Despre mosi

De la Rudolph:

(1) Ce vor spune cunoştinţele tale despre tine la înmormântarea ta?

(1) Cunostiintele, nu rudele? „Bine ca s-a dus saracu’…”. E fraza standard! 😀 Chiar daca „saracu'” nu voia sa se duca.

 

(2) Dacă ai avea toţi banii din lume, dar tot ar trebui să ai un job, ce ai alege să lucrezi?

(2) Exact ce lucrez acum cu micile modificari care deja se petrec. Nu inteleg ce legatura au toti banii din lume cu jobul? Placerea e printre putinele chestii care nu se masoara in bani, desi ce e drept poate fi stimulata financiar.

 

(3) Ce va conta cel mai mult pentru tine la vârsta de 90 de ani?

(3) O intrebare de-a dreptul cinica :P. Sa mor cat mai repede, imi inchipui. Ce naiba mai ai de sperat la 90? 😀 Imi inchipui ca as fi atat de netezit la creieri ca nu mi-as mai dori multe. Sau naiba stie poate imi va place un anumit gen de suc de fructe cu un anumit gen de pai. Sau bingo! Sau sa ma dau prin croaziere spre disperarea nepotilor… Deci hmm… de un’ sa stiu?

 

(4) Ce ai schimba la tine şi la viaţa ta dacă ai afla că Dumnezeu nu există sau (dacă nu crezi într-un Dumnezeu) că există?

(4) Daca as incepe brusc sa cred fara tagada ca Dumnezeu exista, m-as gandi ca sunt nebun si m-as interna singur la psihiatrie. Daca totusi ceva chiar m-ar convinge fara dubiu ca nu se intampla lucrurile doar in mintea mea, cred ca as deveni complet sociopat. As face orice ca sa-l sfidez pe Dumnzeu fiindca existenta lui ar fi o jignire care ar nega universul mult mai complex care parea sa existe (pana la momentul epifaniei cu „dumnezeu exista”). Ar fi ingrozitor de pacat ca lumea asta extrem de complexa sa fie intr-adevar redusa la o idiotenie simplista cu deitate in dotare.

 

(5) Ţi-e frică de moarte? De ce?

(5) Frica de moartea mea? Nu. Nu-mi e frica deloc. Fiindca e greu sa mori nu sa fii mort. Iar cand mori esti inca… viu. Dupa ce ai murit nu-ti mai pasa. In schimb ma ingrozeste moartea altora. Fiindca i-as pierde definitiv.

 

(6) Dacă mâine ai pierde TOT ce ai, care ar fi prima persoană la care te-ai duce pentru ajutor?

(6) Tot ce? Banii? Posesiunile? La nimeni. Nu-s fata. Cu rahaturi de genul asta ma descurc. Ii fac la loc (banii). Daca e vorba de pierdutul unor persoane pe care le iubesc…pai raspunsul e tot „la nimeni”. Doar le-am pierdut! La cine as putea sa ma mai duc?

 

(7) Care-i cel mai mare regret al vieţii tale?

(7) N-am. Oricum mi se pare nitel bombastica intrebarea.

 

(8) Cum s-ar schimba viaţa ta dacă ai ştii că eşti nemuritor?

(8) Spre oribil. Cred ca dupa un timp as incerca sa ma sinucid.

 

(9) De unde ştim că toţi oamenii văd culorile la fel?

(9) Pai nu vad. Eu de exemplu nu vad rosu. Vad verde insa, fiindca nu e daltonism. Dar, exceptand mutatiile sau bolile degenerative, proportia intre tipurile de conuri din retina se pastreaza constanta deci oamenii vad cam aceleasi culori. De asemenea, lungimile de unda ale spectrului vizibil sunt specie-specifice. Adica, din cauza tipurilor de opsine, ochiul uman poate fi stimulat numai intre anumite lungimi de unda. De exemplu, stiu ca la Drosophila exista si celule photosensibile (omatidii parca le zice) pentru UV. Ele vad si asta… si eu le invidiez :D.

 

(10) Dacă ai avea 30 de secunde pentru a spune ceva întregii lumi, ce ai spune?

(10) „Stie cineva sa faca ciorba de burta ca la Sibiu? Ca mi-e pofta si vreau sa-mi fac”

13 răspunsuri la „Despre mosi”

  1. Daca-ti zic ca ai fost superficial, nu o sa-ti placa 😉
    Deci nu zic
    dar completez „Nu inteleg ce legatura au toti banii din lume cu jobul?”
    Pai cum sa nu aiba? De exemplu visul meu ar fi sa am o clinica particulara axata pe ceva anume dar in conditiile in care nu sunt medic si nu am bani si pregatirea necesara nu pot s-o fac. Dar daca as avea banii as angaja pe cineva care sa faca toate demersurile si sa obtina autorizatiile in numele unei firme (whatever companie sau ONG) la care eu as fi actionar majoritar. Si mi-as indeplini visul.

    1. Pai nu cred ca am fost vreodata altfel cu lepsele :P. E cineva vreodata serios? 😀
      Pai ar fi sa o posezi sau sa lucrezi in ea? Ca asta cere doua abordari diferite. Daca jobul de vis este sa posezi ceva gen clinica, hotel, restaurant atunci da, depinzi de bani. Dar altfel e de preferat sa faci jobul ce-ti place, nu? Adica eu nu mi l-as schimba fiindca si cu toti banii din lume tot asta ma pricep si tot asta mi-ar placea sa fac. Intrebarea aia suna ca si cum am sta sclavi si daca am da de bani n-am stii unde sa fugim doar sa scapam… Cu alte cuvinte ca muncim jobul ales fiindca avem nevoie de bani. Ceea ce mi se pare al dracului de nefericit. 🙂

    1. E scrisa de un nene. El doar a preluat-o si azvarlit-o mai departe. Iar eu, ca intotdeauna, m-am conformat :D.

      1. Da, confirm ca nu eu am inventat leapsa asta, ci doar am gasit-o pe undeva luata de la altcineva, etc. Eu inventez doar lepse ff serioase !! Dar totusi mie mi-a facut placere sa raspund si la intrebarile astea in mod cat mai detaliat posibil !! Ha ! Ha ! si eu am raspuns cam tot asa la intrebarea cu banii si job-ul, adica desigur ca as face tot joburile care mi-au placut mie cel mai mult, desi eu de fapt am raspuns ca mi-as dori 3 joburi part-time daca as avea asa de multi bani, si 2 erau cam similare cu cele pe care le-am mai facut cu mare placere si pana acum din timp in timp, (unul de sofer si curier, alalaltul de lucrator de phone sex), dar mi-am creat si un job part-time la care nu as avea acces decat daca as avea si banii ff multi plus pilele necesare (care pot fi create in anumite conditii si daca ai si bani ff multi, chiar daca risti ca unii sa zica despre tine ca esti un „parvenit”, totusi tot merge), sa fiu in board-ul editorial al unei publicatii de gen GQ sau Vanity Fair !

        1. De fapt mi-am dat seama ca ce mi-ar place la jobul cu boardul editorial ar fi oarecum similar cu ce am mai facut din timp in timp, si anume activitati de cenzura, (desi nu la nivel de peer-review publicistic de reviste serioase, ci mai mult asa la nivel oarecum critic literar fata de productii individuale de nivel amator !), dar totusi sa fie legat de o publicatie din asta mondena, ca asa ceva chiar ca nu am facut, si tare mi-ar place sa am eu drept de vot si de veto, plus creion de cenzor editorial, la ce articole sa se publice in revistele astea !!

          1. Deci pana la urma a reiesit ca nici eu nu am vreo imaginatie deosebita ce fel de job as putea face decat tot ce stiu si ce mi-a placut sa fac si daca as avea bani ff multi si fara bani asa de multi !! Cred insa ca daca as avea bani ff multi nu as mai depinde de fluctuatiile pietei muncii, de atatia manageri, etc, adica as avea o libertate de miscare ceva mai mare, si as putea aplica ce-mi place si pe domenii conexe unde nu as avea in mod normal acces, cu riscul sa fiu incompetent, insa totusi cred ca m-as stradui sincer sa ma perfectionez ca sa nu iasa o total catstrofa, mai mult din respect fata de activitatea in sine care-mi place si fata de mine insumi. Asa, cu bani putini, nu prea simt nevoia sa ma perfectionez prea tare sau in nici un caz prea larg, desi nu as dori sa spun ca saracia creeaza lene sau demotiveaza oamenii de la a se perfectiona, pt ca asta a fost un fel de prejudecata mai elitista de sec 18-19 si nu cred ca e total adevrata, desi desigur ca e mai greu sa te motivezi asa ff mult la nivel de termen lung atunci cand traiesti efectiv din salariu, care iti este necesar pt intretinerea de baza zilnica, (chiar daca mai ai ceva in banca sau nu, sau o proprietate sau nu, ca astea nu reprezinta de fapt bani ff extraordinar de multi, ci sunt doar mici chestii acumulabile pt care unii au interes si posibilitatea sa le acumuleze si altii nu, dar sunt destul de comune chiar si in tari mai sarace sa aiba cineva o coliba acolo si poate cativa bani sub o saltea, dar banii ff multi reprezinta altceva, un fel de exces real la care trebuie sa te gandesti cum sa il folosesti daca vrei sa ii folosesti cumva in mod util, deci reprezinta si o responsabilitate), si e cu atat mai greu sa te motivezi daca si faci ceva care nu-ti place sau cu care nu ai nici in clin nici in maneca, nici macar aptitudini sau afinitate deosebita…adica de ex daca dintr-o data mie mi s-ar restrictiona posibilitatile de alegere si mi s-ar spune ca nu mai pot decat sa iau un job de spalator de vase, care e probabil activitatea pe care nu o pot suferi absolut de loc, cred ca mi-ar fi ff dificil sa ma motivez sa devin un ff bun spalator de vase, chiar daca sunt constiincios din fire, cred ca pe termen lung chiar as suferi, e posibil sa ma si imbolnavesc asa psihosomatic de la stress.

          2. Pai cred ca nu le-ar strica :)). Cenzura aduce calitate. Fie forteaza scriitorii sa gaseasca artificii sa fenteze cenzorul (adica analogii peste nivelul aluia de intelegere), fie forteaza totusi scriitorul sa se educe :D.

        2. Pai cred ca absolut orice om normal la cap si care se iubeste alege sa munceasca ceva ce-i place si la care are macar o urma de talent nativ si nu pentru potentialii bani care ar putea iesi din ea. Mi se pare o dovada de prostie crasa sa alegi sa faci o slujba banoasa. Intai, ca daca nu te pricepi nu e banoasa fiindca, toata lumea inundand piata aceea a muncii, unii vor fi mai dotati natural. Mie imi e mila (si cateodata sila) de cei ce isi aleg meseria nu conform dorintelor si aptitudinilor ci dupa grila salariala. Aia trebuie sa fie cei mai nesiguri si nefericiti angajati posibili…

  2. Leapsa asta … De unde naiba sa stim ce vom gandi la 90 de ani? Nici garantia ca vom trai pana atunci nu o avem. Pariez ca este gandita de un copil… pe care l-ai bagat in ceata cu raspunsul de la 9. :))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s