Biscuitzei voodoo

De cateva saptamani bune eram chitit sa fac biscuiti. Nu fiindca as fi vrut sa ii mananc ci fiindca am primit asta in dar:

DSC01531Shtantza de biscuiti

Eram relativ sigur pe mine si credeam ca tot ce-mi lipseste e timpul si energia. Dar nope. Treburile, ca de obicei, erau mai complicate. Din cauza prostiei subsemnatului. Prima reteta din viata mea a fost una de biscuiti (aici, in 2010). Desi m-am preocupat sa scriu o groaza de detalii inutile si sa fotografiez ingredientele, am uitat sa scriu un amanunt crunt de semnificativ: cantitatile. Si nici fisierul cu reteta nu l-am mai gasit.

Catranit, dar fara dorinta de abandon, am inceput sa caut pe Sf. Google dupa ingredientele pe care le vedeam in prima poza a articolului. Si am gasit… MIIII DE RETETE! Cum dracu’ sa alegi? Cu..sufletu’, evident. Ca logica nu ajuta cand nu te pricepi. Desi am tinut seama si de un factor rational: sa nu se umfle prea tare in cuptor si sa-mi acopere shanturile produse de shtantza. M-am oprit la reteta asta. Evident, cum eu nu voiam biscuiti umpluti, am folosit doar prima parte a protocolului.

Ce am folosit:

(1) 540g de faina

(2) 170g de miere poliflora

(3) 150g de zahar

(4) 2 plicuri de zahar vanilat (pentru aroma)

(5) 1 plic de praf de copt (in loc de o lingurita de bicarbonat si una de praf de copt).

(6) 110 grame de unt (82% grasime)

(7) un ou

(8) o lingura de sirop de artar (le da un gust incredibil).

(9) zahar tos pentru glazura colorata

(10) coloranti alimentari lichizi

***Ingredientele de la 8-10 nu exista in reteta originala.

****De asemenea restul ingredientelor listate in reteta originala si care lipsesc din lista mea, nu le-am folosit fiindca, din nou, nu eram interesat sa umplu biscuitii cu ceva.

Cum am procedat:

1. Am topit la foc mediu (cam 6/12) untul (6) cu mierea (2) si zaharul (3). Cum scrie si in reteta originala, amestecul nu trebuie sa ajunga la fierbere. Daca totusi ajunge, trebuie luat de pe foc, lasat sa sa raceasca putin si apoi pus inapoi pe ochi. Cand tot zaharul si untul se dizolva, amestecul capata un aspect translucid omogen si curge in flux continuu de pe lingura, trebuie luat de pe foc si lasat la racit.

2. Cat se raceste treaba de la punctul 1, se amesteca plicul de praf de copt cu faina si aromele (in cazul meu plicurile de vanilie si lingura de sirop de artar).

3. Se toarna compozitia de la punctul 1 peste cea de la punctul 2 si se amesteca cat mai omogen. Se adauga oul (galbenus + albus) si se amestece inca o data pana cand coca ajunge omogena, de textura si elasticitatea unei plastiline si nelipicioasa. Aici ar fi de precizat ca e foarte important ce tip de faina folositi. Doamna care a scris reteta originala insista de mai multe ori ca in caz ca aluatul rezultat e prea moale e important sa adaugati faina pana ajunge la consistenta descrisa mai sus. Mie, cu exact cantitatea scrisa de dansa, mi-a iesit un pic prea dens si putin elastic. Nu sfaramicios totusi. N-am dres consistenta si bine am facut fiindca a fost perfect de taiat si shtantzat. Efectiv perfect. Dar, cum eu si dumneavoastra nu folosim acelasi tip de faina, e important sa tineti seama de parametrul asta. Intorcandu-ma la aluatul omogen rezultat, asta trebuie ambalat in saran (folia aceea transparenta alimentara) si pus la rece in frigider cel putin o ora. Al meu a stat doua.

A fost relativ greu de intins cu facaletul. Suficient cat sa ma ingrijorez. Dar am continuat si bine am facut, a fost grozav de bun de shtantzat.

Un amanunt important este ca grosimea aluatului intins, inainte de decupare cu forma, trebuie sa fie constanta si in jur de 6 mm. A mea a fost exact 6 mm fiindca am un facalet reglabil (pot face aluat de 3, 6 si 11 mm inaltime). Grosimea constanta e vitala pentru ca biscuitii sa se coaca omogen (altfel partea mai subtire se arde).

4. Am decupat formele, le-am shtantzat, le-am asezat pe o tava de cuptor acoperita cu hartie pentru gatit si le-am lasat sa se coaca la 170° in cuptorul preincalzit pentru maxim 12 minute.

DSC01583

DSC01578

DSC01581

5. Le-am lasat sa se raceasca.

6. Am pregatit din zahar tos si colorant alimentar glazura pentru detaliile biscuitilor. Am folosit: 3 lingurite de zahar tos, o lingurita aproape plina de apa si un numar variabil de colorant alimentar (depinde cat de intensa doriti culoarea).

7. Am decorat biscuitii manipuland glazura cu ace de seringa hipodermica (am golosit de 0.45 mm si 0.9 mm). Sterile, evident :)). Din pacate genul de densitate necesara pentru o glazura nu-i sa fie trasa in seringa (e prea vascoasa blocheaza o seringa si de 2 ml si de 5 ml). Am folosit un ac pentru fiecare culoare (se amesteca nespus de usor si arata urat daca nu schimbati acul). Mi-a placut grozav! Imi place scopul asta la seringi! A fost ca o razbunare :D.


DSC01618

DSC01626

DSC01631

Spre surprinderea mea au fost magistrali de gustosi. Siropul ala de artar merita fiecare banut. Daca aveti prilejul sa-l adaugati la prajituri zau ca merita!! Imi place de mor!

  1. Vreau si eu o comanda!! Iti dau o lista cu niste nume? 😀

    Răspunde

    1. Desigur! Zi-le si se stanteaza! 😛

      Răspunde

  2. Ai de capul meu…..Auzi, tu nu faci niste giveaway-uri pe blog, cati ani implinesti? 😀

    Răspunde

    1. Nope, ca n-am public :D. Nevasta-mea e cu concursurile :). Anul asta fac 34.

      Răspunde

      1. Ei spanaci (asa „injur” eu, ca sa nu stai sa google-esti 🙂 ), n-ai public! Ai vrea tu 🙂

        Răspunde

        1. Pai n-am comparativ cu altii :D. Si asa-mi place! 😀

          Răspunde

  3. E o „moda” in blogosfera , e drept ca mai mult pe partea de beauty. Cand blogul implineste un an, doi, trei, se fac diverse giveaway-uri :)) Intrebarea corecta ar fi fost „cati ani face blogul” scuze, nu ma bag in intimitatea cuiva.
    Dar acum ca tot mi-ai spus, iti doresc multi inainte!

    Răspunde

    1. Pai ii fac in iunie, la sfarsit, dar oricum multumesc frumos . Nu eram constient de chestia cu darurile. Cred ca, prin Aprilie candva, blogul meu face 3 ani. Nu-mi mai amintesc cand l-am inceput. Poate era Martie. Drept sa spun eu nu inteleg chestiile cu aniversatul de blog :). Ce e motan sau catzel?

      Răspunde

  4. Arata foarte bine, sunt estetici si… provocatori. Nu stiu gustul, dar daca spui sirop de artar, spui multe.

    Răspunde

    1. Sunt buni. Pana si mie mi-au placut (cred ca pe motiv de sirop de artar :D). Un pic prea dulci totusi…

      Răspunde

  5. Hmm… tot cu niste lucruri aparent inofensive au inceput si unii criminali in serie… 😀

    Răspunde

    1. Nu mai, e terapie curata! 😀

      Răspunde

  6. Si eu ma gandeam ca ies cam dulci, as renunta la cel putin jum din zahar, dar restul se aproba cu aplauze furtunoase. Si din nou afirm, ca esti unul din bucatarii mei preferati! 🙂 Pe bune! Si dedicat, si „inginer”, si incepator …. ce poti sa vrei mai mult?! Le testezi, le comntezi, zici pe bune ce iese bine sau ce nu, fara ingrediente sau tehnici pretentioase (de cele mai multe ori 🙂 ).
    Pt cei ca mine (tineri 🙂 , naindemanatici, nu f pasionati de subiect, si cu mari lacune la a face aprecieri, in bucatarie) esti o comoara :).
    Daca faci giveaway, eu ma inscriu prima, la facaletul reglabil 😀
    Cam cati biscuiti ies (in tavi sau in bucati)?

    Răspunde

    1. Sunt un biet prestator! Daca reteta scrie ca trebuie sa ma invart in jurul mesei in sens trigonometric.. injur, dar ma achit cu maxima competenta :)). Desi mai nou mi se par suspecte unele lucruri (adica complicate inutil) si intreb :)).
      Stai sa calculez: 12 omuleti voodoo + 3 labute + 1 initiala

      Răspunde

  7. In sfarsit, reteta!!! De cand o asteptam! Mi-ar lipsi doar siropul de artar, pe care nici nu stiu unde l-as putea gasi. Nu am idee ce e acel sirop, desi am mai citit despre el. Cred ca le voi face si eu baietilor in weekend, chiar daca nu am stanta ca a ta. :))

    Răspunde

    1. Daca vezi incearca sa-l mirosi sa vezi daca iti place. E o placere mirosul ala. E minunat. Il gasesti la supermarket de obicei, uneori insa nu la raionul de siropuri ci la cel de prajitureli. E considerat ingredient. Asa cum romul de prajituri nu-l gasesti la alcoolice. Sau zaharul vanilat nu e cu zaharul. E o chestie ieftina comparativa cu draciile gen sos de soia sau alte baliverne. De obicei e folosit de amerikaneti si candieni (evident :D) la clatite. Deci pe acolo il poti gasi. Am vazut retete romanesti continandu-l deci probabil ar trebui sa existe pe vreundeva.

      Răspunde

  8. Tot din seria asta a ta am vazut pe net si varianta asta :

    http://fredandfriends.com/products/view/gingerdead-man-cookie-cutter

    Sant foarte haiosi omuletii astia de turta dulce :))))))

    Răspunde

    1. Din astia n-am, dar voi remedia 😛

      Răspunde

  9. Felicitari! Arata bestial, nicidecum voodoo :P!

    Răspunde

    1. Voodoo e ce-au patit 😛

      Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: