De ce nu-s Mary Poppins (ep. III)

M-am decis sa nu mai astept dupa o relatie mai buna cu limba romana si sa scriu totusi postul asta.

wallpaper_rayman_raving_rabbids_tv_party_01

Asadar ramasesem la cruntul moment in care am realizat ca si bebelusii sunt sisteme complexe si, ca atare, se supun legilor fizicii. Adica ce a intrat era de asteptat sa si iasa. Cum spuneam mai jos, la un control superficial si temator rezultase ca plodul nu mirosea nici a roza, nici a crin. Dar nici a ce ma asteptam eu. Cu toate astea se integra perfect notiunii mele de arma biologica. In concluzie, relativ multumit de identificarea potentialei probleme (relativitatea multumirii se datora corurilor sincrone si neintrerupte de urlete disperate ale celor doi monstri), am purces sa ma gandesc la rezolvari.

Desigur, identificarea problemei m-a dus cu un pas mai aproape de izbanda, dar nu mi-a usurat situatia nicidecum. Intoarcerea la consulat era iesita din discutie. Mai bine mor decat sa ma recunosc infrant de doi plozi si productia unuia. Nu le ofer eu femeilor asa satisfactie ieftina! Sa fie clar! Asadar, mi-era clar ca trebuia sa rezolv eu problema. Instructie… cam ioc. Adica scutec am mai vazut schimbat, ba chiar am schimbat si eu pe la cate un bebe din familie, dar sub atenta supravehere a vreo catorva perechi de ochi feminini competenti si urmand indicatiile tuturor surselor. In plus stiam principiile de baza fiindca citisem prospectul tehnic de pe un pachet o data. Schema aia abstracta. Bun. Scutec mi-a fost simplu sa gasesc. Exista in „tzoasca-de-bebe”. Dar unde sa-l schimb? Evident, fiind barbat modern si informat, mi-am amintit ca exista in buzile publice semne cu „loc de schimbat plod”. Asadar m-am indreptat spre prima si singura buda pe care o stiam in zona. Acolo…hait, stupoare, buba! Mi s-a dus pamantul de sub picioare si m-am holbat incredul! Dumnezeu e femeie… Locul de schimbat bebelusi exista DOAR in baie la fete! Nu la handicapati, nu la barbati, DOAR la fete. Mi s-au muiat picioarele. Dar ce era sa fac? N-aveam de ales. Asa ca, in oracaituri (duble!) care atinsesera cote alarmante, am tras un sut la usa (intr-o laba il aveam pe bebe+tzoasca in cealalta tineam prescolaru’) si am intrat cu capul in pamant, promitandu-i diavolului sufletu-mi nemuritor doar sa fie baia goala. Dar Lucifer nu l-a vrut…

In momentul in care am intrat si am tras cu ochiul in dreapta… patru femei care (cred eu) se spalau pe maini s-au intors spre mine, plus inca vreo doua care asteptau in rand sa intre si ele la veceu… Sunt convins ca aratam exact ca o masina de pompieri cu sirene. Am balmajit un „ma scuzati.. sarutmana.. trebuie schimbat” impingand la inaintare inocentul negru de plans din bratele mele. Ele au ramas privind, doua s-au hlizit, unele au pufnit. Am detectat grabit masuta aceea de schimbat. Evident, era pozitionata perfect pentru ca muieretul spalator sa aiba o vedere neopturata spre intreaga-mi activitate. Am gandit un „ia mai duce-va-ti de cotoroante afurisite” si m-am concentrat pe activitate. Bebe, probabil detectand iminenta pierdere a scutecului, se dadea de ceasul mortii.

Si… fatalitate! Masuta aia era plianta, agatata pe perete, decorata gigea cu un abtibild cu ursulet. Pe ea, relativ sters, un alt abtibild cu modul de functionare. Ma uitam la pozele alea, le vedeam, dar nu intelegeam nimic. Plozii pareau muscati de Lucifer in persoana. Prin spatele meu isi faceau loc cand afara cand inauntru femei. Toate PRIVIND. Bun. Am luat din nou, a mia oara decizia sa le ignor, m-am concentrat, am prins miscarea aia descrisa gingas ca ” (1) trage CLICK! (2) impinge… CLACK” si cu maxima finete de care sunt in stare, plus haituit de groaza primordiala ca as putea trage prea tare de ea si sa o rup in fatza spectatoarelor, am procedat la actiune. Va jur ca n-am transpirat asa rau nici cand mi-am sustinut teza. Dar n-am rupt masa, n-am strambat balamaua! S-a asezat frumos. L-am pozitionat pe bebe pe masa, l-am tinut sa nu se intoarca si sa se taraie de acolo (asta voia rau de tot) si apoi.. am intrat din nou in pozitia melc. Din toate, dar din toate sistemele de prindere a trebuit sa-l nimeresc exact pe ala cu nasturas si urechiusa de sarma. Cum au salopetele. Am inghetat! Avea nevasta-mea cand era pustoaica niste catarame asa si numai eu stiu cat ma chinuiam cand voiam sa o scot din piesa respectiva de imbracaminte… Asadar finut de ar fi ramas invidios si un neurochirurg, am facut acea miscare de desfacut catarame. Am reusit cu prima, apoi a doua si heeeeeeeeeeee bebe mi-a zambit larg si stirb!

Haaa! Iesea soarele si pe strada mea! Si cand ii zambeam si eu cat de larg imi permitea gura inapoi la porcofan, am auzit din spate „tai-tai! hihihihi!”. Ingrozit ma intorc si il vad pe ala mare, de care uitasem complet, alergand afara din buda. De fapt l-am vazut o fractiune de secunda, apoi a disparut. Am inghetat si am navalit dupa el pe usa. Dupa primii doi pasi am realizat ca alalaltul nu urma sa ma astepte cuminte pe masa de infasat asa ca m-am repezit inapoi, am insafacat pe bebe partial dezambalat (spre oftica lui eterna!) si am alergat dupa Luc. Luc, aflat la distanta optima de demaraj se oprise si imi zambea draconic. ” LUC NU NE JUCAM!!” urlu eu tremurat. „Hihihihi, tai-tai” zice Luc gales si mai fuge 10 metrii. „MAAAH NU NE JUCAM VINO INAPOI ACUM”. „hihihihi…”, „ACUM VINO INAPOI ACUM, ACUM SA VII!!!!!”. Cam asta a fost momentul de apogeu al zilei in care as fi vrut sa fiu si eu femeie si sa pot sa ma las jos, sa plang si sa ma ogoiasca si pe mine cineva. Dar, cum nu putem avea totul in viata, demarez salbatic dupa Luc. Luc, ca nu era sa stea, e finul meu totusi, fuge si el chicotind salbatic si nimereste direct in carutul de cumparaturi al unei pensionare. La acel moment nu-mi mai era frica de pensionare, am stipulat momentul, am prins monstrul, am ridicat carutul doamnei, m-am scuzat si am intrebat-o daca e bine (cred ca de fapt am racnit…) si inainte sa astept raspunsul m-am aruncat inapoi in baie. Evident ca bebe nu mai era zen. Si nici Luc. Amandoi boceau iarasi amar cumplit. Asa ca, cu Luc prins bine intre genunchii mei, am inceput din nou sa trag de bebe studiind poza de pe scutec. Cam la a doua cadere pe podea de scutec, bluzita, pantofior, sosetuta, aud o voce revoltata cu un crunt accent germanic: „tinere ai mai schimbat vreun scutec?!”. Cand m-am intors am dat nas in nas cu o doamna crunt de serioasa de vreo 45-50 de ani cu atitudine de directoare de liceu. Am inlemnit din reflex si singura fraza pe care am putut-o scoate din mine a fost ceva de genul: „da…dar nu asa… in public….”  Tipa mi-a smuls direct scutecul din labe, a pozitionat copilul (care a tacut instant) si in doi timpi si trei miscari, facandu-mi educatie in legatura cu rolul parintelui in viata copilului, a schimbat scutecul. Ca o adevarata profesionista. Chestie pe care, bulversat, i-am si spus-o. A crezut ca fac misto de ea asa ca au mai urmat cinci minute de teorie educativa. Cand, cu greu, am scapat din buda fetelor si din ghearele ei am plecat tinta la consulat si am ramas sub ferestrele lui pana au iesit fetele. Adica vreo 10 minute. Intrebat cum a fost (imi inchipui ca aratam monumental) am spus sec ca „rezonabil.” Desigur, am primit si intrebarea (zia pe ton total draconic) daca mai stau si alta data. Asta a fost un pic prea mult…

  36 comments for “De ce nu-s Mary Poppins (ep. III)

  1. Dana
    Decembrie 12, 2012 la 5:59 pm

    Ha! Ha! Fain de tot! Zau ca mi te-am imaginat alergand cu un plod in brate dupa fratesu!!
    Bravo! Ti-ai facut initierea! Cand cresc e si mai rau!

    • Decembrie 12, 2012 la 6:01 pm

      A fost horific. Dar zau, acum zic ca am avut noroc. Totusi…cum de am scapat sa nu vomite pe mine…

  2. Decembrie 12, 2012 la 6:16 pm

    Mai … nu stiu ce ti se pare tie ca ai de impartit cu limba romana, eu n-am gasit nici o probl la textul asta! 🙂 Probabil ca tu l-ai vrut mult mai plin de cuvinte frumoase, dar pe mine m-a satisfacut si asa, ca tare nerabdatoare il asteptam 😀

    E bine ca totusi ati scapat intregi … fizic, toti trei! 🙂
    Mi-l si imaginez pe Luc, cum se zbatea in prinsoarea dintre genunchii tai 🙂 Pe el l-ai mai schimbat sau ai uitat? 😀
    Probabil ca sotul meu nici n-ar mai fi cautat buda, l-ar fi schimbat la locul faptei, pe iarba/bancuta/trotuar 🙂 Ce atatea fitze, faci treaba sau te pierzi in detalii? :))

    Eu stiu ca ma capiase Matei, pe la vre-un an. A avut vreo 3 luni, in care ziceai ca-l tai cu lama, cand incercam sa-i pun scutec pe el, ar fi vrut sa stea in fundul gol, toata ziua. Si prinsese si miscarea cum sa-si deslipeasca ariciul, pana sa-i trag eu alte tzoale pe el, daca avea acces la scutec. Si-l desfacea si-l arunca cat colo 🙂 Cred ca i-am si scapat cateva la fund, pe faza asta, imagineaza-ti sa ti-o faca zilnic, de cateva ori, si aveam si eu inca unul prin zona, cu doi ani mai mare, nu trocmai astamparat 🙂

    • Decembrie 12, 2012 la 6:44 pm

      Nu. Copii de 2 ani nu schimb! NEVER! :)))) Voiai sa cad secerat si sa ne adune careva din „buda femei” :)). Si se zbatea ca elicea si nu tocmai ineficient… Eu ma gandeam serios cu ce sa-l leg de mine cat ma ocup de alalalt.
      Cum sa-l schimb asa in vazul lumii? Pai nu riscam sa ma aresteze sau ceva? Adica stiu ca unii o fac, am vazut cateodata, dar unul ca n-am apreciat (desi cumva am inteles) si doi ca eu n-as indrazni sa ma apuc sa despoi in occident un copil in spatiu public. Parca ma vedeam legitimat si pe nici unul nu-l cheama Yusupov… In plus nu voiam sa-i daunez. Daca patea ceva de la banca. Nu era curata sau ceva. Chestia aia de schimbat avea o chestie de unica folosinta din plastic care se imbraca deasupra. nu prea stiu cum sa descriu.
      Cu scutec in mine n-a incercat sa dea. Dar in schimb nu voia sa stea pe spate. Parca avea ventuza in burta si arc in spate, pe cuvant. Voia pe burta si gata. Ori eu n-am vazut miscarea cu schimbat scutec cu plodul pe burta. Asta in caz ca exista.

  3. Decembrie 12, 2012 la 6:21 pm

    Ia, expliciteaza care-i lagatura cu pozele! 🙂
    La prima chiar nu inteleg!
    La a doua … se vede o scafarlie de pitic, in public! Acum mi-am dat si eu seama ca probabil Luc iti venea cam … pana la genunchi 🙂 L-ai facut pe gratar pe careva dintre ei? 😀

    • Decembrie 12, 2012 la 6:48 pm

      Poza cu iepuroiul are rol sa ilustreze simtamantul ce l-am simtit in acele momente fatidice. Poza ailalta era pentru disperarea citibila pe fatza :D. Ca sa fie clar. 😛

  4. Decembrie 12, 2012 la 6:21 pm

    deci: HAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHA
    Asaaaaaa cevaaaaaa :)))))) Te si vad alergand cu bietul copil in fundu gol prin supermarket dupa Luc =)))))
    Am o curiozitate totusi: cat au stat fetele in consulat? :))

    • Decembrie 12, 2012 la 6:49 pm

      Cam 3-4 ore. Pare mai lung fiindca am intrat eu in toate detaliile. Dar as zice 4 ore.. A parut o zi insa.

  5. Decembrie 12, 2012 la 7:51 pm

    😆 hai ca ai scapat ieftin!
    si certific, daca ai supravietuit cu 2 asa de mici, cu ai tai vei fi mai bun decat orice profesionist!!!
    inca am un zambet pe fata si ma tot pufneste rasul. multumesc :)))))))))))))))

    • Decembrie 12, 2012 la 7:56 pm

      Mai eu ma indoiesc. Eu zic ca fiecare monstrulete e altfel si ca, cu siguranta, alti monstri (indiferent de apartenenta) vor gasi alte modalitati de tortura…

      • Decembrie 12, 2012 la 8:02 pm

        privesti totul dintr-un punct de vedere gresit. urla doar cand vrea ceva si ori nu stii sa-l manevrezi ori chiar are nevoie de ceva-ul ala :))))))

        • Decembrie 12, 2012 la 8:03 pm

          Ba sunt covnis ca ai dreptate! Problema e ca eu-s bou, daca urlii la mine si nu articulezi…nu pricep si fac ce-mi trece prin cap. 😛 E valabil si pentru adulti 😛

          • Decembrie 12, 2012 la 8:05 pm

            cu ai tai va fi muuuuuult mai simplu, ii ai de la livrare si cunosti instructiunile 🙂

            • Decembrie 12, 2012 la 8:07 pm

              Ei nah tu chiar crezi ca fi-miu…va face ce zic eu? 😛 Si daca iese ca mine si daca iese ca ma-sa o sa-mi alerg si sufletul dupa caraghios…

              • Decembrie 12, 2012 la 8:08 pm

                dar o sa merite, asta-i clar.
                si nu-mi mai raspunde, ca nu mai apuc sa fac nimic pe blogul meu :))))))))))))

              • Decembrie 12, 2012 la 8:09 pm

                :))) Gata tac! 😛

              • Decembrie 12, 2012 la 8:10 pm

                :)))))))))))))))

  6. Decembrie 12, 2012 la 11:35 pm

    Cat am asteptat ep III :)) Da….a meritat…Ma gandesc ca daca ai supravietuit celor 2 plozi cu brio..cu al tau va fi floare la ureche…AI avut tupeu de ai intrat in baie la femei :)) Si ai avut noroc cu tantii care ti-a facut protectia muncii si instructajul :)) …Mai stai cu plozii sa ne mai binedispui si pe noi putin 😀 ..Oricum…rabdare ai 😉

    • Decembrie 13, 2012 la 12:05 am

      Rabdare am, ca am vazut de mult ca nu ajuta sa n-ai :P. Ba, cand sunt mai putin abuzat am si umor. Atunci n-aveam ca-mi era prea mila de mine :D. Tanti aia a fost mai inspaimantatoare ca monstruletii, dar da, mare noroc cu ea :D. Si cu pensionara cu carutul acela pe doau roti. Altfel nu-l prindeam :))
      Mai, au fost totusi doar 3-4 ore… E diferit fata de o viata. Eu simt ca-mi va devora sufletul si urechile plodul personal 😛

  7. Decembrie 13, 2012 la 1:15 am

    Chestia asta cu lipsa mesei de schimbat scutece in WC-urile masculine e o chestie care ar merita o scrisoare la ziar. Nu stiu daca in Elvetia lumea scrie la ziare, dar in Norvegia este ceva chiar larg social incurajat inca din scoala la elevi, dar si ulterior in viata, inclusiv pensionari. Pai daca acum vreo 10 ani nu scria o eleva la ziarul local dand ideea sa se decoreze cu globulete turnul pompierilor din oras de Craciun, nu aveam nici acum vreo decoratie care sa ne aminteasca ca se apropie vreo sarbatoare. Au scris un articol de 4 pagini omagiind acea eleva anul trecut, i-au dat si C-V-ul, a devenit intre timp studenta la psihologie, dar nu la aia stiintifica, la aia cu rol civic-sfatuitor sau cam asa ceva.

    • Decembrie 13, 2012 la 11:10 am

      Hahaha! Pai sigur ca in Elvetia poti scrie la ziar. E chiar o stratagema foarte iubita fiind o tara foarte „clasica” in care tataile se implica cu aplomb in viata urbiei (ma rog, eu zic de Geneva aici, Elvetia e foarte diferita in functie de canton). Desi in Geneva genul de initiativa ca a domnisoarei de care zici tu s-ar fi soldat cu 0 impact. Vorbim de un oras pur calvin! Cum sa il umplii de zorzoane??? BLASFEMIE. Pana si mormantul lui Calvin (ce se crede ca e mormantul lui Calvin, bineinteles) este o piatra simpla cu un numar. Ca sa nu fiu rau trebuie sa zic ca este si in Geneva „un turn al pompierilor) in buricul urbiei plus niste luminite in forma de copaci (langa) si un brad foarte auster cu funde si globuri in culori de inmormantare. Nu am vazut inca cum au decorat anul asta, dar sunt dispus sa-mi pun la bataie veniturile ca este EXACT identic cu decoratiile din anii trecuti :)). AAaaaa sa nu uit. Un distins domn narcisist care a decedat acum mult timp si-a dorit mormant in centrul urbiei in schimbul donarii intregii averi (considerabile) statului. Asadar, ditai orasul calvin beneficiaza de un cavou maretz si super-kitsch (cum dorea contribuabilul) fix in inima targului, pe care il decoreaza cu aplomb cu luminite in fiecare an. Asta e al doilea „turn al pompierilor” :)). Aproape uitasem.
      Cat despre mine scriind la ziar, eu zic ca as astepta cu rabdare sa ajung la o varsta venerabila care sa-mi starneasca genul asta de initiative :))

    • Decembrie 13, 2012 la 11:13 am

      Cat despre bai, pai eu am observat ca variaza de la loc la loc fiindca am devenit atent. Am vazut masa de schimbat in baie la handicapati dar nu la femei/barbati. Am vazut si la femei si la barbati. Am vazut doar la femei. Doar la barbati nu. Ideea e ce eu cred ca fiecare si-o face cum considera.

  8. Decembrie 13, 2012 la 3:08 pm

    Nici tu nu esti Mary Poppins, dar nici tanti aia, ca i-a pierit instantaneu piuitu’ lui bebe… 😀
    Fain, fain de tot… M-am amuzat copios.

    • Decembrie 13, 2012 la 5:08 pm

      Pai a ramas socat mai, se astepta sa vada un bou si a vazut o tanti :P. Si cu tanti nu te pui. Cu aia chiar nu te puneai…

  9. Decembrie 13, 2012 la 5:43 pm

    Vlad ! Am vazut ieri la magazinul comunal chiloti cu iepurele asta pe ei. :)))))))))))))) Pentru baieti si barbati, atat numai ca cea mai mare marime era M :)))))))))))) , imposibil sa iti fie buni ca sotului meu ii trebuie L si el este mult mai mic la inaltime ca si tine. Dar erau faini asa , imediat mi-a aparut o imagine in fata ochilor cu tine cu chilotii aia pe tine :))))))))))))))))))))))))))), m-a pufnit rasul :))))))))))))))))))))))))))))))))))))

    • Decembrie 13, 2012 la 6:58 pm

      Hhahaha pe bune????? OOOOOOOOO pai inseamna ca poate ar trebui sa fie si pe la noi! 😀 Ce mistoooo! Imi iau sigur-sigur, doar sa gasesc mari ca M sigur nu e bun. Cred ca n-am mai purtat M din scoala… Ce mistooooo! Caut pe net!

  10. Anne
    Decembrie 13, 2012 la 7:09 pm

    Ai un talent fantastic la povestit. Si ti se mai si intampla chestii, adica ai si „material”… dar chiar si fara, sunt convinsa ca ai scoate o naratiune interesanta si din piatra seaca, rusule! 🙂

    • Decembrie 13, 2012 la 7:20 pm

      Pai sa stii ca pe masura ce mi se intampla nu mi se par demne de povestit. Ulterior, cand imi revine umorul, devin material minunat. Dar da, mi se si intampla… fir-ar :P. Si eu ma ofer voluntar in fata soartei

  11. Cristina
    Decembrie 14, 2012 la 8:05 am

    Hahahahahhahahahha si ai scapat relativ teafar si nevatamat, ba chiar ai avut ajutor real in doamna ce ti-a aparut in calea budei, cu siguranta a fost o dovada de curaj maxim sa ai grija de doi copii, sa sari in cap de unul singur sa te avanti prin furtuni apocaliptice pare usurel pe langa responsabilitatea de a avea grija de doua fiinte vii, felicitari si coronita!

    • Decembrie 14, 2012 la 12:48 pm

      Mai sa stii ca nu sentimentele de mandrie ma incearca pe mine cand imi amintesc de ziua aceea :))))) Ci groaze si nesigurante 😀

      • Cristina
        Decembrie 14, 2012 la 1:22 pm

        Neeeee la modul sincer trebuie sa fii mandru de dumneata, eu purtatoare de instincte materne, cel putin la nivel teoretic m-as simtii supernanny daca as reusi sa petrec patru ore cu doi copii, sincere felicitari! :))

        • Decembrie 14, 2012 la 3:03 pm

          Ce-i drept e drept :)). Dar nu prea te simti supernanny daca la sfaristul celor 4 ore te simti terminat si fizic si psihic si tot ce vrei este sa te faci colac intr-o colt, sa dormi si sa uiti :D.

  12. Decembrie 14, 2012 la 10:23 am

    Aha, deci nu am fost singura caraghioasa care a alergat dupa un plod cu altul in brate. :))
    Baietii cu care m-am jucat in copilarie de-a mama si de-a tata cred ca imi multumesc astazi. Ii puneam sa stea cu papusile, sa le infese, cat ma duceam eu la vanatoare, pentru ca ma simteam mai capabila decat ei. :)) Probabil au invatat cum se schimba un copilas, chiar daca pe atunci nu erau pampersi. :))

    • Decembrie 14, 2012 la 12:57 pm

      Si eu stateam cu papusile fetelor prietenului meu dar n-avea scutece fiind Barbie 😛

  13. Decembrie 14, 2012 la 2:25 pm

    Minunat scris, cu toate ingredientele unei povestiri de succes: copii mici, urmarire, ciocniri, suspans… Ma mir insa ca nu ai primit ajutor mai rapid, deci din 2 una: ori femeile alea erau curioase sa vada cum te descurci, ori vroiau sa stai cat mai mult printre ele

    • Decembrie 14, 2012 la 3:15 pm

      Occidentalele nu-s asa de treaba ca esticele. Nu prea se baga decat daca explodeaza si nici asa. Sau probabil se baga cat se cheme politia daca ar vedea un barbat stalcind un copil in bataie pe strada. Dar sa se bage sa faca un act de intrajutorare nu prea. Eu am fost complet surprins cand tipa aia si-a facut mila cu mine. Restul se uitau ca la sport :D. Si le inteleg, sigur era o imagine demna de privit. Acasa, in Rusia, nu ca m-ar fi ajutat, dar mi-ar fi luat copiii din maini sa faca ele si ar fi murit de ingrijorare ca-s doi infanti pe mana unui barbat incompetent. Probabil m-ar fi amenintat sa sun la o femeie din familie sa vina sa ajute :)).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: