DE CE NU-S MARY POPPINS (EP. II)

evolution

Asadar am insfacat copiii de la nisipar, de unde evident nu au plecat de buna voie ci cu urlete sincrone altiste si m-am indreptat, de data asta sub privirile dezaprobatoare a mamelor rezidente, spre masina sa iau tzoashtele cu „kitul de mentinere” pentru bebi. Dupa o serie de deductii rationale, deductii care l-ar fi facut invidios pana si pe Sherlock, am reusit sa localizez obiectul de interes (femeile sunt niste creaturi atat de delicate si pline de imaginatie cand pun ceva in portbagaj!) si mai apoi am tulit-o invingator si in racnete persistente de copii, spre o terasa locala. Acolo am aranjat sa fie incalzit biberonul lui bebe (deja pregatit, multumesc lui Dumnezeu!), apoi am comandat ceva pentru mine si in final am deschis increzator trocutza de plastic marcata clar si albastru: „Luc”. Am inlemnit! Falcile mi s-au inclestat! Ochii mi-au lacrimat! Ganglionii au inceput sa ma doara! Din cutia aia razbatea cel mai nasol miros de morcovi pe care mi-a fost dat sa-l simt vreodata. Am pus-o, ingretosat, asa cum era, etichetata si plina, in cosul de gunoi aflat la cea mai mare distanta de masa mea, fiindca am decretat ca eu nu hranesc cat ‘oi trai vreun plod cu ceva pe care eu n-as pune gura. Nu pot sa va povestesc ce au patit rezidentii din zona pubelei fiindca n-am urmarit, dar mi se rupe inima pentru ei. Asadar, acum ma confruntam, ca orice dreptcredincios principial, cu problema hranirii lui Luc. Nu era de glumit fiindca el se uita din ce in ce mai lung si mai rational focalizat la biberonu’ lu’ bebe. Ca sa ma asigur ca nu se intampla nimic din ce n-as fi putut ulterior controla, i-am spus lui Luc, pe limba maica-sii, ca ala e „lapte de mama mah, nu vrei”. M-a crezut si a batut instant in retragere. Tonul face totul! Ha!

Revenind la problema, solutia pe care am gasit-o a fost sa ii iau cartofi copti cu morcovi fierti si carne de pui. Apoi am procedat cum am fost eu instruit pentru salata de boeuf (chestie pe care o vad eu compatibila cu copiii), adica am curatat acolo in farfurie toata carnea, am strivit legumele si le-am amestecat. Luc era pierit ca mananca ca mine, din farfurie lata, asa ca nu m-am trezit cu mancare semidigerata in plete. Sigur ca dupa aceea am avut dubii….ca nu l-am omorat cu initiativa. M-am tot uitat sa vad daca se umfla sau pateste ceva, dar n-avea nici pe dracu. Era doar mult mai activ ca inainte…

Insa, cam dupa jumatate de ora, dormeau amandoi si asta a fost cam dificil fiindca nu stiam ce sa fac cu ei, asa ca i-am varat in masina si multumit de faptele-mi de arme am citit si apoi mi-am repornit filmul. Raiul a durat cam 45 de minute. Cam cand Schwartzenegger urma sa dea pe Marte peste extraterestra cu trei tzatze (moment foarte iubit de mine -> Total Recall), s-au sculat amandoi in plina vaicareala. Undeva clar gresisem fiindca chelalaiau cu suprema nemultumire.

Asa ca mi-a venit ideea sa-i dau cu barca pe valuri. La noi se inchiriaza lejer barci cu motor, iar permis am. Langa port.. eram. Nu sunt foartep priceput la manevrat asa ceva, dar la acel moment perspectiva scufundarii impreuna cu barca nu suna deloc inspaimantator. Cum la mine dureaza doar o milisecunda de la la gand la fapta m-am indreptat, in plin cor de oracaieli, spre zona de inchiriere. Pustie. Domnul venerabil de acolo s-a uitat plin de compasiune, mi-a cerut permisul, a completat niste foi si apoi mi-a dat cele trebuincioase razand fara jena pe sub mustata.Incapabil sa mai zambesc inapoi, am luat-o disperat spre barca cand mosul ma striga si-mi zice tavalindu-se pe jos de ras si abia vorbind „pustiule, vezi ca sunt cu ochii pe tine, am vazut ca ai plecat cu doi, tot cu doi sa te intorci!”. Am intepenit de nervi atat de zdravan.. ca am facut…exact nimic. Am injurat cu sete in gand, am sarit in barca, am bagat plozii in vestele alea de salvare care ii fac sa arate exact ca un hotdog si am pornit magaria. Nu s-au calmat. Asa ca 15 minute mai tarziu reveneam in coruri de wiiiiiiiiiiiiiii si BWAAAAAAAAA plus tsunami de lacrimi, in port. Mosul mi-a luat repede harnasamentele ca sa scape de oracaielile apocaliptice. Pana si lebedele se carasera din zona!

Ca de fiecare data cand ma aflu in momente de criza extrema si simt ca ma napadeste panica, incerc cu disperare sa gandesc logic. Si am abordat problema inginereste. Chestie care a cauzat epifania: legea conservarii maselor! Ce intra mai trebuie si sa iasa! Pai da… Si asta m-a dus cu gandul la scutece. Am realizat ca nu stiam catusi de putin cat de des trebuiau schimbate chestiile alea. Adica cu ce frecventa. Asadar, cu mare grija si precautie mi-am apropiat nasul meu extrem de fin de zonele de potential hazard biologic si am simtit un miros care categoric nu apartinea locului. Nu un miros la care ma asteptam, dar totusi unul care s-ar fi calificat ca motiv de razboi impotriva lui Saddam. Asadar, relativ convins ca am pus degetul pe rana, am purces la rezolvarea problemei.

Dar, despre maximumul moment catastrofal al zilei, in episodul viitor, pe indelete. Si sa nu carecumva insa sa credeti ca am panicat, previzibil si hollywoodian, la vederea continutului scutecesc! Nici vorba! La aia nici macar n-am clipit! Sunt barbat European. Problemele mele, ca de obicei, au fost de complet alta natura si, evident, dureros de complicate si apocaliptice. Nici macar n-aveti idee…

  34 comments for “DE CE NU-S MARY POPPINS (EP. II)

  1. Decembrie 5, 2012 la 5:32 pm

    :)) Ha ha haaaa Abia astept episodul 3…De obicei (atunci cand este vorba de partea a 2-a,a 3-a…ma rog cand vorbim deja de parti si serii) am impresia aproape de fiecare data ca nu-s atat de bune ca partea I …Si la filme si la tot…Insa trebuie sa recunosc ca inca rad cand iti scriu comentariul asta…Astept partea a 3-a…O seara frumoasa va doresc…

    • Decembrie 5, 2012 la 5:46 pm

      Multumesc frumos, la fel 🙂

  2. Dana
    Decembrie 5, 2012 la 5:43 pm

    Da’, cat au stat, frate, doamnele alea in Consulat??? 😀
    Eu sper ca mult ca tare imi place ce spui!!
    O astfel de experianta ar fi buna pentru toti cei care isi doresc copii – asa, ca sa stie ce ii asteapta!!

    • Decembrie 5, 2012 la 5:48 pm

      Au stat 4 ore. Sau aproape 4 ore. Au parut zile pentru mine :)). A fost cam juma de ora in parc, cam o ora la masa, vreo 45 de minute au dormit aia, cam vreo 35-45 de minute in total tentativa cu barca (daca au fost 45 de minute)

      • Decembrie 5, 2012 la 5:49 pm

        Restul nu pot sa desconspir inca 😛

  3. Decembrie 5, 2012 la 5:53 pm

    Inca n-ai ajuns la maxim?!?!?!? 🙂 Well … data viitoare cand esti intrebata daca ai curaj … poate te gandesti de doua ori 🙂
    Cu doi, asa de mici, in spatiu public, mai mult de un ceas, mi-ar fi frica si mie, chiar si ai mei sa fi fost 🙂
    Bine ca nu ti-au vomitat pe barca, si pe tine, si pe ei! 🙂
    Chiar mor de curiozitate sa citesc mai departe 🙂

    • Decembrie 5, 2012 la 5:55 pm

      Mai nici eu nici restul nu ne-am inchipuit ca vor fi 4 ore :(. De aia nici n-am fost instruit unde sunt lcururile si ce trebuie sa fac. Si la treaba cu vomitatul nici nu m-am gandit…. doamne pe langa ce am trecut! Si eu care credeam ca am fost asuprit si le-am patit pe toate… Nu..n-a borat nici unul slava domnului, ca pe urma mi se facea rau si mie si n-as mai fi ajuns sa povestesc…

  4. Decembrie 5, 2012 la 6:39 pm

    Si eu care credeam ca nu esti Mary Poppins fiindca ea nu era blonda 😀

    • Decembrie 5, 2012 la 6:45 pm

      Nu mai, logica e mai complicata de atat:
      (1) mary popping nu era blonda fiindca era desteapta si
      (2) eu nu sunt marry poppins fiindca nu era blonda
      Din (1) si (2) -> concluzia pe care te las sa o tragi tu fiindca stiu ca vei arata oarescare mila si intelegere datorita geneticii personale! 😀

  5. Decembrie 5, 2012 la 8:08 pm

    Doamneeee! Ce-i poate da prin gând unui om disperat!… Să știi că uneori și atunci când e al tău și chipurile ai idee ce-i trebuie, tot ai momente precum cele descrise de tine. Nothing seems to work… spre disperarea ta și distracția celorlalți. 😀

    • Decembrie 5, 2012 la 9:50 pm

      Aoleo nu suna deloc incurajant. Voi macar va alegeti cu hormonul de mama ala „ma descurc cu orice”. Pe noi ne lasa bunul dumnezeu sa disperam in tacere in timp ce stam nemiscati cu figura inghetata sa parem barbati. Desi eu lasasem orice demnitate la o parte. Umblam cu priviri haituite! :))

  6. Decembrie 5, 2012 la 9:38 pm

    :))

  7. Cristina
    Decembrie 6, 2012 la 7:53 am

    Incredibil de real si de amuzant, evident!!!! Dar o mare realizare este ca ai trecut pe langa faza cu voma, am patit-o hranind copilul unei prietene si la ultima lingurita s-a hotarat ca a mancat suficient si s-a declansat precum un hidrant, astept cu nerabdare continuarea si ma bucur ca am poposit prin zona :))

    • Decembrie 7, 2012 la 1:32 am

      Esti a doua persoana care mi-o spune (faza cu revarsarea :D). Nici nu-mi vine sa cred pe langa ce-am trecut. Am fost inocent pana la dumnezeu, cred ca daca se intampla intepeneam :)). Apoi faceam ca plozii.

  8. Decembrie 7, 2012 la 9:48 am

    HAAAAAAAAAAAAI CU TREIUUUUUUUU’! 😀

    • Decembrie 7, 2012 la 2:33 pm

      Mai dureaza nitel :D. Am niste belele de mai multe naturi :P. Da’ vine, nu uit! Mai trebuie si sa fiu in dispozitie sa o scriu, intelegi tu. Posturile mici nu cer inspiratie, dar alea lungi imi iau timp cu corectatul si altele 🙂

      • Decembrie 8, 2012 la 9:53 am

        Inteleg perfect, ziceam si eu asa … 🙂
        Sper ca s-a terminat cu intamplarile nefaste! Nimeni nu merita pipi in laptop (chiar, e o idee grozava de blestem! „Vedea-ti-as laptopul p***t!” :)) ) nici sa ramana fara cuptor, in vremuri de ninsoare 🙂

        • Decembrie 9, 2012 la 12:19 am

          Pai cuptorul merge dar e cam ineficient :D. Si da…blestem misto :)))))))))))) Suna mirific si …cumplit!

  9. Decembrie 9, 2012 la 9:20 am

    Doamne, Vladen, cum sa pleci cu barca, cu doi copii atat de mici? Nici nu vreau sa ma gandesc la ce s-ar fi putut intampla… Pariez ca nu ai mai avut ocazia sa ramai singur cu ei, dupa ce mamica a aflat de aventurile voastre. :))
    Dar apreciez aruncarea morcovilor, pe care nici baiatul meu nu ii suporta. :))

    • Decembrie 9, 2012 la 10:54 am

      Pai pe aici toata lumea merge cu barca. Nu era din aia ca de parc. Ci cu motor. Si aveau veste de salvare, ar fi plutit. Nu e voie aici fara veste de salvare. Plus toti plozii merg cu barca.

  10. Decembrie 11, 2012 la 10:58 am

    esti imbatabil, mi-as lasa oricand copilul cu tine! ai o inventivitate infinita! 😀
    te si vedeam borand in rand cu ei :)))))))))))
    imi amintesc cand era fie-mea mica si am pus-o pe umar sa regurgiteze si ea s-a decis sa nu scoata doar aerul, ci si restul mancarii, iar in spatele meu, erau niste haine, pulovere, blugi si alte cele. a fost bestial!

    • Decembrie 11, 2012 la 4:11 pm

      Maaaaaaaai, nu stiu cum am scapat de asta! Dar am scapat cu inocenta!!!!! Toata lumea mi-a zis ca era in program! Si eu care credeam ca le-am trait pe toate!!!

      • Decembrie 11, 2012 la 8:56 pm

        de ce nu stii, nu ti-e teama 😀
        eu zic ca te-ai descurcat admirabil. eu 4ore cu doi asa mici si pe care nu-i stiu deloc, ii abandonam in vreo piata sau mergeam dupa ma-sa in ambasada si ma declaram invinsa :)))))))

        • Decembrie 11, 2012 la 10:39 pm

          N-as fi putut face asa ceva! Mai ales ca am fost intrebat daca am curajul. Mai bine muream cu ei de gat decat sa abandonez! Ba sa mai si recunosc in fata fetelor ca-s depasit?????? NICIODATA! 😀

          • Decembrie 12, 2012 la 8:46 am

            eram convinsa!!!! 😀
            deci cea mai buna metoda de manevrare a ta intr-o directie e sa fii provocat gen: „sunt convinsa ca nu poti face chestia aia! as paria ca nu-ti iese!” 😆

            • Decembrie 12, 2012 la 4:12 pm

              Absolut. Merge negresit. Si stii, cand sunt calm si discut problema stiu ca sunt manipulat asa si ma jur ca data urmatoare nu se mai intampla. Dar femeile nu folosesc niciodata de doua ori aceeasi fraza asa ca mi se intampla, aud o chestie care-mi ridica tensiunea, ma caposesc, fac treaba aia ca bivolul pana cade fie zidul fie eu si abia pe urma ma prind ca era fraza din categoria de mai sus. Si de fapt nici macar nu trebuie sa mi-o zica o femeie (desi are efect mai mare totusi), poate sa mi-o zica si vreun prieten. Daca aud „n-ai curajul” deja sunt pe vector sa demonstrez ca am. Si frustrant e ca sunt constient de asta. Dar daca imi spui intr-o secunda „n-ai curajul” tot asa fac :(. Asta-i prostie adevarata, sa nu inveti din propria experienta, iti spun eu. Cred ca e vreun hormon fir-ar el 😀

  11. Decembrie 12, 2012 la 7:55 pm

    stii ca acum daca stiu asta… voi folosi informatia, nu??? 😀

    • Decembrie 12, 2012 la 7:56 pm

      Pai si eu stii ca tu stii 😀

      • Decembrie 12, 2012 la 8:03 pm

        da, dar mai incolo cand uiti ca stiu 😀

        • Decembrie 12, 2012 la 8:04 pm

          Vai mie… 😛

          • Decembrie 12, 2012 la 8:06 pm

            nu te plange ca am suflet milos… si ma moi! :))))

            • Decembrie 12, 2012 la 8:07 pm

              Nooo, cum sa ma plang :D. N-as face-o nici sa-mi vina!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: