Job din job se face raiul

Booon, leapsa profesionala de la Rudolph. Voiam de mult sa o fac, dar fiindca m-am trezit lovit din nou de pandemia „Liebster”, am avut nevoie de o convalescenta indelungata. Inca scot sange pe gura si pe ochi dupa horifica experienta, ca o adevarata statuie a fecioarei Maria. Cum insa sunt momentan fara internet si scriind in editor de text e clar ca m-am refacut destul cat sa pot aborda o noua incercare:

(1) Prima intrebare cere sa povestesc despre ce am invatat util pentru propria-mi persoana, din prestarea unei activitati/profesii/hobby in care sa fi fost implicat cel putin jumate de an (cel putin doua exemple).

Eeei, ideea este ca in ultimele generatii, la mine in familie, in urma unor rateuri pedagogice cam costisitoare, a aparut parerea ca baietii tineri (adica in intretinerea parintilor) nu trebuie sa beneficieze de finante. Cu exceptia cazului in care si le castiga singuri. Asadar, foarte de timpuriu, m-am lamurit ca e cazul sa prestez activitati lucrative remunerabile daca vreau sa beneficiez de placerile societatii moderne :D. Si am prestat. Cand eram cam june, adica bun de nimic, eram tocmit de eterna si far’ de granita „baba de parter”. „Baba de parter” este acea entitate cu geam si 3 pisici care cunoaste in orice moment starea carosabilului din fata blocului. Cum dadea prima ninsoare, cum incepeau sa-si piarda somnul. Atunci, eroic, apaream eu sa le salvez. Imi scoteam gulerul de la camasa peste pulover, ma ridicam pe varfuri, sunam la usa, zambeam angelic si intrebam daca au nevoie sa le curat aleea. Aveau. Unele erau dragute si plateau cu bani. Altele erau scarboase si-mi dadeau fie o jucarie ramasa de la nepotii/copiii lor, fie vreo vechitura de la decedatul sot, fie o felie de prajitura sau dulceata. De aici am invatat ceva extrem de util pentru dezvoltarea mea ulterioara.

Ce am invatat: Muncile de jos sunt remunerate prost.

Utilitatea personala: Am hotarat ca merita sa ma stradui la scoala.

Utilitate sociala: Societatea a castigat un membru mai civilizat/educat/instruit!

Cand am crescut mai mare am inceput sa scotocesc pe la mama prin dulapuri si am gasit pachete de tigari stocate acolo probabil de cand era probabil bunica-sa fata si purta mini. Cred ca le primea si nu stia ce sa faca cu ele. Ideea e ca eu am stiut. Le-am sutit. Si folosit. Pana intr-o zi cand, fiind pe afara, un alt plod mi-a propus sa-mi plateasca una (erau straine si ca atare mai atractive decat nationalele). Evident ca am vandut-o! Apoi i-am vandut tot pachetul :D. Tipul avea prieteni si in seara aia m-am „imbogatit”. Acum doar nu era sa fiu prost sa fumez banii, nu? Asadar am inceput sa vand tigarile bune si „sanatoase” pe la prietenii din cartier, iar eu imi cumparam din alea nasoale, nationale, patrioate. Profitul era considerabil pentru mine. Bineinteles ca mama a descoperit ce faceam si dupa ce mi-a tras vreo doua peste ceafa ca i-am scotocit prin dulap, a inceput sa-mi dea ea pachetele.

De aici am invatat mai multe lectii utile de viata: Unu la mana, bogatii traiesc mai sanatos decat saracanii. Doi la mana, bogatii isi permit vicii, amarestenii nu. Trei la mana, pana si intelectualii subtiri si anti-mercantili ca maica-mea inteleg o afacere buna cand  o vad (sau cum zice bunica, „sangele apa nu se face” :P).

Utilitate personala: Am aflat ca trebuie sa fii bogat ca sa traiesti mult

Utilitate sociala: Societatea a castigat un membru mai ambitios si mai productiv care va plati o groaza de pensii!

La un moment dat am inceput sa ma calific pentru munci fizice. Asta mi-a deschis noi orizonturi. Asa ca incarcam pentru un tip navete si saci dupa scoala. La inceput era nasol ca nu eram obisnuit si abia ma taram de la febra musculara, dar pe masura ce am continuate a devenit un antrenament muscular foarte bun.

Tot cu ocazia asta am constatat ceva extrem de util: fetele simpatizeaza si mor de mila unui baiat muncitor cu spate lat :P.

Utilitate personala: am invatat cum un dezavantaj poate fi prezentat ca un avantaj intru succesul personal

Utilitate sociala: cel putin o femeie si-a gasit mai facil un sot dezirabil! HA!

Fiindca eram hiper-energetic si o scuteam din minti, mama m-a inscris rand pe rand la orice activitate organizata unde reusea sa prosteasca prestatorii sa ma accepte. Asa am facut balet, vioara, patinaj artistic, hockey, atletism, aeromodelism, cerc de matematica, cor, zmee, desen, machete, eletronica, arte plastice, recitari de poezii, fotbal, traforaj, etc, etc, etc. Din ele, ca regula generala, am invatat ceva grozav de util! Anume ca niciodata nu stii cand una din prostiile aparent absurde si inutile invatate se poate dovedi extrem de utila pentru imaginea personala in ochii altora :D. Asta are doar utilitata personala. E placut sa se uite lumea in gura ta. Un timp. Dar lectia cu „un timp” am invatat-o in urma altor experiente… 😀

2) A doua intrebare cere sa povestesc despre ce as putea invata util pentru propria-mi persoana in urma unei activitati/profesii/hobby pe care n-am prestat-o inca  (cel putin doua exemple).

De cand ma stiu am vrut sa fiu pescar in Marea Nordului. Am reusit rand pe rand sa scot din minti toate femeile din viata mea cu dorinta asta. Taniei (mamei lui Serghei) ii provocam de-a dreptul bube si atacuri de cord cand ii povesteam despre planurile mele. Prin liceu, ca orice adolescent care se respecta, am trecut prin perioada mea de „vopsit camera in negru”, bot si priviri crunte dublate de marait din gatlej cand vreo persoana matura indraznea sa ma bage in seama. In afara de mama care ar fi avut voie, dar nu nutrea nici un interes si Tania de care eram prea indragostit ca sa o pun pe orbita. Eeeeh bine, si in perioada aceea aflandu-ma in plin acces narcisist si considerandu-ma ca fiind cel mai prost/scarbos/dobitoc/neinteles exemplar care a pus vreodata piciorul pe Terra, decisesem eu ca facultatea nu e o optiune pentru mine. De ce sa pierd eu timpul cu asa ceva? La ce-mi trebuie mie facultate? Eu ma duc in Nord si ma fac pescar. Ce? E rusine sa prestezi o activitate fizica? Nu suntem toti facuti sa avem diplome, nu? Mama, evident, mi-a zis sa ma duc unde voiesc, dar ea nu crede sa ma vrea cineva ca-s prea verde. Tania insa, fiind foarte elitista ca orice rusoaica care se respecta, ma lua in serios si exploda cu regularitate spunandu-mi ca sunt destui dobitoci sa devina pescari, dar nu oricine are mintea sa faca o facultate, cum sa ma irosesc. Eu nu pricepeam de fel faza cu irositul! Nici acum nu o inteleg si sa vina fi-miu sa-mi spuna ca vrea sa se faca pescar as zice ca mama „daca voiesti, du-te!”. E adevarat, as adauga si „da’ te omoara ma-ta si nu ma bag”. 😀 Bineinteles ca am iesit din faza asta ghidat bland de mana de femeie in devenire si n-am ajuns pescar profesionist. Desi tema a revenit de mai multe ori de-alungul vietii mele prin momentele in care simteam ca nu mai fac fata situatiei. Care e utilitatea? Pai simplu, e ca sinuciderea. Adica stii ca daca la un moment dat ceva devine de nesuportat, ai o portita de scapare. Asa e si pescuitul. Ce as invata util? Pai orice competenta in plus te face mai destept si dezirabil.

Altfel, mi-ar placea sa invat sa cant la orga de biserica. Utilitatea ar fi ca mi-as canta eu mie ce vreau eu cand vreau eu. La clavecin reusesc, nu vad de ce n-as putea invata la orga daca m-ar invata careva. Desigur, n-am zis sa cant ca un profesionist, asta nu cred ca mi-ar placea.

3. facultativ) Ce inseamna „bochifi-de-randunele” ? (din poezia Legenda Randunicai din 1874 de Vasile Alecsandri, pe care am linkat-o mai sus sub „lb romana”)

3. eu zic ca e cuvant inventat si inseamna „buchetzei” sau „guritze” si are sens metaforic sexual ca toata poezia. Dar eu sunt rus si niciodata nu bag mana in foc ca am prins sufletul poeziei unui poet roman, deci poate ma insel. Nu cred ca e un nume popular alternativ pentru „rochita randunicii”. Nu merge cu restul stilului, in plus nu am reusit sa gasesc nicaieri ca „bochifi de randunele” ar fi o denumire populara alternativa pentru volbura/rochita randunicii. Daca totusi e…e dezamagitor.

  31 comments for “Job din job se face raiul

  1. Martie 15, 2013 la 4:23 pm

    La noi, in comunism, cartusele de Kent -sau similar, erau cadoul universal sau spaga: se dadeau in special la doctori, dar si la autoritati, cand voiai ceva ce se obtine greu. Ma gandesc ca la fel era si la voi si cum maica-ta e medic, sigur primea o sumedenie si le punea „bine” ca si doctorii, l;a randul lor, oameni fiind, trebuia sa dea mai departe. Tin minte, cand am dus-o pe fiica-mea la Cluj la cel mai bun doctor (locuiam intr-un orasel invecinat) pentru amigdalectomie, i-am dat medicului un cartus de Camel. Acuma ma gandesc ce putin e un cartus de tigari pt o operatie, dar atunci era un cadou mediu, chiar bun. Acum se dau sute de euro.
    Doctorii aveau zeci de cartuse de tigari si de litri de tuica, Unii, mai descurcareti, le vindeau prin intermediari.

    • Martie 15, 2013 la 4:33 pm

      Pai ea era psihiatru, ma intreb oare pentru ce sa fi primit? Sa dea evaluari bune? Habar nu am daca pe vremea URSS se faceau evaluari din astea psihologice, dar ea nu prea facea chestii din astea decat fortata, adica in general chiar se ocupa cu boli psihice serioase, gen schizofrenii paranoide. Dar sigur de primit le primea de undeva fiindca n-ar fi pus gura pe ele dar sa le si cumpere… Eu n-am vazut-o fumand decat o marca de tigari. Cred ca alcool nu primea fiindca era femeie. Sau daca primea sigur il dona :). Ce pacat! Ce bani as fi facut cu ala!
      Si da Kent erau multe. Dar nu numai Kent.

  2. Martie 15, 2013 la 4:27 pm

    Wow ! Iar m-ai dat gata ce organizat si misto asa pe puncte ai raspuns…ceea ce demonstreaza ce utila intr-adevar e o scolarizare superioara de calitate ! Si sa stii ca si eu am avut ezitari in legatura cu a accepta din prima ca bochifi = rochita, desi intrega expresie poate insemna acea floare rochita randunicii, dar eu eram interesat de etimologia acelui cuvant bochifi, si poate chiarseamna cu un cioc sau o gurita de randunica, nu stiu, dar nici eu nu am reusit sa gasesc nimic pe Google, nici o referinta, dar poate gasesc cativa care au bloguri si sunt interesati de arhaisme si regionalisme si daca gasesc unul din astia o sa incerc sa-l intreb direct !

    • Martie 15, 2013 la 4:35 pm

      Pai eu cred ca e de fapt barbarism nu arhaism si nici regionalism. Tipul a fost educat la Paris si apoi a murit in italia. Cred ca este romanizarea fortat-inventata a unui cuvant frantuzesc sau italienesc. De aici si cele doua opitiuni ale mele, dar le-am „tradus” spre diminutivizare ca sa mearga cu spiritul poeziei.

      • Martie 16, 2013 la 7:20 am

        Cred ca ai dreptate cu etimologia mai curand straina decat regionala romaneasca, pt ca intre timp am parcurs si cateva dictionare de arhaisme si regionalisme romanesti si am gasit doar ceva ff pe departe, care NU cred ca e legat de acest caz, un fel de amalgam-contractie intre boboc si maciulie, „bociulie”, care se poate folosi uneori pt a descrie muguri infloriti de forma capsulara, de ex la maci, la maghiran, poate chiar teoretic la unii cactusi sau plante similare, care se foloseste uneori in reg Maramures, cu care V Alecsandri nu cred ca a avut de a face prea direct, desi totusi am remarcat ca atunci cand a plecat in exil/refugiu la Paris, dupa evenimentele din 1948, a trecut din Moldova prin nordul Transilvaniei si Bucovina, regiune unde a petrecut vara anului 1948 alaturi de diversi, Alecu Russo, Kogalniceanu, si altii, inclusiv in treacat si Al Ioan Cuza, ca sa plece ulterior mai departe, (cf surse istorice verificabile citate pe wikipedia scrise atat de romani + straini). Dar poezia a fost scrisa mult mai tarziu, publicata abia in 1874 (desi de fapt nu stim cand a fost scrisa, dar nu cred ca ar fi tinurt-o chiar 30 de ani nepublicata). Plus un alt blogger, Pandhoraa, a gasit o varianta ceva mai culta a acestei poezii pe wikipedia in care acea expresie e inlocuita direct cu „rochiti-de- randunele”, dar asta e traducearea expresiei intregi, tot nu stim de originea exacta a cuvantului „bochifi”, si nu stiu/nu cred ca e regional arhaic romanesc reprezentand chiar forma + fondul unei rochite si a ce poate contine ea inauntrul ei, sau doar ciocul/gura unei randunici, care poate seamana cu forma florii respective, ci cred ca ai poate dreptate ca poate fi si un barbarism.

        • Martie 16, 2013 la 9:50 am

          Si eu tot spre originea italiana as miza. Daca nu ma insel omul a murit la Palermo si tu ziceai ca e o poezie din ultima perioada a vietii. Pana si pe mine m-am prins romanizand/rusificand in joaca frantuzisme, mai ales pe post de ilustrare a unei glume de limbaj, fiindca form suna misto si crea o senzatie interesanta. Tipul ala, fiind mult mai priceput, cu siguranta se lasa atins de meteahna asta, ca e misto sa inventezi cuvinte preluand cuvintele altor limbi.

  3. Martie 15, 2013 la 4:40 pm

    Si mie mi-ar fi placut sa stiu canta la orga… dar banuiesc ca pentru a invata trebuia cumparata inainte… si cum eu nu prea aveam nici jucarii… cred ca o orga … era un vis SF :)))

    Bunicul meu cand eu traiam mai mult la spital decat acasa a dat la medici sute de pachete de tigari si zeci de litrii de tuica de pruna :(((( si era un medic care dupa ce ca era pur si simplu nesatul, vorbea si urat cu el si al jignea… L-as fi omorat pe dobitocul ala fara nici un fel de remuscare daca as fi putut …. cand a murit m-am simtit razbunat !

    • Martie 15, 2013 la 4:44 pm

      Oooo la mama sigur s-au strans extrem de multi pacienti care mai ales prin natura bolii lor nu s-ar da in laturi sa o omoare recurent :P. O data si inca o data si inca o data :)).
      Nu ziceam de orga electronica, din aia pot fara probleme, nu e nici o filozofie daca poti canta la pian (e doar enervant). Eu ziceam de orga cu tuburi de biserica. Stii tu, din aia inalta cat biserica si la care poti canta doar baroca :D. Ca in filmele cu Dracula 😀

  4. Martie 15, 2013 la 6:24 pm

    Dar tu chiar ti-ai dat interesul cu leapsa asta. Ai fost cel mai constiincios si ai dat cele mai clare raspunsuri, exact la intrebarile lui Rudolph, fara eschive, asa cum am facut eu. :)) Trebuie sa ii dau lui Ionut sa citeasca acest articol. 😉
    Offf, Alecsandri asta, a murit inainte de a ne explica ce este cu acel cuvant. :))

    • Martie 15, 2013 la 6:58 pm

      Doamne fereste doar n-am bagat ceva cu potential educativ in articolul asta?!?! :O Vai mie imi ies din mana!

      • Martie 15, 2013 la 7:09 pm

        :)) Ba este foarte educativ, chiar daca nu ai vrut sa iasa asa… Singura problema este ca Ionut s-a trezit, a facut un dus si a plecat la un chef. :))

  5. Martie 15, 2013 la 6:35 pm

    Foarte frumos ai rezolvat leapsa, dintre noi toti. Cu rabdare, asa cum ii place lui Rudolph.

    • Martie 15, 2013 la 7:02 pm

      Pai stii cata experienta am???

      • Martie 16, 2013 la 7:48 am

        Ai mare experienta la lepse de blog ??!! Ha ! Ha ! Si eu m-am gasit acum sa te antrenez si sa te mentin in forma !! Zau, si eu am avut ceva experienta la a raspunde la Oracole la sc generala si liceu, acele caiete cu cate o intrebare pe o pagina pe care si le mai faceau uneori fetele si le dadeau la diversi sa raspunda, si stiu ca ma treceau toate apele si atuncea ce sa raspound si cum sa raspund, ca sa fiu cat mai politically correct, dar sa fiu si sincer si constiincios in acelasi timp, dar tot nu reuseam pe puncte, si nu reuaseam nici umoristic asa cum se pricepeau altii numai din cateva cuvinte ! Zau, orice am facut eu in general fata de fete nu a fost niciodata pe deplin satiosfacator, dar asa efectiv din prima, cred ca am fost discriminat + ma simteam chiar si folosit uneori ca o unealta pt ca ele sa-si atinga anumite scopuri, dar in feluri cu care eu nu aveam nici in clin nici in maneca, mai ales ca nu eram si nici nu sunt nici talentat artistic sau real talentat nici la mode, doar ca imi plac unele din ele, fie arta fie mode, asa pur si simplu estetic, dar nu ca m-as pricepe eu sa le apreciez la un nivel ff rafinat sau mai ales critic academic-intelectual, de creat nici atata nu as avea nici rabdare, nici inclinatie/interes, nu ma pricep si nici nu-mi plac nici vinurile sau cocktailurile, zau nu faceam fata in felul asta mai comun stereotipic (asa-zis) intalnit la unii gay ! Dar uite ca mi-am amintit de colegul meu gay care era 1/2 rus din liceu, si el chiar era mai sufletist asa afin cu fetele, el chiar avea un anturaj destul de mare de fete, era si ff popular printre ele ! La mine se uitau asa o data, si imediat ma clasificau ca inutil si inadecvat din prima, si asta am remarcat inca din vara dintre clas a 6-a si a 7-a si a continuat si ulterior la liceu pana prin clasa a 11-a, ca dupa aia, fiecare a inceput sa tinda sa fie interesat si abil sa se descurce asa singur pe cont propriu, la niveluri mai individuale, si competitii 1 la 1, sau cel mult 1 la 2, si nu mai aveau nevoie de unelte, chestii de grup, manipulari si razboiae de grupuri din astea mai de nivel de sc generala !…

        …desi erau gasti si la liceu, dar astia erau deaj considerati mai inapoiati oarecum, dupa clasa a 11-a se incepea intrarea in perioada individualitatii, si fiecare doresa sa se afirme ca unic asa mai pe cont propriu, chiar si in cadrul unui anturaj cat de cat sustinator de moral si subcultura de grup mai mic…chiar am remarcat dar nu stiu daca am dreptate, ca goana/setea dupa unicitate e mai mare parca la adolescentii liceeni romani decat la adolescentii liceeni de alte natii, unde atat la americani cat si la scandinavi cel putin se pare ca grupul si gasca inca conteza destul de mult si in anii terminali de liceu, dar nu stiu cum e la francezi sau la rusi, si nu stiu cat e generational-cultural, (ca una e componenta grupurilor de liceu contemporan francez sau norvegian si alta era cea chiar de acum 15 ani) si cat tine de specificul cultural mai inclinat catre activitati de grup sau mai individualist si cat tine de narcisismul specific al fiecarei culturi si generatii…e destul de complex, mai ales daca te gandesti cat de dinamica e perioada de adolescenta asa in formare mai conturata de personalitate individuala mai fixa-stabila pt mai tarziu, cat e influentat si de faptul ca intr-adevar pubertatea hormonala pare a veni ceva mai devreme la unii decat la altii, atat pe sexe cat si pe etnii cat desigur si cf greutate/inaltime, etc, si chiar, in plus, real parca mai devreme la generatia curenta per global vest-european si nord-american decat chiar si acum numai 15 ani (masurat si re-confirmat cu oarecare nedumerire/ingrijorare recent, atat de pediatri + endocrinologi francezi cat si de echivalentii lor nord- americani, chiar corectat pe etnicitate, de cauza incerta)

        • Martie 16, 2013 la 10:12 am

          Nope, am mare experienta cu lepsele tale deja :)). Cred le-am rezolvat in mare parte. Si mai am mare experienta cu lepsele Vienelei :D.
          Oracol cred ca am completat o singura data pentru Kadia, cand aveam vreo 17 ani. Ca si tine cred ca am obtinut o reactie ciudata dupa ce a citit ce am scris, dar nu-mi amintesc.
          Eu n-am fost niciodata ca adolescent sufletist afin cu fetele desi am avut si colegi (hetero) care erau si colegi (gay) care nu erau. Pe mine ma enervau fetele, ma bagau in belele, nu stateau cuminti sa fie pleznite cu obiectele aruncate prin clasa, chiraiau la atingere, zgariau daca le bagai prin colturi, erau cumplite. Eu nu eram sufleteste afin cu nimeni pe la varsta aia :D. Cand am devenit mai matur am inceput sa pot sta de vorba cu fetele fara sa plec unde vad cu ochii de nervi. Acum imi place foarte tare fiindca femeile imi pot spune lucruri pe care nu le-am mai auzit, din perspective la care nu m-am gandit. Prietenii mei, mai rar. In plus e mai placut de stat cu fete ca-s frumoase, ai ce privi (daca ai grija sa nu o faci prea intens). Pacat ca nu prea se inghesuie ele. Iar jumate-rusul eu zic ca era asa prieten cu fetele nu fiindca le intelegea ci fiindca se prinsesera toate ca e gay drept care nu reprezenta un pericol. Stiu multe femeie prietene cu barbati gay manifesti. Se pare ca, in mare, barbatii gay sunt cele mai bune prietene pentru femei, cred eu fiindca (1) nu reprezinta un perico (din nou), (2) pot cara si (3) au totusi minte de barbat drept care au un input nou pentru femei.
          In Rusia era si e ca-n scandinavia. Exista elementul independent dar se manifesta in grupuri. Grupurile sunt pe caprarii, evident. Tocilarii, Desteptii, Artistii, etc. Evident e mai complicata dinamica de atat, am simplificat, dar e altfel decat in Romania, da. Compar cu Liceul Gh. Lazar unde invata nevasta-mea. Oricum romanii sunt foarte individualisti, nu s-ar alia nici morti de frica ca ala din alianta sa nu iasa mai bine decat ei din afacere. Sau, doamne fereste sa traga celalalt mai multe avantaje desi a muncit mai putin. Fiindca aici dam de paranoia cu care face mai mult/mai putin intr-un parteneriat. Eu zic ca in mare de aia le si merge romanilor asa prost. Nu prea stiu sa se alieze si cand o fac se gandesc mai mult la cum ar putea fi trasi in piept si furati de catre partener decat la cum sa faca parteneriatul sa mearga. N-ai vazut la Kadia pe blog, zici ca dai un iPad si apar tot felul de destepti care sunt convinsi ca au prins „dedesubturile”? :)) Nici prin cap nu le trece ca nu-s dedesubturi. Si chiar daca nu sunt, s-au trezi sa zica „haaaa o faci sa aduci cititori!”. Doh.. evident. Dar ce e rau in asta? Mai ales daca-ti pica ceva basca? Eeei, eu atitudinea asta am vazut-o aparand o data cu adolescenta la romani. Si devine grava pe parcurs. Evident vorbesc aici de majoritati, n-am zis ca toti sunt asa. Dar dinamica unei clase e data de majoritate, desi uneori, evident, nu e chiar un grup random iar esalonul nu e reprezentativ.

  6. Martie 15, 2013 la 7:31 pm

    Eu ti-am spus ca imi plac enorm lepsele rezolvate de tine 🙂 Este un post in sine, sau doua-trei-cinci, la cate lucruri ai povestit 🙂 Ma bucur sa mai aflu cateceva! Si n-a fost greu deloc, nu? Dupa ce ai inceput sa povestesti, totul a curs de la sine. Asa se vede de aici, cel putin 🙂

    As avea de comentat la multe, dar ma lungesc prea mult, una singura o sa scriu, apropo de pescuitul tau: sotul imi povesteste ca in clasa a XII-a, tot asa, vroia sa-si bage picioarele in tot si sa se faca sofer de tir. Carnetul si-l luase cu cateva zile inainte de 18 ani, ca era entuziasmat. 18 ani in sept, cand a inceput ultimul an de liceu 🙂
    N-am primit detalii f multe despre cum a fost intors din hotarare, de mama lui, cu putin aer de rusoaica. Chiar am zis ca-ti trimit o poza de-a ei, la un moment-dat, ca mi se pare ca aduce bine a rusoaica, si ca fizionomie si ca atitudine generala de viata 🙂

    Asa, sotul, evident ca era si el destept, si dupa ce a fost razgandit, si si-a terminat examenele, a intrat si primul pe lista la Poli, la Departamentul de engleze 🙂 Si norocul lui, ca altfel … nu cred ca m-ar fi cunoscut, prin traseele lui de tirist, ca n-am pasiuni dinastea 😀

    • Martie 16, 2013 la 12:15 am

      O da, n-am depus deloc efort. Decat la chestiunile de gramatica. Imi scot dilemele peri albi :P.
      Hehehee pai incep sa cred ca e o perioada obligatorie pentru un adolescent normal. Probabil e maximumul ala de testosteron in care se netezesc creierii 😛

    • Martie 16, 2013 la 8:01 am

      Ha ! Ha ! Nu l-ai fi cunoscut tu, dar poate l-as fi cunoscut eu atunci…ca eu sunt tare interesat de breasla soferilor profesionisti, atat de TIR, cat si de taxi, cat si personali !! Eu am mare apreciere pt acesti profesionisti si abilitatile si interesele lor de breasla profesionala ! Chiar am luat adeseori apararea soferilor de taxi din Bucuresti pe multe bloguri unde erau denigrati ! Vad ca nimeni nu a indraznit sau nu a fost interesat insa sa se bage sa denigreze si TIR-istii asa mai direct, ca abia as fi asteptat sa sar in ajutorul acestei bresle ff specifice de subspecialisti !! Cat despre soferii personali, am vaga impresie ca maj bloggerilor de lb romana au mai mult pareri legate de filme artistice decat asa de real life, cam la acelasi nivel pe care il au poate despre lucratorii profesionisti din industria porno, dar nu e timpul pierdut, sunt sigur ca si aceasta breasla se va dezvolta pe viitor in Romania mai bine !! (si cea din industria porno, separat, desigur, daca ne vor permite colegii din Ucraina si Rep Moldova, plus intensa competitie de la italieni si altii, baltici, nordici, etc, cu traditie de expertiza mai mare…si nu fac misto, mare lucru sa ai asa o industrie nationala bine dezvoltata, ca uite ce fac chinezii, ii exploateaza pe africani si scot porno ieftin pe piata)

      • Martie 16, 2013 la 8:04 am

        Aoleu ! Am uitat de soferii de mijloace de transport in comun, troleibuze, autobuze, microbuze de tip maxi-taxi, si autocare ! NU a fost ceva intentionat ! Si ei sunt ff importanti. Uite cum polonezii au pus mana pe industria serviciilor de conducatori de autobuze in Norvegia de ex. Si eu am remarcat de-a lungul timpului ca romanii sunt MULT mai buni conducatori de autobuze decat polonezii, atat barbatii cat si femeile, in mod indubitabil, confirmat si re-confirmat. Insa romanii sunt prea modesti.

  7. Cuvânta
    Martie 16, 2013 la 7:46 am

    Și taică-miu e psiholog, și el primea pachete de țigări bune, iar eu m-am apucat de fumat cu un Kent, pe care ar fi trebuit să-l dau ca șpagă 😀

    • Martie 16, 2013 la 9:56 am

      Stai un pic ca cred ca e o confuzie :). Nu psiholog, nici psihanalist, ci psihiatru. Adica terminase medicina rezultand lucrul cu cazuri clinice, cu psihoze. Nu terminase psihologie. Psihologii lucreaza cu cazurile mai blande alea cu umani non-psihotici sau copii care au mici probleme de adaptare si comportament sau traume mai fine. Ei nu ating cazuri clinice decat eventual incipient pana determina ca e de fapt o problema mai grava. Urmand ce am zis mai sus, tatal tau in ce categorie e?

      • Cuvânta
        Martie 16, 2013 la 10:02 am

        Eu asimilez psihologii cu psihiatrii, deși cunosc diferențele expuse de tine. Tot un fel de vraci de oameni sunt, indiferent dacă lucrează cu vorbe și terapii sau cu medicamente. Chiar nu am o părere bună despre medicamente întrucât cunosc oameni cu reale probleme psihice care au luat degeaba ani întregi, tratamente complicate.
        Oricum, granița dintre sănătos și bolnav e atât de fină! Știm cu toții oameni care au luat avizul psihologic și care apoi au comis crime sau sinucideri.

        • Martie 16, 2013 la 10:25 am

          Pai hai mai e asa usor sa rezolvi testele lor. Poti sa fii ultra psihotic, daca nu esti si tampit pe deasupra poti sa faci ce vrei tu din testele alea. E vina lor ca le fac atat de slabute. Multe sunt traduse cu curul din Engleza si preluate asa…direct, cu intrebari care fac pana si referire la cultura locala anglo-saxona si pe care un rus sau roman de rand…le-ar gresi cu usurinta. Ca sa nu mai zic ca traducerea doare. M-am trezit o data cu o oroare din asta in fata si mi-am petrecut tot timpul reformuland frazele si facand schimbarile culturale :P. Mutra psihologului local? Priceless! :))
          Lasand asta la o parte, sa-ti explic de ce eu nu-i pun la un loc: Unii sunt cu datul din gura si altii sunt cu tratamentul serios. Nu e acelasi lucru. Incearca tu sa tamaduiesti doar verbal un schizofrenic paranoid in plina criza si ai sa vezi ce fericita esti cand o sa-i injecteze careva o chestie ca sa nu te mai alerge cu toporul. Un imbalans neurologic e un imbalans neurologic si nu trece cu vorbe. Sigur acum ca e stiinta grea si vor fi si greseli. Vorba aia, fac ei greseli la un tratament de rinichi sau ficat, dar cu creierul, unde-s atatea belele… E ca si cu tratamentele naturiste. Bolile usoare pot fi tratate asa. Chestiile serioase nu. Unii sunt vraci, altii sunt doctori. De asta eu nu ii pun in aceeasi categorie. Recunosc ca de-alungul timpului am facut misto de psihologi, dar mai multi psihiatrii mi-au castigat increderea. S inu fiindca am ceva cu psihologii. Ci pur si simplu modalitatea lor de abordare imi jignea inteligenta. Nu zic ca nu exista unii foarte-foarte buni insa! Dar ei se ocupa de fineturi.

          • Cuvânta
            Martie 16, 2013 la 10:28 am

            Ai dreptate în cazurile de violență, dar nu cred că medicamentele sunt soluția teoretic perfectă pt problemele oamenilor. E ca și cum bei o bere și ești fericit :)))

            • Martie 16, 2013 la 11:07 am

              Ioana! Hiiii! Pai…eu beau o bere si-s fericit! Zau! Dupa vodka sunt chiar in extaz! 😀 Eu-s foarte pro chimicale! Mai ales din astea + culori fluo!

  8. Martie 16, 2013 la 9:20 pm

    1. Exista relativ putine teste psihologice standardizate valide utile la ceva anume asa mai concret
    2. Este o prejudecata cum ca psihologii activeaza ca tamaduitori de oameni, majoritatea celor contemporani se ocupa de a incerca sa castige premiul Nobel pe economie, sau de a fi consultanti organizationali pt diverse intreprinderi si corporatii, unii mai lucreaza si in Resurse Umane, si cei mai destepti si mai concret utili (cu exceptia celor care reusesc sa castige premiul Nobel pt economie din toti aia care incearca in clipa asta de cca minim 15-20 de ani) lucreaza in colaborare cu diversi medici pediatri si geriatri facand teste neuropsihologice pt copii sau batrani cu diverse deficite cognitive destul de subtile pt a le imbunatati calitatea vietii atat lor cat si rudelor lor, cat si pt beneficiul mai larg al societatii. O minoritate fac si teste de screening gen Medicina Muncii si cei mai slabi si mai lenesi incerca sa vindece oameni. Unii mai ambitiosi insa la fel de slabi si in general lenesi participa si in cadrul serviiilor militare pt diverse servicii administrative si consultative, de unde si diversele scandaluri care mai apar in presa in legatura cu inchisorile din Irak sau ce se mai intampla si pe la Guantanamo Bay. Desigur ca la vremea cand tatal tau activa ca psiholog, poate alta era situatia, dar eu vorbeam asa mai mult de sec 21.
    3. Psihanalistii nu au nimic de a face cu tamaduirea oamenilor, ei sunt oameni carora le place ff mult literatura, artele in general, inclusiv critica de arta, insa au training special sa fie ff tacuti si diplomatici, deoarece asta le permite sa se gandeasca la ei insisi in timp ce alti oameni fac efortul de a comunica cu ei despre ce ii doare (vorbesc de cei totusi competenti si cat de cat etici, deoarece la fel ca si in cazul clerului, exista si anumite exceptii chiar notorii de unii chiar incompetenti si neetici.) Initierea in meseria de psihanalist este ff dificila, cam la fel ca si trainingul pt a deveni calugar cu certificat de iezuit, plus costa fff mult, plus, spre deosebire de iezuiti depinde ff mult pe cine ai profesor si in ce loc mergi la scoala de psihanalisti. In zilele noastre, majoritatea celor care incerca sa devina psihanalisti trebuie sa isi castige existenta prin activitati de critica literara sau de film sau prin a scrie carti ei insisi, sau, daca nu au talent sau pile, sau daca nu traiesc in Argentina, (unde atat psihanalistii cat si calugarii iezuiti sunt ff populari), prin a lucra ca asistenti sociali, sau antrenori personali de yoga sau sport.

    • Martie 16, 2013 la 9:59 pm

      clarificare despre „pile” la psihanalisti: nu e vorba de pile pt a primi certificatul de psuihanalist, e vorba de pila necesara pt a primi contracte de a scrie articole pt diverse reviste totusi mai populare, de tip Cosmo, sau Glamour sau Vanity Fair sau GQ, in legatura cu a-si castiga existenta si a-si plati studiile pt a primi certificatul de psihanalist, studii care pot dura cca 10 ani (la iezuiti fiind minim 11 ani, si acolo nici nu se primesc femei, plus trebuind sa fii politic inclinat socialist pe politica interna nationala si capitalist pe politica externa, ceea ce am impresia ca e interzis
      psihanalistilor, care sunt invers, inclinati capitalist pe poltica interna nationala, si socialist pe afacerile externe, deci depinde ff mult de inclinatiile poltice ale fiecaruia cand se decid carei meserii sa se dedice, acolo in Argentina, ca in restul lumii zau cine naiba s-ar sacrifica si dedica aatat de mult timp doar pt un certificat de membru fie al Societatii lui Iisus, fie al Asoc Psihanalistilor pt pus in perete ).

      Inca exista cativa oameni ff rari care au ambele certificate, atat pe cel al Soc lui Iisus cat si pe cel al Asoc Psihanalistilor, insa acestia sunt mai in varsta, unii au inceput deja sa decedeze, si nu stiu daca vor mai fi atat de multi in anii care vin. Exemplul cel mai stralucit de dedicatie in acest sens este fr William Meissner, din SUA, decedat in 2010, care a scris biografia sf Ignatius de Loyola, (insusi fondatorul Societatii lui Iisus) dintr-un punct de vedere psihanalitic. Alt exemplu, din Franta, decedat chiar mai de mult, in 1986, este fr Michel de Certeau, care a scris mai multe carti, din care una numita Practica vietii cotidiene.

      Iata, pt cei posibil curiosi, blogul unui psihanalist contemporan care preda nu se stie ce materie la Universitatea Catolica Iezuita din SUA, insa el NU este si membru al Societatiii lui Iisus, deoarece nu doreste sa devina preot, dar blogul este un blog simplu in care el discuta mai mult critica literara, despre filme, uneori despre personaje istorice, la un nivel ff similar multor bloggeri romani chiar, si nu la un nivel academic deosebit de sofisticat,

      http://thereluctantpsychoanalyst.blogspot.ro/2011/08/reluctant-psychoanalyst-goes-on-retreat.html

      Mai sunt cativa, probabil un pic mai multi decat doar numarabili pe degete, in intreaga lume, insa nu stiu daca au bloguri, nici nu am stat sa caut asa ff ordonat, majoritatea probabil lucreaza ca profesori pe la diverse colegii sau universitati, si/sau chiar inca posibil consultanti prin unele spitale, in joburi de tip preot de spital, in care nu vor utiliza neaparat cunostintele lor psihanalitice decat mai mult pt cultura lor personala generala si poate in mod educativ, dar nu direct asa catre vreun eventual suferind, deci nu vor utiliza psihanaliza decat poate ca sprijin pt ei insisi nu ca unealta tamaduitoare pt pacient.

      • Martie 16, 2013 la 10:04 pm

        …in ultimul paragraf in care ziceam ca sunt putini numarabili pe degete ma refeream desigur la cei care au ambele certificate, nu doar unul din ele, acestia sunt ceva mai multi desigur, dar ce voiam sa zic e ca majoritatea sunt scriitori profesionisti, unii sunt si educatori, nu in principal tamaduitori de oameni bolnavi

      • Martie 17, 2013 la 12:40 pm

        imi place de mor 😀

    • Martie 17, 2013 la 12:39 pm

      1. pai da, aia ziceam
      2. hehehe! Imi place
      3. mwahahahahaaa! Imi place si mai tare 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: