Table noi si planuri cincinale

Probabil la postul asta va rezona doar Florin, dar tot il scriu. Mi-am inmultit colectia de table colector de la Coca-Cola. Si nu oricum! Cu table cu fete de epoca! Iata-le:

DSC02109

In plus, ca sa arat ca am prestat si artistic, m-am ocupat de peisajele hibernale cu iepuri de paste si mi-am planuit atent agenda pentru maretul eveniment.

DSC02119

DSC02124

 

Deocamdata planuiesc sa:

(1) zombific vineri iepuroii de Paste de ciocolata ca sa am ce angeliza duminica (vedeti aici si aici la ce ma refer si ce-am facut in anii trecuti).

dsc00871

(2) vopsesc oua sa arate a oua de dragon (pe langa cele identice cu cele din anii trecuti, adica vopsite clasic cu vagi sclipiri metalice )

dragon-All-3-425

Cam asa ceva vreau (poza nu imi apartine)

(3) gatesc pasca cu iaurt

(4) fac macarons cu levantica si lamaie (aici sunt cele cu lamaie)

dsc08620

(5) primesc de mancare miel la cuptor (dar nu facut de mine!)

(6) prepar cocktailuri de sezon

(7) ambalez cadouri. Eh, aici fiindca eu efectiv nu pot ambala corect ceva (mereu am urechiuse care atarna sau indoituri inestetice) intentionez sa desenez eu ambalajele.

(8) decorez casa si motanul de Paste

  19 comments for “Table noi si planuri cincinale

  1. martie 26, 2013 la 10:06 pm

    😀 😀 Suuupercool !
    Sticlele arata bestial de tot si banuiesc ca si iepurasii o sa fie cei mai tari de pana acum ca ai deja experienta ! :))))
    Da partea cu decorarea motanului… ma sperie putin ! 😀 😀

    O sa visez iar 6 luni numai miel la cuptor… si inca nu-mi trecuse pofta de costite de miel la cuptor facute de Kadia ! 😀 😀

    • martie 27, 2013 la 1:34 am

      Si eu sunt tot la stadiul de vis, stai fara grija 😛

  2. martie 27, 2013 la 2:15 am

    Nu am mancat niciodata macarons din astea, dar vad ca sunt ff populare, chiar in crestere de popularitate, ca vad din ce in ce mai multe pe oriunde merg si prin magazine, si prin aeropoarte sau gari, etc, insa nu-mi dau seama de ce sunt asa de populare.

    Ha ! Ha ! Am citit si povestea acestor macarons de pe wikipedia. Sunt din evul mediu, insa asta mai recent contemporane au fost introduse de un tip Pierre Herme, care e poreclit „Picasso al
    patiseriei” si care a mai inventat/creat un tort de ciocolata care au aparut pe lista celor 50 de lucruri cele mai bune de mancat in lume din Guardian in 2009, Are magazine la Paris, Tokyo,Londra si on-line, si zice ca filozofia lui e „sa utilizeze zaharul asa ca sarea, mai mult de gust, nu asa ca ingredient de baza”. A fost decorat cu ordinul Legiunii de Onoare de Jacques Chirac in 2007, si e si Cavaler al Artelor si Literelor.

    http://www.guardian.co.uk/lifeandstyle/2009/sep/13/best-foods-in-the-world

    Dar in acest articol, cu cele mai bune 50 de lucruri, zica ca macarons cele mai bune nu sunt astea ale lui Pierre Herme, ci cele originale ale lui Laduree care au ganache, nu creme din astea fanteziste sau contrastante cu fursecul, Laduree fiind cel care a introdus primul ideea de a pune o crema intre fursecurile astea, in cazul lui ganache, in 1930.

    Tortul asta de ciocolata a lui Pierre Herme de pe acesta lista e facut cu ciocolata Chuao din Venezuela (fie si cu Varlhona, mai recent), si cu coacaze negre (cassis).

    Zau, am citit lista asta si nu mi-a trezit nimic apetitul, poate doar cred curry thailandez cu crab si lotus de la Bangkok…asta chiar as vrea sa-l gust poate…imi place ff mult lotusul in mancarurile tailandeze, imi place si orezul tailandez mai mult, nu stiu de ce…si asta de dinainte de sa ma duc in Norvegia (ca norvegienii au legaturi cu tailandezii destul de stranse, adica sunt multi casatoriti unii cu altii, si exista si o comunitate de tailandezi in Norvegia si de norvegieni in Tailanda, desi mancarurile din putinele restaurante tailandeze din Norvegia sau ce se gaseste prin magazine e de nivel execrabil cvasi-shaorma, nu e ceva autentic tailandez ca lumea.)

    • martie 27, 2013 la 6:06 pm

      Sunt printre foartele putine dulciuri care imi plac si mie. Bine, sigur, nu toate combinatiile. Dar unele imi plac multe. Ce e drept imi plac si ce numiti voi „bezele”. Adica imi place spuma de oua coapta (daca e bine facuta, adica miroase interiorul a ou rascopt).
      Intr-adevar si noi credem ca cele mai bune sunt cele de la Laduree, sunt exceptionale. Cele pe care le vezi pe blog la Kadia din cand in cand de acolo sunt. E foarte usor sa fie proaste. Adica prea vopsite (sau nenatural), cu cochilii proaste calitativ (sfaramicioase/inecacioase) sau cu o crema oribila (prea dulce sau, mai rau, prea parfumata).

  3. martie 27, 2013 la 7:29 am

    Nici nu mi-am dat seama ca deja vine Pastele, pe alte meleaguri 🙂 La inceput citeam si ma minunam, parca eram atemporala, credeam ca am picat intr-un post de anii trecuti 🙂
    Toate planurile si proiectele tale arata super si merita comentate, dar totusi am sa fac un bine umanitatii si ma rezum doar la cateva 🙂

    Astept cu nerabdare pasca, pare asa cum imi place mie: muuulta umplutura, si aluat doar de forma 🙂 la macarons nu ma bag, ca mi-e frica 🙂

    Ouale din poza (de aici) arata super! Cu ce poti sa le faci formele alea in relief? Si celelalte (2011) arata f bine, au culori incredibil de frumoase si … uniforme 🙂
    Apropo de oua de dragoni … HA! vroiam sa scriu cate ore mai sunt pana Game of thrones, dar vad ca nenea Martin si-a facut face-lift la blog (arata f bine) dar a scos treaba aia simpatica, cu numaratul orelor, pana la noul sezon 🙂

    Iepuroiul zombificat … de ce a trebuit sa pui o poza atat de mare? Fa-o si tu mai mica, prea sare pe retina si nu o poti ocoli nicicum! 🙂 Burta de alien e mult mai simpatica decat domnisorul gaurit 🙂 Parca le pusesei si „viermi” la un momentdat, sau retin gresit? 🙂

    Peisajul de iarna e f simpatic! Nu stiam iepurele albastru-transparent. Langa el e o caracatita sau ce? Arata ca un iglu, daca nu esti atent, si se potriveste bine in peisaj 🙂
    La Cola nu ma bag, evit sa consum sau sa am vreo legatura cu produsul.

    Acus ma duc sa mai dau cu capul de comorile alea, sa vad ce ati mai pregatit si pt azi 🙂
    Ia, vezi ca m-am laudat si eu cu pisica, s-a facut o frumoasa, sa treci pe la mine!
    Chiar, Vienela nu a mai adoptat Vladimirul-pisica? Ma duc sa o intreb personal 🙂

    • martie 27, 2013 la 6:10 pm

      Heee, nici mie nu-mi prea plac blaturile! La torturile de care indraznesc sa ma apropii eu mananc cremele (daca nu-s de ciocolata) :D.
      Formele in relief se fac cu un pistol siloconic (nu tub siliconic ci chiar pistol -> adica iti permite sa faci model fin). Culorile uniforme se fac printr-o tehnica numita „dry brushing”. Este acelasi gen de tehnica ca cea folosita la figurinele warhammer. E extewm de utila cand vrei culori uniforme sau senzatia de „trecere” dintr-o culoare in alta.
      Am pus-o mare poza cu zombie fiindca sunt foarte-foarte-foarte-foarte-foarte mandru de el! 😛 Zic ca mi-a iesit fantastic! :))
      E un iglu, si apoi un fel de spike-uri de gheata (luate dintr-un fel de lego de la mega-bloks world of warcraft). Mi-as da un picior sa am asa o caracatita! Hm… ia sa-mi fac! 😀
      Nici eu nu consum varietatea light. E oribila. Dar sticlele sunt misto (toate alea cu fete desenate sunt..light). Dar sunt pentru colectie! 😀
      Nu stiu ce s-a intamplat cu fratele meu felin… Chiar asa, intreaba!

  4. martie 27, 2013 la 7:42 am

    Si eu planuiam sa pregatesc un decor pentru Paste, cu oua si iepurasi. Inca nu imi este clar cum vreau sa arate, dar mai am timp pana la Pastele nostru. 😉
    Aoleu, iepurasul ala e sperietoare, nu altceva! :)) Nu cred ca as vrea sa am pe masa un monstru care sa imi taie pofta de dulce. :))
    Nu mai intru pe linkuri, dar stiu ca mi-au placut ouale de dragon de anul trecut. Daca le si colorezi ca pe cele de aici, esti cel mai tare!
    Am primit si eu comanda de la Ionut de pulpa de miel unsa cu miere, la cuptor. Ai pomenit de cocktailuri si mi-ai amintit de ghimpele pe care il am din cauza concursului de la Kadia. Sunt convinsa in proportie de 99 % ca am gresit. :((

    • martie 27, 2013 la 6:16 pm

      Cred cu tarie ca vei raspunde corect pana la urma :). A fost cinica cu ultimul puzzle :)). L-am vazut si eu :)).

  5. martie 27, 2013 la 9:00 am

    Este super, si chiar ca asa vine iepurasul anul asta, prin nameti.
    Imi plac foarte mult sticlele alea, mai ai loc unde sa le pastrezi atatea?
    Dar imi place iepurele (tu) in congelator inghesuit printre bucati de somon, chiar ca asa ma simt si eu zilele astea deja, oare chiar nu mai vine primavara o data?

    • martie 27, 2013 la 6:17 pm

      Pai exact, exact! Imi place de mor ca e iarna fiindca genul asta de abordare n-am mai avut cu iepurii mei! :))
      Am loc pai sunt mititele, zau. Cat alea de 0.25. Subtirele.

      • martie 27, 2013 la 9:08 pm

        Drob nu faci? Macar de pui, eu cred ca fac drob in weekend, Micha nu poate suporta drobul, mie imi place , cred ca fac in weekend totusi 😛 , numai sa imi procur ficati, verdeata, etc.

        • martie 27, 2013 la 9:52 pm

          Din cele din care am mancat pana acum nu-mi plac de aia nu fac. Dar daca mi s-ar cere as gasi reteta si as presta imediat!

      • martie 27, 2013 la 9:12 pm

        Iar incepi cu „coaiele” alea? :))))))))))
        :)))))))) cum e ceva cum le scoti la inaintare vertebratele alea, de Craciun, Pasti, orice sarbatoare sari in schema cu „animalele” alea :))))))))))))

        • martie 27, 2013 la 9:53 pm

          :))) Care coaie? Ce animale? 😛

  6. aprilie 4, 2013 la 2:14 pm

    vreau si eu reteta de macarons 😀 , sticlele arata belea.

    • aprilie 4, 2013 la 4:05 pm

      Sigur :). Doar sa o gasesc. O pun putin mai tarziu.

  7. aprilie 4, 2013 la 4:30 pm

    sarumana…sunt in stand by

    • aprilie 4, 2013 la 4:46 pm

      CREMA:

      Crema de lamaie:

      Ingrediente:
      (1) 150 ml zeama de lamaie (lamai proaspat stoarse, nu concentrat). Revin cam 40-50ml de suc per lamaie depinzand de cat de bine sunt stoarse (stoarse bine ar fi suficiente 3 mari). Zeama rezultata trebuie filtrata prin sita de ceai-
      (2) coaja rasa de la o jumatate de lamaie.
      (3) 75 grame de zahar
      (4) o lingura de amidon de porumb (sau malai daca nu exista amidon de porumb)
      (5) un ou intreg (galbenus + albus)
      (6) 40g de unt

      Mod de preparare:
      (1) Zeama de lamaie (150ml, filtrata) + coaja rasa (de la jumatate de lamaie) se aduc la fierbere intr-o craticioara si apoi se iau de pe foc si se lasa sa se raceasca nitel.
      (2) Intre timp se freaca oul (albus+galbenus) cu zaharul (75g) si cand devine cat de cat omogen se adauga lingura de amidon de porumb (sau malai).
      (3) dupa ce amidonul (sau malaiul) e inglobat, se toarna deasupra cele 150 de ml de zeama de lamaie + coaja de lamaie (proaspat fierte la punctul 1).
      (4) se omogenizeaza amestecand si se aduce din nou la fierbere intregul amestec (trebuie amestecat continuu – important!)
      (5) Cand fierbe, incepe sa se incorporeze untul (40g), treptat (nu tot de o data! important!). Ajuta sa fie la temperatura camerei si taiat in bucatele mici.
      (6) Cand crema devine perfect omogena (adica fara cocoloase) se lasa sa se raceasca acoperita de o folie de saran (asta e folia aia transparenta, alimentara cu care se acopera si mujdeiul in frigider, asa se zice la noi). Dupa ce se raceste trebuie sa stea cel putin 2 ore la frigider (ideal peste noapte)

      COCHILIILE:

      Ingrediente:
      (1) 250g de praf de migdale cat mai fin
      (2) 450g de zahar pudra (nu cristalizat, ca un praf alb IMPORTANT!)
      (3) 7 oua (se folosesc DOAR albusurile!)
      (4) 50g de zahar normal (cristalizat, de ceai)
      (5) o lingurita de suc de lamaie
      (6) un varf de sare
      (7) colorant alimentar (altfel nu are cochilia culoarea frumoasa, trebuie, dar un pic, ca sa iasa pastelate). Cantitatea variaza cu tipul de colorant. In cazul macarons cu lamaie colorantul e galben pastel. Cei mai buni sunt cei alimentari, in cazul asta curcumina (galben).

      Mod de preparare:
      Ordinea de amestec a componentelor e vitala. Spatula folosita la amestecat nu trebuie sa fie metalica. De preferat trebuie spatula siliconica.

      (1) Se CERNE praful de migdale (nu e obligatoriu, dar daca se poate, e mai bine, altfel ies cochiliile grunjoase, nu netede). Ce e important este ca la final sa se intre in reteta cu 250 de grame. Daca se cerne atunci trebuie mai mult de 250 de grame la inceput fiindca se pierde cu ce ramane in sita. La ce praf de migdale se gaseste la noi iti trebuie cam dublu, adica cam 500 de grame initial (chestiile rezultate sunt grozave in alte prajituri, nu se arunca, nu sunt coji, ci doar fragmente mai mari).
      (2) Intr-un castron (castronul A) praful de migdale (250g) se amesteca cu zaharul pudra/praf (450g) pana nu se mai observa diferentele de culoare (migdalele sunt mai galbui decat zaharul). E important sa para omogen. Se lasa sa stea.
      (3) In alt castron (castronul B, MAI MARE) se bat albusurile spuma (7 oua). Se bat tare, sa nu cada daca intorci castronul.
      (4) Albusurile emulsionate se amesteca cu zahar normal (50 de grame), lingurita de suc de lamaie, varful de sare si colorantul galben. Se amesteca pana devine omogen.
      (5) Peste amestecul asta omogenizat (cel din castronul mare B adica albusuri+zahar+suc de lamaie) se incorporeaza TREPTAT prafurile din primul castron, A (adica pulberea de migdale amestecata cu zaharul pudra).
      Punctul asta, incorporearea este punctul VITAL. E foarte important ca incorporarea sa se petreaca TREPTAT, nu mai mult de o lingura o data la fiecare incorporare. E tot foarte important ca amestecatul sa fie continuu si cu o spatula de silicon. Lingura cu care se pune praful, fiind de metal, nu trebuie sa atinga amestecul din castronul unde se amesteca. Deci pe scurt, miscarea e foarte neplacuta si face muschi. Cu o mana trebuie amestecat continuu cu o spatul din silicon (in castronul B, pentru incorporare) si cu cealalta mana se toarna cate o lingura de praf din castronul A in castronul B, fara a atinge continutul. Ajuta sa fii doi (in toate cartile la faza asta sunt doi, dar SE POATE face singur). Ideal este sa nu se opreasca niciodata amestecul cu spatula. La inceput e usor dar pe masura ce incepe sa se incorporeze din ce in ce mai mult praf devine un chin amestecatul. Eu consider asta ca fiind cea mai dificila si neplacuta faza a procesului.
      (6) Cuvintele standard pentru a defini densitatea ideala a amestecului de cochilii (adica cum stii ca e cum trebuie) sunt, deloc util, „suplu si stralucitor”. De fapt amestecul final trebuie sa curga, dar sa ramana cat de cat adunat. Ca un noroi gros. Ca nisipul foarte ud (sa nu poata fi facute chiftele din el, dar nici sa curga ca un lichid). Pe scurt sa poata permite sa faci mici baltici de dimensiuni ceva mai mari decat ale unei monede de 2 euro. Se lasa amestecul sa zaca 15-30 de minute la temeperatura camerei.

      Turnarea cochiliilor:
      Ideal o cochiliile sunt cat mai rotunde si de dimensiuni cat mai egale (ca sa poata fi asamblate). Se poate folosi o matrita. Adica, simplu, o hartie printata cu cercuri de dimensiunea dorita si distantate suficient (ca sa nu se atinga intre ele conchiliile). Hartia asta se strecoara sub hartia de copt pe care se toarna cochiliile (de obicei hartia de copt este transparenta si va lasa sa se vada cercurile).
      Din cantitatile scrise mai sus ies cam 6 tavi de cuptor cu cochilii de 3.5 cm diametru (trebuie doua cochilii pentru fiecare macaron si ele trebuie distantate suficient ca sa nu se lipeasca intre ele in cuptor, deci pe o tava nu intra foarte multe).
      Asadar:
      (1) se pune hartia de copt DIRECT in tava care intra in cuptor (nu trebuie miscate dupa turnare ca pot curge sau schimba forma). Tava de cuptor trebuie sa fie tava nu grilaj si trebuie sa fie plana.
      (2) Intre hartia de copt si tava se introduce matrita (se lasa un colt spre exterior ca sa poata fi usor scos inainte de bagatul in cuptor, altfel arde).
      (3) smacul de cochilii se pune intr-o seringa cu piston cu gura mare (amestecul e dens, o gaura mica se blocheaza) sau in „ugere” de silicon prevazute cu un sfarc de plastic cu iesire lata (cam 1 cm in diametru sa fie gura). Merge si o punga taiata la un colt, dar este greu de controlat debitul.
      (4) se toarna fiecare cochilie conform schemei. Se lasa sa stea cam 15 minute la temepratura camerei (IMPORTANT)

      Coacerea:
      E punct critic. Trebuie temperaturi medii. Temperatura standard e de 150°C (cred ca asta e temperatura standard si pentru bezele – ca sa existe un grad de comparatie cu alte mancaruri – dar voi verifica). Un cuptor electric are scara pana la 280°C maxim. Imi inchipui ca si unul pe gaz e la fel. Deci ar trebui echivalentul proportional (Deci cam 6/12, daca scara pe buton e de 12). Timpul de coacere depinde de diametru. Pentru unele de 3.5 cm timpul de coacere e 15 minute. Dar trebuie testat. Cuptorul trebuie PREINCALZIT.
      Cum realizezi ca este rau:
      a) daca sunt lasate prea putin, dupa scoaterea din cuptor, cam la 5 minute, centrul se prabuseste in el.
      b) daca sunt lasate ceva mai mult, dar tot prea putin, nu pot fi dezlipite de pe hartia de copt (semn rau). Oricum cand sunt fierbinti rau nu trebuie incercat sa fie dezlipite! Trebuie sa se raceasca putin, altfel toate sunt lipicioase, chiar si cele bine facute.
      c) daca stau prea mult sau temperatura este prea mare, se crapa.
      Semnul ca incep sa se faca este cand dezvolta „rochita” un fel de „pernuta” sub cochilie si devin netede.
      De obicei, prima tava e mereu prea putin facuta fiindca toata lumea se sperie ca le-ar putea arde. De aceea e important sa se cronometreze timpul. Prima tava trebuie pusa standard la 15 minute. Daca dupa 15 minute se prabusesc sau nu pot fi dezlipite, a doua tava trebuie lasata cam 3-5 minute in plus. Daca s-au crapat.. e fie temperatura prea mare, fie au fost lasate prea mult. Atunci se lasa cam cu 2 minute mai putin. Dar de obicei prima tava e mereu subestimata ca timp, de groaza sa nu se arda. As incepe cu timpul de 15 minute. Si as ajusta la a doua. Dupa a doua, daca e mai cazul, inca o ajustare. Cochiliile ratate (care au stat prea putin sau prea mult) sunt delicioase si asa :). Dar nu aspectuase.
      Cochiliile se lasa sa se raceasca la temperatura camerei, se iau cu grija de pe hartia de copt si se monteaza cu crema. Rezultatul se tine la frigider (IMPORTANT) daca nu se mananca in aceeasi zi.

    • aprilie 4, 2013 la 4:49 pm

      Gata! Ma scuzati ca a durat asa mult. A trebuit sa o regasesc :). Am mai scris-o o data si nu am vrut sa repet ca e lunga 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: