Ziua Rusiei

Azi a fost ziua Rusiei. Si cum vaterlandu’ nostru e de fapt motherland, adica Maica Rusia e evident si femeie si mama si excedata, azi sarbatorim fetele si mamele Rusii:

Si fiindca totusi existam si noi, barbatii rusi, ba chiar aducem o contributie insemnata la starea de nervi a mamei in chestiune, zicem si noi cum sade bine oricarui fiu iubitor:

UITE MAMI CUM PUTEM FARA MAINI!!:

Maaai prima soferita e monumentala. Doamne ce iubibile sunt cand sunt nervoase si speriate, hehehehee!

…asta, de mai sus, chiar merita vazut :)) Pe bune :D. Unele poate le stiti da’ altele sigur nu :).

ma indoiesc ca-l va vedea careva pe asta pana la sfarsit, dar merita, e foarte educativ :P.

Te iubim Mami! SLAVA! 😛

Si fiindca mai e si o celebrare de ieri:

  1. La mulți ani și ție! Și îmi permit să îmi fac și mie o urare. 🙂 Să mi se îndeplinească visul de a vedea cândva Rusia. 🙂

    Răspunde

    1. Multumesc frumos! Sa se indeplineasca! 🙂

      Răspunde

    1. Chiar? 😀 Vai mie, daca te vede doamna Rali sau Herr Bogdan ai ars-o fooooreeeeveeer! 😛

      Răspunde

  2. Cel mai frumos imn. MI se face pielea de gaina cand aud imnul Rusiei. Traiasca si infloreasca ! 🙂

    Răspunde

    1. Si mie. Ba am si tendinta sa iau pozitia de drepti si salut militareste. De nod in gat nu amintesc ca ma rad femeile 😛

      Răspunde

  3. Tipul ala din scena finala din Russians are Crazy, chiar m-a impresionat, pt ca mi s-a parut atat un gnom cat si oarecum reprezentativ pt lucratorul ala feroviar care a dcedat accidentat in campul muncii de un tren in romanul Anna Karenina cu ea ca martor, desi mai mult asa cum il vazuse ea in starea ei de atunci, (descrisa de L Tolstoy), probabil nu cum era omul ala in realitate, (posibil inteligibil tot din descrierea lui Tolstoy, asa cum mi-am inchipuit eu citind romanul)…zau, ce scriitor…chiar m-am gandit ca nu ai zis pana la urma daca ai vazut Anna Karenina versiunea recenta si ce parere ai avut despre film..eu, dupa ce am vazut un interviu cu regizorul si actorii principali, efectiv am refuzat sa vad filmul, dar ma gandesc ca poate nu am avut dreptate, ca poate si asta, faptul de a putea fi interpretabil in mai multe feluri, chiar si total duse cu pluta, chiar si parodice (poate in viitor, ca inca nu am gasit pe cineva sa poata sa rada in mod interesant de opera lui Tolstoy…desi daca stii tu, chiar ca as aprecia un link…), e totusi si asta in fond omagial fata de Tolstoy ca profesionist, si din aceasta cauza ar fi OK…desi, zau, pe de alta parte ma gandeam ca oml ala chiar a vrut sa spuna ceva din sufletul lui plus al profesiei lui lumii generale, si mi-ar fi parut oarecum rau sa fie chiar atat de prost inteles, tradus, etc., desi parerea asta de rau e doar egoism al meu personal, deci nu e ceva deosebit de important.

    Răspunde

    1. Nici eu nu m-am expus. Am facut exact ca tine. M-am protejat. La unele chestii imi pierd uzul ratiunii de enervare si am ajuns concluzia ca filmul asta ar fi unul dintre ele :). Cum tin la demnitatea mea.. am ales sa nu-l vad 😀

      Răspunde

  4. Mother Russia, mereu rece si fierbinte in acelasi timp…

    Răspunde

    1. Neah, e doar aparent rece, ca e tare mamoasa saraca 😀

      Răspunde

  5. La multi ani, rusule! Sa ne traiesti!
    Ii stiam pe nebunii care se cocoata pe schela aia (sau ce o fi) sa isi faca inviorarea la sute de metri inaltime, dar de fiecare data cand vad acel loc mi se face pielea de gaina. Nici un popor nu a dat atatia oameni curajosi/inconstienti… :))

    Răspunde

    1. Multumesc frumos! Pai traim scurt, dar traim intens! 😀

      Răspunde

  6. bauturile alea chiar au iesit suuper, eu le reuseam doar daca le faceam din gelatina ! :))))

    Răspunde

    1. Ba reuseai. Ca e chimie pura. Sunt ca apa cu uleiul daca vrei. E aproape greu sa le amesteci.

      Răspunde

  7. geniale clipurile, mie mi-a placut ala cu toporul de la semafor :))))) ba mint, ala care a sarit cu parasuta de pe schela si a pafut buf. apropos de multe din imagini, nu stiu cum mai e acuma, cand eram eu mica, de mult, circul rusesc era extraordinar, au fost tara cu singura academie (un fel de facultate) de circ. citeam o gramada de traznai de carti la vremea aia, cu mesaje incurajatoare, nu mai retin in care era chestia cu circul. nici din carti nu mai tin minte multe, Ostrovsky, cu asa s-a calit otelul, prost aleasa, mai sa cred ca se poate reusi prin munca grea, iaroslavsky (parca), cu biblia pentru credinciosi si necredinciosi, mai sa ma convinga si aia, daca le citeam de mic plod.

    oricum de departe cea mai tare carte scrisa ever de un rus (carti de fapt) sunt aventurile lui habarnam, nici buratino nu era de lepadat, desi era cam evident copiata dupa pinocchio, dar ambele au desene faine.

    cat despre comuniscmul cu fata umana din habarnam, tarziu m-am prins de mesaj, adica foarte tarziu, a ramas una din cartile copilariei, se gaseste de citit si pe net, pe habarnam.ro.

    ps: daca ma intrebati pe mine, tot de la un italian a luat ideea si nikolai nosov cu habarnam, daca ati citit cepelica, aventurile lui cepelica, a lui rodari. aduc foarte tare ca idee. amu ce importanta are, sunt bine scrise, daca nu s-au suparat altii de suhoiuri si tupolevuri, nu se supara italienii de niste carti pentru copii 😀

    Răspunde

    1. OOooo Habarnam a fost cartea copilariei mele! Si Urfin. Si da, toate-s preluate si adaptate din povesti occidentale. Se apucau ai nostrii sa traduca, le placea ideea, dar considerau ca e prost scrisa. Asa ca o rescriau ei mai incitant. Si adevarul e ca …era. Buratino e mai misto ca pinochio iar Urfin e CATEGORIC mai buna decat porcariuta de vrajitorul din Oz :).
      Si mie tot ala cu uite maaaamii….BUFFF…buba! Sobor de preoti :))

      Răspunde

  8. Iaca Urfin nu am citit (dar am citit calutul cocosat si imi amintesc din ea numai coperta), deci mi-s inculta. Da, sunt cazuri in care imitatiile sunt mai bune decat modelelele, nu imi vine la ora asta in minte decat MIG29 care face celebra cobra lui Pugaciov, pe cand corespondentul sau de peste balta dupa care a fost copiat, nici nu stie ce e aia.

    Răspunde

    1. Esti sigura ca e avionul…nu rusu’? 😀

      Răspunde

  9. Nu, chiar ieri am avut o altercatie amiabila legat de faptul ca nu sunt sigura decat de cele pe care le vad, de aceea nu ma pasioneaza istoria, aia au murit de mult, pot eu sa cred barfele din cartile de istorie?

    Apropos de rusi, azi citeam pe un blog culinar misto o concluzie pe care am tras-o si eu, de meserie calator pana anul acesta nefast. In statiuni turistice, copiii rusilor sunt cei mai cuminti. Educati, politicosi, sunt ca niste mini omuleti mari. Mai ales daca ii vezi comparativ cu cei ai vest europenilor (italieni, francezi, dar despre italieni am niste amintiri, de mori de ras) care se tavalesc, urla, zbiara, fac numai dracii. Se comporta ca niste copii adica. Ai rusilor, zici ca sunt dresati din burta mamii lor. Deci, daca a mai remarcat si altcineva, cum spuneam, cum poti recunoaste o familie de rusi intr-o locatie turistica: dupa copii, garantat.

    Răspunde

    1. Mie si cei de Nordici mi se par cuminti! Foarte cuminti. Pai stii de ce suntem asa? Fiindca se ocupa de noi. Cand tarai copilul intr-un loc unde nu-i place sau se plcitiseste, dar o faci totusi pentru placerea ta de adult, apoi atunci te ocupi de progenitura. La noi, de regula, exista ideea ca un copil nu trebuie sa-i deranjeze pe altii. Acum nu stiu daca asta se aplica si in familiile de petrolisti caucazieni sau in cele de muncitori la confectii din Urali, dar la Moscova, in cartierul unde am crescut eu, era regula de capatai. Sigur, nimeni nu statea cuminte, ca doar aveam idei. Dar eram pedepsiti nezmintit. Desi, ce e drept, se zicea si „sunt baieti, doar nu o sa se joace ca fetele”. Deci exista o marja de ingaduinta. In opinia mea, un copil care simte nevoia sa atraga atentia tavalindu-se pe jos este un copil neglijat si plictisit :). Italienii sunt cumpliti. Dar mamele italience sunt oribile. Macane tot timpul una cu alta, se opresc doar sa zbiere la plod in mod inutil ca ala tot nu le asculta (in mare fac mai multa galagie decat progenitura razgaiata) si cand plodul ala infect se loveste fac o galagie si un vaiet de vin pompierii. Eu, in aeroport, ma duc diametral ops fata de zborurile portugheze si italiene…si astept acolo :D.
      Mamele noastre sunt incredibile si foarte-foarte atente. Pai cum sa o superi pe mama? Asa ceva, nu se face! 😀

      Răspunde

  10. Mamele italiene sunt fenomenale, mar elucru daca isi baga in seama plodul (nu scriu plod peiorativ, ca mai citesc si altii, cine stie ce cred, imi place cum suna), il poarta ca pe un accesoriu pe care au uitat ca il au si, mare lucru daca observa cand isi rup moacele de asfalt, rar, poate daca face micutul italian vreo dubla fractura de maxilar sa il bage in seama.

    Chestie amuzanta, o italianca (nu ma refer cand spun italieni la emigranti, la de-ai lor), in SUA cu caruciorul, obisnuita ca la ea acasa, sa lase caruciorul la usa si sa zaca la cafele si trancaneala, a fost luata pe sus de politia anuntata imediat ca si-a abandonat copilul, noroc ca nu era de-a locului ca veneau aia si ii confiscau progenitura, ca e mama iresponsabila, cum sa il lase la usa carciumii, daca il rapeste cineva?

    In oraselele mici carucioarele aliniate la cafeneaua satului sunt o priveliste la fel de normala ca rufele atarnate pe sforile marginite de scripeti. La macaronari zic, mie imi plac chestiile astea, au farmecul lor.

    Si da, si pe noi ne pocnea mama. Si educatoarele ne pocneau. SI to’arasha invatatoare. Dat cu capul de tabla, rigla la palma, tras de perciuni, nu tin minte sa fi comentat vreun parinte ca ne abuzeaza profii.

    ps: eu vreau sa scrii odata niste povesti, amintiri din armata, nu musai sa divulgi secrete de stat ca sa batem armata rosie, chestii simpatice, chiar nu stiu pe nimeni sa fi fost acolo in armata, maxim la Chisinau am auzit povesti si, intotdeauna, povestite, sunt c aniste mici romane. cand si daca ai vreodata timp si chef.

    Răspunde

    1. Eu ma feresc de italieni ca de ciuma. Dumnezeu, care e femeie si foarte empatica, s-a prins :D. Asa ca pe unde ma invart am parte de ei :)). Cum nu-mi place sa am idei preconcepute mereu incerc sa interactionez „cu omul” nu „cu natia” si mereu mi se intareste convingerea ca maaaare parte din cliseele astea nu sunt tocmai degeaba :D. Ca sa ma protejez, in general evit sa merg in Italia (adica nu o fac pe banii mei iar daca e vreo chestie cu slujba, slava domnului ca nu prea..DELEG!). Dar inteleg ce zici cu farmecul, si pe mine ma farmeca unele obiceiuri culturale ale altora, dar nu ale italienilor :D.
      Nu zic doar de bataie (desi da si noi ne-o luam zilnic la scoala), zic si de atentie. Pe bune, noi eram bagati in seama. Ca sa nu deranjam evident. Si da, nici vorba sa ne simtim abuzati. Intelegeam perfect de ce o patim. Mama mea explica. Imi spunea de la inceput ca pentru anumite chestii se va simti nevoita sa ma bata. Cand le comiteam, presta. Ca doar a zis, nu? 😀
      Perioada armatei mele, de fapt perioadele, ca-s doua, n-au fost deloc placute. De aia nu povestesc despre ele. Pe motiv de moment istoric. Eu am picat peste al doilea razboi cecen.

      Răspunde

      1. Mno, ce-i drept, au fost si chestii amuzante :)). Poate povestesc 😀

        Răspunde

  11. Sa ne intelegem bine, ca am 18 ani de batut Italia in lung si in lat, mie imi place la maxim Italia, tara, cum a ajuns asa, mostenita de la imperiu, cu bani bagati de americani, partea a doua. Da, italienii in general sunt nesuferiti, dar nu toti. Ins amajoritatea, mai ales daca aud (si nu de ieri, de azi, de cand au dat buzna ai nostri peste ai lor) ca esti din estul Europei, se mira, nemetaforic vorbind, ca avem curent electric si ne curge apa calda din zid. Acum s-au mai lamurit, cand s-a umplut de BMW-urile romanasilor ep acolo, ca nu e chiar tara bananiera, dar au un talent de a explica niste aberatii de trei lei cu titlu de glorie eterna care, mai ales daca nu consum ceva spirtoase, ma calca mereu pe bombeu.

    E lasa, ca i-am cotropit fara arme, daca mai umplem si Austria de romani o sa fie un imperiu mare, imperiul romanesc, chiar daca nerecunoscut de cartile alea de istorie.

    Mi-ar placea sa aud povesti, amu e totusi un spatiu public, tu stii cat si cum si ce poti spune, dar daca ai ceva material, zi-i kadiei sa imi dea pe mail, promit ca tin numai pt mine.

    Răspunde

    1. Pai si eu trebuie sa precizez ca-mi place foarte tare Italia. Si natural si ca arhitectura. Ca nu cred ca astia de acum sunt urmasii Romei, asta e altceva. La mine nu prea ghicesc ca-s din estul europei, cred toti ca-s neamt, habar nu am cum cred occidentalii ca e fenotipul de rus, dar sigur nu e mutra mea :D. Cand vorbim, afla insa imediat, ca le spun eu rapid. Si fiindca ma incanta reactia de cele mai multe ori :D. Sigur ca si eu primesc cu regularitate intrebarea daca, in afara de Kremlin si ce mai vad ei prin filme, noi avem drumuri :D. Ii trimit la youtube, ca acolo se face educatia mai nou :)). Italieni dispretuitori n-am apucat inca (de unde ma feresc si/sau sunt eu mai dispretuitor). Cel mai mare dispret l-am trait tot cu romanii. De obicei occidentalii ma privesc cu simpatie, romanii, din motive lesne de inteles, cu reticenta :P. Acum nah, am venit, le-am luat fata, le-am luat pamant… ca-n bancuri si alta nu :)). Desi zau, toata lumea din Bucuresti, pe la inceput, cand aveam accent cumplit, credeau ca-s „basarabean”. Cred ca acolo e maximumul de dispret al neamului. Eu nu pricepeam de fel de ce as fi din „republici”. A durat pana sa ma lamuresc ce si cum :).
      Nu e nimic misterios! Adica eu am fost un prapadit, nu vreo piesa vitala din sistem, evident, ca de abia imi daduse parul pe fata. E doar nasol. Ca orice lupta de mama Rusie n-a fost tocmai onorabila ci bine tintita. Dar au fost chestii amuzante, doar ca mi-am reamintit de ele acum ca ai intrebat tu, in general e o perioada pe care creierul meu reuseste sa o evite cu gratie. De aceea nici nu m-am trezit povestind pe aici despre asta, desii chestii amuzante au fost cu duiumul, ca in orice loc unde pui la un loc baieti in crestere + bosorogi basinosi + jucarii care fac bubu 😀

      Răspunde

  12. Mai, povesti interesante, dar cu fete in crestere, programe speciale de aparare si muulte jucarii care fac bubu, poc poc si tinte brau, as avea si eu, dar nu le scriu asa misto ca tine si nici nu cred ca prezinta interes daca nu e cu poze.

    Apropos de discriminare, iti spun una pe care cred ca nu o stii, e veche, e noua, e de cand ma stiu: sa te duci in provincie si sa spui ca esti din Bucuresti. Aoleu, zici ca esti prostul prostilor, ba mai mult, toti provincialii mutati la capitala, care stau aici, care vor la orasul asta mare si plin, care musai se agata sa nu mai plece inapoi de unde au venit, aia sa vezi ce se uita cu dispret, aseara mi-am luat-o eu si un amic la o masa de la un moldovean: lasa bai, ca voi sunteti bucuresteni lenesi si puturosi care nu stiti sa faceti nimic. Si pe pariu c aimi vine sa le arat ca stiu mai multe decat ei de la coada vacii la sapa, unde mai pui ca omul ala nu facuse armata, ca de aia mi-a traznit cu ce sa il iau si eu la misto, ca eu am facut-o. Ma rog, un fel de …

    Deci maxima discriminare este indreptata de toata ROmania contra bucurestenilor, bate tot, pana si romanii vs rusi, pe cuvant de fost soim al patriei.

    Răspunde

    1. Ba mie imi place cum scrii si povesti de armata cu fete eu sunt mereu mare amator! Apropo de asta tocmai ce mi-am amintit acum cateva zile (pe motiv de filmulet de youtube) ca primul meu contact cu femeia soldat (rusa) a fost cand eram eu insumi racan si s-a materializat in forma unui stol de fete din astea (deloc, dar deloc ca-n filme, erau femei zdravene in adevarata putere a cuvantului) care trecusera in jumatatea noastra de Rai si se indreptau (parand amenintator) spre noi/mine :D. Eu un singur lucru stiam si anume ca „fetele n-au voie la noi”. Asadar, cocotat destoinic unde eram am inceput sa urlu la ele (maaai, veneau direct si tintit spre noi…) ca ce cauta ele, nesimtitele, aici, sa plece, sa se duca la ele, ce cauta la noi, sa plece-sa plece-sa plece! :)))) Evident ca alea au pus bot trist si au schimbat directia rapid spre vectorul de iesire (categoric si retroactiv gandind, sigur nu de frica mea ci de frica ca, facand eu scandal de flacau isteric, le prindea cotoroanta lor pe acolo atrasa de chiraieli. Atunci, evident ca am crezut ca-i barbatia mea ce le-a speriat :P). Tot evident, unii mai cu vechime si cu testosteronul mai stabil mi-au facut un semn sugestiv la baza gatului :D. N-am sa uit insa niciodata ce ne-a zis basinosul nostru: „bah tata, ce-ai bah tata cu ele, lasa-le bah, ele cum sa se marite?!”. Ei, lasa-lasa, am gandit eu, ca daca voiau alea sa se marite cu mine… glam! De atunci eram realist si-mi stiam limitele!
      Am asistat la razboiul provincie-bucuresteni :D. Si la noi era cam la fel. Centru vs restul. De fapt era un triumviurat mai interesant: Moscova-Restu’ si un pic de Petersburg :D. Pe mine asta ma lovea oarecum fiindca familia imi e din Petersburg de fapt. Eu nu m-am simtit insa vreodata altfel decat Moscovit (nascut si crescut acolo). Dar fenotipul meu e de rus din nord. Si la noi ne stim dupa mutre. Rar vedeam mai negru decat cand eram trimis verbal, pe propria mea tarla acolo unde facusem pipi la toooooti copacii rezidenti, inapoi la Petersburg. Desigur, cand mergeam la Petersburg mi se spunea ca moscovitii sunt mitocani. Ca eu eram moscovit venit de la Moscova, da? 😀 Asta imi convenea mai tare! Ca era motiv bun sa-i bat 😀

      Răspunde

  13. (nu am pus virgula si se intelege altceva, nu ca ei sunt de la coada vacii ci ca eu am ranit mai mult balegar si am dat cu sapa decat multi din provincie, asta am vrut sa spun, sa nu se simta „jicnit” cumva careva pe alt blog decat pe alt meu, ma scuzati de greseala si de greseli in general)

    Răspunde

    1. Nu-ti face absolut nici o grija :D. Chiar mi-e dor de conflicte care n-au legatura cu mama Rusie! Ca de trolii mei m-am plictisit. Adica totusi romana e limitata in injuraturi in ce priveste ce i se poate face mamei mele :P. Cred ca am ajuns la capatul trolilor mei. Dar conflict Bucuresti-Provincie pe blog n-am avut inca! Ar fi nou! As face floricele. Mie imi plac de mor discutiile!

      Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: