Melanie exista???

De ceva vreme am descoperit un loc nou in blogosfera, plin de femei ce par sa fie chiar mai ingenue decat Melanie din Pe Aripile Vantului! Doamnele respective mi-au amintit de imaginea despre sexul frumos pe care mi-o cultiva cu atenta grija bunica-miu’. Imagine in care, individul fiind misogin manifest, femeile erau niste creaturi slabe, emotionale, delicate si fragile care trebuie protejate (chiar si impotriva vointei lor) de catre mana hotarata de barbat. Acum nah, trebuie sa marturisesc ca desi tipul facea spumite sub mustata incercand sa ma convinga de conditia angelico-fragila a femeii, eu avem dubiile mele serioase, fiindca o cunosteam pe mama. Care mama, din toate calitatile in roz de mai sus, o poseda doar pe aia cu „emotionala”. Dar nu emotionala cu mucii in batista! Neaaaa! Ci cu mana pe bata :D. Parerea ei despre o potentiala mana hotarata de barbat care sa-i protejeze existenta?? Tot bata aia si urletul „la c**ie!”. Iar bunicul stia asta cel mai bine, fiindca a fost primul si cel mai servit beneficiar al conceptului de mai sus.  Eu nu prea intelegeam cum poate sa ignore o componenta atat de importanta ca mama (eu nu puteam!) si sa-mi prezinte imaginea aia nerealista a speciei feminine. Era clar ca nu pricepeam eu ceva!

Dispusa sa-mi faca altul educatia sexuala si sa scape ea, mama a zis sa-l ajute o data in viata pe tac-su’ (pe motiv de interes comun amintit anterior) si mi-a zis ca ea e „altfel”. Asadar, prin extensie, am decis atunci ca eu-s inconjurat de o gramada femei „altfel” si de una singura cum zice bunica-miu, adica verisoara-mea Xenia. De-alungul timpului disproportia dintre cele doua categorii s-a adancit. Am continuat sa intalnesc o multime de femei „altfel”, iar verisoara-mea tot singura a ramas in categoria cu potential de sanctificare. Sa va dau un exemplu revelator:

Acum ceva luni, in Norvegia, in timp ce dezbateam cu sotul verisoara-mii, plini de seriozitate, ce tipuri de bere ne fac noua viata mai frumoasa, din fundal glasui, zbierat si nervos, zeita locala a universului: „HEEERMANN, NESIMTITULE, UNDE NAIBA TI-AI MAI VARAT COCOSELUL?” Evident ca ne-am uitat stupefiati, ochi in ochi, ca de la mascul la mascul, el cu un usor aer panicat. A urmat un moment de tacere grea in care imi inchipui ca probabil cauta asiduu un alt raspuns in afara de „Ce cocosel?„. N-a gasit. Asa ca, in lipsa de altceva, puse totusi intrebarea precaut. „AL TAU! ESTI UN PORC!” veni de jos raspunsul scurt, hotarat si implacabil. „porcule” am plusat si eu ranjind scurt. „de care cocosel zice?” ma intreba el cu nod in gat si speranta in ochi. „nu de-al meu” ii raspund eu indatoritor. „TOTUSI CARE COCOSEL!” se enerva sarind in sus drept-credincios Hermann. „FEMEIE DE CE DRACU’ COCOSEL ZICI? ESTI NEBUNA? CE VORBESTI ASA?!” si tzop in jos pe scari sa lamureasca problema. Tzop si eu ca eram curios. „CE COCOSEL?! AL CUI COCOSEL?” intreb si eu avid, ca daca-l ignora pe Hermann?!?! „PAI CUM CARE?” zice femeia nervoasa, iritata si cu plod in brate, „ALA DE LA CHEI DE DESFACUT STICLE! UNDE E?”. „heeee, vreau si eu sa vad cocoselul lu’ Hermann!” tropai eu de extaz si nerabdare. „Pai EXACT” gemu Xenia „ca am ASA mare nevoie de el!”. Si dupa un moment de liniste neconventionala, lucrurile s-au lamurit. „ALA E ACVILA , NU COCOS!” racni Hermann „E ACVILA MEA!!!” „uite si tu!” si-mi vara sub ochi cheile + cioara aceea gatuita a prusacilor. „Daca zici tu, e… acvila” zise plictisit Xenia si apoi concluziona ca pentru ea „da’ a ta… arata a pui prapadit” si disparu agale in bucatarie, multumita, cu puiutul naparlit si prusac de la cheile lui Hermann, lasandu-l pe el in hol, gatuit si rosu’.

Eu, cunoscand-o, cred cu tarie ca in mintea verisoara-mii nu s-a nascut niciodata nici macar boarea unor alte implicatii ale discutiei de mai sus. Desigur insa, Hermann crede ca e ticaloasa.

Eeeei, acum insa am descoperit un loc, asa ca o pepiniera, unde e plin de doamne din astea! Si incep sa am dubii ingrozitoare! Baaai, daca avea totusi mosul dreptate si femeile astea chiar exista in numar mai mare de una?! Sau au doar blanita roz?

483340_428443940581600_1623536514_n

  1. 😆 😆 😆
    deja mă întreb oare cum ai scrie tu în limba maternă, dacă în română reuşeşti să mă faci să cad de atâta râs! auzi la el, melanie?! jelanie, frate, jelanie. şi e un pretext cam perfid aşa, în realitate toate femeile îs angelice şi ruoz cu condiţia ca privitorul să fi degustat nişte cevauri, licori cu grade.

    Răspunde

    1. Pai am scris, dar zau ca nu e sanatos! Nu e compatibil cu viata de familie in cazul meu :P.
      Sa stii ca eu am cu regularitate momentele amintite de tine, in care intr-adevar am impresia ca toate femeile sunt niste fapturi diafane si delicate, devin foarte nostalgic la adresa lor si ma topesc cu totul! 😀

      Răspunde

  2. 🙂 Da pe unde te-ai plimbat, domnule, unde ai dat peste fiintele alea angelice? In cercul meu de prietene cocoselul este de foarte multe feluri, adica suntem si noi altfel. :))))
    Asta este articol d-ala marca Vladen, de rad ca nebuna 5 minute, le citesc baietilor si mai rad 5 minute. :)))

    Răspunde

    1. Pai nu poci sa spun, dar iti garantez ca pe la una ai dat si tu! :D. Ei, tanti aia, are un cerc de prietene unde, daca ai tarie si n-adormi cand citesti, ramai in stupor de ingenuitatea autoarelor. Stuporul poate fi si de la coma diabetica 😀

      Răspunde

  3. Categoric există. Puteai pune un link să vedem pe care ai descoperit-o tu! 🙂

    Răspunde

    1. Nu puteam ca mi-e frica! Fereasca sfantul sa le scoti din pasa roz pe doamnele ca asta! Ai vazut ce a facut Melanie cand a avut motivatie, da? Deci nu! Nu vreau afurisenii de la dansele, ca mi-e frica! 😀

      Răspunde

  4. :))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))

    Răspunde

  5. Eu as dori sa il parafrazez pe dl Gustave Flaubert spunand, „Melanie, c’est moi”. (Ma rog, as vrea eu, ca desigur ca nu am acea stofa, dar la nivel asa mai de ideal, la figurat.) Va rog frumos NU va luati de Melanie, si nici de cuvantul ingenuu/ingenua. Desigur ca nu reprezinta decat niste prototipuri, nu oameni individuali reali, insa sunt niste prototipuri sau idealuri demne de a fi luate in seama, chiar daca nu se potrivesc tuturor culturilor sau erelor istorice sau locurilor geografice sau claselor sociale sau tuturor oamenilor. La urma urmei Pe Aripile Vantului nici nu este un roman realist, asa, de ex, ca romanul Emma Bovary, si nici nu aspira sa reprezinte o intreaga burghezie, ci numai o mica parte a unei mici aristocratii rurale, Melanie fiind oarecum echivalentul marchizului d’Andervilliers din romanul Emma Bovary. Iata, la fel ca si cum Melanie imi starneste mie totusi aceste imagini placute, iata, in paralel, pt a compara si contrasta, ce influenta a avut Emma Bovary asupra uneia din fiicele lui Karl Marx, istorie despre care nu as fi aflat niciodata daca nu m-as fi gandit in mod atat de proctector la Melanie (desigur ajutat si de portretizarea ei de catre d-na Olivia de Havilland in ecranizarea romanului scris de d-na Margaret Mitchell, plus de reclama ta fata de acest personaj)
    http://www.ft.com/cms/s/2/24d99c36-92dc-11e1-b6e2-00144feab49a.html#axzz2iZeUEHxa

    Răspunde

    1. Pai fereasca sfantul, nici nu m-am luat. Cand cineva e pe bune ca Melanie (adica nu doar se preface pentru anumite avantaje) imi castiga tot respectul. In plus eu o iubesc foarte tare pe verisoara-mea si-mi place grozav de ea.

      Răspunde

      1. Cred ca asta e problema, ca nu e nimeni ca Melanie, ca pana si despre marchizul d’Andervilliers (din romanul Emma Bovary),zau nu se stie mare lucru decat cum e el reflectat prin ochii Emmei Bovary, dar nu cum e el asa chiar cu adevarat, si de altfel el nici nu apare listat ca personaj asa important in lista de personaje principale ale romanului Emma Bovary, in care altii au roluri mult mai importante, si complexe, aparent chiar mai realiste asa parca mai in carne si oase.

        Iata-l totusi, pe acest marchiz echivalent al lui Melanie, uite, l-am gasit in ecranizarea din 1949, (r Vincente Minelli, muzica dl Miklos Rozsa, castigator premiu Oscar pt muzica de film pt filmul Ben Hur), interpretat de dl Paul Cavanagh, dansand cu Emma Bovary, interpretata de d-na Jennifer Jones !

        Răspunde

        1. Mai, nu pot privi asa ceva! 😀

          Răspunde

          1. Pai videoclipul asta nu mi se pare asa de rau, muzica e chiar antrenanta, si marchizul d’Andervilliers (care nu apare in poza fixa de mai sus a videclipului, ci doar in primele secunde daca dai drumul la film), e o surpriza placuta, dupa parerea mea. Zau, totusi ce parere ai, nu crezi ca Melanie este echivalenta marchizului d’Andervilliers ? De fapt as fi curios ce parere au si altii, chiar sincer intreb.

            Răspunde

            1. OK! Maine ma uit, ma gandesc, si-ti spun.

              Răspunde

  6. Vlad, nu are legatura cu subiectul dar nu am mai cautat postul cu ziua iepurilor si alti iepuri, am gasit un tort in forma de iepure mutant care cred ca o sa iti placa, macar in poze si il pun aici ca stiu ca nu te superi ca nu-s la subiect.

    http://www.handmadecharlotte.com/diy-mutant-bunny-cake-decorating-tutorial/

    Sper sa te amuze, eu imediat m-am gandit la iepurii tai monstruosi 😀

    Răspunde

    1. E TRAZNET! TRAZNET! E absolut uber misto! Vreau si eu asa ceva! Voi face!

      Răspunde

    2. Ha ! Si mie imi place acest tort ! Un assemenea tort chiar as fi tentat sa gust si eu, desi nu imi plac dulciurile, si chiar ma enerveaza ff tare ca la serviciu am aproape zilnic petreceri la care se servesc numai dulciuri, si zau se pune problema si sa nu refuzi pe unii prea des, e ceva absolut ff dificil, dar ma gandeam macar daca ar avea prajitureleasa mai interesante, asa as avea ce sa laud acele prajituri, plus in prajiturile asea asa mai ciudte parcae voie sa te balacesti mai mult fara sa fii nevoit sa mananci tot din farfurie, adica societatea e mai indulgenta asa daca refuzi sa mananci chiar tot dintr-o prajitura in forma de mosntru decat dintr-o prajitura in forma de coroana
      regala cu trandafiri traditionali in jur sau din vreo prrajitura care reprezinta un soi de simbol local
      sau national !

      Răspunde

      1. Da, mai ales ca in ciuda faptului ca e albastru, nu e o nuanta de albastru asa… suprem necomestibila, ba chiar e imbietoare, ceea ce pentru un albastru e cu adevarat desoebit. Pe mancare adica. Oricum taiatul lui cred ca e o chestie deosebit de placuta fiindca continutul e roz si asta ma face sa ma gandesc ca aratarea e vie si are blohatai in interior. Totusi, pe motiv de ochii aia nu mi-e mila sa-l tai (cum as ezita cu iepure adevarat pe care l-as ucide numai daca as muri efectiv de foame, eu sau ai mei). Este total magistral, ba chiar ador si rozul interior si intentionez sa-l fac si eu!
        Cat despre refuzat prajituri: si la mine la slujba se aduc multe dulciuri. In principal sunt cumparate de la chocolateriile din zona drept care au ciocolata. Eu am avut grija la slujba sa stie ca mie NU-MI PLACE ciocolata. Drept care foarte repede toti au gandit „yusupov e nebun, nu mananca ciocolata, hai sa-l invitam si ii dam doar bere si chipsuri”. Deci voila. Problem solved.

        Răspunde

        1. Apropo de combinatie roz cu bleu si mutatie! Seamana cu iepurele asta:

          Al treilea.
          P.S: M-am mai uitat o data. Trebuie sa ma lamuresc cum pot face continutul roz sa fie valurit asa ca un intestin o astfel de prajitura sigur ai putea refuza!

          Răspunde

  7. Este mistocut, de aia mi-am luat inima in molari sa pun acilea. Continutul roz in interior il poti face ca la checul tigru (da un gogu) ca e simplu si pui niste colorant in crema si problema rezolvata. Dar nu stiu ce iti dau eu sfaturi, la bricolaje te pricepi mai bine ca mine 🙂

    Răspunde

    1. nu la bricolaje alimentare, nu :D. Am sa caut. Il fac sigur. si pun mai multi ochi! 😀

      Răspunde

      1. stick it to the original, e prea mistoooo 🙂 eu nu de ochi as avea grija, cum sa fac parul ala fluffy ca nu am tui de nu stiu cat. dar repet, ma incred in tine. abia astept sa il vad 😀

        Răspunde

        1. Parul nu ma sperie ca am niste biberoane din alea care fac…cacatzei de diferite forme si grosimi. Trebuie doar sa le gasesc pe unde au fost puse :D. Si da, ai dreptate. Intai il imit pe asta!

          Răspunde

          1. Ha ha, ai zis „ai dreptate” haaaa. O sa scriu odat despre vorbele astea pretioase. O sa am o saptamana lunga si grea dar astept cu incredere ca undeva, candva, va veni si ziua iepurelui mutant 😀
            успех!

            Răspunde

            1. Pai daca ai dreptate, ai! 😀 In general voi fetele aveti dreptate :D. Ceea ce e iritant 😛

              Răspunde

              1. Aiurea, faceti voi baietii misto de noi ca sa ne simtim bine , sunteti niste artisti ai manipularii 😀

              2. Neah, eu simt asa o retinere sa dau dreptate, asa ca dau doar cand chiar sunt de acord :D. In plus, ar trebui sa te temi daca ai fi posesoarea unui carnat, beri sau friptane. Atunci as cam face orice, de la dat din coada la dat dreptate, doar sa le primesc :D. Deci n-ai putea pune baza. Asa fiind (infometat) si cu distanta intre mine si orice friptura, datul de dreptate e pus sincer si din suflet! 😀

              3. Sa iti fie clar, totul pana la carnati si bere, alea nu se dau nici mostenire 😀 Lasa cand mai veniti poate iti cadorisesc unii buni (carnati) ca de beri te descurci si singur si eu la voi slabe sanse, desi ma invita o pretena de nu stiu cand, da iaca nu apuc sa mai ies din tara asta, mama ei de viata legata cu ata 😀

              4. Iar ai dreptate :D. Asa e. Carnatii nu se dau. Berea doar se cucereste. Eh…depinde. Unei fete i-as luat bere :D. Carnat… pai deh ar trebuie sa o iubesc imens ca sa-l impart :D.
                Da’ de ce? Ai interdicite de parasire a tarii? 😛 Ce ai pacatuit? 😀

  8. din nefericire, chiar există. da` nu vrei să le cunoști pentru că, la prima vedere, nu te poți hotărî dacă chiar așa sunt ele, sau fac mișto. în timp, îți dai seama că da, sunt angelice și de protejat. și nu știi dacă să râzi de ele, sau să plângi pentru ele.

    Răspunde

    1. Crunt adevar! Asa e! Asa e! Eu mereu ma lovesc de dilema daca-s pe bune sau nu doamnele respective :D. De mai multe ori mi s-a intamplat sa fiu prostul eu fiindca, desi torceau si aveau blanita, cand am dat sa la mangai tatos, m-am trezit cu mana bine ancorata intr-o gurita cu dinti si mangaind cu spor un stomac. In interior :D.

      Răspunde

  9. Pff, nu e interdictie, e imposibilitate imposibiloasa din motive personale. Si asa am chef sa manc un carnatz in Praga 😀

    Răspunde

    1. Eeeuh…cel mai nasol tip de restrictie, asa sa ne fereasca dumnezeu! :D. Alea pe care trebuie sa ti le impui singur. Nici macar n-ai pe cine injura….

      Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: