Ultimele opere: salata si ciuperci

Deci, cum pomeneam prin comentariile de pe la alte posturi, am realizat o salata din categoria „sunt barbat, deci pot prozaic” pe motiv ca, nu-i asa, fiind mascul, mancarea mea n-are de fapt cum dezamagi :D. Adica eu, cunoscut atent observator al spiritului femeiesc, am remarcat cu foarte mult timp in urma ca indiferent cat de cotoroanta sau nervoasa poate fi o reprezentanta a sexului frumos, tot considera ca simplul gest de a incerca sa-ti incropesti singur ceva de mancare, ca pe ceva pozitiv, care trebuie incurajat :P. Desigur, constatarea asta m-a facut sa ma incrancenez in a incerca retete cat mai complexe, fiindca nu mi-e frica de moarte pe cat de frica mi-e de condescendenta miloasa femeilor. Adica, pe scurt si fara sa ma ascund dupa degete, mie imi place sa ma admire femeile pe bune, sa fie realmente cazute in fund, nu sa fie „dragute” cu mine fiindca ma simpatizeaza si-s dragut. Acum nah, daca nu-mi dau seama, poate sa fie si a doua! 😀 Dar daca imi dau seama, mi-e jena si imi vin imediat in cap mistourile crunte facute de mama in situatiile asta (la adresa barbatilor din viata ei, barbati care, evident, ma includ si pe mine).

Booon acestea fiind spuse, totusi uneori scopul scuza mijloacele. In plus, am avut si a doua scuza buna. Voiam o salata simpla care sa ma lase sa identific aroma uleuiurilor si oteturilor condimentate din Avignon. Desigur, daca iesea proasta, puteam oricand sa zic, masculin si ofensiv  „vinaigre-ul asta al tau à la Figue e o porcarie” (n.b. va rog sa observati ca atunci cand lucrurile sau copiii prezinta o calitate indoielnica, ele apartin exclusiv consoartei, da?). Eh…..dar eu avand foarte mult noroc in viata,  vinaigre-ul à la Figue, ca si uleiul de masline aromatizat FOST-AU ALE MELE. Adica bune! Salata a iesit divin, chiar asa simpla cum a fost (ma rog, sper sa nu-mi strice Kadia aurora de invingator cu vreun comentariu de parere potrivnica :D). Asta e:

salata

Combinatia celor trei spray-uri a fost divina. N-as face insa exces de otetul cu smochine (ala, à la Figue), are totusi o aroma foarte puternica. Daca totusi insa il intalniti pe undeva, merita investit in el, e surprinzator de bun si interesant, fara a fi ciudat.

Si acum sa trec la ciupercile mele rusesti. E aceeasi reteta ca aici, doar ca de data asta, in sfarsit (yay!), am folosit ciuperci adevarate, proaspete si neconservate. Zau ca a fost mult mai gustos. Pe de alta parte data viitoare vreau sa folosesc pleuroti… Pariez ca ies si mai bune. Nu stiu cum se cheama ciupercile de mai jos, eu doar am luat asa o ladita ca sa contribui si eu la efortul de razboi, langa puiul rusesc al Kadiei (din ala pe sare, facut dupa reteta rusoaicei din cartea pe care o citea ea, reteta aici). Combinatia e chiar deosebit de buna. Pe bune.

ciuperci

Si am avut si privitori la infaptuirile-mi marete :D. Meowrice care ma iubeste de moare si Roxy care atat ar vrea sa dispar si sa nu ma mai vada prin casa ei (e adolescenta dupa calculele si echivalarile mele in ani pisicesti :P).

koska

  1. hotărât lucru, n-ai milă! dar reţin acel oţet cu smochine. dacă îl găsesc în preumblările mele pun lăbuţa pe el.. şi atunci să te ţii salăţi pisiceşti! 😛

    Răspunde

    1. Da! E bun. E genul acela de component de care nu trebuie abuzat, dar folosit in cantitati optime e senzational! 🙂

      Răspunde

  2. Ciupercilor li se spune gălbiori sau (impropriu) urechiuşe. Sunt gustoase şi rareori au viermi cum au alte soiuri. Nu am mai văzut de ani de zile. Pe aici nu există piaţă de ţărani ci doar intermediari coloraţi şi supermarketuri oribile.
    PS. Poftă bună.

    Răspunde

    1. Multumesc mult! Deci galbiori!
      Foarte gustoase au fost! Ziceam de pleuroti fiindca asa stiam eu reteta asta. Si mai stiu una cu pleuroti (de cand eram mic) in care sosul e mult mai mult (stau ciupercile in lichid, aproape acoperite), mai acrisor si are mai mult usturoi. Mancarea asta se mananca rece (fetele o lasa de pe o zi pe alta in frigider). N-am incercat pana acum, dar tare mi-ar placea. Cateodata, in anumite perioade, in Geneva vin doamne cu multe tipuri de ciuperci, cred ca am numarat o data vreo 10-12. Din pacate nu prea stim cum sa le gatim si am impresia ca din pacate nici doamnele ce le vand (eu cred ca-s intermediari). Ofera mereu aceeasi reteta simpla si nu foarte gustoasa. Ce am sa fac data viitoare cand am sa vad asa ceva, va fi sa le pozez si apoi sa intreb aici pe blog daca stie cineva care e mancarea cea mai potrivita in functie de tipul de ciuperca. Mie imi plac foarte tare ciupercile si m-as baga sa le curat si spal indiferent cat de laborios ar fi. Mi se pare ca merita.
      Ah da, ce sunt intr-adevar cam slabute si la noi (soi de supermarket adica) sunt cele pe care le stiu eu numite in Romania champignon (cu forma aceea de ciuperca din poveste, dar fara culori intense, ci albe sau maro). Alea da, daca nu e un sos bun cu faina si smantana sau mult otet nu prea au nici un dumnezeu..

      Răspunde

      1. Eu făceam pateuri cu ciuperci. Foaie de plăcintă peste foaie de placintă stropite cu orice grăsime topită şi umplutura de ciuperci călite cu ceapă şi mărar. Rulate, tăiate, iar stropite şi băgate la cuptor. Ultima oară m-am cam îndopat şi nu a fost bine. Fac o pauză.

        Răspunde

        1. Si mie mi se intampla sa sar calul cu cate o mancare si dupa ce sufar ca un caine ma jur sa nu mai repet. Pana data viitoare 😀

          Răspunde

  3. galbiorii (chantrelles parca le zice la frantuji) sunt atat de aromate ca nu prea cred eu ca se preteaza la o reteta la care ciuperca e vedeta, mie mi se pare mult prea tare gustul, deci ai reusit sa le strici :))))))

    mie champignon mi se par bestiale umplute la cuptor sau coapte cu unt pe gratar, esti carcotas la ciuperci, clar.

    Răspunde

    1. Ba zau, cred ca le-a lovit in moalele capului mararul. Fiindca am pus jumate de legatura :D. Acum, si eu as zice ca nu-s ciuperca cea mai buna pentru genul asta de reteta, dar zau ca a fost mai bun decat atunci cand am facut cu ciuperci la conserva :P.
      Nooo, stai asa, asa imi plac si mie! Dar mi se par altfel cam insipide. E nevoie de ceva zdravan si puturos pe ele (gen sos, usturoi, branza, marar) ca sa aiba vreun dumnezeu 😀

      Răspunde

        1. Absolut! Da si tu o reteta ca sa ma convingi, ca fac eu rost maine de sampinioane! 😀

          Răspunde

          1. Ti-am spus, as simple as that, la gratar, cu unt in palarii sunt geniale sau la cptor, umplute cu coditele lor, putin unt si patrunjel si gata. Mie mi se par divine asa, simple.

            Răspunde

            1. Daca nu pot patrunjel ce sa bag in ele oare? Cimbru?

              Răspunde

              1. busuioc mai degraba, da putin. sau mult piper, fara verdeata, doar coditele, unt si piper si putin parmezan (sau alta branza dura) pe deasupra asa, un fleac.

              2. Suna traznet, ia sa fac!

              3. Eu am incercat doar cu marar, dar daca vrei sa vezi ce gust cu alte ierburi pune intr-una cimbru si o juma de rosie cherry, pe alta oregano.. si jocul poate sa continue.

              4. Ca un fel de careu de optiuni? 😀 Heeeee…. ce idee misto!

  4. :)))) Mai stii cand povesteam ca Ionut seamana cu taica-su ori de cate ori greseste si cu mine cand dovedeste ca e frumos si destept? :)))) Asa si tu cu spray-urile astea… 🙂
    Chiar ma intreba Mihai aseara ce am de gand sa mai gatesc… Uite ca ii fac niste ciuperci, ca vad pe aici o multime de retete. 😉

    Răspunde

    1. Mmmmmm…ciuperci!!!! Fantastic! Mi s-a facut iar pofta 😀
      Pai eu nu pot sa te contrazic, mamele au mereu dreptate 😛

      Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: