Lenevit

Week-endul asta planul meu este sa fac de niciunele. Adica sa zac, sa vad filme, sa citesc bloguri si sa consum mancare care nu e gatita de mine. Sa vedem daca-mi si iese! De regula, exact cand hotaresc ca nu voi presta nimic, atunci am week-endurile cele mai bogate in activitate. Desi, zic eu, de data asta cred ca voi reusi performanta :D. In pofida faptului ca mintea mea se indreapta spre cocktailuri moleculare, cutiile de MegaBloks, attacknids, Portal2 sau tocanite… E clar, sunt damnat… Am totusi ceva noroc fiindca afara sta sa ploua, deci orice potential plan cincinal si nebunesc de tavaleala in exterior pica. Ha!

  1. Leneveală sprâncenată îți doresc! 🙂 Dar, nu te simți vinovat după? Că mie-mi iese leneveala, dar vin și mustrările de conștiință hop-țop… Of, of, măi,măi! 🙂

    Răspunde

    1. Nu, nu ma simt ca niciodata nu-mi iese. Acum mi-am jinxed propriul plan. Am gatit mujdei rusesc :)).

      Răspunde

      1. Iartă-mă că întreb. Ca admiratoare a literaturii şi muzicii ruseşti, ca o mămică care a încercat împreună cu copiii să facă acele plăcinţele din cartea cu Vitea Maleev (nu ne-au reuşit) aş fi interesată să aflu ce e „mujdeiul rusesc” căci google refuză să-mi dea informaţia.

        Răspunde

        1. Aoleo, imi cer scuze ca v-am facut sa pierdeti timpul! „Usturoi rusesc e „licenta mea poetica”.. de aceea nu-l gasiti :). E o glumita, eu, la mancare, numesc ca „rusific” cand adaug cantitati infernal de excesive de marar verde :). La noi e un condiment esential si foarte iubit. Adica, serios vorbind, mujdeiul e mujdei normal (eu il fac cu 4-5 catei maricei de usturoi trecuti prin scula accea de strivit, frecati cu o lingurita de sare si emulsionat cu ulei) la care adaug extrem de mult marar verde tocat si cimbru verde. Apoi le frec foarte bine in pasta de usturoi si pun apa sa-l mai diluez (dar nu mult, imi place sa ramana relativ vascos). Adica sigur-sigur ca nu-i ceva specific „rusesc”, dar e un fel de glumita interna cu „rusificarea”. Sotia mea (romanca) mereu a facut misto de mine ca-mi rusific mancarea (adica adaug marar). De fapt eu nu pot sa trec printr-un raion de magazin sau piata care sa aiba marar verde si sa nu-mi cumpar cu bratul. Pur si simplu nu pot! 🙂

          Răspunde

        2. De fapt eu nu prea stiu sa gatesc ruseste fiindca am invatat sa gatesc de la romance. Mama mea nu gatea deloc si, in general, am fost doar beneficiar de mancare ruseasca, n-am gatit-o decat de vreo 2 ori. Dar mie imi place mai tare mancarea romaneasca de cand m-am obisnuit cu ea (la inceput am gasit-o ciudata, dar aveam 17 ani si mancam orice asa ca m-am obisnuit foarte repede).

          Răspunde

  2. Zilele trecute am vazut Samsara…un docu foarte fain, fara text, fara cuvinte… ieri am fost la biblioteca si am citit Urmatorii 100 de ani – de George Friedman…n-am niciun plan de weekend si mi-e tare bine asa…nu stiu cum e la voi dar la noi de-o luna ploua deja prosteste, a dat peste cap gramada de festivaluri bulucite la Cluj in mai-iunie.

    Răspunde

    1. aaa, pai ia sa-l caut si eu! Ce idee misto! Chiar mi-e dor de un documentar. Tipii de la BBC au mereu, dar sunt cam slabute din pacate.
      Hehe pentru o secunda am citit Feynman nu Firedman si am ramas cu gura cascata, chiar nu intelegeam de ce a-ti citi Feynman :)). Apoi mi-am revenit din soc si am citit corect :).
      Daaa si aici e la fel. Cred ca am vazut soarele de 4 ori. Dar aici e in general asa. Desi, ce-i drept, e mai rau decat in ceilalti ani. E asa intunecos ca aprindem lumina in miezul zilei.

      Răspunde

      1. Uita-te atunci la Samsara, e cu contraste, frumuseti naturale si dezastre, imagini neobisnuite din inchisori, tot felul de imagini surprinzatoare.

        Nu Feynman ci Friedman, marele parerolog, guru-futurolog sau ce-o mai fi el. American, evreu-ungur ca si Soros, doar ca mai tinerel. Asta termina China prin 2010-2020 si Rusia in 2020-2030. Marea vedeta europeana va fi -surpriza, nu Ungaria! – Polonia, care prin 2040-50 va invinge Germania si Franta. Eh, fireste ca The next 100 years vor fi dominati tot de America. Se mai inalta si Turcia si isi revine Japonia. Cam asta ar fi rezumatul. Ah, sa nu uit: Polonia, Ungaria si Romania musca adanc din Ucraina, Moldova, Rusia :))

        Răspunde

        1. Ihi si marmota invelea ciocolata, parca as e vorba, :D. Eu ma tot gandesc ca suntem fraieri ca nu scriem si noi carti din astea… Te pomenesti ca ne-am imbogati! :)). Mi-am dat seama ca nu era Feynman cam dupa prima reactie de „da’ de ce doamne iarta-ma!” cand m-am holbat cu mai multa grija la ecran si am vazut numele clar. Zau Feynman e misto, dar prea suna a autoflagelare si nu pricepeam de ce. Evident, dupa ce am citit cu grija am inteles si ca nu e autoflagelare. Sau ca, ma rog, e una mai subtila!
          Am sa ma uit sigur! Am cam terminat toate documentarele nemtesti despre al doilea razboi mondial (mor de incantare sa vad unele facute de ei). Si caut activitati din astea de facut in timp ti-e lene sa te misti si pana la o sursa de mancare. Asa ca documentarele macar nu-mi starnesc sentimente de vinovatie. Simt ca fac ceva vag cu neuronii.
          Tocmai ce am vazut The Impossible. Filmul acela despre tsunami-ul din 2004, facut dupa ce-a patit pe bune o familie Spaniola aflata acolo in vacanta. Nu e tocmai documentar, spaniolii au devenit britanici si se intampla americanisme de-ti troznesc falcile, dar a fost totusi incitant. Evident, nu-l compar cu un documentar, dar rau n-a fost. Doar previzibil…

          Răspunde

        2. Cat despre muscatul din Rusia, pai daca e sa fie, sa fie…da’ sa aveti grija de ea! 🙂

          Răspunde

  3. Neah, nu noi, polonejii, prietenii vostri. Noi ne multumim cu Moldova, ungurii merg pana la Kiev, dar polonejii indraznesc…

    O sa caut si eu The Impossible-Paradisul spulberat, la noi

    Răspunde

    1. Ei, n-as merge pana la a-l recomanda, dar e bun de pauza mentala! E putin prea previzibil. Dar cica e pe bune…nah… 🙂
      Hehehe pai Polonezii sa vina! Preferabil! Tocmai ce am citit un articol care zicea ca genetic suntem o apa si un pamant… Adica Slavii de Est si cei de Vest…tot aia :)). Apocaliptic, noroc ca aia mai „verzi” de la noi sau ei nu prea le au cu cititul. Altfel ar fi drama :P. Sinucideri ca la destramarea Beatles. Suferinte si calcari in picioare ca la inmormantarea lu’ tatuca Stalin :)). Ca noi cu ei ne iubim foarte! 😛 Tot acolo, zau ca iarasi rad, ziceau ca Bulgarii sunt de fapt, genetic, turci :))). Si uite cum s-a dus si leaganul primar slav! :)))) Vai mie! O placere, m-a uns pe suflet! 😀 Ce e drept sunt in postura de „crapa-ar dracului si capra vecinului” ca si mie tocmai ce mi s-a comunicat formal si serios ca genetic sunt muuult mai tare in partea lui taica-miu… Cel putin pe la genele alea mai defecte pe unde s-au uitat. Ma rog, vorba vine, ca probabil si maica-mea la fel :))). Adica tot in natia aia… Ca altfel nu ieseam asa. Si ramane intrebarea, bun-bun, da’ atunci cine-i rusul si care-i polonezu?? Si mai ales, unde-s bulgarii dom’le!?! :)) Deh, genetica asta care spulbera visele nationale! 😛 Asa ca deh, daca ne ocupa Polonezii nici nu-i rau! Nu ne diluam, ne unim si transformam! Ha! Sunt un etern optimist :)).

      Răspunde

  4. Cartea nu e chiar de lepadat, mie mi-a atras atentia ca autorul, desi american, judeca la rece America si politica ei si recunoaste si razrecunoaste lucruri pe care noi ne temem sa le afirmam. Spune, de pilda, ca America atunci cand se baga undeva n-o face pentru vezi doamne! democratie, drepturile omului, ci o face pentru a destabiliza regiunea respectiva, pt a-i da in cap unei tari ce tinde sa devina o forta. Afirma ca interesul major al Americii in Asia e ca sa nu rasara nicio forta de acolo, asa ca in momentul previzibil aproape in care China va cadea, Rusia poate deveni o problema pt. America pt ca va dori sa-si asigure suprematia in Asia. Dar Rusia are la randul ei probleme cu suprafata mare, frontiera lunga, populatia in descrestere si imbatranita si -zice el- nu poate face fata la doua conflicte la frontiere, asa ca, am inteles eu, America tine Europa de est si ca o moneda de schimb sau un ciolan de aruncat Rusiei, in momentul in care America n-o va vrea interesata de suprematie in Asia. Trista soarta si de asteptat, ne rezerva parteneru strategic. Cartea merita citita.

    Ce sa zic eu…rezista, ca poate te repara geneticienii in curand, la progresele pe care le face stiinta…

    Răspunde

    1. Pai da, dar toata teoria asta e prea previzibila si mult prea simplista pentru un sistem complex. Adica tipul chiar ignora deplin aparitia vreunui „catar” in sistem? Ce e drept nici nu poate considera asa o variabila ca de aceea e „catar”, dar imi suna cam cusute cu ata alba teoriile lui. Parca e scenariu de film prost.
      Neah, n-au ce repara, eu-s perfect asa cum sunt :D. Atat timp cat se poate trai cu ceva se numeste ca esti bine :D.

      Răspunde

  5. Am muncit in week-end mai mult decat in cursul saptamanii, dar la mine nu conteaza prea mult, ca tot nu merg la serviciu. 🙂
    Tot sper de o saptamana sa imi fac timp pentru Oracolul din Stambul, carte pe care am inceput-o de pe vremea cand cautam comori pe blogul Kadiei. Mereu gasesc ceva interesant la tv sau adorm dupa primele cateva randuri citite, din care nu imi amintesc mai nimic dimineata. 🙂

    Răspunde

    1. Pai poate e forma prin care Dumnezeu iti spune ca nu merita efortul 😛

      Răspunde

      1. :)) Sunt destul de curioasa cat sa ma torturez… Toata blogosfera a citit cartea asta, doar eu am ramas codasa. 🙂

        Răspunde

        1. Si toata blogosfera s-a uitat la Sclava Isaura 😛 Nu mai fi si tu asa neinduratoare cu bietii oameni 😛

          Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: