Muzica de trecut boala

Am zis sa va fac un bine fortat mai multora si sa va arat ce ascult eu, incercand sa fac sinapse (incercand sinapsele alea, nu foarte entuziast, ce e drept). Ma rog, va pun varianta prescurtata si linkabila de pe Sf. Youtube, cine vrea tot, cere:

Asta e una din bucatile mele preferate cand eram plod la mama acasa:

Kadia lesina de placere cand asculta asta, asa-i Kadia?

Si Rapirea din Serai, ca nu se poate altfel! Finala turca. E sublima! Eu la asta nu rezist sa nu lalai, pot sa fiu si mort, bucata asta cere manifestari artistice!

Heee tocmai ce mi-am adus aminte ca atunci cand eram mic si maica-mea a venit sa puna ordine in lucruri (adica chitita sa-mi arate foarte fizic cum se tace din gura cand se asculta muzica in casa ei), a navalit fara sa o simt la mine in camera (eu eram absorbit de elanul artistic plus robotul de meccano la care mesteream) si a ramas bujbe facand un foarte puternic „ha!” de uimire. Si eu la fel, ca nu ma asteptam sa vad valkiria asa de aproape si asa brusc (mi s-a pravalit si ce lucram acolo..asta imi amintesc cel mai clar). Dupa ce ne-am uitat scurt ochi holbat in ochi holbat, maica-mea m-a intreabat precaut: „Voooovaaa tu ai invatat versurile bucati asteia???”. „Dap” i-am raspuns eu foarte ingrijorat de potentiale consecinte necunoscute. „Bine. Taci” a zis ea si s-a evaporat. Treaba a marcat-o (clar, fiindca a uitat sa ma certe), a povestit tuturor. Atunci n-am inteles de ce face atata caz ca doar erau mai usor de invatat decat Puskin-ul pentru scoala. Mai pe urma mi-am dat seama ca e considerat ciudat :D. Asa ca, acum, asta, Requiemul si altele le lalai in soapta. Cand nu-s acasa! Fiindca acasa torturez fara mila! HA!

Si ca tot am zis, fragmentul cel mai popular din Requiem (Confutatis)

Si din nou Rapirea din Serai (asta se canta cu naaaa-naaa-naaa ca e uvertura D:)

Si fiindca unii suntem rusi aici si amatori de vin! Vivat Bacchus!

LATER EDIT: pai tocmai am observat ca am linkat gresit tocmai bucata de care vorbesc cel mai mult. Cum ziceam…sinapsele alea… Scuze. Acum e corect.

LATER EDIT 2: si iar am gresit. Gata! Pun linkul (sper corect) si ma retrag unde mi-e locul :))))

Navigare în articol

  26 comments for “Muzica de trecut boala

  1. Mai 30, 2013 la 7:14 pm

    Excelent!! De două zile mă tot ții în Mozart! Am opera integrală acasă și-așa mi-ai deschis o poftă de a mai lălăi și nananaaaa, de numa’-numa’! 🙂
    E inutil să te întreb dacă ai văzut Amadeus a lui Milos Forman, nu-i așa???:))

    • Mai 30, 2013 la 7:32 pm

      Sunt mort dupa el! L-am vazut cu mama prima data, si mi-a placut grozav. Dar eram deja mort dupa Mozart, deci i-a fost usor sa ma prinda. Filmul mi se pare exceptional. E unul din filmele mele preferate si filmul preferat al copilariei (+Chariots of Fire :D). Am terorizat-o asa de mult pe Kadia cu el ca a ajuns si ea moarta dupa filmul asta :).

      • Mai 30, 2013 la 7:37 pm

        Amadeus este unul dintre filmele mele preferate, de asemenea!! L-am văzut de-atâtea ori că i-am pierdut șirul:)
        Despre Mozart…nici nu mai spun nimic! E DIVIN!

  2. Mai 30, 2013 la 8:39 pm

    Bre, romanii nu-l prea agreaza pe Mozart, noi avem propriul nostru copil minune… dar nu canta la clavecin… doar la acordeon !…

    • Mai 30, 2013 la 8:40 pm

      Pentru ala am pus reclama din postul de mai jos 😛

  3. Mai 31, 2013 la 5:05 am

    Asta e preferatul meu, in interpretarea Clarei Haskil:

    Mare film, Amadeus. A luat cam toate Oscarurile in anul ala…

    • Mai 31, 2013 la 12:57 pm

      E fantastic! Si mie imi place teribil. Desi pe mine prima parte ma face sa ma tavalesc pe jos de incantare. Intotdeauna mi-a parut rau ca nu sunt mai muzical sa fii devenit muzician de orchestra. Mama m-a dat la vioara (si evident pianul obligatoriu) impinsa de familie, dar a fost relativ clar ca nu e de mine, fiindca n-aveam disciplina necesara. Asa ca dupa ceva ani buni a trebuit acceptata infrangerea. Nu pot sa zic ca regret (evident nu era de mine), dar EXTREM de putine lucruri in lumea asta imi ofera asa o stare de bine perfect cum imi ofera muzica. E incredibil, pot fi suparat si daca ascult vreo piesa ce-mi place sa-mi treaca orice. Ca sa nu mai zic ca NICIODATA nu pot lucra eficient fara sa ascult muzica. Sunt mort si dupa culori, dar cred ca ce m-ar ucide ar fi sa surzesc. Asta ar fi blestem adevarat…
      Da, Amadeus, a fost filmul copilariei mele! Cred ca l-am vazut de 100 de ori. Ce m-a fascinat extrem de tare cand l-am vazut (cred ca aveam 7-8 ani poate chiar mai mic) a fost la final cand ii arata lui Salieri cum se creaza armonia in Confutatis.

      • Mai 31, 2013 la 1:17 pm

        Eh…eu, in schimb, n-am fost talentoasa la nimic, nici la muzica, cu sora lui taica-meu prim solista la opera, soprana. Pesemne la testele ei am fost zero barat, asa ca am scapat si de pian, iar chitara, mai tarziu, cand i-a apucat pe colegii mei, pe mine nu m-a atins. Si neavand niciun talent, cat de mic…am ajuns in final la matematica 🙂
        Fara muzica…da, as putea trai, chiar foarte bine. Fara culori?… mai greu, dar se invata omu’ cu multe. N-as putea trai fara mine, fara gandurile mele, fara monologul sau dialogul meu interior…atat.

        • Mai 31, 2013 la 1:33 pm

          Eu nu ma plac defel. Adica sigur ca port dialoguri interioare…dar cand se inteteste imi gasesc ceva de facut. Ori citesc, ori fac ceva pentru munca, ori scriu, ori orice altceva. Nu-mi place nici sa ma vad in poze. Adica am pus pe blog ceva poze ca stiu ca oamenii asteapta asta, dar nu-mi face deloc placere sa intru pe blog si sa-mi vad mutra acolo. Dap, clar lumea ar fi ingrozitoare pentru mine sa raman doar cu gandurile mele… Nu m-ar lipsi atat oamenii (desi cred ca fiind animale sociale tot ajungi sa-ti regreti membrii speciei) cat lipsa contactului cu stimuli externi. Adica sa crap/surzesc eu dar muzica sa ramana… Nu invers!
          De chitara n-am scapat… m-a atins de nu m-am vazut :D. La noi se cam canta pe la mese (nu ma refer la racnete alcoolice, neamul este insa mai muzical si se poarta ca la mesele cu prieteni/familie toata lumea canta). Chitara am invatat (si mi-a placut) si balalaika. Mai pot la acordeon (cat de cat). Aaa am fost si la cor pana hat (si mi-a placut :D). Pot totusi sa cant total oribil la vioara si la pian (am facut totusi vreo 8 ani in total daca stau sa calculez, dar cum spuneam nu eram studios cu muzica). Dar talent n-am avut. Sau poate as fi avut daca as fi fost mai constiincios.

          • Mai 31, 2013 la 1:34 pm

            Apropo ati vazut asta? Beethoven cantat in stil de mase populare! Eu am ramas cu gura cascata. Acum sincer nu stiu daca sa ma uimesc sau sa ma inspaimant…

          • Iunie 1, 2013 la 6:38 am

            Ei, nu am studiat decat vreo 2 ani vioara…apoi gata nu s-a prins de mine si basta.Nu am mai încercat alt instrument.

            • Iunie 1, 2013 la 11:53 am

              La noi veneau la pachet. Adica se considera ca orice june trebuie sa presteze pianul pe langa celalalt instrument. Era ca un fel de regula. Problema cu mine era ca eu aveam alte planuri cu pianul sau vioara. De fapt am fost dezamagit cred. Eu credeam ca o sa merg si intr-o saptamana o sa-mi canta muzica, precum filarmonica, doar mie :D. Cand colo erau 2-3 ore pline de scartaiala in care trebuia sa stau frumos sa fiu ascultator, sa repet aceleasi sunete oribile de 1000 de ori si sa indur criticile a ceea ce parea o baba revoltata (profa). Ce e drept pare-se ca pe ultima profesoara inainte sa o lase mama balta cu asta, am jignit-o din prima ora in care ne-am cunoscut, spundandu-i ca n-are „stil” :D. Era clar o treaba damnata :))). Verisoara mea insa a rezistat pe baricade (nici ea nu era prea incantata de orele astea, dar ea era foarte constiincioasa fiindca ii era frica ca ar putea fi certata) si a a terminat Conservatorul. Deci, ca de obicei, daca ai rabdare…ajungi :D. Oricum, ce e drept, ea n-avea nici bruma de inclinatie stiintifica, inginereasca sau literara ca sa fi facut altceva.

  4. Mai 31, 2013 la 8:53 am

    Am vazut discutia ta cu Irealia si acum ma pregateam sa caut pe facebook locul unde ai ascuns comoara ce a insotit-o pe Sorana in timpul scrierii. Bine ca nu m-am mai deranjat, ca mi-ai oferit aici tot ce doream. Timp sa am, sa ascult. Voi lasa blogul tau deschis si imi voi vedea de treaba.
    Spre rusinea, dar si spre bucuria mea, cred ca sunt prima din familie care se bucura de muzica lui Mozart.

    • Mai 31, 2013 la 1:06 pm

      Eu cred ca s-ar bucura mai multi daca ar fi pusa ca fond muzical prin magazine. Ar face si cumparaturile mai placute…

  5. Mai 31, 2013 la 1:31 pm

    Mulțumesc! 🙂
    Nu știu ce-am pățit și nu știu nici care parte din creierul meu are brusc nevoie de muzica asta, dar să fie primită, zic.
    Evident, n-am apucat aseară să vedem filmul, din ce-am citit mai sus tare am impresia că l-am văzut și eu, Macho știe sigur că nu i-a scăpat, dar s-ar putea ca azi să avem mai mult noroc.

    • Mai 31, 2013 la 1:35 pm

      Uite un trailer destept al filmului poate-l recunosti!

  6. Mai 31, 2013 la 5:02 pm

    E clar, memoria nu găsește date. 🙂

    • Mai 31, 2013 la 9:40 pm

      Pai cand ai timp merita sa-l incerci. E foarte non-hollywodian

  7. Iunie 1, 2013 la 12:03 am

    Vladimir, am vazut un film de curand „Nanerl, la soeur de Mozart”. Filmul prezinta „adevarata poveste a surorii lui Mozart”-asa zice el si o descrie pe Marie Anne -Nanerl cum ii placea ei sa i se zica ca fiind la fel sau chiar mai talentata decat Mozart. Chiar se intelege ca tot ce a compus ea sau aproape tot i-a fost atribuit lui Mozart, pe atunci fetele nu erau incurajate sa cante sau sa studieze muzica la nivel de performanta. Nu stiu cat adevar e in film, dar e un alt punct de vedere. E interesant de vazut filmul. Trailer:

    • Iunie 1, 2013 la 11:47 am

      L-am vazut si eu acum vreun an cred :). Sa fiu sincer eu chiar nu cred ca e real ca ea ar fi fost compozitoarea si nu Mozart. Dar sunt convins ca era talentata si mai ales muncita. Leopold avea aspiratii mari pentru copiii lui.

  8. Iunie 1, 2013 la 6:43 am

    Mi-ai înseninat dimineaţa cu Mozart.Uitasem de el…I-am zis şi Kadiei..pt. plodul care zici că erai sau mai esti..La mulţi ani de 1 iunie!Rămânem copii, nu?

  9. Iunie 3, 2013 la 8:44 pm

    Mi-am amintit ca anul trecut am castigat un album cu o opera a lui Mozart nu prea cunoscuta, pe care a compus-o la 18 ani si care a fost reprezentata pe atunci doar de trei ori:
    La finta giardiniera; am gasit-o si pe youtube:

    • Iunie 7, 2013 la 10:31 pm

      Mi-e imi place aproape orice compus de Mozart. Cu exceptia concertului 21. Nu din vina lui. L-am ascultat intr-o perioada din copilarie in care am fost foarte bolnav si nu-mi da amintiri placute. Acum nu mai pot sa-l ascult. E foarte frumos insa! Il recomand! Dar eu nu mai pot.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: