Fac si eu!

(1) La unul din restaurantele din Avignon am gustat o combinatie foarte interesanta de supe reci. Daca sunteti interesati, restaurantul se numeste Le Moutardier du Pape si e usor de gasit fiind locat exact in fata Palatului Papal. Treaba asta e pe post de entrée si consta in trei pahare de cam 150 ml, cu trei combinatii foarte originale de supa rece. Prima, cea verde, este o combinatie de mar si castravete, a doua, grena, este o combinatie de zmeura cu rosii si (as zice eu ca ei n-au declarat, ceva sfecla rosie) iar a treia, galbena, este o combinatie de ananas cu patate. Ultima a fost poate un pic cam dulce, a doua un pic cam aromata, dar prima a fost perfecta. Per ansamblu mi-au placut toate si vreau si eu sa fac combinatii pe formula „fruct + leguma de aceeasi culoare”.  Gustul este pe bune interesant, chiar daca uneori nu e tocmai inaltator sau ce m-as astepta. Ideea mi s-a parut trasnet si am deja niste idei de combinatii in cap care, cel putin in opinia mea, au sanse sa nu ucida beta-testerii in fasa.

IMG_7448

Apropo de restaurant, dupa ce ca are o locatie foarte frumoasa si o terasa misto, are si o mancare exceptionala. Merita categoric sa-l vizitati cand treceti pe acolo. Eu am mai mancat niste rata pe gratar cu sos mustar, rata care mi s-a parut total senzationala. Pentru mai multe detalii ma astept sa scrie Kadia despre el, intr-un viitor mai degraba indepartat decat apropiat 😀

collage-moutard

(2) Infuzie de fructe in vodka. Am vazut eu o poza trasnet pe FB, de la Smirnoff. Eu am de gand sa folosesc in Absolut ca e mai buna. Voila:

1185815_10153154603430111_1198235601_n

Ideea e foarte misto, si stiu ca e si functionala, pe motiv ca am gustat din infuzia de vanilie a Kadiei (facuta cu Smirnoff ca veni vorba :D) si mi s-a parut foarte reusita. Ea o foloseste ca sa aromatizeze diferite cremute de prajituri. Chiar nu vad de ce n-ar fi utile si astea de mai sus in exact acelasi scop. Plus muuult mai gustoase decat fructul simplu, sa fim serios…

Cam off-topic: nope, cand am facut eu combinatiile acelea misto de fructe si gheata, lichidul CHIAR era apa, nu vodka. Acelea le-am facut inspirat fiind de o poza de pe pinterest si erau menite sa racoreasca nu pileasca :).

  17 comments for “Fac si eu!

  1. August 29, 2013 la 1:07 pm

    Parca nu imi vine sa stric fructele facandu-le supa, mai ales ca nu sunt sigura ca mi-ar placea… Iti dai seama ca as fi singura din casa care ar gusta. 🙂
    A povestit Kadia pe undeva de infuzia asta? Ca nu imi amintesc si mi se pare o idee buna.

    • August 29, 2013 la 5:54 pm

      Cred ca da. Era foarte mandra :D.

    • Septembrie 2, 2013 la 9:14 am

      Trebuie sa iti placa, cand eram noi mici ne „intoxica”mama mea cu supa de visine, de cirese, etc. O mancam obligati cu nervi la masa, plansete….:))))
      Atunci era chin acum cica este ” de bon gust si lux” :)))))).
      De obicei supele astea se mananca in Banat de unde provin eu . Nu sunt rele, trebuie doar sa iti placa.
      Sincera mie si acum, daca imi este foame prefer o supa sarata. Nu una dulce. Una dulce as prefera-o asa de „bun” si degustare.
      Cand eram eu mica ne facea si noua maica-mea ce stia ea de „acasa” – asa a primit si ea cand era copil si ce avea si ea, uneori ne hranea si cu ce avea deci cu supa de cirese, visine in sezon caci astea se gaseau din belsug vara pe vremuri. De fructe nu duceam lipsa daca iti mai amintesti…cand eram noi mici.

      • Septembrie 2, 2013 la 8:57 pm

        Si la noi erau ciudatenii dar noi n-aveam prea multe fructe dulci ci mai degraba acrisoare, deci merg. Apoi, mama mea nu facea si eu am gustat ce prindeam prin jur, dar nu ma inebuneam dupa zemuri, voiam friptura.

  2. August 30, 2013 la 1:16 pm

    Nu tin minte sa fi pus kadia infuzia de vanilie. dar tu ai facut cocktailul ala pe care ti l-am dedicat? russian flag? in straturi? inconstantule in pasiuni 😀

    • Septembrie 1, 2013 la 7:44 pm

      N-am avut cand dar o fac. Si nu-s inconstant, am o lista cu „de facut” si le fac dupa timp si posibilitati. Dar n-am uitat. Uite, cu sarmalele mi-a trebuit jumatate de an sa gsasesc frunze de vitza, da’ si cand le-am gasit!!! 😀

  3. psi
    August 31, 2013 la 10:17 am

    vienela, au şi românii supele lor de fructe, mâncărurile împrumutate de la habsburgi: sos de mere, supă de vişine, sos de gutui, supă de agrişe…
    personal îmi place sosul de gutui. abia aştept să se aşeze bine toamna peste noi… şi o să fac iarăşi.

    • Septembrie 1, 2013 la 7:44 pm

      Nu-l stiu pe cel de gutui. De fapt nu prea-s obisnuit cu ele.

      • Septembrie 1, 2013 la 8:03 pm

        Mi-ai amintit mancarica de gutui pe care ne-o facea bunica mea… am incercat si eu acum cativa ani, dar nu a iesit la fel de buna.
        Ideea este ca mie imi plac fructele in stare naturala. Daca as avea destul curaj, nu as mai manca altceva. 🙂

        • Septembrie 2, 2013 la 8:54 pm

          Pai nimic nu se compara cu gustul mancarii din copilarie. Aproape ca stau sa ma gandesc daca e o chestie psihica sau e ceva fizic, gen papile gustative mult mai sensibile.

      • Septembrie 2, 2013 la 4:29 pm

        Ah, gutuie…miam, miam…ff rar aud eu pe undeva de vreun aliment care sa ma faca sa zambesc asa fericit ca am reusit sa-mi amintesc asa de ceva carechiar imi place asa si la forma si la gust si la textura…din pacate daca nu vad chestia aia sau daca nu-mi aduce cineva aminte eu singur asa uit si nu-mi trece prin cap. Ha! Ha! Mi-am adus aminte ca oddata mai de mult cand ma decisesem sa-mi fac o fituica asa cu cateva chestii de mancat care chiar imi plac si mie astfel incat sa nu fiu mereu luat prin surprindere si nepregatit daca
        ma intreaba cineva important vreodata ce imi place mie zau incepusem lista cu gutuia , pe urma m-am luat cu altceva si nu mi-am terminat tema si tocmai peste cateva zile se intampla sa ma intrebe cineva care chiar imi placea acea intrebare fatala si am fost asa in stare sa-mi aduc aminte asa ca o strafulgerare de gutuie si am raspuns asa chiar vesel si din inima” Gutuia !”…dupa care s-a facut tacere pt ca ala habar n-avea ce era gutuia, eu am intrat in panica pt ca nu mai imi trecea momentan prin mintealt aliment si nu voiam sa -I zic nici de gris cu lapte facut de mama pt ca nu era in contextul potrivit, nici nu voiam sa inventez ceva pt ca si-ar fi dat seama (poate) ca nu eram sincer, asa ca efectiv m-am simtit obligat sa ii explic ce e aia gutuie, dar cum eu nu am talent descriptiv propagandistic zau nu am reusit sa explic asa frumos….masimteam vinovat si fata de gutuie ca nu stiam sa o descriu precum ar merita…a iesit ceva total nesatisfacator ! Ha ! Si nici pana acum nu mi-am terminat fituica aia si sunt la fel de nepregatit desi acum nu msi imi pasa asa de mult „sa fac impresie buna” ca atunci cand eram mai tanar desi desigur doresc sa raman social politicos, adica incerc sa evit chestii gen „sa-mi bag picioarele”, fie fata de oameni importanti pt mine fie pt mai orive alt seaman om in legatura cu o chestie atat de real fundamentala cum e mancarea, (desi recunosc ca daca vine vorba de vin nu-mi pasa asa de tare sa fiu social nepoliticos desi stiu ca este in general un faux pas in cele mai multe circumstante atat in timpul liber cat si la serviciu plus e si cu chestia aia de subtext crestin care e important chiar si pt destui atei oficiali din UE, poate pt multi chiar fara sa fie ceva ff constient, pe undeva cam la fel cum e si vacanta de Paste, chiar si pt aia declarati atei…o chestie din aia gen sa nu te iei de lucruri sfinte…)

        PS nu imi plac decat gutuile crude ales prelucrate la cald ma lasa rece, iar gemulsau pelteaus imi sunt si alea indiferente la gust, pelteaua chisr mai mult decat gemul, insa ma bucur de miros…dar ceva gen supa rece de gutuie nu am incercat sau vszut…ma duc sa caut o reteta….zau, nu am mai cautat eu o reteta de unul singur adica fara sa ma roage asa mams expres de ex, de nu stiu cand…cred ca am sa incep o serie de articole omagiale pt gutuie pe blog…macar acum sa stiu sa zic ce voisem si nu reusisem atunci mai demult sau macar sa incerc !

        • Septembrie 2, 2013 la 8:58 pm

          Eu nu prea am experienta cu ele, dar mi s-ar parea un tip interesant unul care spune ca mancarea lui preferata e un fruct neprocesat. Nu m-as mira, dar as remarca.

          • Septembrie 2, 2013 la 9:17 pm

            🙂 Rudolph, ai reusit sa ne distrezi in seara asta cu gutuia ta! L-ai facut pana si pe Ionut sa asculte cu rabdare tot comentariul tau si sa rada. 🙂
            Nu stiu daca va mai amintiti de articolul in care povesteam ca „Pe Gabi, nepoţelul meu, l-am păcălit să mănânce gutui repetând de câteva ori că sunt puţin acre, puţin dulci, că simţi întâi acreala, apoi îţi rămân în gură parfumul şi dulceaţa. Mititelul! Muşca din gutuie, se strâmba, apoi zâmbea spunând: puţin acră, puţin dulce… „

            • Septembrie 2, 2013 la 9:21 pm

              Hehehehehe maaaai ce ticaloasa. Asa am patit eu cu ceaiul de leustean. Imi zice doamna in chestiune „ia mama un pic sa vezi ce bun e…ca ceaiul indian”. Am luat mi s-a facut un rau teribil (am si alergie la porcaria aia si m-am umflat) imi fac aia injectie, ma scutura bine si eu, cu gura inclestata, zic trist catre aia cu lacrimile incrucisate pe piept „si tanti, cand devine ca ceaiul indian odata?!”

  4. Septembrie 2, 2013 la 9:08 am

    Imi plac si pozele si chestiile astea , parca tie nu-ti placeau astea :)))) din cate imi amintesc, incepi sa iti schimbi gusturile, uneori chiar probabil are organismul nevoie de o „doza” de vitamine si atunci iti plac dintr-o data.

    Mie imi place de Kadia in poza aceea, a iesit foarte frumos , ii sta bine cu parul asa , nu stiu cum si daca se poate pune semnul acela cu inima la comentarii pe blog ca l-as pune.
    :))))))
    Banuiesc ca daca pui fructele acelea in votca ele se nu se strica , ca si la visinata, ciresata, etc. Se pot si manca sau baga in prajituri. Din cauza alcoolului care le pastreaza si nu putrezesc.In apa banuiesc ca se strica de pe o zi pe alta, nu le mai poti manca si apa aia trebuie sa o bei imediat nu? Altfel nu are sens.

    • Septembrie 2, 2013 la 8:56 pm

      Nu, nu, nu, am zis ca fac si eu vodka cu fructe, dar nu ca sa o beau eu! Pentru prajiturile femeii! Ma dezic! 😀
      Toata lumea a complimentat-o de cand s-a tuns. Si seful :D. Si mie imi place, e traznet!
      Nu, nu se strica nici in apa. Eu le puneam si le tineam peste noapte la frigider sau pana se colora apa. Apoi puneam gheata. Sunt total mancabile 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: