La Avignon si inapoi. Cu prada.

Profitand ca orasul de rezidenta este ca o sula in coasta Frantei, week-endul trecut a fost marcat de o vizita la Avignon (cam la 3 ore de Geneva). Scopul declarat fiind unul de avant educativo-cultural, adicatelea admirarea istoriei papale de pe meleagurile franceze (pentru referinte istorico-geografice, va pohtesc sa consultati viitoarele textele scrise de superiorul meu intelectual, Kadia) . Evident ca pe langa telul amintit, de altfel bifat cu aplomb responsabil si competent, am prestat si turismul culinar :D. Nu e cazu’ sa va ingrijorati, nu fac reviu vreunui restaurant, la asta se pricepe tot Kadia. Eu vreau sa vorbesc de locurile pierzaniei provencale, adica magazinele de uleiuri condimentate, oteturi de vin, tapenade, vinuri, creme de ciocolate, nuga cu diverse, dulceturi si miere. Evident, majoritatea sunt pline de troace kitsch turistice, dar exista si unele menite sa inmoaie picioare, taie rasuflare si ia minti.

DSC05140

DSC05139asa arata magazinul in chestiune

Asadar, achizitiile s-au facut cu sacul, la propriu. Ce e drept erau stimulante si irezistibile si mesajele „1 borcan – 6€; 2 borcane – 10€” iar eu, provenind din familie istoric strangatoare, nu rezist la asa mesaje vestitoare de chilipir.

colaj
Nu numai ca le-am luat, dar nu mai tarziu de a doua zi, luni, ne-am dedat la rupt gaturi de borcane si gustat o parte din prada. Antologica a fost insa reactia Kadiei care, vazandu-ma in pragul usii, a constientizat brusc si de-a dreptul epifanic ca n-avea vin la rece. Asadar a varat instant una din sticlele de vin direct in congelator. Nuuu, n-am uitat-o acolo, am pus timer (suntem patiti :D). Tot am stat cam cu grija sa nu explodeze minunea. Si ea, minunea, tot provencala si roze :D.

Concluzia pe scurt e ca achizitiile culinare au fost divine si vinul ametitor! Foarte-foarte bun. Punctual, din ce am gustat pana acum, pot zice:

(1) sunt mort dupa tapenada de masline negre. E divina. Nu stiu ce naiba mai baga in ea pe langa masline, dar e mult mai gustoasa decat cea facuta de mine. A mea e un pic prea concentrata, cu un gust prea intens. Cea facuta de ei este… catifelata, nu socheaza limba. Singura explicatie pe care o am este ca maslinele lor sunt mai bune decat ale mele.

DSC05349

(2) pasta de tomate cu busuioc e divina. Un pic acrisoara si foarte inmiresmata. Poate un pic prea acrisoara totusi.

DSC05335

(3) Mierea de lamaie e divina. E semizaharisita, aromata si acrisoara. E aproape comparabila cu cea de salcam!

(4) Pasta tartinabila de speculoos e ceva divin. Habar nu am ce e ala speculoos si prefer sa ramana mister. In afara de cazul in care-mi spuneti ca e facuta din melci sau testicule de ceva gandac pitic eu, am de gand sa o mananc indiferent care ii e sursa. Rar mi-a placut mie o crema dulce asa. E incredibil de buna.

Ca veni vorba de speculoos, am gustat o inghetata de asa ceva. E oribila! Dar va povestesc eu de ea alta data.

Asa si acum planuiesc sa fiu artizan de salata ca sa incercam uleiurile si oteturile cu condimente. Abia astept! Am rosiile la picioare deja, iar salata verde ar face bine sa ma astepte cuminte acasa ca am planuri mari pentru ea, bwahahaha.

uleiImi plac de mor sticlele astea care se pot pune una peste alta (turnul chiar e foarte stabil)

Oda pentru salata ce va fi:

Later edit: am uitat sa multumesc Kadiei pentru o parte din pozele de aici (ca nu-s toate ale mele). Sarut-mana! 🙂

33 de răspunsuri la „La Avignon si inapoi. Cu prada.”

  1. oda… o dă-ne şi nouă salată, nu mânca singur, rusule că pun armata roşie, verde, albă sau care-o fi pe urmele tale! 😆

      1. ştiam eu că poporul rus numai darnic nu este! of, of! să-ţi mai fac eu ode? nooooo…. mă duc la kadia, poate s-o îndura ea!

  2. Despre Speculaas si Speculoos am scris eu in primul meu post. Am sa scriu din nou paragraful de acolo:
    Traditional creati pentru Saint Nicholas, Speculaas sunt biscuiti foarte puternic condimentati. Carateristic pentru ei este ca erau facuti cu zahar din trestie de zahar si erau folosite condimentele : scortisoara, nucsoara, cuisoare, ghimbir pudra, cordamom si piper alb. Mai pot fi si variante cu anason, seminte de coriandru. Fiind foarte placuti, speculaas acum se pot manca in orice zi a anului, nu numai de St. Nicholaas. Numele are o poveste interesanta, venind de la specerij-condimente in olandeza, spice-engleza si latina, specula – acelasi inteles ca in romana (este vorba de specula ce era facuta cu condimente aduse de olandezi din Indiile de Est, azi Indonezia, care in trecut a fost colonie olandeza). O alta varianta este Speculoos, varianta belgiana, dupa ce Belgia s-a despartit de Olanda, condimentele fiind mai scumpe, ca era alta tara, belgienii au facut acesti biscuiti fara condimente. Si nemaiputandu-le numi Speculaas, i-au numit Speculoos, sufixul loos insemnand fara (comparativ cu engleza less). Se prea poate ca acum belgienii sa foloseasca condimente, sau macar scortisoara. Mai exista si speculaas umplut cu crema de migdale.

    1. Aaah asa se explica! Multumesc mult de tot! Ca ma nedumerea. Crema imi place de imi vine sa ma tavalesc pe jos, dar inghetata mi-a stat in gat pe motiv de condimentare cu scortisoara. Mie nu-mi place scortisoara deloc. Sau, ma rog, o suport daca e foarte-foarte putina. Inghetata avea pusa cu lopata si n-am putut sa o mananc, am donat-o. Crema insa, zic eu ca e varianta cu „loos” fiindca nu e condimentata tare deloc si SIGUR nu are scortisoara :D. Acum inteleg. Pur si simplu nu pricepeam de ce inghetata avea scortisoara si crema nu 😀 Multumesc mult de tot, abia astept sa povestesc explicatia!

      1. In sfarsit, am putut si eu sa te ajut cu o explicatie. 🙂 Mi-a placut povestea numelui, poate mai mult decat biscuitii in sine. Nu pot sa zic ca imi displac, dar nici nu ma omor dupa ei. Cred ca daca am mancat, am mancat poate cate unul la o cafea. Pasta speculaas sau speculoos a aparut de putin timp adica cam 5 ani, si binenteles ca au facut si inghetata cu ea. Iar despre haring, am gasit pe un blog descris foarte bine „fenomenul „, asa cum il numeste autoarea: http://rominol.wordpress.com/2013/06/24/fenomenul-olandez-hering
        Citisem undeva, dar nu mai stiu unde ca, dupa ce sunt pusi la sare se spala cu lapte asta era metoda traditionala, inca mai sunt pe ici pe colo pescari care neutralizeaza sarea cu lapte.

  3. Cat a fost borcanul ala de pasta de speculaas? Dar inainte, felicitari pentru prada, asa asa , la ucis borcane ca asa trebuie, prada grasa.

    Speculaas este de fapt un biscuite care are in compozitie arome de genul : scortisoara si inca un amestec de alte condimente. Se mananca de obicei in tarile de traditie catolica in perioada sarbatorilor de iarna, de obicei de acel Mos Nicolae. Seamana putin cu turta dulce dar este mai condimentat.

    Probabil ca are si pasta ta scortisoara dar foarte putina, in speculaas nu trebuie sa se simta gustul de scortisoara, te-ai uitat la ingrediente? Mie personal nu imi place :P, ma mir ca iti place tie 🙂 ca tu nu prea esti cu dulciurile…:D !

    1. Pai nu imi place in nici o alta varianta decat asta, crema asta. Ca iti dai seama ca am incercat tot ce-am gasit in jur cu numele asta la cat de buna e crema. Dar nu, doar crema si nu se simte deloc dar deloc scortisoara in ea ca n-as atinge-o :). Borcanul cred ca a fost 6 euro. E maricel. 250 ml as zice. Dar mai depinde si de contin. Dulceata, chiar mai putina (borcan mai mic), tot 6€. Zau, e asa ieftina Franta de ramai blocat.

      1. Pai nu trebuie sa se simta gustul de scortisoara ci doar amestecul ala tipic, gustul ala specific in care este si scortisoara…

        1. Pai sa stii ca ala o fi! Amestecul ala special de condimente. Inghetata insa avea gust pregnant de scortisoara. Dar zau crema asta e formidabila. Nu stiu ce naiba au pus in ea :P. Sau, fiind din locul asta care parea sa tina la imaginea lor, probabil e facut pe bune dupa toate regulile artei! Pe cand inghetata, nah, stim si noi, frantujii nu-s calare pe val. Dar am sa caut din asta elvetiana, fiindca e net mai buna decat cea italiana sau frantuzeasca si cred sincer ca daca Mövenpick a facut o versiune din asta pai domne’ siguuuur e facuta kosher. Uite caut, gust si-ti spun 😀

  4. O dar vad ca exista o persoana mai sus care ti-a explicat ce sunt, scuze, nu citisem. Iti explica bine.
    Chiar atat de tare iti place sau esti tu acuma surprisn de ceva nou? Chiar ma mira ca iti plac asa :)))))))))), daca stiam iti trimiteam de mult tone, eu in fiecre an arunc o gramada la gunoi, nu se mananca la noi in casa asa ceva si daca mai primesc ( sau in supermarketuri cateodata primesc cate un sac) ajung si aiu drumul containerului caci pur si simplu nu mancam….:-s, chiar ma mir ca iti plac :)))))))))))), gusturile !

    1. Si pe mine ma mira. Biscuitii in sine, aia numiti asa nu-i suport. Inghetata la fel, oribila. Crema asta insa e miraculoasa. Eu initial am crezut ca e vreo ciocolata mai dulce, dar nu. E divina. Dar zau, pot sa jur ca n-are scortisoara in ea!

      1. Oh, biscuitii aia da, mi se par oribili, eu ii aseaman cu mancarea uscata de caini , intotdeuna m-am mirat ca exista oameni care mananca asa ceva.

        Pasta de aia se gaseste aici sub 1 euro borcanul fiind un aliment local…:-s si traditional dar eu nu cumpar ca mie nici pasta nu imi place………

        1. Eu zic ca in magazinul ala sigur nu se gasea ceva sub un euro. E foarte ieftina franta, dar totusi era magazin turistic, über-mega-ultra-bio si cu staif 😛

          1. Am cumparat si eu azi un borcan , nu pentru mine dar o sa mananc si eu din el macar 1 data, nu este sub un euro :)))) am ramas eu in urma cu ceva ani , este aproape 4 euro totusi….( 3.69 am dat eu pe el) totusi mai putin decat ce ai dat tu pe el, oricum, este un produs local de aceea probabil ( ca asta este original) , cum ti-a spus doamna de mai sus de la comentarii, de aici provine de aceea o fii mai popular aici si mai ieftin, oricum, am si eu un borcan acum …desi eu tot cu pasta de ciocolata sunt mai prietena si nici macar de firma cunoscuta ci mai nou pasta nemteasca din lidl imi place cel mai mult la gust-textura….

            1. Pai cred ca era magazin cu staif. La voi oricum sunt lucrurile mult mai ieftine decat la helveti. Ca noi avem minunatele taxe de protectionism in Geneva. In alte cantoane e mai rezonabil.

              1. La Florin? Nu…nu imi amintesc sa fii scris la Florin ceva de pasta asta, de fapt acum mi-ai amintit tu de ea in postul tau ca eu uitasem de ea de pe vremea cand era sub 1 euro :)))) borcanul, dar am mancat si eu tocmai 1 felie ( speculoos da? ca a ta ca exista si speculaas) si mi-am reamintit de ce nu ma omor dupa ea, dar nu iti fa probleme ca eu ! am gusturi mai ciudate, uneori si eu ma mir ce tampenii imi plac si ce ar trebui sa imi placa …nu mananc. Deci nu tu esti ciudat ca iti place, eu sunt, lui Micha ii place pasta. Biscuitii nu ii plac nici lui, de fapt lui nu ii plac nici un fel de biscuiti si chestii de astea :)))).
                Cand eram eu mica ne facea mama mea un fel de biscuiti asemanatori cu cuisoare, scortisoara, de pe atunci nu ma omoram eu dupa ei (semanau foarte mult) desi cand eram copil mancam in general tot ce era cu zahar/dulce…ca orice copil, abia mai tarziu am devenit mofturoasa la dulciuri.
                :)))))))))))))))

              2. Ziceam de cea de la Lidl. De aia imi amintesc ca am citit la el, scris de tine. 🙂

    2. Fara legatura, sa vezi ce am gasit ieri in timp ce faceam curat in biblioteca :P. Un cub din ala cum se vand la muzee (in care indiferent de cum il intorci si cum il desfaci iese o pictura) cu picturi de Bruegel, de la muzeul din Amsterdam. Si brusc m-am gandit la ce-mi povesteai tu o data despre herringul cu ceapa de primavara, ala de se cumpara la voi la tarabe. Neaparat vreau sa prind perioada aia zau asa, poti sa-mi mai zici inca o data cand e in toi ca sa pot sa fac planuri? 😀

  5. Pai deja a fost, se gaseste in orice perioada a anului, dar sezonul a fost in primavara 🙂 ! prima prada :D.
    Cand veniti aici?

    1. Pai nu e hotarat, trebuie discutat si convins :D. Dar ma gandeam la primavara ce vine. Candva asa pe varf de sezon de herring. Abia astept… deja imi ploua in gura 😀

        1. Pai de ai stii de cand vreau! Anul asta nu s-a putut din mai multe motive si a culminat si cu incoronarea si alte chestii de pe la voi si de astea eu ma feresc ca dracu’ de tamaie, dar la anul vreau neaparat si am sa-ti spun cand.

  6. Pentru mine astea sunt vrăji. Nu mă calific nici la „uitător pe gaura cheii”în bucătărie, darămite la ” comentator la ucenic de Kadie”, vrăjitor.

    1. Si ce te-a retinut? Merita, zau! Vrei sa-ti spun unde e magazinul ala misto sa bagi un ochi? E chiar in interiorul zidului cum intrii dinspre podul turistic (chiar pe la parcarea subterana de intrare spre cele doua Mercure). Iti dau adresa exacta daca te intereseaza.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s