Strategii de aparare a progeniturii feminine. Ghid practic (I)

Partea I – Scop, clarificari, conjunctura si dificultati anticipate

NOTA AUTORULUI

SCOP:

Scopul acestui ghid este intocmirea unui mic indreptar de uz personal, tratand practicile necesare stapanirii unei potentiale progenituri de parte feminina. Acesta se bazeaza pe experienta si practica autorului dobandite in urma analizei dinamicii sexului frumos (conational sau nu).

CLARIFICARI:

(1) In scopul unei mai bune intelegeri, autorul acestui studiu se angajeaza sa ilustreze prin exemple concrete fiecare punct de interes adresat.

(2) Datorita unor conjucturi exceptionale [n.a.ritm circadian profund dezechilibrat, ingestia abuziva a produse de fermentatie si termen limita scurt de inregistrare a operei], autorul studiului se vede in imposibilitatea de a folosi pentru aceasta prima parte numai exemple necunoscute publicului cititor vechi.

(3) In urma unei indelungate analize, autorul acestui studiu este totusi ferm convins ca orice potentiala progenitura va fi de fapt de sex masculin.

CONJUNCTURA:

Acest studiu are la baza dorinta autorului de a genera un set de practici directionate spre limitarea sau chiar anihilarea totala a interactiilor nonortodoxe intre potentiala fiica din dotare (numita de acum in colo „fata lu’ tata”) si un membru interesat al sexului opus (in continuare, numit „nasos”). Este imperios necesar ca eficienta acestor practici sa fie mentinuta ridicata cel putin pana la momentul cand domnisoara va atinge varsta la care orice parinte responsabil incepe sa fie ingrijorat de lipsa nepotilor, trimitand-o nervos in lume sa recupereze.

STUDIUL PROPRIU-ZIS 

DIFICULTATI ANTICIPATE:

Problema 1: „Orice femeie are cheia de la centura de castitate”

Cu mentiunea generoasa a mamei mele: „fiindca numai ele mai sunt in stare sa o deschida pe motiv ca barbatul fie o pierde, fie nu se descurca cu ea”. Trebuie sa stiti ca ingenuitatea mamei mele si a surorilor ei a fost pazita cu dedicata si obsesiva competenta paterna inca din frageda pruncie. Au fost invatate ca domnisoarele nu-si arata chiloteii cand se dau in carusel, nu fac tranta cu domnii baieti si, mai ales, se uita ce public au in jur cand lesina. Treaba a avut eficienta partiala, fiindca mama, spirit liber si neingradit, intr-o buna zi s-a hotarat sa-si arate totusi chiloteii, sa aiba parte de o tranta sanatoasa cu un domn de sex opus si sa termine cu lesin neprecaut. Lesin in urma caruia l-a anuntat pe tac-su’ ca devine bunic. Asta, om cu frica lui Dumnezeu, si-a temperat strategic pornirile pana cand a dibuit cine-i faptasul. Cum insa junele nu corespundea ca pedigree, bunicu’ si-a pierdut calmul, ba chiar, probabil de soc, i-a trecut si frica de Dumnezeu fiindca a rezolvat problema inainte de a ajunge in fasa. Om prevazator si mai ales patit, si-a luat masuri de siguranta si gandind ca daca mama a lesinat o data, poate lesina, fereasca sfantul, chiar si de doua ori! Asa ca i-a gasit sot. Care sot s-a dovedit a-i placea doar lui. In consecinta mama mea le-a urat cu drag amandorora „casa de piatra” si-a facut bagajele si-a plecat, total nefeminin, la facultate. Intamplarea pare-se ca a lasat urme adanci in sufletului bunicului, atat de adanci incat, ca sa-l impace, sora geamana a mamei mele si-a facut datoria de fiica iubitoare si s-a oferit de buna voie pe altarele casatoriei cu junele favorizat. June cu care n-a stat degeaba, punand bazele verisoarelor mele. Cat despre mama, siderat, bunicul a afurisit-o si dezmostenit-o si s-a jurat ca n-o va mai vedea niciodata. Niciodata, a durat vreo 18 ani, pana cand s-a nascut frati-miu mai mare, Petia, chestie care i-a desteptat mosului un maxim de interes. Mai ales prin prisma fatpului ca „geamana buna”, tindea a face, neprotocolar, doar fete. Interesul a fost doar temporar fiindca, pare-se, din nou mama a lesinat in colb si nu pe matase.

Acum, fiindca la noi in familie traditiile se pastreaza, noua generatie a tinut sa-l dezamageasca din nou, prin persoana verisoara-mii Xenia. Desigur insa, de asta data n-a fost singur, ci a luptat cot la cot cu matusa-mea cea crestin-ortodox-dreptcredincioasa pentru aducerea la calea ce-a dreapta a pacatoasei.  Intr-un mod nu forte acceptat ortodox. Dar onoarea a ramas intacta! A bunicului, evident.

(1) Concluzia: Nici sfaturile si nici puterea exemplului nu sunt eficace atunci cand o domnisoara vrea sa se dea in carusel si sa lesine in colb.

 

Problema 2: „curiozitatea a faultat pisica”

Problema are ca baza faptul ca o femeie trebuie sa stie tot. Si, in proces, e dispusa sa pateasca orice. Sa va exemplific cu o intamplare recenta, care l-a avut protagonist pe unul din cei mai tineri membrii ai familiei mele. Junele in chestiune, cu un vocabular limitat la vreo 30 de onomatopee, 300 de urlete de lupta si un „NU!” in 4 limbi, a trezit, nu se stie cum, curiozitatea unei fetite angelice, mai mare cu vreo doi ani. Dupa cateva minute de mirosit la scutece, plodul s-a saltat de jos si:

  • a luat domnisoara inocenta de manuta si a asezat-o frumos in fata mamelor reunite. Domnita s-a conformat fara protest.
  • cu grija si bagare de seama (ceea ce ma face sa cred ca plodul despre care mi se zice in 4π ca-mi seamana, va ajunge si el inginer), a pozitionat-o corespunzator. Fetita, avida de nou, n-a schitat impotrivire.
  • cand pozitia dorita a fost dobandita, partea masculina si-a luat avant si i-a tras un sut la gioale zanei. Cu sete.
  • interogat ulterior a declarat ca voia sa vada cum face juna „buf” (traducere aproximativa)
  • juna, din declaratiile mamei personale, a plans ore intregi fiindca a fost luata de la „baietel”.

(2) Concluzia: nu conteaza daca o doare, o femeie trebuie sa stie ce vrea de la ea un barbat interesant.

 

Problema 3: „toti barbatii e porci si nu e chiar nimic de facut in legatura cu asta”

Aici, pe chestiuni de timp si cum avertizam anterior, va trebui sa utilizez o intamplare pe care am mai povestit-o. Nu fiindca n-as avea multiple motive de „barbatii e porci”, dar nu mai am timp sa le scriu si sa mai si ajung in tabelul lui psi. Asadar, intamplarea menita sa ilustreze ideea de mai sus:

„…cand eram mic, am fost prins la nisipar punand nisip cu lopatica in capul fetitelor. Dupa cateva chiraieli roz si disperate, mama mea s-a scoborat autoritar in nisipar si pare-se ca foarte bland mi-a explicat ca nu e bine/frumos sa pun nisip in par la fetite ca li se murdareste perisorul si le intra nisip in ochisori si le doare. Apoi m-a intrebat, “Ai inteles?”. Se pare ca eu am raspuns foarte serios ca DA. Apoi am luat o lopata plina varf de nisip si i-am pus-o mamei in cap. Mama mea, inlemnita, si cu ultimele doze de calm, m-a intrebat de ce am facut asta daca am zis ca am inteles!? Raspunsul meu? “Pai nu-s de acord!” si am plecat cu lopata plina spre o noua victima inocenta. Mama mea mereu a zis ca din momentul ala si-a dat seama ca vor urma catea zeci de ani foarte aventurosi si care ii vor pune rabdarea la mare incercare. Asa a fost.”

(3) Concluzia: o femeie indragostita tolereaza un barbat oricat ar fi de nasol

 

Problema 4: „in fiecare femeie indragostita exista o maica Tereza sau o Jeanne d’Arc”

E prea lung, cine vrea exemplul sa se duca gingas la punctul 7 de la Regula nr.2

 (4) Concluzia: o femeie indragostita isi va risca pielea pentru masculul ei.  Macar din principiu

 

Problema 5: „barbatul e capul, femeia e gatul”.

Din nou, un text refolosit, din motive de tabel :D.

„Intai si intai vreau sa incep prin a va spune ca pana de curand eram convins ca sunt deosebit de inzestrat in mangementul pruncilor. Credinta asta se baza, naiv, pe experienta limitata cu plozii prietenilor mei. Primele dubii despre adevarul convingerii mi le-au starnit fetele prietenului meu Dima (la momentul povestirii 3 si 5 ani). Mereu, cand puneau ghearele pe mine, imi cereau sa fiu “tata”. Aveau o oroare roz de casuta de papusi, ele – personaj colectiv – erau mame si eu, stapan de harem, eram tata. Si… sot. Al lor. Treaba cu sters barbie la fund nu m-a deranajt prea tare. Pe alocuri chiar mi-a rezolvat si mie niste curiozitati din copilarie cu privire la papusa cu pricina. In schimb statutul de sot de doua mi-a displacut profund! In toata viata mea de barbat casatorit (14 ani) nu s-a urlat la mine cu atata sete si scuipici, nu s-au pus maini in solduri cu atata aplomb si nu s-au aruncat in mine atatea obiecte de bucatarie (de jucarie sau..nu). In mod evident eram un sot deplorabil! Si mie imi plac doar activitatile in care performez! Asadar, ultima data cand am fost prins in navodul cotoroantelor, am refuzat vehement sa mai fiu “tata/sot”. Si ca sa scap de ploaia de proteste peltice, le-am zis ca ma joc cu ele, dar eu sunt cainele familiei.

Ar fi trebuit sa-mi dau seama ca lucrurile prinsesera o turnura groaznica cand scorpiile au tacut instant din gura, mi-au zambit larg si au disparut aproape cu totul in dulapul personal. Dar, ca orice caine, fiind mai simplu la cap in probleme femeiesti, zaceam in fund langa castelul roz al Barbiilor, savurand aparenta victorie.  Satisfactia a fost de scurta durata, fiindca cotoroantele mici s-au materializat cu bratele pline de.. catzelusi de plus. Cand m-a lovit realizarea a ce ma astepta a inghetat si cateaua, nu numai cainele din mine! Si a fost o reactie foarte corecta. Fiindca nici in postura de caine n-am performat corespunzator! Ba, mai mult, peste tot ce patisem uzual ca “tata”, acum am fost si gatuit de gulerul de camasa urlandu-se cu un miliard de decibeli in urechile mele  ”ai pureci, caine rau!!!”. In plus, sa stiti, fetele au mult mai multe plusuri decat barbie. Care trebuiau hranite. Toate. Dupa intamplarea asta am gandit o perioada lunga ca daca am sa aflu vreodata ca am fata… o schimb in maternitate!”

(5) Concluzia: „nici o femeie nu va renunta usor la un barbat calaribil”

 

As continua, dar nu mai e timp :D.

CONCLUZIE GENERALA: Din (1), (2), (3), (4) si (5) pentru mine este clar ca elementul „feminin” nu poate fi controlat. Asadar, il consider neglijabil si imi voi dedica atentia si solutiile de castiate [in viitorul Ghid practic (II)] asupra elementului controlabil fara menajamente: NASOSUL (tu’i muma! 😀 ).

  34 comments for “Strategii de aparare a progeniturii feminine. Ghid practic (I)

  1. psi
    ianuarie 13, 2014 la 8:57 pm

    :))))) deci năsosul, ha?!
    nu aveam de gând să închid tabelul tocmai din cauza ta. cum să ne lipseşti tu, cel care a inspirat nebunia, hamletule!

    • ianuarie 13, 2014 la 9:38 pm

      Aaaaa…sarutmana! Ca tremuram ca n-apuc sa scriu si pe masura ce ma stresam contratimp si tastam si scriam prost 😀

      • psi
        ianuarie 13, 2014 la 9:50 pm

        da de tras mâţu de mânecă nu ai auzit? că „uitam” să închid tabelu… dacă ziceai.

        • ianuarie 13, 2014 la 9:53 pm

          Pai n-am vrut sa te pun in situatia de a face o exceptie. Aici lovesc si la mine genele lui taica-miu. Legea e lege si cand aderi si te bagi, o respecti. N-ar fi frumos sa te pun in situatia diplomatic ingrata de a ma refuza ca sa nu creezi precedent. Asa ca am dat zor! :))

          • psi
            ianuarie 13, 2014 la 10:00 pm

            bun aşa. trăiască poporu german. 😀 bune metehne mai au!

            • ianuarie 15, 2014 la 6:00 pm

              Pai sa traiasca si sa munceasca si pentru noi astialalti 😀

  2. ianuarie 13, 2014 la 11:09 pm

    Vladen, eşti monumental! Concluzia este corectã, adicã “elementul feminin nu poate fi controlat” cãci premizele analizate sunt bine exemplificate, corelarea datelor deţinute pe baza experienţelor personale directe şi cu totalã implicare, face împosibilã o eroare în stabilirea acestuia fãrã niciun dubiu. Felicitãri pentru sinceritate şi curaj în prezentare!
    Dar “nãsosul”? Cã-l vei alerga temeinic şi fãrã milã am înţeles şi te susţin ca mamã de fatã ce mã aflu dar, dacã elementul “feminin” din ogradã necontrolabil şi hotãrât sã câştige, se ia la trântã cu tine, ce faci? Cã sunt unii nãsoşi care lasã toatã arta “traducerii” pãrinţilor pe seama necontralabilelor june şi culmea, mai şi câştigã lejer!

    • ianuarie 13, 2014 la 11:10 pm

      Am luat deja in considerare posibilitatea si in partea a-II-a a ghidului voi arata cum intentionez sa rezolv acest mic neajuns :D.

  3. ianuarie 13, 2014 la 11:20 pm

    Aştept continuarea cu deosebit interes!

  4. ianuarie 14, 2014 la 12:19 am

    Ai analizat în amănunt şi ai ajuns la concluzia generală. Dar ce argumentare plină de umor şi înţelepciune. Abia aştept să văd partea a doua! Mă interesează chiar mai mult decât prima fiindcă juna mea e oarecum orientată pe cărările vieţii şi, dacă are şi un dram de noroc, n-o da de necaz! Dar vine din urmă flăcăul şi n-aş vrea să păţească vreo nenorocire. Trebuie să mă documentez aprofundat şi să-l avertizez. :))

  5. ianuarie 14, 2014 la 1:24 am

    Deci urmează și o partea a II-a? Sau mai multe? 🙂 Dacă aduni comentariile tale de pe diverse bloguri eu cred că poți scrie un roman! Și încă măricel. 🙂

    • ianuarie 15, 2014 la 6:04 pm

      Pai momentan eu m-am gandit la doua. Dar daca constatat ca am uitat niste idei esentiale vor aparea, desigur, sechele. :D.
      Fereasca sfantul! :)))) Cred ca si inchizitia spaniola ar fi ezitat sa foloseasca ca tortura comentariile mele… Erau totusi oameni si ei, nu pshiopati! 😀

  6. dan
    ianuarie 14, 2014 la 11:11 am

    Azi fi mea face 14 ani. Pe bune. Maine ma duc sa mi depun actele pentru permis de portarma! Nasosi din toata lumea…feriti va!

    • ianuarie 15, 2014 la 6:04 pm

      Pai trebuie, dar eu sunt adept al distrugerii prin duhul blandetii 😀

  7. ianuarie 14, 2014 la 12:21 pm

    Hai că încă mai râd! Nu mai scrie şi tu texte din astea! :))

  8. ianuarie 14, 2014 la 6:07 pm

    Referitor la scop, te rog sa iei in seama si nedumerirea mea teoretica descrisa intr-un comentariu pe blogul lui Vienela…ca am presimtirea ca acolo nu va depune nimeni efortul de a citi despre nedumerirea mea ca sa poata sa incerce vreun raspuns posibil clarificator. Adevarul e ca am neglijat sa citesc tocmai articolul original al lui Psi care ridica chestiunea, ca poate m-as fi lamurit si nu ar mai fi fost nevoie sa intreb sau as fi putut intreba direct autorul.

    • ianuarie 14, 2014 la 7:39 pm

      PS Am citit dar nu am inteles nimica, in nici un caz ce ma nedumerea pe mine. Acum sunt si mai nelamurit referitor la partea culturala, (ca o adresasem si pe aia, desi asta era o nedumerire secundara lipsita de interes pt mine personal in clipa asta,pt ca eu sunt deja decis ca daca voi avea copii,ceea ce este improbabil, ei vor fi crescuti in cultura evreiasca modern progresista care mie mi se pare ca seamana cel mai mult cu cultura romana din sectorul 2 Bucuresti pe care o stiu
      eu, desi cred ca in clipa asta nu mai e asa decat poate asa in cateva apartamente de pe ici si colo, inclusiv faimoasa sosea fosta Catelu, in prezent Campia Libertatii, dar si pe langa alte cateva statii de tramvai sau troleibuz, mai rar metrou), pt ca acum chiar ca nu inteleg ce au rusii cu aceasta tema, in afara de ca personajele din prima parte a povestii au nume aparent rusesti insa par din secolul 18 tarziu- 19 timpuriu german romantic, si efectiv nu vad ce are s…cu p…ca Psi pare a vorbi in articolul ei despre prefectura, iar Vladen despre s…la care, drept sa spun, si eu ma gandisem la inceput, de unde mi se iscasera si nedumeririle, si vad ca si alti bloggeri si comentatori tot asupra acestui punct s-au orientat mai mult…desi desigur nu am citit articolele tuturor participantilor si comentariile de sub ele…insa zau, in clipa asta chiar ca mi-am pierdut interesul, si nici nu ma mai intereseaza sa aflu in legatura cu ce fusesem nelamurit…

      • ianuarie 14, 2014 la 7:52 pm

        Intreb acum mai degraba pt prefectura lui Psi decat pt tine, desi ai voie sa raspunzi si tu, in acel articol original era vorba de o prezentare critica a noilor prevederilor legale controversiale insa relativ mai moderne (la vremea la care pare sa se intample povestea) legate de Familie, inclusiv Institutia Casatoriei si dreptul de transfer de proprietate din Codul Civil Napoleonian ?

        • ianuarie 14, 2014 la 9:16 pm

          Ca daca era asa, atunci desigur ca e total normal ca unui proprietar sa-i pese cui ii va transfera fiica lui averea…dar zau, acel cod, desi a durat destul de mult si unelee prevederi ale lui au avut consecinte in vestul si centrul UE, inclusiv o mare parte din Polonia, pana aproape de primul sfert daca nu chiar prima jumatate a sec 20, (chiar daca nu mai era in vigoare), totusi ce are asta cu prevederile si conditiile actuale, adica cu alte cuvinte prefectura nu mai e aplicabila, si probabil si de aia Vladen s-a axat pe aspectul mai comic al s…ei…desi,ma rog, ca sa nu o descurajez pe Psi referitor la prefectura, eu sunt sigur ca exista si alte metode de incentivizare sociala si economica contemporane pt sprijnul Inst Casatoriei, chiar daca pare usor zdruncinata, si astea nu au nimic de a face cu pazitul vreunor fete asa in mod special, (dincolo de metodele comune de securitate larg cunoscute pt toti), ci cel mult asa cum zic destui de multi, cu educarea lor, (desi desigur si a baietilor, ca doar nu trebuie sa fie discriminare). Dar la educarea asta nu sunt raspunzatori doar tatii si tatii nu au neaparat un rol asa total special, (desi desigur nu zicca ar fi indispensabili,zau,departe de mine acest gand, si sincer cred ca e ff bine sa existe MINIM 2-3 role modeluri masculine mature in viata de familie de zi cu zi a oricarui copil care creste, indiferent ca e fata sau baiat, plus desigur un nr egal de rolemodeluri feminine mature), ins avoiamsa zic ca tatii impart acest rol de educator si cu mamele, si cu bunicii,si cu alti membri ai familiei si/sau angajati si servitori ai acelei familii,inclusiv aia publici gen scoala, etc. Ca oricum copii odata iesiti din gradinita nu mai asculta de parinti, ci de colegi, din ce in ce mai mult, iar daca e doar 1 singur tata si ala mai e si mereu la serviciu sau la munca naiba stie pe unde,zau, ce poate sa faca ala ? Cand o fi posibil ca tatii sa stea acasa minim asa 1 an dupa nasterea fiecarui copil cu salariu 80 %, poate si inca vreo 2-3 ani dupa aia cu salariu 60 %,atunci,poate, dar pana una alta,zau,mai bine se face cu schimbul re educatie copil fata sau baiat, cf desigur a unui curriculum cat mai optim aprobat in consiliul de familie si cu revizuirii pe masura ce creste copilul ca sa ii fie mai optim adecvat lui, plus cf nevoi si circumstante. Ca pazitul fetelor din acest punct de vedere educativ, in sensul de a le educa cu cine sa-si piarda vrginitatea si cumsa faca screening la aia cu care au de gand sa faca sex mai tarziu,asta e intr-adevar o problema destul de dificila. E ff importanta si pt baieti,nu numai pt fete, dar zau, lumea e lenesa, si zice ca daca are baiat a scapat de o grija, dar asta e din lene. Parintii mei NU au fost asa.NIci macar bunicii. Mie prima lectie de educatie sexuala de tip asa spus in cuvinte clare mie pe asta mi-a zis-o bunica paterna cand eram in clasa 1-a, pt ca ea m-a supravegeat mai mult in clasa 1-a si a 2-a, si desi desigur ca aveam carti in casa si stiam sa citesc si tata le pusese deja pe cele adecvate mie pe raftul de jos in caz ca eram curios, bunica si-a dat seama ca desi ma uitasem la cartile alea, nu ma interesa inca, (si era adevarat), dar urma sa fiu inconjurat de altii de varsta mea care erau in stare sa-mi zica cine stie ce tampenii, si s-a decis sa fie activa in mod prevenitor. Si dupa aia…desigur ca am verificat si din susrsele scrise, ca doar nu era sa iau de bune doar o singura sursa, si mi-am dat seama despre ce era vorba, am evaluat totodata ca tot nu ma interesa, dar macar capatasem ceva vocabular si o idee despre ce era vorba, asa ca nu am fost luat total pe nepregatite de cine stie ce aiuriti atunci cand m-am dus la scoala, plus mi-am dezvoltat un respect aparte pt o intreprindere care parea deosebit de complicata si probabil trebuia sa aiba si o deontologie proprie cvasi-profesionala de vreme ce avea asa scheme si sageti si desene complicate in cartile respective ! (chiar daca erau pt copii)…dar ma rog,asta are de a face si de faptul ca eu eram interesat de drepturile tuturor oamenilor muncii, inclusiv ucenici, de cand eram mic si mi se ceruse sa muncesc la niste treburi casnice plus la facut lectii, asa ca eram ff tare la chestii gen legislatia muncii, deontologia profesionala a sefilor, supraveghetorilor si indrumatorilor, protectia muncii, mediul corespunzator de lucru, metode de recurs impotriva exploatarii, evaluarea educatorilor de catre elev, etc.

          • ianuarie 15, 2014 la 6:13 pm

            Ce ma bucur ca nu trebuie sa raspund eu! LALALALA! 😀

        • ianuarie 15, 2014 la 6:10 pm

          Astept cu nerabdare si eu raspunsul.

      • ianuarie 15, 2014 la 6:09 pm

        Pai sa-ti zic: acum ceva timp, cred ca intre Craciun si Anul Nou, intr-o noapte fatidica pe grupul de FB al lui psi m-am trezit comentand. Nu stiu, nu-mi mai amintesc prea clar cum s-a ajuns la eventualitatea ca eu de a avea o fata (eu zic ca va fi baiat, dar nu conteaza) iar eu am descris relativ plastic cum am sa-l spulber pe ala care va tanji la fecioara mea. Din vorba in vorba doamnele s-au angajat sa-mi ofere sfaturi legate de subiect. Psi a facut-o tema. Deci e aparatul fetei la rusi fiindca erau sfaturi pentru mine. Am abordat-o si eu fiindca am zis ca am curajul sa ma bag sa tratez toate temele propuse martea. Asadar, asta e teza mea.

      • ianuarie 15, 2014 la 6:10 pm

        Gresit. Eu intotdeauna cand trebuie sa vorbesc de prefectura adresez sula. Din principiu. Tine de imagine.

    • ianuarie 15, 2014 la 6:05 pm

      OK! E la articolul cu acelasi subiect?

  9. ianuarie 14, 2014 la 9:40 pm

    inca nu m-am hotarit daca studiul asta merge pentru Nature Methods, pt Nature, sau pentru Science … :))
    merci, eu am 2 fete, deci am ce invata! 😀

    • ianuarie 15, 2014 la 6:20 pm

      Mie mi se pare mai degraba de profil Current Biology :D. Nu stiu de ce ma face sa ma gandesc la ala cu taximetristii din Londra. Nu ca zic ca n-ar fi fost misto si serios ala, fereasca sfantu’. Desi, acum, sincer, in teorie, in perioada asta eu cred ca mi se potriveste mai tare un Plos One, fiindca mi-e lene si parca n-as vrea sa-mi bat capul cu reviziile. :)).

      • ianuarie 15, 2014 la 9:52 pm

        nah … daca ai bani de cheltuiala, te bagi si la PLoS One …

        • ianuarie 15, 2014 la 9:55 pm

          Ha! Asta ar fi culmea sa finantez eu vreun articol! nici mort! Nici mort! 😀

  10. Diana Coman
    ianuarie 16, 2014 la 10:55 pm

    Loool, daca ea stie ce vrea (si e destul de matura indiferent de varsta din buletin), atunci te-ai ars da’ cel putin s-o amuza si ea ca o vei proteja doar de te lasa. Imi si inchipui faza in care-ti aduce acasa un nasos gay si nu-ti zice pana nu te-ai desfasurat total de te vad pe unde scoti camasa :))))

    • ianuarie 16, 2014 la 10:57 pm

      Daca se dovedeste ca e asa desteapta atunci nici nu-mi mai fac griji! Ca clar n-are nevoie de mine 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: