12 comments for “La multi ani, prieteni Americani!

  1. Iulie 4, 2013 la 7:32 pm

    🙂 Cu siguranta cea mai draga aminte a lor se leaga de Lake Placid si minunea din hochei. Pentru acel meci o sa va iubeasca toata viata.

    • Iulie 4, 2013 la 11:05 pm

      Da, tipic lor sa patenteze ca victorie nationala un accident 😛 Tipic si noua ce-i drept. Doar ca noi nu simtim nevoia sa ni le fluturam asa in vazul lumii 😀

  2. Iulie 4, 2013 la 9:54 pm

    Sigur. Americanii si comunismul e ca si baba si mitraliera.

  3. Iulie 5, 2013 la 7:00 pm

    Eu, cu ocazia zilei nationale a poporului prieten SUA, am avut o zi chiar ff placuta, distrandu-ma de minune citind presa internationala referitoare la cazul Snowden, si aducand in sufletul meu un omagiu nostalgic catre diversele opere de arta, inclusiv literatura si filme, bazate pe tematica fostului Razboi Rece. Chiar am avut asa o idee sa fac o retrospectiva de recomandari de filme artistice dedicate acestui conflict deosebit de important, insa zau, sunt total in urma cu blogul de cand am program de facut curatenie in apartament…poate saptamana care vine sa fiu mai harnic cu blogul, deoarece nu va trebui sa ma omor cu curatenia deoarece tot cu ocazia zilei nationale a SUA, Anneline m-a anuntat ca pleaca pt o saptamana cu Victor la Paris, ca sa-l elibereze si ei din punct de vedere scandinav probabil…zau, cand ma gandesc ca Victor o va saruta precis acolo pe langa turnul Eiffel, asa ca un taran…sunt cam invidios, ce-i drept…zau, parca am capiat de cand m-am mutat cu Anneline, numai la Victor ma gandesc tot timpul !! Pana si de ziua Americii, tot la Victor ma gandesc…ce sa fac daca e asa de tip din ala de leader adevarat…si e si ultra sofisticat de politicos fata de mine, exact asa cat trebuie, adica nici prea exagerat ca si cum ar incerca sa isi ascunda enervarea, nici asa indiferent ca si cum in mod real m-ar desconsidera…nu pot sa-l sufar, dar efectiv nu stiu de ce nu pot sa fiu si eu asa mai mult ca el, pur si simplu nu pot, mi s-ar parea un efort imens ca sa pot sa ma comport chiar si 10 secunde in felul in care el se comporta asa cvasi-natural, ma simt total deficient, plus saraca Anneline nu are nici o vina, adica zau daca nu as sti cum sunt eu, daca as fi fost mai tanar, chiar mi-as propune asa o chestie total idioata, efectiv din cauza rivalitatii pe care o simt fata de acest om, sa i-o suflu asa pe Anneline de sub nas doar de sport, efectiv sa o duc in Ko Phi Phi, acolo unde a fost tsunami, cred ca asta ar da-o gata fata de o amarata de saptamana la Paris, (chiar daca desigur fiecare isi va plati biletul, ca nu despre asta e vorba in principal, si de fapt daca taranul de Victor si-a asumat el mai toate cheltuielile pt calatoria la Paris, zau, daca eu o iau la Ko Phi Phi si ii propun sa platim 1/2-1/2, precis castig eu la faza asta !)…pt ca el e exact cum ar fi vrut tata sa fiu eu si cum nu am cum sa fiu, nu neaprat asa ca realizari generale, ca eu oricum nu alerg dupa leadership si nici nu cred ca asta isi dorea tata in mod special pt mine, dar efectiv ca stil de om, asa total super adaptabil si din ala pe care chiar il respecta si-l plac asa mai toti cu care se intalneste, si care chiar au si de ce sa-l placa si sa-l respecte pt ca este intr-adevar un tip total OK. Dar eu sincer cred ca e si din cauza nr de la pantofi, precis e si din cauza asta, si cred ca acel 1/2 cm in plus, (…ca nu cred ca e chiar 2/3…), se simte, nu pot sa explic cum, dar precis se simte, atat de cel care-l poseda, cat si de aia din jurul lui.

    Ma rog, am deviat-o off topic, dar oricum era vorba de Razboiul Rece, asa ca ce mai conteaza despre ce fel de rivalitate este vorba ?!

    • Iulie 5, 2013 la 11:06 pm

      Si ala chiar nu simte ca te concurezi cu el? 😀 Sau e prea politicos sa arate? Ce natie e?

      • Iulie 6, 2013 la 6:29 am

        Pai relatia mea cu el e una social comuna superficiala, (din punctul lui de vedere), in care se intampla in mod obisnuit ca diverse persoane de sex masculin cu care intru eu in contact sa ma evalueze asa rapid si sa ma considere totl inofensiv, si deci total nedemn de vreo atentie mai deosebita, (fie pozitiva fie negativa), adica efectiv nu reprezint un posibil rival sau competitor demn de luat in seama intr-un mod mai detaliat, si se poate relationa cu mine asa la nivel de cum ai relationa cu o cunostinat oarecare, care e asa o cunostinat sau un amic al femmeii de interes pt el, ca si cum as fi asa poate un var de-al ei sau un catel din ala total banal, nimic asa deosebit, care sa ridice vreun sentiment mai intens, (fie pozitiv fie negativ), adica. Eu sunt ala care are anxietate relativ la el, nu el relativ la mine, pe mine m-a categorisit ca total nepericulos asa din prima ! Si asta e ceva ff comun in cazul meu in caz ca petrec asa ceva timp intr-un spatiu mai restrans cu o persoana de sex masculin care e totusi la nivel de cunostinta a unei cunostinte, in cadru social. Adica nu se pune cumva problema de vreo interactiune specific utilitara mai complexa intre mine si el, de gen cum am fi colegi de serviciu, si s-ar ridica si alte necesitati sau posibilitati, de ex de relatie ierarhica de serviciu, sau de colaborare. Plus nu se pune absolut de loc problema vreunei relatii romantice, (decat poate asa la nivelul meu, de fantezie total absurda de un three-way cu el si cu Anneline, dar desigur asa ceva nu e ceva realist in acest caz, pt ca el e chiar un tip heterosexual obisnuit si nici nu e la vreo varsta la care ar fi interesat de explorari din astea sexuale, adica are totusi cam 29 de ani, e deja adult, si nu e din ala care e oarecum preocupat de activitati mai extrem distractive, e sigur pe el, nu e din ala care cauta thrills in mod deosebit, si isi satisface nevoia de challenge in general in planul profesional al carierei, nu in ceea ce priveste relatiile romantice, sexuale, etc.)

        In ceea ce priveste originea etnic-culturala, e semi-danez, (dupa tata), semi-ceh, (dupa mama stabilita aici inainte de Revolutia de Catifea..habar nu am despre povestea ei care e probabil interesanta, insa cred ca e cineva educat superior, chiar probabil mai educat decat sotul), educat formal in Danemarca si cred ca si asa la nivel de ceva master in capitala UK, insa cu amintiri de vacanta de la bunici si cunoscuti din centrul si sudul UE, si cu experienta de turism in general UE-vest si sud, nu in alte locuri mai exotic indepartate, si fara interese/preocupari deosebite fata de orientul indepartat, (cum au destui scandinavi din generatia curenta si imediat anterioara), fata de Africa sau America Latina nici atata, catre URSS mai de loc. E un tip solid central UE pe axa asa nord-sud, mai degraba catre ceva neamt-austriac decat altceva, desi cu o nuanta de romantism la mijloc, dar nu ceva exagerat. Mi se pare chiar admirabil de inalt functional si de echilibrat-adaptat (spre deosebire de mine care sunt un nevricos.) E politicos fata de mine ca roman din cauza ca e educat despre diferenta dintre romani si tigani, ceea ce nu as putea spune despre restul intelectualitatii contemporane scandinave, care nu e lipsita de prejudecati si diverse xenofobii, (mai proeminente de fapt in randul celor educati, sau mai bine zis semi-educati in stil si la nivel predominant sub-calitativ contemporan chiar decat in randul populatiei generale)..

        Dau absolut toate disclaimer-urile de rigoare ca impresiile mele sunt ff superficiale, empirice, subiective fara dorinta de a generaliza, etc. In fond nici nu cunosc persoana chiar atat de bine, in fond habar nu am despre cultura (inclusiv arta, istoria si geografia) daneza mai mult decat cateva interactiuni personale asa pe ici pe colo, fie cand eram mic asa la Tivoli, fie cand eram mai mare la nivel asa total superficial de baut o bere cu cineva pe ici pe colo, nici limba nu o cunosc ff nuantat, si nici nu am ajuns la capitolul despre literatura daneza a sec 19 pe blogul meu ! Cat despre cultura ceha, zau, mai mult de Soldatul Svejk si asa din auzite din mass-media despre Milan Kundera si Vaclav Havel, plus Milos Forman, si Jiri Menzel, zau, mai mult nu stiu nimica, dar chiar nimica, nici macar nu am vizitat Praga vreodata, daramite sa stiu despre posibile relatii dintre Boemia si Moravia sau Silezia, sau cu zona Slovacia-Bratislava. Drept auto-pedeapsa, dupa ce voi termina seria de articole despre literatura de sec 19 scandinava, cred ca ar fi cazul sa iau la rand la mine pe blog totae literaturile sec 19 a tuturor membrilor UE, inclusiv Croatia recent primita, plus a tarilor aflate pe lista de accesiune, plus si a celor europeene care nici nu au de gand sa fie asociate cu UE, si sa fac o retrospectiva a intreg sec 19 literar UE, mentionand desigur numai ce mi-a placut mie sau ce mi s-a parut asa mai intrigant !! (Zau, numai gura e de mine ! Si de fapt, in sufletul meu, eu sincer mi-as dori sa incerc sa fac mai bine leapsa aia Fotografica propusa sub articolul anterior, chiar si daca ar fi sa caut imagini fotografiate de ALTII, mult mai experti decat mine, pt ca zau, imi place ff mult si arta fotografiei, insa niciodata nu mi-am gasit timp sa o abordez si pe ea la mine pe blog…ieri, cu ocazia gandurilor despre vacanta de la Paris a rivalului meu, am stat sa ma uit la cateva fotografii de Robert Doisneau si sa citesc chiar cateva recenzii critice experte despre ele, si mi-am dat seama cat de pe dinafara sunt si in ceea ce priveste istoria artei fotografica, nu numai a restului artelor si a celorlalte domenii de cunoastere umana, la nivelul de cultura generala recomandabila oricarui om care se lauda ca are o Diploma de Bacalureat ! Asta mai ales ca tot eu ma plangeam adesea despre influenta culturii acelui sec 19 asupra culturii romane contemporane, si uite ca de fapt habar nu aveam mai nimic despre el, cat de fapt nici despre o mare parte a sec 20, iar ce stiu despre perioada 1980- 2013 e mai mult asa bazat pe diverse afise sau titluri din mass-media care mi-a cauzut si mie sub ochi total intamplator, plus cateva interactiuni cu cativa oameni pe ici si pe colo, zau, nici macar nu am citit din literatura contemporana, nici macar nu m-am dus si eu la vreun muzeu de Arta Contemporana, in care arta sa fi fost efectuata dupa 1980 incoace…habar nu am despre nimica ! Ba chiar recent am luat de bune un titlu dintr-o revista oarecare in care se opina ca Arta Contemporana, mai ales cea de tip plastic, a spus deja tot ce avea de spus, cam pana in maxim asa 1980, si de atunci inainte chiar ca nu mai pare ca e nimic nou posibil de creat, decat pur si simplu repetitii, imitatii sau diverse parodii…zau, asa ceva mie mi s-a parut cam exagerat de pesimist pt viitorul Artelor si tocmai din generatia mea…precis era probabil legat de pesimismul cauzat de criza economica a Euro ! Mai ales ca acel articol aparea intr-o revista sau brosura culturala care era atasata ca supliment la o revista cu interes predominant economic !)

        • Iulie 6, 2013 la 8:00 am

          Heee, mie in general imi plac foarte tare cehii! Toti pe care i-am cunoscut au fost tipi foarte simpatici, siguri pe ei si deosebit de destepti. Sigur, am cunoscut cred vreo 15 de-alunugl vietii si deloc esantion reprezentativ. Majoritatea erau fizicieni plasmici (aveau colaborari cu ai nostrii si mama prietenului meu si ea de aceeasi meserie, ii invita fara gres la masa, asa ca ne dadeam si noi cu ei. De fapt tot asa am cunoscut primii romani). E foarte posibil ca cei din copilaria mea sa-mi fi placut fiindca aduceau jucarii cadouri. Si lapte instant cu fructe. Capsuni, banane, vanilie si cacao, de fapt. Aveau un lapte foarte bun. Aveam impresia ca ajung in rai cand il gustam. Cei pe care i-am cunoscut ca adult, in firma unde lucrez, sunt la fel. In general foarte competenti si ambitiosi fara a fi ticalosi sau obsedati de avansare si putere de decizie. Eu cred ca si au o atitudine de noblesse oblige si simpatie fata de romani in general. Dar asta n-am vazut la prima mana, mi s-a povestit.

  4. Iulie 8, 2013 la 8:16 am

    Bag seama ca vrei sa pornesti un razboi planetar! Bine ca americanii nu citesc bloguri scrise in limba romana de catre rusi, sa vada blasfemia. :)))))
    Verisoarele mele au mancat tort si fripturi, s-au imbracat frumos si au iesit la plimbare. :))))

    • Iulie 8, 2013 la 5:50 pm

      Neah, astea-s dragalaseniile dintre natii. Desi eu n-am sa inteleg pana mor cum dracu au putut inghiti propaganda nostra si chiar sa creada ca suntem rai si fiorosi si nu falimentari… 😀 Sunt probabil, pe bune, extrem de naivi.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: