Sparg blocada. Scurt

Cu ocazia zilei lui de nastere (La multi ani!), Rudolph a cuvenit sa imprastie o leapsa. M-a invitat. Asadar, in cinstea acestui eveniment, ridic si eu (o clipa) capul la suprafata:

 

1. Cati ani ai avea daca nu ai sti cati ani ai ?

1. Evident, ca noi toti, am varsta universului. Particulele subatomice sunt aceleasi de la Big-Bang.

 

2.  Daca speranta medie de viata ar fi numai de 40 de ani, ce ai face diferit de ce faci acuma ?

2. Intrebarea asta am mai facut-o o data. Si raspund la fel: exact ce fac acum.

 

3. Cu cat ai contribuit procentual la cursul vietii tale de pana acuma ?

3. In sens decizional, nu?? Absolut toate deciziile care s-au dovedit a avea consecinte importante si pe termen lung le-am luat singur. Pana sa ma casatoresc. Apoi au variat intre 40-60% cum e si normal.

 

4.  Exista vreun lucru pe care il faci cu totul altfel decat crezi ca il fac alti oameni ?

4. Puzzle si matematica.

 

5. De ce crrezi ca lucrurile care te fac pe tine fericit nu ii fac pe toti ceilalti la fel de fericiti ?

5. Context diferit, experiente de viata distincte, stil de educatie diferit, diferente culturale.

 

6.  Exista vreun lucru inutil in jurul tau pe care este cazul sa il arunci ?

6. Nu. Inutile poate. Dar categoric nu de aruncat.

 

7. Ce este mai rau, sa plece un prieten de langa tine, sau sa pierzi prietenia cuiva care traieste aproape de tine ?

7. A doua. Prietenul e prieten si la distanta.

 
8. Pentru ce lucru anume te simti cel mai recunoscator ?

8. Recunoscator cui? Bunului Dumnezeu? 😀 Bunului Dumnezeu, daca ar exista, nu ii sunt recunoscator cu NIMIC. Fiindca as fi parte din planul lui egoist. Adica ce face, pentru experimentul lui face, nu de dragul meu. Ca nevasta-mea, care isi iubeste soriceii, ii mangaie, ii alinta si apoi le rupe gatul (la propriu, se numeste dizlocare cervicala 😛 ). Desigur, nu zic nu, probabil soriceii se simt iubiti si ocrotiti, da’ se inseala. Stiu eu, ca am vorbit cu dumnezeul lor si mi-a spus :P.

 

9.  Ti s-a implinit deja pana acuma cea mai mare spaima ?

9. Nu.

 

10. Cand a fost ultima oara cand ai mers in intuneric calauzit doar de lumina blanda a unei idei in care credeai cu adevarat ?

10. Curat poetic! :)))) In fiecare zi. E meseria mea. Si nu-i nici pe departe atat de romantic 😀

 

11. Ai fi de acord ca sa traiesti cu 10 ani mai putin daca ai putea deveni ff frumos sau ff faimos ?

11. Absolut si fara dubiu. Eu sunt de parere ca viata nu merita traita doar de dragul de a fi traita si nici nu merita traita oricum. Ci doar atat timp cat te satisface si ai pentru ce. Deci scurt si intens e de preferat.

 

12. Ce ai face diferit daca ai sti sigur ca nu te va judeca nimeni pt ce faci ?

12. In general nu as schimba nimic din ce am facut si sunt convins ca asa voi gandi si pe viitor. Nu-mi pasa oricum daca ma judeca careva.

 

13. Oare peste 5 ani iti vei aminti ce faceai azi ? Dar ieri ? Dar alaltaieri ?

13. Categoric da. De aia fac zeci de poze pe zi.

 

Apoi conex si pun pariu ca deloc inocent, Vienela m-a capatuit si ea (trebuie sa admit ca esti curajoasa, zau asa! 😀 ) cu un set de intrebari:

 

1. Ceva ce n-ai să înţelegi niciodată….

1. Ce naiba fac atat timp femeile in baile publice?! Sigur nu-i sex ca ala dureaza MULT mai putin!

 

2. Ceva ce te deprimă.

2. Animalusele fara stapan sau chinuite.

 

3. Ceva ce te-ar putea face extrem de fericit.

3. GamesDay

 

4. Ceva ce te tulbură.

4. Sanii cu floricica mare, arestati intr-un sutien de culoare grena sau albastru foarte inchis si neaparat cu danteluta dubla.

 

5. Ceva cu care-ţi place să te joci.

5. Doar un ceva? 😦 Masinutele cu telecomanda.

 

6. Ceva ce te-a durut odată.

6. Capul

 

7. Ceva ce-ai schimba la caracterul tău.

7. Nimic. N-as stii ce.

 

8. Ceva ce-ai schimba la partenerul tău.

8. Nimic. Partenerul nu e de schimbat, e de iubit.

 

9. Ceva ce porți chiar acum.

9. Boxeri si patura (multumesc lui Dumnezeu ca nu i-am aruncat de pe mine :D)

 

10. Ceva ce te înspaimântă.

10. Incapacitarea fizica.

  32 comments for “Sparg blocada. Scurt

  1. cristina
    Septembrie 30, 2012 la 9:19 pm

    m-ai facut sa zambesc….
    e minunat….

    • Septembrie 30, 2012 la 9:25 pm

      Pai imi pare grozav de bine! 🙂
      Dar ce-i minunat?

  2. Septembrie 30, 2012 la 10:32 pm

    E clar ca esti un om mai hotarat + autentic mai serios decat mine ! Zau, cred ca ai fi fost copilul ideal pe care si l-ar fi dorit mama mea, in loc sa se procopseasca cu mine, (minus poate cateva activitati de delincvent minor, care, la nivelul tau parand parca mai serioase si ele decat ale mele, cred ca ar fi inspaimantat-o oarecum) !

    Eu cand aveam de gand sa fac ceva delincvent, de obicei anuntam inainte ce aveam de gand sa fac, si lasam si un biletel pe masa cu ora exacta cand ma voi intoarece acasa si un nr de telefon unde puteam fi gasit just in case, ca sa nu se ingrijoreze nimeni prea tare ! Insa efectiv nu stiu daca asa fusesem eu din fire de la bun inceput, sau asa reusise sa ma antreneze la nivel autentic expert mama, (in functia ei de sef al Protectiei Muncii si al CTC-ului tuturor activitatilor membrilor familiei noastre, total incoruptibila daca era vorba de chiul, sau de gasit diverse scuze, etc.) !

    • Septembrie 30, 2012 la 10:43 pm

      Pai as putea spune acelasi lucru. Mama te-ar fi placut cu siguranta sa-i fii copil.
      De hotarat sunt hotarat, dar asta e discutabil daca e un lucru bun sau macar eficient. Zau asa. Serios nu-s. Si merge in mana cu activitatile de delincvent minor. Intru la categoria aia definita prin „n-am nici un dumnezeu”. Adica am probleme cu autoritatea. Complet contraproductiv am tendinta sa o sfidez. Asta de multe ori ma face sa ma simt jenat. Pe de alta parte imi e cam clar ca e o treaba prea profunda ca sa poata fi shimbata fara efort major (pe care nu-s dispus sa-l depun fiindca totusi nu ma „doare” asa tare). Si atunci nici nu incerc. De fapt, pe principiul „if it ain’t broke, don’t fix it” eu schimb la mine punctual doar treburi acute. Gen…nu stiu sa gatesc -> invat. Stau de vorba cu cineva mai nevricos -> incerc (in limita posiblitatilor) sa imi tin gura. Dar nu chestii profunde. Fiindca cu defectele mele m-am obisnuit. Sunt convins ca daca as schimba miraculos ceva ar avea consecinte de neanticipat :).

      • Septembrie 30, 2012 la 11:01 pm

        Da, cred ca „serios” a fost cuvantul gresit. Probabil ca voiam sa zic „riguros”, deoarece mi s-a parut ca raspunsurile tale sunt mult mai precis si clar definite, pe cand ale mele sunt mai fuzzy asa pe la margini, nu chiar asa de precis delimitate, dar asta tine si de competenta de exprimare concisa in scris cred, si de utilizarea cuvintelor valide/valabile in mod potrivit, chestii la care eu sunt in mod real mai putin disciplinat si mai indolent, (care la randul ei, cred ca e partial si pt ca eu ma simt mai relaxat in lb romana care e totusi lb mea materna, deci imi si permit o oarecare neglijenta fata de ea, pe cand pt tine e o lb secundara deci tinzi sa te exprimi mai precis, deci nu e doar din cauza ca sunt eu real mai lenes din fire si tu mai disciplinat)

        • Septembrie 30, 2012 la 11:11 pm

          E mai rau de atat! :)) Am chiar o obsesie cu ideea de sinonimie partiala. Ma tortureaza! Pana la a-mi pierde somnul daca am folosit cel mai bun si expresiv termen intr-un anumit context :)). Nu-i insa evident pe blog unde incerc sa ma invat sa fie mai relaxat. De fapt era foarte evident pe la inceputuri cand aveam o grozava limba de lemn si un morcov infipt adanc cauzat de stresul de a nu ma exprima „incorect si inprecis” in limba romana. De regula insa incerc ca pe blog sa practic un limbaj oral, deci admisibil (ba chiar dezirabil) inprecis. Asta seara m-am abatut de la regula fiindca-s obosit. Eu cand sunt frant intru pe programul de munca (toate proiectele, prezentarile, articolele, etc le-am lucrat cand am fost obosit). Asadar devin monosilabic si precis (ma rog, cat pot…). In detrimentul umorului. Dar ala e o scula oricum.

    • Septembrie 30, 2012 la 10:52 pm

      Cred ca a fost efectiv o combinatie de faptul ca intr-adevar eu sunt de tip advers la risk din fire, total non-thrill seeker + non-gambler, iar mama mea fiind exact invers, deci mai iubitoare de aventuri, stia ea ce stia la nivel de om probabil „patit”, si oricum cu mai multa experienta decat mine + constiincioasa in legatura cu raspunderile de parinte, si se decisese sa ma antreneze asa la nivel de lectii de obedienta cat se poate de concrete pt ca devenise ff clar pt ea, inca de la bun inceput, ca cu mine nu se putea discuta la nivel educativ decat majoritar asa concret cu morcovul si cu batul ! Si cred sincer ca tot asa am ramas cand e vorba de educatie, trebuie neaparat utilizate metode behavioriste cu mine, spaima pavlovian-watson-iana de durerea vreunei pedepse, altfel eu pur si simplu NU retin nimica !

      Uite-l pe dr Watson, (care NU e acelasi cu prietenul d-lui Sherlock Holmes, ba chiar arata si mai sexy decat acela) conditionand in 1920 (in mod experimental azi considerat neetic) un bebelus sa ii fie frica de soricei, de iepurasi, ba chiar si de Mos Craciun !

      • Septembrie 30, 2012 la 11:05 pm

        Cred sincer ca nu-i nici o dificultate sa sperii un copil cu mos Craciun. Mi-era groaza de el cand eram mic. Asadar eram agresiv. Nu suportam sa stau in stres sa ma atace, asa ca-l atacam eu. Mai bine „sa mor” dar sa se termine o data :))

      • Septembrie 30, 2012 la 11:14 pm

        Haaaa i-am recunoscut figura cred! Cred ca asta-i tipul ala care a facut si experimentul cu determinismul genetic versus educational al sexului! Scriam eu acum cateva zile de cei doi gemeni monozigoti dintre care unul a fost ars in timpul circumciziei (electrice) si a fost operat si crescut ca fata. Asta e :D. Hehehe ce tortionar :).

  3. Septembrie 30, 2012 la 11:14 pm

    m-a facut sa zambesc raspunsul de la pt 10 pentru ca si mie mi se intampla cam la fel 🙂
    i-am spus lui Rudolph ca o sa fac si eu leapsa lui cu toate ca e asa mai…”serioasa” 🙂

    • Octombrie 1, 2012 la 8:26 am

      Eu o faceam si cu bambilici, ca e ziua lui. Dar si eu zic merci ca a fost mai serioasa fiindca aseara n-as prea fi priceput umorul si sincer ar fi fost jenant sa dau niste raspunsuri din alea „nemtesti” la ceva cu papagali si tigai, nu?

  4. Septembrie 30, 2012 la 11:29 pm

    LOL ! Mi se pare oarecum interesant ca observ o tendinta de a incerca sa ma compar cu tine la un anumit nivel…e un semn de competitivitate la mine, pe care nu mi-l trezeste chiar orice persoana, sau in legatura cu orice chestie, mai ales ca eu nu sunt competitiv din fire mai de loc. Si e chiar oarecum haios ca ne comparam si la mame, pe cand in mod obisnuit la sc primara baietii se lauda mai mult cu tata, de gen „tatal meu e mai tare decat tatal tau si are si Ferrari pe cand al tau are doar Q % !” Intr-un fel, sincer, cred ca eu simt nevoia sa ma compar la „mentalitate” cu tine pt ca „mama” insemna intr-un fel si lb materna + o anumita cultura initial formatoare, nu doar mama asa ca persoana sau ce relatie am avut noi cu ea, si cred ca am fost tentat sa o fac deoarece ai si origini slavic ruse si ceva radacini norvegiene, si eu sunt efectiv ca un iepuras speriat cand e vorba de aceste 2 culturi fata de cultura mea originara…care in fond la mine e una de cartier de clasa relativ mijlocie fost ff mic burgheza de sect 2 Bucuresti…plus cu ce spoieli s-or mai fi prins ulterior de ea pt ca am calatorit si eu de mic si am devenit oarecum multilingv, dar eu am fost efectiv cam neatent si mediocru in leagtura cu invatat diverse chestii din mediu + am fost ffff extra protejat, adica pur si simplu nu am avut nimica greu de depasit, cel mult diverse chestii legate de relatii cu diversi colegi ca eram gay, dar asta nu a devenit mai proeminent decat dupa varsta de 14 ani incolo, in copilaria mai mica imi pasa mai mult ca altii se jucau in gasti pe langa bloc, dar eu nu aveam ocazia asta, eu eram mereu ba plecat colo, ba colo, nu aveam eu treaba cu gastile…deci intr-un fel, desi de origine deosebit de neimportanta si ff mic burgheza, am avut o viata oarecum privilegiata de mic lord protejat si rasfatat de parinti si bunici si nu am dat eu de cine stie ce greutati in viata mea, insa m-am simtit cam singur, inconjurat mai mult de adulti decat de copii de varsta mea, plus ce prieteni imi faceam, mereu plecau ba ei, ba eu de langa ei..eu nu am probleme cu autoritatile, eu am problema cu grupurile, cu organizatiile, adica pur si simplu nu suport sa fiu membru de sindicat sau de partid anume, iar aici in Norvegia chestiile astea sociale sunt chiar considerate social-cultural importante, chiar daca la nivel de week-end fuge fiecare singur in padurea lui…la mine era excat invers, pe timpul saptamanii de lucru eram solitar, iar in week-end eram in grup de familie si/sau prietenii de la momentul respectiv, iar cu comuniunea cu natura zau ca nu o am de loc…eu vreau conditii de lux in jurul meu, nu sunt eu cu conditiile spartane sau frugale, nu suport saracia si austeritatea. Zau, cred ca mai la antipozi de cum sunt eu cred ca nu se putea nimeri cu mine aici in Norvegia. Insa off serviciu norvegienii sunt deosebit de haiosi si prietenosi, nu seamana de loc cliseelor mai larg cunoscute, desi se simt uneori niste chestii vechi de asprimi rurale si viata real grea mai de demult, MULT mai grea decat pe teritoriul Romaniei, dupa parerea mea sincera, asa la nivel de cultura comparata ff superficial. (Am inceput sa deslusesc mai bine si relatiile interscandinave, adica intre culturile specifice daneza, norvegiana, suedeza, finlandeza, sami, imigranti de generatiile 1 si 2 in aceste tari, etc. Am impresia, in plus, ca exista niste elemente comune la imigrantii de generatia 1 si 2 in TOATE tarile, efectiv indiferent de cultura lor de origine si de cea nou adoptiva…desi imi dau seama ca spun platitudini, dar una e sa citesti din carti, alta e sa o simti in jurul tau.)

    • Octombrie 1, 2012 la 8:45 am

      Pai eu zic ca ne comparam in mame fiindca ele conteaza mai tare! Asa, ca un punct de stabilitate al universului. Pentru mine asa era fiindca tatii erau un element „tranzitional” :P. 2 au fost mai stabili. Cel al carui patronimic il port si cel biologic. Dar as zice ca media mamei mele (si uite ma gandesc serios) era cam 6-8 luni/mascul. Asadar cred ca-i tendinta venita din coloana vertebrala (stil alt reflex primar :P) sa bag autoritatea masculina sub covor (mai ales ca nu era cine stie ce de capul lor, mama avea nevoie sa simta ca-i domina intelectual, cu o singura exceptie) si sa o imping pe mama la inaintare. E si convenabil fiindca om mai inteligent, destept, fantastic si cu simtul umorului ca ea eu rar am cunoscut. E ca tatal cu Ferrari, daca esti plod mergi aproape la sigur, sunt putini tati cu Ferrari :D. In plus tatii erau aia care-mi stricau universul (din mai multe motive inclusiv complex Oedipal grav :D).
      Nu pot evident sa fiu sigur, dar cultura asta „de membru sindical” (care domina si-n Rusia intr-o anumita forma) eu zic ca are o importanta sociala si de asta este atent bagata pe gat mai ales de catre femei (care la nivel functional fac si desfac totul in tarile astea [nu ma refer la pozitiile vizibile de „power”, acolo e mereu un mascul, nu neaparat competent]). Adica nu-i in gene, e educata si ca atare considerata „standard de educatie” spre care vrei sa aspiri. In stilul in care rigurozitatea este o component social importanta in Germania pentru a fi integrat/admirat/apreciat (stiu ca e cliseu exemplu, dar incercam sa ilustrez ideea). Eu zic ca-n Nord ca si-n Rusia, existenta unei forme organizatoriala impusa social se datoreaza climei si exact conditiilor alora grele. Asa cum, lumea se asteapta si sa „explodezi” dupa serviciu. Stil oala de presiune. Daca nu explodezi si nu-ti bei mintile inseamna ca nu te-ai implicat suficient. Trebuie sa opresc putin dar revin!

      • Octombrie 1, 2012 la 9:45 am

        Ca sa completez la ideea cu comparatul de mame (acum ca nu ma mai grabesc), fiindca am uitat de reversul medaliei, eu zic (imi dau cu parerea evident) ca mama e si centrul universului tau. Ba chiar sunt obraznic si merg pana intracolo incat sa zic ca probabil tu ai inceput sa relationezi cu tatal (adica sa-l intelegi cat de cat) cand ai crescut mai mare si mai ales pacum. Adica e admiratie de adult. Nu de copil. Probabil o iau prin balarii, dar as zice ca probabil de irita cat de cat cand erai mic si te concurai cu el la nivel din asta asa..minor si accesibil pentru un copil (desigur si fara sanse). E posibil sa ma insel cu ultima, fiindca evident cam reflect asupra ta ce simteam eu :).
        Cat priveste socailizarea obligatorie stil „norvegian” (care e relativ similara cu cea din cercurile rusesti pe unde am trait eu si zic asta fiindca nu as indrazni sa generalizez experienta mea la nivelul intregii societatii) din punctul asta de vedere eu sunt conformist. Cu toata sfidarea autoritatii (care de altfel este admisa atat timp cat esti parte din grup si iubit de el). Eu n-am avut parte de zona de tampon de acasa (fiindca mama nu era interesata sa o ofere). Asadar mereu m-am intregat intr-un grup fiindca imi asigura protecie. Cel mai bun exemplu pe care il am e armata. Aveam extrem de putine puncte in comun cu colegii de necaz. Dar am ales sa ma integrez ca sa nu o patesc. Si am facut-o cu efort planuit. Am avut o intreaga strategie. A mers. Eu zic ca-i pacat sa stapanesti o limba daca nu o poti utiliza in scop personal de genul interactiei cu orice grup social. Limba e instrument de manipulare sociala si de usurat viata, zau asa. De ce sa lupt impotriva curentului cand ma pot preface ca ma duc in sensul lui? Accesele mele de sfidat autoritatea sunt totusi facut de sub umbrela protejata a grupului, nu-s mare act de curaj (e ca atunci cand o sfidezi pe mama, iei suturi in fund, dar nu mai mult de atat). Daca n-as fi parte din grup ar fi dovada de curaj. Fiindca reactia grupului n-ar fi tinuta sub control. Pe scurt, nimeni nu-i cu adevarat fericit sa fie „membru sindical” dar toti sunt convinsi de mici ca trebuie si ca reprezinta responsabilitate sociala. Ma rog, asa cred eu si asa simt eu.
        Cat priveste pluriculturalitatea eu zic ca asta e mai degraba o zona comuna intre noi doi. De calatorit am calatorit si eu, dar evident mai putin decat tine. La mine pluriculturalitea era in statica, in sanul familiei. De la luptele intre mama si bunicul, la faptul ca doar doua biblioteci din casa aveau carti rusesti. Sau ca mama vorbea frantuzeste sau germana cu tatal ei (chestie care ma irita peste masura, mai ales ca eu l-am cunoscut pe bunicul cand eram mai mare si in plina perioada nationalista :D). Apoi evident, s-a materializat si tatal biologic care e un amalgam cultural el insusi si show-ul a fost complet.
        Si eu am aceeasi parere despre imigranti, dar cred ca elementele comune sunt explicabile prin faptul ca enorma majoritate vor sa demonstreze ca-si merita locul. Daca mai adaugi si inerentele diferente culturale fata de cultura adoptiva e evident ca vei gasi niste tipi partial inadaptati, dornici sa se integreze si disperati sa demonstreze ca merita (sau, pentru generatiile adoptate din scutuce, ca sunt chiar cetatenii ai tarii respective). Privind lucrurile simplist, evident. Ca-s multe alte aspecte. Dar eu zic ca tu nu te-ai integra in enorma majoritate stereotipa a imigrantilor fiindca probabil esti ca mine mai degraba apatrid si acultural (in sensul ca nu te integrezi in cultura locului nici unei tari). Si partial fiindca de fapt ai simt al umorului si nu poti lua unele chestii cultural stupide in serios :). Eu cel putin nu pot. Nici macar cand sunt eu cultural stupid. Fac misto singur de mine (de regula retroactiv, ca pe moment sunt clar idiot :D).
        Iar treaba cu luxul…hehehe. E tipic ruseasca! Exista gena bine ancorata in genomul natiei :D. Asa ca o inteleg. Dar e un lux tintit spre obiectele de interes. Ba chiar si la norvegienii pursange pe care i-am cunoscut am observat o urma. Da, sunt asceti, aproape calvini cu exceptia unui mic detaliu contrastant. Din ce-am observat, nu cred ca-s toti asa.
        Cat priveste apropierea de natura, am incercat si eu o data si nici mie nu-mi surade. Nu ma refer la catarat pe munti. Ci viata naturala de tara. Am testat o data cand eram indragostit de poetia lui Esenin. Niciodata-niciodata! :P. Nu-s facut pentru comuniuni cu natura. Clar 🙂

  5. Octombrie 1, 2012 la 10:27 am

    Nu cred ca este chiar curaj. Te-am provocat si ai raspuns, asa cum ma si asteptam. 😛
    Dintre toate, raspunsul asta mi-a placut cel mai mult: „Partenerul nu e de schimbat, e de iubit.”. Oare cand ne va intra in cap aceasta lege nescrisa?

    • Octombrie 1, 2012 la 7:58 pm

      Pai eu zic ca toti ajungem mai devreme sau mai tarziu la concluzia asta. Cam pe cand ne prindem ca nu stim ce ne e bine 😀

  6. Octombrie 1, 2012 la 11:43 am

    Sunt de acord cu tine re tot ce ai scris mai sus, plus spun chiar sincer ca acum chiar inteleg mai bine ce vrei sa spui datorita acestor ultimi 2 ani petrecuti aici, tocmai pt ca:

    a) m-a socat atat de tare cultura la un nivel la care efectiv nu ma asteptasem sa ma socheze, dar e si o chestie mai exagerata la nivel corporatist mult mai mult decat ce e in afara corporatiei in week-end pe timpul liber, dar pe undeva are si niste determinante culturale mai largi fara care o asemenea cultura corporatista nu ar fi putut sa se dezvolte;

    b) eu aici acum am venit cu intentii serioase de a ma stabili aici pe termen real lung, adica chiar pana ies la pensie, spre deosebire de toate locurile anterioare unde stiam ca sunt temporar si imi permiteam sa fiu neglijent si superficial, chiar si in legatura cu adaptarile culturale, sau cu observarea mediului, si mai ales cu acordarea permisiunii acelui mediu sa ma socheze pe mine personal…automat !

    • Octombrie 1, 2012 la 8:14 pm

      Imi pare tare bine ca intelegi, nu eram convins ca m-am exprimat clar.
      a) eu am trecut de socul cultural facand misto de ei in gandul meu. Si fiind competitiv. Adica am considerat ca daca sunt eu calare pe situatie si sunt ala la care vine lumea sa intrebe, vor avea si ei interesul sa se adapteze la mine. Si am fortat un compromis. A functionat si a dat timp culturii locale sa-si puna singura amprenta asupra mea (mi-am dat timp sa ma adaptez)
      b) pai da :)). Rad ca mi-ai adus aminte de emisiunea aia de la BBC „Location, Location” (parca asa). In care niste cetateni britanici merg prin vacanta in Spania sau Italia, le place de mor ca-i soare si nu-i nor si decid sa vanda tot in UK si sa se mute in zona placerii. Evident si-o iau big time fiindca in vacanta lucrurile au mereu alta aura si nu te lovesti de functionarul birocrat italian sau de politaiul plictisit spaniol :D. Totu-i uns cu lapte si miere cand esti turist. Si exemplul cel mai bun e cu Parisul si canalizarea. Daca stau 2 saptamani nu te deranjeaza ca geme scurgerea si nu prea poti trage apa. Cand stai acolo te omoara. Ca si mirosul oribil de canal din metro. Acum, eu imi mentin parerea (pe care ti-am scris-o si acum foarte mult timp fiind beat si sfatos :P) ca vrei nu vrei in cativa ani vei fi mai adaptat la cultura locala decat poti sa-ti inchipui. Ca locul te asimileaza. Vad la mine si nu-mi vine sa cred. Am zis ca-s imun. Uite ca nu-s :(. Cat m-as fi dispretuit pe mine de acum, acum 10 ani :)). As fi facut misto crunt de mine si reciclat, citit provenienta de pe marfuri (nu ma intreba mai…cred ca-i un virus, nu stiu ce ma apuca :D)…etc (nu mai dau amanunte ca ajung ciuca mistoului). Ce vreau sa spun este ca poate faci un pic prea mult efort ca sa scapi mai repede de corvoada asta. Si eu am fost tentat si inteleg. Pe de alta parte unele lucruri chiar nu se pot invata. Adica da, lucrul il poti invata, dar cum reactionezi spontan intr-o anumita situatie (mai ales de criza), nu. Ca sa incepi sa reactionezi ca ei sau ca sa intelegi pe bune de ce reactioneaza ei asa trebuie sa aiba creierul tau un lot statistic reprezentativ si eu zic ca asta se face in timp. Fereasca sfantul, sa nu intelegi ca descurajez invatarea formala, doar mi-e teama ca in cazul asta nu e foarte eficienta. Dar de adaptat la cultura locala sunt nevoit sa ma inclin, se ia ca o boala (eu eram in taba celor care argumentau sus si tare ca te nasti rus, esti educat rus, mori rus -> ma refeream cultural). Nu mai sunt asa convins.

      • Octombrie 2, 2012 la 12:04 pm

        Sunt de acord cu tine. De altfel eu nu ma grabisem sa ma adaptez. Am fost surprins ca una din corporatii insa a avut pretentii sa devin mai norvegian decat norvegienii chiar mai rapid decat eram eu pregatit sa devin. Ma rog, s-a rezolvat de atunci, insa mie mi s-a parut cam violenta si fortata treaba, desi e o corp internationala. Probabil ca m-au vazut atat de total opus culturii respective incat efectiv m-au luat in colmator, ca daca eram doar asa 20 % mai altfel, sau chiar 60 % mai diferit parea OK, dar nasul meu lucea mai tare ca al lui Rudolph care trage sania lui Mos Craciun. Asta si pt ca am o proportie real insemnata de manageri de sex feminin si eu nici nu o am cu femeile desigur, adica efectiv nici nu stiu sa le ascult ca lumea, si nici nu le par util la ceva anume…LOL ! O sa ajung de ciuca rasului eu…barbatul „abuzat” de femeile norvegiene !! (dar zau daca nu ti se face frica de ele, zau, una nu arata asa mai materna, mai blanda). Ma rog, s-a rezolvat ca de obicei cu ciocolata si cu muffins, sfaturi de interior decorating, etc (adica a trebuit sa ma conformez oarecum stereotipului de om „sensibil” + inclinat catre interior design, perdele, si faianta, etc, ca altfel chiar ca ma considerau inutil)

        • Octombrie 2, 2012 la 3:36 pm

          Norvegenizare fortata :))))))) Stiu ca ar trebui sa fiu serios, dar nu pot, fiindca imi tot imaginez scene din alea ca de film korean in care doi norvegieni blonzi si lungi te tin fix jos si o norvegianca din aia blonda si rotunda (la orice) iti administreaza cu forta hering marinat dulceag, explicandu-ti despre site-urile de reducere. Toate astea pe la ora domnului 5, pe hip-hop turcesc, pazit de polonezi si aratandu-ti-se planul cincinal al vietii tale, debutand cu achizitionarea unei garsoniere/apartament, continuand cu un copil, vandut apartament cumparat casa, al doilea copil, vacanta (fortata) in Madagascar, vacanta fortata (sau macar dracului o conferinta) in Lofoten, pensionare, vandut casa, cumparat apartament si mers in croaziera ca bosorog cu Hurtigsruten in timp ce citesti reviste cu cai salbatici. Plus, cum am putut oare uita, implicarea in viata sociala a comunitatii gen organizarea petrecerii de craciun, inscrierea in echipa de handbal amator a corporatiei si neaparat inregimentarea la cursuri de educatie social-politica si seminare de sensibilizare :)).
          Asadar nu pot fi serios. E aproape porno de cat de viol pare.
          Si nuuuu nici slavoaicele de nord si nici nordicele nu mi se par nici mie materne. Maximul contact dintre mine si mama (afara de labele ei dupa ceafa mea cand incalcam vreo regula) era sa ne strangem mana. Sau sa schimbam o carte :D.

  7. Octombrie 1, 2012 la 2:27 pm

    Si zici ca le ai cu matematica, aa ?:))

    • Octombrie 1, 2012 la 8:15 pm

      dap! Sunt geek si-s mandru 😀

  8. Octombrie 2, 2012 la 11:15 am

    matematica? :)) duamne! Am urat-o din ficati! I still do, for that matters!
    Si totusi ceva straniu e ca toti prietenii mei si putinele fete cu care ma inteleg bine sunt ingineri! in constructii, in calculatoare, in chimie, in petrol! Absolut toti sunt inclinati pe partea reala!
    numa` eu, pui de filosof haladuiesc printre ei. :))

    • Octombrie 2, 2012 la 3:25 pm

      Sa zica si eu banalitatea aia zdrobitoare pe care ai auzit-o de prima data cand te-a pleznit nu baiat cu buretele ud de ti-a udat rochita, te-a enervat de-ai murit si ai sarit sa-l omori? :D. Extremele se atrag, fata moshului, extremele se atrag 😛

  9. Octombrie 2, 2012 la 2:34 pm

    Welcome back (chiar si asa scurt)! M-as fi bucurat sa nu fi obosit si sa raspunzi mai pe larg 🙂 Oricum ma distreaza raspunsurile tale, si cu cat sunt mai explicite, cu atat mia bine 🙂

    La raspunsuri … m-a distrat aia cu „ff frumos sau ff faimos” 🙂
    Cu faimosul vad ca nu le ai, frumos deja esti, mai bine iti traiesti anii aia in plus 😀

    • Octombrie 2, 2012 la 3:38 pm

      Ooo ba da, le am, sunt vedet in toata regula. Drama-queen-urile ar face apoplexie vazandu-ma! Sa vezi joc scenic! Sa vezi entuziasm (mimat evident :P). Ma urc pe ei si ii violez! Sunt curvele mele! (publicul..adica), dar nu pe blog :D. Profesional :D. Pe blog nu vreau succes prea mare. Ca-i greu de administrat si aici voiesc sa fiu LENESHHH!

      • Octombrie 2, 2012 la 4:17 pm

        Am priceput! 🙂
        Apropo (habar n-am legat de ce 🙂 ), tocmai mi-am dat seama ca AM IEPUREEEE! 😀 posibil chiar TREI 😀 Te astept maine pe la mine, ca tot e miercuri, si vreau sa-mi fac trafic (NOT! :D)

        • Octombrie 2, 2012 la 4:19 pm

          Mwahahahahaha!!! IEPURE…de ala? De ala, de ala????????? UAAAAAAAAA! Sigur nu mor pana maine si vin si-l vad!

          • Octombrie 2, 2012 la 5:26 pm

            😀 nu-i chiar de’ala …
            Nu veni cu idei fixe! 🙂

            Si peste 3 zile iese un nou nr din revista cu dinozaurii 😀 Daca nu l-ar fi pierdut deja fii-mea pe ala verde, am fi putut face chiar colectie …

            • Octombrie 2, 2012 la 9:44 pm

              L-a pierdut de tot sau s-a pitit jigania de frica copilei? :))

  10. Anne
    Octombrie 7, 2012 la 12:49 pm

    Ooooooo, Doamne, tare-as vrea sa stiu si eu ce fac femeile atata timp la baie!!! Sau, ma rog, 99 la suta din ele, ca mai stiu si exceptii. Si asa am zis si eu, ca indiferent daca vorbom de sex cu preludiu si masaj, tot dureaza mai putin. Ah, ce bine ca te-am gasit rumegand aceeasi idee!

    • Octombrie 7, 2012 la 8:53 pm

      Pai tu de ce nu tragi cu ochiul? 😀 Ca poti! Eu daca faca asta ajung la psihiatrie, via politie. Desi daca le-as explica probabil m-ar intelege si am fi 3. Eu si 2 curcani.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: