SF

Acest post contine leapsa despre SF imaginata de Rudolph din postura de indiferent (totusi nu si „hater”) al genului :D. Eu, spre deosebire de el, prefer SF-ul oricarui alt gen literar (chiar si in fatza Fiction=Fictiune). Chestie deloc surprinzatoare fiindca imi amintesc ca acum vreo 6-7 ani am citit un studiu (care daca imi amintest corect, in mod surprinzator parca a fost publicat printr-o publicatie de gen Nature / Science / Current Biology prin portiunea aceea de editoriale mititele) in care se arata ca dintre toate tipurile literare luate in discutie (si erau si multe si variate) barbatii caucazieni prefera SF-ul. Interesant este ca, detaliat, procentul era mai mare in cazul barbatilor Europeni comparativ cu cei Americanii (US+Canada), cu diferenta migrand aparent spre Fiction. Din pacate pentru mine si credibilitatea mea nu pot da de urma studiului ca sa-l (1) recitesc (era foarte interesant si corect facut) si (2) pun link aici pentru cei interesati. Dar continui sa-l caut, n-am renuntat.

Acum leapsa care chiar e misto si merita citita. Nu raspunsunsurile mele, ci intrebarile:

1. Ce ar fi daca…?

Aici nu prea inteleg ce ar trebui sa raspund. Am sa scriu ce cred eu ca cere intrebarea asta si anume sa completez in locul punctelor o problema legata de SF sau abordabila de catre genul SF. Apoi sa raspund la ea. Poate-mi confirma sau infirma Rudolph daca asta era ideea. Daca nu, am sa corectez. Deci:

Ce ar fi daca autorii de SF nu ar mai fi publicati in cazul in care se dovedeste ca s-au inspirat din operele lui Ray Bradbury si Isaac Asimov?

Consecinte:

  • ar fi mult mai putini autori SF si nuvele/romane SF pe piata.
  • ar creste gradul de originalitate al operelor existente si ca atare si atractivitatea genului (pana si eu ma urc pe pereti cand citesc a mia nuvela cu acelasi subiect fumat si rasfumat)
  • am pierde anumite dezvoltari originale ale unor subiecte superficial tratate de cei de mai sus (asta ar fi cam singurul minus).
  • n-am mai fi avut Star-Wars (asta ce e drept m-ar lovi foarte tare in gnosologie, am crescut cu filmele astea). Lucas a confirmat ca s-a inspirat din seria Fundatiei a lui Asimov cand a avut ideea Star Wars (da, el a avut-o, de ce credeti ca bunul-bunilor si frumosul-frumosilor   se cheama Luck, huh?? :D)

Carti legate de intrebarea 1: Ray Bradbury  – Aici sunt tigrii (daca cititi nuvele lui veti intelege de unde vin subiectele a 80% din filmele de SF) si 2: Isaac Asimov – seria Fundatiei (pentru restul de 19% 😛 ).

2. (A) Sunteti de parere ca o carte Sci-Fi trebuie sa promoveze neaparat, (chiar si indirect, asa, in subtext), metoda stiintifica?  

Pai depinde.

  • In general:

Nu neaparat si majoritatea nu o fac. Pentru o multime de autori (mai ales moderni) prezenta unei tehnici avangardiste imposibil de realizat in prezent (gen nave super-luminice) e considerata suficienta pentru capatatul S-ului din SF. Daca se folosesc si cuvinte din argoul fizicii (gen, quark, quantum, particula subatomica) sau biologiei (gen DNA, enzima, mutatie, SNP, bacteriofag), nici macar nefiind obligatorie folosirea corecta a acestora, S-ul in chestiune devine, in conceptia prestatorilor de servicii SF, de-a dreptul imperios necesar si drept inalienabil :P.

Exemplu de carte care nu promoveaza metoda stiintifica, dar isi da aere SF: Stephen KingThe Stand (In Romana este tradusa ca Flagelul parca. Sau Apocalipsa. Nu-mi amintesc). Cartea asta promoveaza subiectul clasic al „virusului mortal scapat din laborator”. E bine scrisa si unde o gasesc eu de-a dreptul geniala este in abordarea problemelor sociale si economice care apar inerent dupa un astfel de cataclism pandemic. Nu ma asteptam ca Stephen King sa fie un sociolog atat de måiestru si m-a surprins pozitiv. Altfel desigur cartea o ia pe aratura, dar nah, asta-i Stephen King si asta vinde el.

  •  Personal:

Ca sa-mi placa o carte, da, trebuie sa promoveze neaparat metoda stiintifica. Altfel, fie ma plictisesc (daca e si prost scrisa), fie o incadrez la fictiune (vezi exemplul de la punctul A), fie rad de ma doare burta si apoi ma enervez (Michael CrichtonMicro).

2. (B) De ce? 

In general nu e nevoie de promovarea unei metode stiintifice fiindca e mai usor de scris asa. Adica fara ca autorul sa trebuiasca sa depuna efortul si timpul sa se documenteze despre subiectul stiintific despre care scrie. In plus, un consultant stiintific e scump. Atat timp cat grosului publicului modern ii lipseste o instructie bazala stiinfica (macar la nivel de popularizare), nici nu prea se justifica asa un efort. Fiindca „merge si asa”. Si chiar merge.

In ce ma priveste este important sa fie macar cat de cat documentata cartea, mai ales daca este legata de un subiect pe care sunt instruit. Altfel mi se pare rasolita, nu pot sa ma integrez in actiune, nu imi provoaca nici un sentiment placut si nu pot sa-mi gasesc justificare sa-mi pierd timpul cu o carte care nu-mi ofera senzatiile pe care le caut.

3. Sunteti de parere ca o carte Sci-Fi trebuie sa adreseze neaparat problema Binelui si Raului ? De ce ?

3. Nu. Eu chiar prefer sa nu o faca ca subiect principal. Dichotomia asta simplista si probabil de sorginte religioasa intre bine si rau de regula ma plictiseste cumplit. De ce? Pai fiindca arata o lipsa de imaginatie si analiza crasa! Ceva e rau/bun depinzand de contextul in care se afla si de cine face analiza. Cand cineva decreteaza ca ceva/cineva e rau/bun mi-arata clar ca nu stie si nici macar nu inearca sa analizeze problema din alt unghi. Ori in SF cam trebuie sa fii original fiindca creezi ceva nou. Ce e nou la o tematica religioasa? Macar abordarea sa fie diferita, dar asta daca subiectul abordat (si clar declarat in carte) e chiar religia.

Carte misto abordand problema bine/rau: Isaac AsimovFundatia si Imperiul,

Carte plicticoasa abordand problema bine/rau: Michael CrichtonJurasic Park 

Carte grozav de buna care nu abordeaza problema bine/rau: Brian AldissHeliconia (fantastica carte)

4. Sunteti de parere ca o carte SF de succes trebuie sa contina neaparat si minim 1 personaj total uman sau o minim o fiinta vie cu ADN uman, sau minim o fiinta vie sau chiar si artificial-robotica (deci non-vie) fara ADN uman insa totusi antropomorfic similara fie in aparenta, fie macar si partial in functionare, fie in ambele? De ce?

4. Minim o fiinta vie cu morfologie cunoscuta, da. Adica imi pot inchipui o carte SF despre un musuroi de furnici (vezi Bernard Werber – trilogia Furnicilor). De ce? Pai banuiesc ca oamenii simt nevoia sa relationeze cu ceva/cineva cunoscut. Altfel nu sunt foarte interesati de subiect. Iar daca sunt -> atunci se numesc cercetatori si nu prea au treaba cu Fictiunea decat atunci cand o citesc pe-a altora. Pe scurt, cred ca pentru majoritatea umanilor lipsa unui personaj cu care sa „realtioneze” si ale carui conflicte sa le inteleaga sau sa ii excite intelectual/emotional e fatala. Categoric un roman lipsindu-i un astfel de component nu ar fi de succes (prea putini l-ar pleacea).

5. Cunoasteti vreo carte SF scrisa din punctul de vedere, ca narator principal, al unei fiinte real vii non-artificiale non-umane, total lipsita de ADN uman, care totusi cunoaste, (fara motiv clar explicat necesar), limbajul uman si in care aceasta fiinta descrie si/sau interactioneaza si cu oameni reali ? (Poate sa fie o pisica, un pinguin, sau o planta, sau chiar o bacterie, poate desigur sa fie si o fiinta vie extra-terestra, insa real vie sa fie, cf definitia scolareasca curenta a functiilor fiziologice ale unui organism viu cu organizare celulara, fara a utiliza extrapolari de nivel figurativ la posibile fiinte artificiale robotice care par a indeplini una sau mai multe din functiile fiziologice ale unui organism viu cu organizare de la unicelular in sus. Desi se accepta in mod larg ca virusii nu sunt organisme vii, e voie sa fie si un virus, pt ca eu chiar as fi curios daca ar exista o carte SF scrisa din punctul de vedere al unui virus, insa mi-e lene momentan sa dau Google.)

Hmm, SF deci, nu Fiction… Fiction stiu multe (preferatul meu e Matroskin motanu’ :D). La SF pai eu zic ca se incadreaza tot Furnicile lui Werber (le-am amintit mai sus). Ma mai gandesc.

6. Sunteti de acord cu includerea genului sau subgenului de literatura Fantasy (de ex seria Harry Potter, Cronicile Narnia, trilogia Lord of the Rings) in genul mai larg SF ? Dar a genului sau subgenului de literatura „Magic realista” in care unele elemente sau actiuni fantastice cu caracteristici magice pot apare intr-un mediu oarecum obisnuit descris chiar realist (de ex ca in unele carti scrise de Gabriel Garcia Marquez, sau Italo Calvino) ? De ce ?

6. Nu. Pentru mine cele doua genuri sunt diferite si chiar vizeaza un public diferit. Nu neg, multora le plac ambele. De exemplu mie. Imi place SF si al doilea pe lista e Fiction. In plus, ca argument in favoarea schismei unghiul din care este abordata actiunea in cele doua genuri este foarte diferit si se accentueaza pe un alt gen de dinamica. Aici nu prea stiu ce exemplu de carti as putea da. Poate, tot din romanele lui Stephen King care de multe ori se incadreaza pe granita fina dintre SF si Fiction. Gen Cell sau The Stand

7. Numiti 2 carti SF care v-au placut ff mult (plus autorii lor). Desi nu e obligatoriu, aveti voie sa si explicati de ce.

Am raspuns deja la intrebarea unu. Dar mai adaug doua pentru intrebarea asta ca sa nu ma repet:

Ciuma Alba Frank Herbert 

HeliconiaBrian Aldiss 

8. Numiti 2 filme SF care v-au placut ff mult. Desi nu e obligatoriu, aveti voie sa mentionati daca sunt ecranizari dupa carti sau povesti SF, si de ce v-au placut.

  • seria Star Wars (m-ar trazni dumnezeu daca nu l-as pomeni)
  • seria Alien

Le-am ales pe astea fiindca mi-au marca copilaria. Star Wars este primul film pe care l-am vazut in viata mea. Aveam 3 ani, l-am vazut cap-coada si de atunci am decis ca vreau sa devin Darth Vader cand ma fac mare (chestie care i-a starnit mamei mele niste ingrijorari de scurta durata, apoi a decis ca e exact ce se cuvenea din partea mea). De asemenea am incercat toata copilaria timpurie sa-mi construiesc ambulatori imperiali care „sa si traga”. In sfarsit i-am facut cand am ajuns la o simbioza mecano-catzea personala din dotare (era ea mai blanda saraca si ma tolera).

9. Numiti cele 2 teme preferate de dvs printre toate posibilele teme adresate de cartile SF (de ex calatoritul in timp, posibil viitor post-apocaliptic pe Terra, relatiile bune sau rele dintre extraterestri sau roboti cu oamenii, calatorii si aventuri in spatiul cosmic, eroi aparent umani insa cu puteri sau abilitati neobisnuite, prezenta unor elemente interesante si cat de cat realiste ale dezvoltarii tehnologiei si impactul social mai larg bun sau rau al acestei dezvoltari, etc…nu imi vin in minte mai multe in clipa asta, dar precis ca exista !). Daca nu va place decat o singura tema, insa va place deosebit de mult relativ la altele, e voie si doar una, dar macar ziceti de ce va place aia si numai aia in mod atat de deosebit !

  • planete cu revolutie atipica in jurul soarelui/sorilor proprii care genereaza o ciclicitate neobisnuita a anotimpurilor si consecintele rezultate din aceasta.
  • aparitia treptata a unei idei revolutionare (mi-e greu sa descriu pe scurt, dar dau un exemplu: Preludiul FundatieiIsaac Asimov). Am vorbit mai pe lung despre carte si Hari Seldon (personajul principal, ala care dezvolta ideea) aici. Scuze de link dar am racit iarasi cam nasol si nu mai vreau sa repet ceva ce am scris deja corect si bine si in romana.

Acum o dau Kadiei, relativ incepatoare in ale SF-urilor, dar avida consumatoare de Fiction. Apoi Vienelei. Din principiu. Si apoi lui Aidan. Daca ajunge sa citeasca pe aici.

Navigare în articol

  17 comments for “SF

  1. Ianuarie 17, 2013 la 5:28 pm

    :))))))) Doamne apara si pazeste… nu stiu de unde ai vin ideile astea lui Rudolph… de asemenea leapse, dar chiar ma pune pe ganduri ! 😀

  2. Ianuarie 17, 2013 la 6:59 pm

    Uau, ce serios ai completat leapsa! Hmm, maine vine randul meu.

    • Ianuarie 17, 2013 la 7:12 pm

      Pai cand sunt racit sunt om serios :D.

  3. Ianuarie 17, 2013 la 8:37 pm

    In acest caz, eu sigur nu sunt Vienela. Poate ca in sinea mea sunt barbat? :)) De ce imi plac atat de mult SF-urile, chiar si cele pe care nu le inteleg in totalitate?
    Nici in ziua de azi nu am reusit sa gasesc Aici sunt tigri, desi am mai cautat-o la biblioteca si prin librarii. Probabil trebuie sa incerc prin Bucuresti. Nu am citit toate partile Fundatiei. :((
    Ah, daca ma leg de fiecare raspuns, scriu un roman aici. :))
    Ar fi fost de mirare sa iti placa cele care nu vin cu explicatii clare, logice, legate de metodele stiintifice. :))
    Am citit o carte asemanatoare Heliconiei, dar nu imi amintesc care era aia nici daca ma omori. :((
    Chiar si in cartile cu Furnici intalnim oameni. 😉
    Nu pot refuza tocmai aceasta leapsa. Stii, nu?

    • Ianuarie 17, 2013 la 9:30 pm

      Pai nu, e doar o problema de procente. Cica femeile caucaziene prefera romanul realist. Majoritatea. 🙂 Tu esti minoritara ca gusturi literare :).
      Am sa ma uit si eu dupa ea la librariile online romanesti. O data ce vedem ce editura o scoate, poti cere la librarie sau cumpara direct de acolo. Desi ma mir sa nu fie la biblioteca. E antologica. Adica e atat de clasica ca o au cam toti.
      Seria fundatiei se strica pe parcurs (devine comerciala si se satura Asimov de ea). Dar clasicele 5 merita citite. Cele mai misto sunt:
      Preludiul Fundatiei (scoasa in colectia Nautilus de Nemira. Fundatia. Fundatia si Imperiul (geniala). A doua fundatie.
      Pai da, dar el zice ca o specie diferita de cea umana dar vie care sa reprezinte personajul principal si care sa interactioneze cu umanii. Sau nu zice asa? :)) Trebuie sa verific. Nu mi-era prea bine cand am raspuns de unde si romana de lemn remarcata de Ioana K-man

      • Ianuarie 17, 2013 la 9:38 pm

        In Ploiesti, la biblioteca, nici nu au auzit de ea. :((
        Vreau sa le iau pe rand, sa citesc toate cartile Fundatiei, de la prima pana la ultima.
        Ma refeream la intrebarea 4. Cum ar fi fost Furnicile singure, fara oameni?

        • Ianuarie 17, 2013 la 9:39 pm

          Mai putin evoluate zic eu. Interactiile interspecifice mi se par esentiale pentru evolutie. Dar stai sa mai citesc o data intrebarea 4 🙂

          • Ianuarie 17, 2013 la 9:42 pm

            Acum am inteles ce vrei sa zici :). Ce am vrut eu sa spun si nu a fost foarte clar este ca umanii pot „relationa” cu furnicile fiindca le „personalizeaza”. Cam cum interactionaza barbatii cu masina din dotare :P. Nu trebuie nici macar sa fie o „personalizare” corecta. Ajunge sa poti relationa. Adica da, imi imaginez o carte SF doar despre furnici si conflicte intraspecifice. Si cred ca ar avea succes. Pe de alta parte o inteligenta complet non-umana si non-relationabila? O vad scrisa, nu o vad best-seller. Nu stiu daca acum am fost mai clar? Daca nu, mai dezvolt 🙂

            • Ianuarie 17, 2013 la 9:45 pm

              Am inteles. Rudolph intreba daca ar avea succes o asemenea carte. Probabil asta m-a facut sa spun ca erau si oameni in Furnicile.

              • Ianuarie 17, 2013 la 9:51 pm

                Cred ca umanii nu sunt esential. Dar niste fiinte pe care sa le „recunoastem”, da. Stii tu ca gandacii lui Ender. Le ziceau gandaci fiindca relationau cu ei. Ii intelegeau totusi. Dar o carte sf despre polimerizarea unei pietre.. parca nici eu n-as citi, intelegi? Se vede in toata atitudinea noastra. Extraterestrii sunt imaginati de popor ca umanoizi chei, slabi si cu ochii mari…

  4. Ianuarie 18, 2013 la 1:09 am

    Wow ! Intr-adevar cu aceste raspunsuri, ai reusit sa ma faci curios macar sa aflu despre ce e vorba in Heliconia, dar si in cartea cu Tigri, si poate si Ciuma Alba ! Ca uite mie imi place Steven King, efectiv m-a atras felul in care scrie el, asa ff clasic si calm descriptiv, insa mareste suspansul, mai apar si niste chestii inexplicabile si mai de groaza, adica efectiv m-a atras la nivel de suspans horror ff clasic mai mult decat in legatura cu acele elemente fantastice sau ciudate si inexplicabile, alea erau doar parca vehicule sau unelte oarecare pt el, nu erau de fapt tema de baza, desi nu am citit The Stand, nici Cell.

    Acum ca am citit partial si linkul despre Fundatie, desi am sa mai revin sa citesc si mai in detaliu, pt ca efectiv oferi ff multe informatii atat in articolul ala cat si in raspunsurile astea de leapsa, care pt mine personal sunt total noi daca sunt total pe dinafara cu SF-ul, doar voiam sa comentez ca eu am auzit de termenul „psychohistory” in alt context pe Internet mai de mult si efectiv nu stiam ca acest cuvant fusese creat initial de Asimov in legatura cu Fundatia, desi definitia fictionala SF a lui Asimov chiar mi se pare acum cand citesc despre ea chiar mai realista, mai stiintifica si chiar mai interesanta si posibil aplicabil utilizabila decat definitia disciplinei de psiho-istorie de care auzisem eu, care e si asa o pseudo-disciplina controversata de prin anii 70, dar care inca mai are ceva aderenti, dar ff putini, plus nu sunt luati in serios de mai nimeni zilele astea, si nici nu au cum, pt ca nu ofera date sa sustina ce vor si ce zic ei, si nici nu au cum sa le ofere pt ca se bazeaza pe niste concepte psihanalitice adaptate ca sa le convina lor + speculatii de psihologie ff soft, plus sunt si politic controversabili, dar oricum acum au intrat deja in desuetudine. http://en.wikipedia.org/wiki/Psychohistory

    • Ianuarie 18, 2013 la 2:02 pm

      Si mie imi place Stephen King. Mi se pare ca are un talent remarcabil la scris. Am doar doua chestii sa ii reprosez:
      1) nu prea are imaginatie. Toate subiectele lui sunt „clisee”, nu sunt originale. El exploateaza niste frici primare (friica de intuneric, de betivi psihopati violenti, frica de a-ti fi rapit si ucis copilul, frica de germeni, de viol, de moarte, de bau-bau, de persoanele cu dizabilitati, de „omul negru”, etc). Totusi chestia asta nu e deranjanta fiindca scrie intr-adevar foarte bine. Doar ca e asa mare pacat ca nu are si imaginatie sa aiba subiecte mai interesante.
      2) nu stie sa scrie sfarsitul unei carti. Toate cartile lui se termina…dezamagitor. Fie previzibil, fie in coada de peste (dar nu una bine gandita), fie o ia de-a dreptul prin boscheti.
      Chestia misto la el este ca tipul stie de cele doua probleme si nu le evita. Le-a prezentat el singur in mai multe interviuri. Si m-a impresionat ca este onest. Desi e usor, omul stie ca are succes, n-are nevoie sa minta. Apropo de problemele cu sfarsitul, cartea care mi-a placut mie cel mai multe dintre ale lui a fost The Secret Window. Personajul principal este un scriitor care avea mari probleme cu scris sfarsitul unei carti. Si restul actiunii e teribil de misto. Printre cele mai bine scrise carti ale lui as zice. Exista si un film (bunicel) in care rolul principal e jucat de Johnny Depp.
      Alta carte care mi-a placut mult e The Stand. E o carte mare (sau 3 volume) si cum spuneam si in post pe alocuri e grozav scrisa.
      Despre Asimov si seria Fundatiei in opinia mea merita citite primele 5. Preludiul Fundatiei si Fundatia si Imperiul fiind extrem de interesante si pentru tipii care nu-s interesati de SF. Ar trebui sa fie lectura obligatorie. Efect rupete de contextul SF (e usor) si vezi psihologia chestiei. Mai ales la Fundatia si Imperiul. Ce e drept eu am citit-o ca pusti si am fost total bulversat (era usor, eram plod). Nu stiu daca are acelasi efect cu un adult. Dar mie mi se pare remarcabila. Pana si mamei mele i-a placut. Desi ea fiind mai clasica si mai indreptata spre roman realist, filozofic nu m-as fi asteptat

    • Ianuarie 18, 2013 la 2:07 pm

      Heliconia am citit-o tot cand eram pusti. Remarcabila. E vorba de o planeta care avea anotimpuri ce durau pe perioade de generatii (sute sau mii de ani nu-mi amintesc).
      Ciuma alba e una din cartile cele mai bune ale lui Herbert (asta e tipul care a scris Dune). Asa cum mi-a placut enorm mai mult Martin Eden decat Colt Alb in ce-l priveste pe London, tot asa o consider pe asta mult mai buna de Dune. E o idee misto desi un pic nerealista. Un cercetator suparat, genetician, creaza un virus care omoara doar femeile. Dar in proportie covarsitoare. Mai mult nu-ti zic, poate vrei sa citesti (ma rog e haioasa pe alocuri, tipul, nebunul isi improvizeaza un laborator in pivnita si izoleaza ADN cu folosind in loc de centrifuga masina de spalat, deci foarte nerealista pe bucata asta, dar altfel biologia trebii si a pandemiei nu e foarte trasa de par). Confirmat si de Kadia, care totusi, ce-i drept, a ras si ea cu lacrimi inchipuindu-si cum trebuie sa faca masina de rufe personala pe la vreo 8000G :))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: