Junkfood

Fiindca nimeni nu poate fi boier intotdeauna si manca mereu frantuzisme fine, am zis ca e cinstit sa postez si porcariile pe care le consum (atunci cand nu consum fineturile cu care v-am obisnuit, bien sûr). Ororile de mai jos nu sunt cu titlu optional (le vrei -> mananci, nu le vrei… ei bine, evident, NU mananci) si se administreaza in jurul pauzei de pranz pentru cei ce nu vor/pot/au curajul sa manance chestiile gatite de cantina stabilimentului. Eu ma numar in aceasta categorie selecta. Pe motiv ca prefer sa mananc junkfood standardizat decat non-standardizat. Gatit ieri, da’ steril, decat azi da’ …., ma rog, ati prins ideea. Acestea fiind spuse sa va arat trei mirobolante mostre. Deci, puneti mainile la ochi:

(1)  troaca cu orez/piure polimerizat + „ceva cu balta”.

Cevaul cu balta poate varia intre cauciuc insipid si inodor numit generic „tofu” si o masa plastica elastica botezata cu obraznicie „pui”. Mai exista si varietatea sumbra, continand ceva mucilaginos si care misca, denumita impropriu „vita”. In toate combinatiile este prezent, inevitabil, MORCOV (fiti blestemate muieri care lucrati la Betty Bossy, sta-v-ar morocu nu spui unde!!!). Cam 50% contin si o treaba ciudata cu miros de ananas. Daca ai noroc si ai tras lozul castigator, uneori exista ceapa:

IMG_9136

(2) „Iaurtul”.

Asta denumeste categoria generica de „cremute in borcan de plastic”. Astea nu-s rele si unele sunt chiar deosebit de bune. Le-am mentionat special ca sa nu ziceti ca doar ma vaicar si caut nod in papura. Adica puteti sa ziceti, mi se rupe, dar nu ma simteam eu bine sa nu arat si ceva pozitiv. Asadar, preferatele mele:

(a) Gris cu lapte. Foarte bun:

IMG_9137

(b) Iaurtul de la Mövenpick. Asta e chiar extrem de reusit, comparabil cu inghetata lor (nu si in varianta cealalta, cu mango parca, in orice caz niste fructe mai tropicale. Eu pe aia o refuz cu aplomb si mi-o iau pe asta).

IMG_9345

(3) Posirci pentru plozi.

Fiindca acest post este totusi unul in care se pizdeste (sper ca am fost clar de la inceput, da?), la spectrul opus iaurtului divin se afla laptele cu „un rahat”. Sau, ca sa ma exprim gentil, pentru urechi de femei, copii si audienta generala, „laptele cu caca-cah”, titulatura care atunci cand e rostita il face pe motanul meu sa se trezeasca din somnul cel mai adanc fiindca stie ca ceva potential mniami/interesant (pentru el) va fi azvarlit la gunoi (si poate-poate-poate, daca are tac-su’ chef ajunge sa se joace la ghena). Bun, deci treaba continuta de lapte e de regula o aroma de ceva delicat stil vanilie, capsuna, banana. Eu sunt convins ca „glow in the dark”. Porcaria cu pricina are mereu un gust lesinat de dulce, o aroma mai puternica decat un parfum frantuzesc de baie publica si se distribuie in degetare:

IMG_9346

Si toate astea fiindca, dragii lu’ tata, un pic de penitenta culinara nu strica nimanui! Dar dauneaza optimismului… 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: