:57 pm

        Cine l-a lasat pe podeaua uda a vestiarului, pe PA?
        De unde stia ca are picioarele rosii, daca ii era jena sa se descalte?
        Dupa cele 5 minute de caldura, ce se intampla (pana la jumatate de ora)? iei foc sau te racesti?
        Usturoiul mai face bine si la alopecie, tensiune arteriala, intarirea imunitatii, impotenta! Nu se stie in ce ordine trebuie utilizat!
        In biblie aveau vestiare cu podele ude???

        (hai ca m-am stricat de ras 😀 si o sa uit ca am comentat pe aici 🙂 )

        • Septembrie 20, 2012 la 5:06 pm

          Eu sper ca totusi primim raspuns 😀

  9. Septembrie 18, 2012 la 2:44 pm

    Vlad este clar ca tu nici pe mine nici pe utilizatorul Fosile nu ne-ai inteles.
    Nu-i nimic, ceea ce este important este ca noi 2, eu si Fosile, te-am inteles pe tine.

    • Septembrie 18, 2012 la 3:01 pm

      Pai mi-am dat seama ca n-am inteles, Alina. Ca am citit frazele si sincer nu am putut pune bine degetul pe sens. Nu ca le-ati scris voi prost, nici vorba. Cred ca au fost un pic prea artistice pentru mine. La textul tau am avut un timp sa ma gandesc mai mult. Cred ca critici spiritul meu mercantilist, nu? Pai eu nu ma feresc sa spun ca-mi plac obiectele. Imi place sa posed. Cred ca nici n-as fi putut scapa de asta, e in spiritul familiei mele si genele apa nu se fac, evident. Mai mult decat obiectele imi place libertatea de a face ce vreau cu ele. Dar da, vreau sa posed, vreau sa ating, sa miros, sa gust sa folosesc si sa fie al meu. Nu am inteles niciodata de ce ar trebui sa-mi fie jena cu asa ceva daca asa sunt.
      Daca insa ai vrut sa-mi spui ca mi-au spalat astia creierii cu consumatorismul, acolo te inseli. Faptul ca aleg sa-mi cumpar o chestie sau sa fac o colectie n-are legatura cu ei si nici cu educatia (ca eu prea multi bani n-am avut pe mana cand eram mic). Cumparul telefonul ala fiindca VREAU eu. Nu fiindca mi-ar fi indus Apple sau altcineva vreo nevoie. Ca simtul de proprietate e in genele speciei asta e incontestabil. Ca spiritul de concurenta e in genele de barbat, din nou e bine stiut. Ca firmele profita de astea doua, desigur. Desigur in cazul meu chestia cu iPhone-ul e moft. Sigur. Dar mofturile sunt ceva extrem de important pentru exchilibrul psihic. Oricine trebuie sa-si indeplineasca cate „un moft” din cand in cand. E supapa. Oamenii care nu reusesc sa-si satisfaca astfel de nevoi (indiferent de forma pe care o iau) sunt frustrati si daunatori. Moft e si cititul si bautul de anumite bauturi si mancatul de caviar si cumparaturile, masina de spalat, muzica si oooo daa..arta. Arta e supremul moft. Putem trai fara ele. Dar prin intermediu lor ne facem totusi universul mai colorat. Deci, nu, nu am fost prostit, nu mi s-au spalat creierii, am alt scop. Sigur ca articolul m-a facut sa par superficial. Dar nu-mi face nedreptate, de multe ori sunt. Si nu mi-e jena sa recunosc. Zic ca am un echilibru functional intre fiinta „spirituala” si aia „materiala”. Ba mai zic ca e strategic mai inteligent sa pari manipulat :D. Desi n-am incercat sa fac asa ceva in articolul asta. E exact ce vezi. Gandirea superficiala si mofturile unui mascul tanar caucazian. Asta sunt. Am eu momentele mele de profunzime dar cand le am isi doresc toti din jur sa fie cat mai rar :)).

      • Septembrie 18, 2012 la 3:09 pm

        Pe scurt nu doresc si nici nu cred ca pot fi o fiinta complet spirituala. Ma multumesc sa traiesc intr-un echilibru cu mine insumi. Si daca cateodata sunt prost si superficial, pai cine nu e, in afara de rabini, pustnici si inca vreo cativa invatati? Nu incerc sa par ceva ce nu sunt Alina. Cateodata sunt idiot, uneori sunt direct prost, alteori sunt prostit, alteori sunt naiv, alteori sunt destept, uneori sunt superficial alteori profund. Sigur ca incerc sa „evoluez”, dar totusi nu o sa-mi fie acum jena cu accesele de mercantilism. Ar fi culmea! :)) Ce am scris acolo chiar am gandit si trait si mi-am facut mea culpa pe blog :)). Adica de ce as scrie doar de bine despre mine, ca nu-s pe piata sa-mi fac reclama? Las’ sa stie tot cititorul ca imi ia Dumnezeu mintile, ca fac cruciade, ca beau ca un rus ce sunt, ca citesc SF, ca fac puzzle, imi place sa gatesc si-s mort dupa pisici. Nu investesc in vreo imagine aici.

  10. Septembrie 18, 2012 la 3:34 pm

    Ma uit la tine acum exact cum se uita taica-meu la mine Vlad, pe cand aveam vreo 3 ani, si taica-meu preocupat fiind sa dea o lectie de matematica unui student , punand o intrebare, s-a trezit ca primeste raspunsul de la mine.
    Desigur ca dadusem raspunsul corect fara sa am habar despre ce vorbesc, desi tata a trait pentru cateva secunde totusi cu iluzia ca ar exista posibilitatea sa fiu vreun geniu, ceea ce s-a dovedit foarte repede ca nu este cazul totusi, nici macar o inteligenta de nivel mediu nu am reusit sa ating.

    Fiecare om are o identitate Vlad, pe langa numarul ala de pe card.
    Sa ma repet: Dupa cum ii spunea Arnon Grunberg cumatrei Ayaan cea bronzata : „Cand te voi vedea pe strazi cu o placa pe care scrie: „sunt gol pe dinauntru si mandru de asta” atunci te voi urma” .

    Problema este aici nu ca nu ma intelegi tu pe mine, poate ar trebui sa iti citesti propriul topic din nou de cateva ori.

    Apropos, pana intelegi totusi, ca sunt convinsa ca vei intelege daca pana acum am trait cu impreisa ca ma iei peste picior cu neintelegerea ta: nici umbra de critica, absolut NU !

    • Septembrie 18, 2012 la 3:42 pm

      Pe cuvant ca nu te iau peste picior. Daca fac glume le fac cu tine, nu despre tine. Si nu, pe bune am probleme sa inteleg sensul real al frazelor. Inteleg cuvintele, dar nu inteleg ce vrei sa zici. Cred ca-s idiot in perioada asta fiindca nu esti singura si pana acum nu cred ca am avut probleme din astea. Eu nu-mi citesc posturile niciodata. Decat cand le corectez. Dar atunci corectez unde mi se spune. Postul asta l-am scris cand l-am scris fiindca asa mi-a venit atunci. E ce gandeam eu in momentul ala. Dar nu ma las pana nu pricep!

  11. Septembrie 18, 2012 la 5:50 pm

    Pai zice Fosile intr-o singura propozitie : „Ca esti patriot ici,ca esti patriot colo-in functie de locul in care esti-pina la urma constati singur ca rusul vorbeste,el hotaraste.”

    Cosmopolitismul presupune sa nu iti rupi cardul francez in 2, din contra.
    Cosmopolit , cosmopolit, constati singur, cu gura ta, cu capul tau, cu (sa te citez):”sufletu-mi slav”, ca tot rus ramai.(desi nu prea inteleg de ce folosesti cuvantul SUFLET , pentru un ateu convins cuvantul suflet trebuie scos din vocabular, eliminat complet) .
    Ca si evreii asimilati total ! in Germania dinainte de al doilea razboi mondial, la o adica, tot evrei au fost considerati/ erau.

    • Septembrie 18, 2012 la 6:00 pm

      Pai eu ma consider rus. Chiar daca genetic nu-s integral rus, ca educatie sunt. Cosmopolit sigur nu sunt fiindca nu sunt inca suficient de tolerant (dar lucrez la asta, desi lumea se cam tavaleste pe jos la ideea ca as incerca :D)
      Hehehe, nu Alina, chestia cu „sulfetul slav” e o expresie. Un concept. Ca „luna rece”. Ai nostrii poeti si scriitori vehiculeaza notiunea asta. De suflet slav in sensul de „suma caracteristicilor culturale/nationale slave”. Adica ca sa-ti dau exemple, sufletul slav se caracterizeaza „clasic” prin:
      1) sensibilitate exagerata manifestata prin mila
      2) reactii necugetate, spontane si exagerate, in general viscerale manifestate prin lipsa de control.
      3) predispozitie spre depresie
      4) mila de sine
      5) cinism exagerat in urma unei pierderi
      6) anduranta stil martir
      7) emotie in fata ratiunii
      8) simt artistic.
      9) entuziasm
      10) spirit de sacrificiu
      Acum, bineinteles am fost ei eu al dracului ca poti scrie astea sa nu sune asa rau, dar de ce sa ne mintim singuri?? :)) Nu trebuie poleite :)). Sigur ca nu orice slav are tot pachetul si nici „sufletul slav” manifest zi de zi si ceas de ceas ca n-ar fi compatibil cu viata :))

  12. Septembrie 18, 2012 la 6:05 pm

    Pai pana sa scrie pe placa ta : sunt gol pe dinauntru si mandru de asta, trebuie sa stergi pe rand : suflet slav si mai apoi tot carnatzul ala de la 1 la 10 .
    Acum ai inteles?

    • Septembrie 18, 2012 la 6:10 pm

      Cred! Dar inca ma gandesc la implicatii.

  13. Septembrie 18, 2012 la 6:11 pm

    Frumos blog ai

  14. Septembrie 18, 2012 la 6:16 pm

    Arnon ii spune in scrisoare domnisoarei : „pe scurt, esti naiva sau proasta” .
    (ca sa vezi ce gandesc altii :P, desi pana la urma fiecare gandeste cu capul -sufletul 😛 lui) .

    Important este ca ne-am inteles unul pe altul.
    😀

    • Septembrie 18, 2012 la 6:18 pm

      Eu-s convins ca din pacate sunt amandoua Alina :).

  15. Septembrie 19, 2012 la 5:31 pm

    Si eu ma gandesc deja ce invarteli sa fac sa imi cumpar si eu cand o ajunge la noi in tara.
    Vand toate telefoanele pe care le am in casa (inclusiv fix-ul, glumesc desigur), il vand si pe Medal (iphone 4 al meu) si…strang cam jumatate din cat va costa iphone 5. si ii fac mamei un abonament la vodafone sa obtin reducere si gata. ma fac cu telefon nou. ma mananca rau, ca altfel as sta cuminte in banca mea 😀

    • Septembrie 19, 2012 la 5:59 pm

      Eu zic asa: de ce s-au dat mamele pe lumea asta daca nu pentru asta??? Huh??? Foarte bine gandit! :))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: