Codex Seraphinianus

Desi nu-s deloc in dispozitie de scris si sunt in plin razboi cu romana, totusi nu pot rabda sa nu macan despre ceva. Voiam sa anunt foarte-foarte incantat ca extrem de curand se lanseaza o noua editie a Codex Seraphinianus!

Codex-ul in discutie e de fapt o enciclopedie a unei lumi inexistente, cu desene suprarealiste si fantastice, ilustrata cam in stilul unuia dintre cei doi pictori ai mei preferati, adicatelea Hyeronimus Bosch. Ba mai mult, chestia care ma face sa tremur de incantare, este scrisa cu un alfabet cifrat, intr-o limba inventata! Singura portiune descifrata este sistemul de numerotare a paginilor. Pare-se o variatie a bazei 21 (de-a dreptul pervers, hehehe).

codex_seraphinianus7Codex Seraphinianus (I)

Codex-Seraphinianus-660x477Codex Seraphinianus (II)

Combinatia asta dintre manuscris cifrat si desene suprarealiste duce cu gandul cu un codex mult mai vechi, Manuscrisul lui Voynich. Asta din urma, codex pe bune, se presupune ca ar fi fost scris prin secolul XV si inca nu a fost descifrat. De fapt asta l-a si facut faimos: absolut nici un specialist in criptografie/matematician/lingvist, nici macar unii foarte-foarte-foarte motivati din timpul razboiului mondial (nr. 2, evident) n-au reusit sa sparga codul. Si pe moment nici vreun program de profil. Dar sa nu va mai plictisesc cu el, daca voiti mai multe detalii, le gasiti mult mai frumos scrise si explicate decat pot eu, pe Wikipedia.

Voynich_manuscript_bathtub2_example_78r_croppedManuscrisul lui Voynich -sec XV (I)

voynich_sample1Manuscrisul lui Voynich -sec XV (II)

voynich manoManuscrisul lui Voynich -sec XV (III)

Voynich_Manuscript_(170)Manuscrisul lui Voynich -sec XV (IV)

Mie, comparandu-le, mi se pare extrem de greu de crezut ca Luigi Serafini sa nu fi fost inspirat de catre Manuscrisul lui Voynich cand a scris Codex Seraphinianus (prima editie a astuia a aparut in 1981). Habar nu am ce zice el si nici daca neaga vreo clipa evidenta. Totusi, in ce priveste codul, afirma ca a scris textul in mod automat si ca dorinta lui a fost strict sa faca adultii sa se simta exact ca prescolarii in fata cartii. Oricum ar fi, cartea lui e grozav de misto.

Pe scurt, codexul asta, desi nou (comparativ cu codexul lui Vynich), e o carte foarte-foarte interesanta si extrem de frumos si original ilustrata. Mi-o doresc cu pasiune! (comandata! 😀 )

Ca veni vorba, vine in doua variante, o editie limitata (lansata pe 29 Octombrie) si una normala (lansata abia pe 13 Noiembrie) cu o diferenta de pret mai mult decat semnificativa :D. Ambele sunt disponibile pentru precomanda pe BookDepository in caz ca va tenteaza sa-l achizitionati si dumneavoastra. Habar nu am daca exista si pe Amazon sau alt site, fiindca la noi e dragoste si iubareala cartureasca cu primul site. Oricum ar fi si de unde ati lua-o, eu zic ca merita fiecare banut.

9780847843091Editia noua

Si sa va las cu o muzica care-mi da aceeasi senzatie ca si codexul asta, poate fiindca kareliana imi starneste la fel de multa frustrare si incitare ca textele codate. Am senzatia cateodata ca pricep asa…natural, dar vezi sa nu! Pastele si grijania! Voila.

21 de răspunsuri la „Codex Seraphinianus”

  1. Eu stiu ce inseamna titlul celui de/al doilea videoclip ! MInan laulu, ca seamna ff mult cu finlandeza ! Inseamna „Cantecul meu”. Esti sigur ca lb kareliana nu e de fapt lb finlandeza ? Adica asa cum se zice ca exista o lb moldoveneasca, dar de fapt e lb romana. Zau, eu nu cunosc lb finlandeza, insa recunosc anumite cuvinte, si am reusit sa recunosc mai multe, inclusiv unul care inseamna „baiat”, din textul prezentat in videoclipul 2, desi nu stiu daca felul in care sunt scrise e chair asa identic ca in lb finlandeza, ca nu cred ca in finlandeza se foloseste trema asa de des.

    1. M-am uitat sa vad ce zice pe wikipedia, si unii zic ca lb kareliana e o lb diferita, dar unii lingvisti finlandezi zic ca e un dialect al lb finlandeze, care NU trebuie insa confundat cu dialectele asa numite uneori kareliene deja existente ale lb finlandeze, vorbite in sud estul Finlandei, pt ca asta e vorbit doar in peninsula Karelia. Se pare ca nu exista o lb kareliana scrisa standard propriu-zisa, ea este doar vorbita, si fiecare care o foloseste scrie cuvintele oarecum cum vrea el, adica se admit diverse variante sau semne diacritice care sa fie diferite. Se pare ca in trecut se folosea insa alfabet chirilic uneori, dar acum alfabet latin pt mai multe variante regionalede lb kareliana, in afara de o varianta care se scrie cu litere chirilice si astazi numita varianta kareliana Tver…zau,am ascultat cu atentie cantecul inca o data, si mie lb kareliana mi se pare chiar ff imens enorm de asemanatoare cu lb finlandeza. „Cantecul meu” in lb finlandeza oficiala se zice, asa articulat, se pare „lauluni”, cf Google, insa cuvantul Mina (cu trema pe a) inseamna Eu, Minua inseamna Mine, si Minun inseamna Al meu, si cuvantul Laulu inseamna precis cantec, ca pe astea le stiu de cand eram mic !

      1. Daca ai sti ce dulce imi suna mie lb finlandeza la ureche, zau, desi nu o cunosc, dar asa de cate ori o aud, ma rog, depinde si cine o zice, adica sa nu o zica cineva rastit, dar daca o zice asa soptit incet domol, zau, eu ma fastacesc asa pe loc, nici lb franceza nu reuseste sa imi creeze mie acest fel de senzatii, desi si aia ma cam intimideaza destul de usor daca vine de la barbati mai ales…dar finlandeza e ceva asa de nedescris pt mine, iar daca e rostita de o femeie pur si simplu mi se pare aproape ca ar fi asa aproape ca o mama sau o sora mai mare pt mine. Zau, sunt in stare sa ma iau de gat cu rusii in legatura cu asta ! Karelia e ca Rep Moldova pt mine ! Are voie sa fie independenta daca vrea, adica nu e neaparat obligatoriu sa se uneasca cu Finlanda, la fel cum nu e obligatoriu ca Rep Moldova sa se uneasca cu Romania, dar zau,
        Karelia nu e a rusilor, este a mea, si gata !

          1. Pai:
            (1) nu e bai ca eu unul nu simt vreo diferenta decat ca poate doar esti mai pasional si mai implicat. Ceea ce e oreactie normala din cate stiu eu.
            (2) si eu am scris beat la tine pe blog
            (3) ma bucur sincer pentru tine

        1. Tot ce crestea in curtea noastra al nostru este :D. Si mie imi place melodicitatea finlandezei si imi sunt simpatici finlandezii. Vorbitorii de franceza (mai ales nativi) insa nu-mi creeaza de fel senzatiile pe care le sugerezi tu. De fel. Sunt moartea pasiunii. Fete sau baieti, nu conteaza. Prefer o femeie sa-mi vorbeasca orice altceva numai frantuzeste nu.

          1. Ha ! Se vede o posibila diferenta intre un ucraineansi un rus…desi desigur precis ca e mai mult individual decat general, ca vorbeam cu un ucrainean care mie mi-e simpatic, originar mai din estul Ucrainei, dar care cred ca e si pe sfert sau pe jumate rus, si el a invatat franceza mai tarziu decat mine (eu copil, el adolescent), dar el zicea ca simte cam aceeasi afinitate asa pt franceza ca si mine ! (Desigur cred ca depinde de experientele individuale, nu are cum sa fie generalizat…dar ziceam si eu asa intr-o doara mai mult in gluma !)

            1. Pai zau ca e plin de diferente intre ukrainieni si rusi :D. La niveluri mult mai dureroase. Dar as zice ca asta cu frantujii e chestie individuala, asa e!

      2. Pai asa stiam si eu (probabil de la scoala, fiindca n-am citit prea mult legat de subiect) ca ar fi un dialect mai aparte al finlandezei. Dar are o melodicitate care ma face sa il plac foarte tare si in mod absurd sa simt ca as putea sa-l inteleg. Absurd. Ca nu pot.

    2. E dialect din cate stiu + are si niste influente ruse de pe vremea imperiului. Si eu am recunoscut anumite onomatopee sau cuvinte care par a fi provenite din rusa, dar nu bag mana in foc ca inseamna acelasi lucru. Poate doar cuvantul seamana, dar sensul nu.

  2. F misto. Asa ceva faceam si noi cand eram mici (trebuie sa caut caietul). Inventam lumi cu animale si fiinte inexistente, dar iaca, scriam normal, nu in altele, aveam si cod de litere pe care nu le va descifra nimeni vreodata, pentru ca eu le-am gasit scrise de noi pe bloc dar nu mai tin minte codul 😀 Misto foc.

      1. Cred ca da, dar in balamucul din bibliotecile mele, trebuie sa dau de el. Cum dau, iti arat, ca vezi ca ma bag in seama cand imi aduc aminte de voi si nu musai la subiect 🙂

  3. Hmmm, ai idee daca lumea din Codex Seraphinianus e construita pe bune adica sa fie „viabila” sa zic (viabila in regulile/legii lumii cu pricina, desigur)? Altfel zis: sunt doar desene frumoase si text cifrat ori chiar si-au batut capul sa construiasca o lume pe bune?

    1. Prima. Creaturile din codex nu sunt “viabile” (greseli de biologie atat la nivel de morfologie cat si de functionalitate). Nici masinariile nu sunt potential functionale (greseli de design + imposibilitati logice). Este joaca. Dar nu este o joaca profunda. Este mai mult arta.

  4. Aham, nu-i bai, speram si eu. Da’ altminteri si arta e joaca, nu-i acolo excluziune ca adica pfff, daca-i mai mult arta atunci n-are treaba cu daca se poate ori ba (mai ales ca-i un se poate in fictional oricum). E drept ca tot aud „scuza” asta cu „e arta” (pfuai, tocmai ce m-a si mancat sa scriu pe tema de arta, lol) si deci nu e aia ori ailalta, dar parafrazand pe Mr. Wilde, exista doar arta buna ori arta proasta, nu-i ca s-ar strica adica ori ar fi mai putin arta daca ar fi si viabile. Zic si eu.

    1. Si eu sunt total de acord! 🙂 Din pacate nu sunt multi ca Tolkien care sa-si dedice 20 de ani pentru scrierea unei carti (italianul a scris-o in 30 de luni). De asemenea, ca lumea imaginara sa aiba potential real, ar fi trebuit un biolog plus inginer cu imaginatie si veleitati de artist si nu un artist si …atat 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s