Capra. Restanta nr. 1

Nu stiu daca va mai amintiti postul asta, dar inainte de Craciun v-am povestit despre o campanie afisata pe toata zidurile Genevei, in care puteai darui, de sarbatori, o capra (sau o gama de animale domestice) cuiva. Banii de pe capra si capra propriu-zisa (cu puls) ajungeau la o chestie cu dezvoltarea durabila, dintr-un loc gen Bangladesh, iar daruitul primea un certificat foarte bibilit de posesor de capra. Desigur, cu capra, foarte convenabil, exilata prin Asia.

img_9080-1

Mie ideea mi s-a parut de-a dreptul senzationala! Si, desigur, mi-a incoltit imediat ideea cum ca socrul meu iubit TREBUIE sa se bucure de o capra! Nu in Bandglades. Nu. La el in batatura! Asadar, fiind un om de actiune, am trecut la actiune.

Am inceput cu mailuri la care insa nu mi s-a raspuns. Asa ca, pasul doi, am un telefon la fundatia care se ocupa de proiect. La capatul celelalt mi-a raspuns un glas dulce. De robot. Dupa multe apasari de taste si urari dedicate robotilor de telefon am ajuns in ghearele unei frantuzoaice. Si zic politicos si poate nitel prea entuziast:

El: „Buna ziua stimata domnisoara, sun in legatura cu capra!”

Domnisoara, fara sa-i tremure glasul si suspect de prietenoasa, a ghicit imediat la ce ma refeream si mi-a zis ca desigur, sa trimit datele persoanei care trebuie sa primeasca certificatul, precum si mesajul dorit pe certificat.

EU: „Pai, eu vreau sa primeasca capra vie in lada, nu certificat!  In plus as vrea sa fie fetita capra si cat mai tanara.”

Aici domnita a avut o ezitare scurta, dar extrem de scurta si m-a anuntat direct:

EA: „nu se poate!”.

EU: „Pai de ce?” insist eu.  „In loc sa o trimiteti in Bangladesh o trimiteti in alta parte.”

EA: „Nu se poate!”

EU: „Aha, dar dumneavoastra le cresteti?”

Pauza. Pauza continua….

EU: „Domnisoara?”

EA: „Nu inteleg intrebarea” (aer disperato-iritat, imi inchipui ca s-a inrosit iata femeie pana la urechi)

EU: „Pai de unde luati caprele pentru Bangladesh, le cresteti cumva dumneavoastra?!”

Domnisoara, revolata de-a dreptul:

„Nu! Locuiesc la Nyon!”

EU: „Pai si ce la Nyon nu cresc capre? De unde le achizitionati?”

EA: „Nu inchideti, va fac legatura” (ton rece, artic, profesional)

Cale de o melodie behaita mai incolo, la capatul liniei aud un „ja” gutural si, banuiesc, feminin.

EU: „sarut-mainile, sun de capra!” imi incerc eu norocul, bucurandu-ma prematur de contactul cu mult mai functionala Elvetie germana.

EA: „CAPRA?! Care capra?”

EU: „pai nu v-a explicat domnisoara cu care am vorbit inainte?”

EA: „Nu”

Ah nah si eu inocent sa-mi inchipui ca frantuzoaica rupe ceva in germana! Si ii explic cum ca vreau, exact ca in campania pentru Bangladesh, o capra. Sa fie fata, tanara si livrabila la domiciliu. Evident, a urmat o pauza. De cugetari imi inchipui. In lipsa de ceva mai bun de zis incerc o gluma:

„nu-i pentru sex! Promit!”

„PFFFFFFF” s-a inverzit vocal ea de revolta drept-credincioasa

EU (incercand sa o dreg): „e exact pentru scopul din reclama! Vreau sa o fac cadou socrului!”

EA: „nu se poate”

EU: „de ce?!”

EA: „caprele sunt pentru Bangladesh, socrul primeste certificat”

EU: „pai ce, toate caprele pleaca in Bangladesh?! Ramane Confederatia fara capre?!”

EA: „DOMNULE, CAPRELE NU SUNT TRIMISE SOCRULUI, DOAR CERTIFICATUL”

EU: „pai am inteles! exact asta e! eu vreau sa primeasca capra!!!”

EA „nu se poate” zis cu calm robotic

EU: „de ce?”

EA: „Caprele sunt pentru Bangladesh!”

Simtind ca am fost sortit sa intru intr-un „infinite loop” cu nemtoaica, am schimbat tactica.

EU: „da’ doamna, as vrea sa cumpar eu capra, asa, pentru mine, sa o tin in curte. Se poate?!”

EA: „sigur ca se poate” zice ea cu evidenta usurare ca ma poate servi

EU: „pai si mi-o livrati oriunde?!”

EA: „desigur domnule, noi ne ocupa de tot, facem livrari interne si internationale, ne ocupam de certificat veterinar, vama si alte acte in caz ca este necesar, folosim WorldCourier si pentru destinatii interne…blah..blah….blah” intra ea pe a doua poezie a zilei

EU: „pai deci eu as vrea o capra fetita, tanara si vioaie, se poate?”

EA: „desigur!”

EU: „si cu lada?”

EA: „desigur!”

EU: „si deci sa va trimit adresa de livrare? „stiti cumva daca ajunge sigur pana de Craciun”

EA: „desigur! e suficient timp”

De aia am iubit eu mereu germanii! Cu ei exista mereu o cale!  Pe scurt, am luptat si-am biruit si  dupa ce am finalizat cu cotoroanta toate formalitatile, plus m-am usurat de o caruta de bani (e scumpa gluma mea, deh..), eram fericitul cumparator al unei capre. Livrabile.

Partea de la capatul cu socrul, aia cu primirea, mi-e greu sa vi-o descriu pe motiv ca n-am fost de fata. Pot doar sa va spun ce mi s-a povestit:

Cam pe 20 decembrie, omul e chemat sa ridice un colet. Nu, nu putea fi livrat chiar acasa. Socru-miu e un tip foarte in putere, deloc genul de mosulet ruginit, albit si vaicaros. Asadar, pizdind sanatos autoritatile locale, s-a urcat in masina si s-a dus sa vada ce si cum. Si cum s-a zvonit din timp printre rude ideea planului meu maret nimeni, nici macar nevasta-sa n-a vrut sa-l insoteasca. Desi eu cred sincer ca nimeni, absolut nimeni, n-a crezut pana n-a vazut. Si nu, evident ca tot nimeni, tot absolut nimeni, nu si-a facut mila sa-i spuna totusi si lui :D. Omul a dat ochii cu capra complet nepregatit. Si, dupa un prim soc in care s-a albastrit din lipsa de oxigen, dupa ce i-a trecut cianoza, s-a indragostit! 😀 Pe capra o cheama Elena. Nu Lena, Elena! Si, dupa o scurta faza de stat la arest la locul livrarii pana s-au rezolvat cele trebuincioase, a ajuns la tara, cu alte capre. La munte. Unde e vizitata cu drag. Fiindca socrul meu e mort dupa animale si nu considera ca vreunul, mai ales Elena, merita sa fie zidit intre patru pereti. Ca el.

P.S: nu m-a omorat Kadia. Ba chiar a aplaudat cinic. Fiindca o enerveaza tac-su :D.

LATER EDIT: in bucatatea lui, Dragos m-a anuntat ca unul din cuvintele duzinii este „sorbit”, nu „sortit”. Asa ca mi-am zis cu sete exact parerea socrului despre mine, mi-am sorbit cafeaua (nah!) si am scris later editul asta. Fiindca nu ma vad suficient de creativ sa schimb ceva in text in momentul asta :). In plus am gresit si data: capra a ajuns intr-adevar inainte de Craciun pe 20 de cembrie (cum bine a observat psi). Bai in ce hal eram cand am scris postul asta!

  1. da, îmi aminteam perfect. și da, chiar așteptam deyvăluirea caprei, da un lucru nu pricep: dacă ți-au zis că o livrează până de crăciun, de ce a ajuns pe 20 ianuarie? 😀
    aș fi vrut să văd prima întâlnire dintre elena și socrul tău, da,da…

    Răspunde

    1. Am gresit. E 20 decembrie :))
      Nimeni n-a vazut-o din pacate! Eu n-am vazut-o nici in poze pe capra…

      Răspunde

      1. tulai, nici în poze nu ți-o arată? :))) te iubește rău… da, da.

        Răspunde

        1. Am invatat injuraturi noi cu ocazia asta! Doar nu credea ca imi mai si arata poze! Nu e asa caritabil 😀

          Răspunde

  2. A, ha, ha, va meritati unul pe altul, zau! Tu l-ai facut sa se albastreasca, el nu iti arata capra… Mai Vladen, ma doare burta de atata ras! Bietul om, ce mutra trebuie sa fi facut cand a dat ochii cu caprita. :))))))))
    Nu-i pentru sex! promit! :)))))) Nebunie curata!!!

    Răspunde

    1. Da mai, a exilat-o. Cica pentru binele ei. Si-al lui 😀 . Ca nevasta lui e o doamna foarte hotarata (nu spunem cuvantul ala cu „s” la adresa ei fiindca e ca si cum am invoca-o!).
      Da, nemtoaica s-a revoltat si la idee. Dar pur si simplu mi-am dat seama cum suna sa zica la telefon un barbat „aveti o capra, fetita, vioaie si cat mai tanara?”…. 😀

      Răspunde

  3. Eu mă întreb ce și-o fi imaginat omul că este în pachet. Mai ales în unul așa mare. Că ce a zis după ce i s-a dezvăluit adevărul, îmi imaginez. Cred că ceva de genul… „Bine că nu mi-a trimis nebunu’ o panteră”. 🙂

    Răspunde

    1. Nu cred ca la momentul cand a fost convocat undeva „la dracu'” ii mai pasa ce e in pachet. Era foarte pasional la adresa serviciilor de transport care nu-i aduc dracia „la usa!”. Pai cred ca a avut un moment de siderare in care Elena l-a privit cu drag si i-a zis „thatha!” Apoi sunt convins ca, undeva, departe, eu ma inecam copios :D. Prima mea conversatie cu el a inceput cu „Mi-ai luat capra!”. Asa, scurt. Am procedat ca nemtoaica de la telefon. Noroc ca era in scris 😀

      Răspunde

  4. Dupa ce mi-am scris textul meu… de m-am umflat de plans, al tau mi-a adus zambetul pe buze! Multumesc! Foarte nostim!

    Răspunde

  5. Am două veşti: una bună, una rea – pe care o vrei mai întîi? Eh, nu contează. Vestea bună e că m-am hlizit la dialogurile cu „drăguţele” din telefon şi m-am tăvălit de rîs cînd autorităţile au fost… blagoslovite din abundenţă. 😆

    Vestea mai puţin bună e că ai uitat să îngroşi „albăstrit” spre final şi că ai înţeles greşit unul dintre cuvinte: era sorbit, nu sortit. Dar sînt convins că se poate rezolva rapid fără bătăi de cap. 😉

    Eu dacă m-aş trezi c-o capră în poştă cred c-aş începe să behăi de bezmetic şi-aş coborî toţi sfinţii din calendar! 😆

    Răspunde

    1. Mai sa fie! Si cica le-am numarat! Cum dracu le-am numarat?! Adica cum dracu de au iesit 12! Buba! Si legat de sorbit n-am explicatii. Cred ca mi-a luat dumnezeu mintile :)).
      Mai sa stii ca personalul de acolo, de la „animale vii” au fost nespus de politicosi si…rabdatori. Au tinut fata acolo pana cand a putut fi saltata si dusa. Desi a trecut scurt si pe acasa pe la domnul in drum spre fericire 🙂

      Răspunde

      1. Ei las’ că n-a fost mare lucru, astea-s chestii minore de care poate n-am ţine cont dacă n-ar fi să tragă unii de capra vecinului: „de ce ăla da şi io nu?!” 🙂 Textul e delicios oricum, ai un umor deosebit, sănătos, de care mulţi am avea nevoie pentru a ne descrîncena sufletele. 😉

        Болщой спасибо! 😉

        Răspunde

        1. Si multumesc frumos! 😀
          Umorul ala sanatos e educat din greu, zau asa :). Dar merita investitia, face viata mai frumoasa!

          Răspunde

  6. Uite, cum se răzbună nemții ! Știu să-și scoată banii de la ruși. Chiar dacă sunt ei cei cu… capra. Capra ta mi-a stârnit o duzină de zâmbete.

    Răspunde

    1. A meritat fiecare letcaie. Un socru am si nu trebuie lasat sa uite, nu-nu! :P.

      Răspunde

  7. […] scris psi , Vladen, anacondele, Vienela, Adriana, vavaly, carmen pricop, cita, Drugwash, Raluca M., adicherish, Ioana, […]

    Răspunde

  8. :)))) Asta da cadou original!

    Răspunde

    1. El nu „original” l-a numit. Dar pe Elena a placut-o imens.

      Răspunde

  9. Ăsta da cadou! La Paște la ce te gândești? :))

    Răspunde

    1. Nu stiu, dar trebuie sa imi mentin standardele… 😀

      Răspunde

  10. Ca „vecină” prin blogosferă, îi doresc tatălui tău-socru, să-i trăiască (scuze) capra!

    Răspunde

    1. :))))
      Sa-i traiasca! 😀 Sunt convins ca e deja foarte tare si emotional atasat de ea! 😀

      Răspunde

  11. Hai că m-am distrat! Acu avem si căpriţe confederale în ţărişoara noastră! 🙂

    Răspunde

    1. eu cred sincer ca capritele confederate sunt ca alea mioritice! Desi cred cu taria ca capra nu-i ca oaia. Asa. 😀

      Răspunde

  12. Înţeleg că ţi-ai fericit socrul, chiar dacă nu vrea să recunoască… 🙂

    Răspunde

    1. Pai acum are o alta caprita inocenta! 😀 Prima l-a dezamagit! M-a ales pe mine 😀

      Răspunde

  13. Mult prea tare ideea cu cadoul. Ar fi trebuit filmat momentul intalnirii dintre socru si „colet”.

    2 idei am prins in plus: zidit intre 4 pereti. Ca el. si exista mereu o cale, trebuie doar intoarsa din condei. si m-au pus pe ganduri.

    Răspunde

    1. Prima intr-adevar n-a fost intamplatoare defel :).
      A doua e doar experienta din interactiile cu nemtii 😀

      Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: