Fermecatul vin al domnului Isarescu

Dupa cum unii stiti deja, prin martie, a mea soata a vizitat glia-i stramoseasca. Cum ii sade bine oricarei romance, nu s-a intors cu mana goala ci tinandu-se mandra de una dintre cele 10.000 de sticle din productia domnul guvernator. Istoria sticlei in chestiune este incalcita si reprezinta dovada suprema a faptului ca EU am succes social! (n.b. relatarile despre astfel de vin nu pot fi necinstite prin pretinse manifestari de modestie). Dar sa va povestesc cum se cuvine, ca un mahmur satisfacut ce mi-s in acest moment:

Povestea a inceput acum 3 ani cu o bruschetta cu anchois la Bistrot-ul de blogspot al lui Margot. Eu – arzand de interesul oricarui rus debutant in ale bucatariei cand vede peste; ea – cu burta plina si incarcata de muzica de Birkin&Gainsbourg. Fiind grozav de motivat, am purces la intrebat (n.b. in acele vremuri, Margot prezenta retetele cu iz de poezie, deplin inaccesibile unui profan), cu maxima precautie sa nu sperii doamna cu ardentu-mi entuziasm pentru anchois. Cumva cred ca foamea mi-a stimulat intelectul* fiindca, citand din declaratiile ei recente, a crezut si ca-s roman si ca-s parte din intelighentie (e greu de descris cat mi-a gadilat orgoliul de invatacel prima parte a marturisirii). Nesocotind impresia gresita de mai sus, demersurile mele n-au fost zadarnice si am obtinut ghidul completat si adaugit „Anchois pentru tonti”. Mai apoi, fiind autentic motivat, am luptat si am biruit (aici dovada).

Vazand rezultatul (caci faptele de arme se povestesc!) cuget ca Margot a ajuns la concluzia ca sunt un autentic obsedat de anchois si nu un nebun inofensiv din online, fiindca nu s-a ferit de mine. Totusi, frumos mi-ar sade sa recunosc ca o stia deja pe Kadia**. Desi, evident, eu protimisesc varianta ca fost-am tolerabil si dus-am o conversatie placuta despre anchois. Si probabil si despre altele cum, incetul cu incetul, am constatat ca toti trei impartasim relatia cu cultura franceza. Unii prin forta lucrurilor (eu si Kadia), altii prin optiune (ea).

Asadar, cand acum un an Kadia se intalnea pentru prima data cu Margot si se intretineau despre maci si vinuri, fiindca Margot e o doamna (ma inclin prea-plecat!) mi-a facut cadou o sticla de Rotenberg de la galeriile Rotenberg. Divin vin! Si tocmai pe cand i-l laudam, Margot mi-a scris sa-mi povesteasca de descoperirea-i recenta: vinul domnului Isarescu. La gemetele mele pline de dorinta mi s-a raspuns un „zat” scurt, cu precizarea ca-s 10.000 de sticle. Si atat. Cum nu-s, din pacate, tovaras de betie cu intelighentia romana (cu exceptia lui Margot), mi-am luat gandul. Gresit. Fiindca, pare-se, Margot e!

SONY DSC

DSC00458scuze dar n-am alta poza, doar cu sticla 🙂

Si iaca-ne ajunsi la ultima parte a povestirii, parte in care eu primesc prin Kadia, cadou de la Margot, o sticla de la potgoria domnului Isarescu. Sticla pe care, inainte sa fiu luat dintre ale mele si trimis sa fugaresc gaini pe la vecini, am rupt-o brutal aseara. O precizare se cere insa! Desi contactele mele cu Franta au inceput (macar oficial) la nastere si desi principala bautura cu care-mi iau mintile e vinul (exact, nu vodka, aia e a treia), nu sunt defel expert in enologie. Asadar parerile expuse aici sunt trecute strict prin limba personala. In spirijinul meu am totusi 12 ani in coasta Frantei, in care am ales, achizitionat si baut masiv vin.

collage10

 

Noua (mie si Kadiei) vinul lui Isarescu ni s-a parut strasnic de placut de aromat! Sigur cu detaliul asta am sa raman in minte. Ca gust, pe el scrie ca e sec. Noua nu ni s-a parut deloc sec, in plus n-am simtit deloc tenta amaruie (nu neg ca asta poate fi problema limbii mele). Dar, chiar fara a putea bifa ce scrie pe eticheta, noua ni s-a parut deosebit de bun! E pe departe cel mai bun vin romanesc pe care l-am baut eu (urmat de cel al lui Rotenberg) si printre putinele care, in opinia mea, are o sansa reala sa concureze cu alte vinuri din categorie, pe o piata ca cea frantuzeasca.

collage11

Dar, trecand peste detaliile tehnice, vinul domnului Isarescu mai are un atribut magic, care se manifesta la ceva momente dupa consum si care ma face sa-mi doresc sa am toate cele 10.000 de sticle si sa zic ca, de as fi dansul, n-as vinde nici o sticla! Din pacate, fiind blog de audienta generala, nu pot intra prea adanc in detalii. Poate tot ce pot sa spun e ca da frau liber imaginatiei, descatuseaza dorinte si netezeste drumul catre miezul oricarei femei, mai mult decat orice ce am gustat pana acum. Si domne’, cum dracu e posibil sa nu te doara nimic dupa el?! Mister!

 

*pare-se ca exista un hormon numit ghrelin produs post-natal de intestin si care te ajuta sa fii destept cand esti infometat!

** cred ca tarie ca in multe locuri mi-au fost tolerate primele comentarii pe motiv ca doamnele din blogosfera o cunosteau deja pe Kadia. Altfel, in blogosfera romaneasca, daca esti barbat tanar (prin contrast cu „mos poetic/politic”), majoritatea blogaritelor sunt circumspecte si esti ectichetat in una din categoriile de gratie „ciudatel/popo/obsedat/nebun/mitocan/prostan/porc/troll/advertorialist fara prieteni”

  34 comments for “Fermecatul vin al domnului Isarescu

  1. bistromargot
    Aprilie 23, 2014 la 1:56 pm

    Eu m-am distrat copios. Intai si intai, pentru ca zau daca-mi aduceam aminte de bruschettele cu ansoa, asa vintage mi se par (la fel ca blogspotul si vremurile in care scriam articolele atat de poetic, incat erau compehensibile unei game extrem, dar extrem de limitate de cititori 😀 ).

    Si apoi, pentru ca incercam sa-mi amintesc de unde doamne iarta-ma ai poza aia cu mine si mai ales UNDE a fost facuta, pe urma mi-am dat seama ca e din prima calatorie a Kadiei, care (si aia) mi se pare la fel de vintage :))

    In alta ordine de idei, iti impartasesc impresia ca e cel mai bun vin romanesc din categoria albe – eu sunt de-a dreptul indragostita de el (de vin, that is, nu de Guvernator, desi imi place tipul, e unul dintre putinii cu capul pe umeri intr-o mare de blambeci), il beau si simplu, singur, fara sa fie neaparat acompaniament la vreo ghidusie gastronomica. La rosii merg inca pe Merlot-ul lui Rotenberg (cum fac sa-ti trimit o sticla de Emeritus fara a implica posta romana? :D)

    Cat despre relatia mea cu Franta, eu tot ca-i prin ADN, am si o teorie ca tatal meu adevarat e francez, mama nu confirma, dar eu tot sper ca intr-o zi imi va dezvalui adevarul! 😀

    • Aprilie 23, 2014 la 3:17 pm

      (1) Eu nu le pot uita fiindca au venit cu videoclipul ala cu Madame Birkin :P. Ti-am zis ca eram indragostit pana peste urechi de vocea ei cand eram mic :)). Pana la tine nu l-am vazut linkat in blogosfera romana. De fapt, esti cam singurul bastion natural de filo-frantuzism (nu ma refer la labag…, pardon aspirantii, cu „ce frumos e Parisu, am mancat un croazant cu nutella” si nici, alternativ, la epatantii cu „stau de 10 ani, calc pe pave de cultura si se ia!”) din cate cunosc eu in blogosfera romana (nu zic ca n-ar fi, dar eu nu le-am gasit inca). Si cu toti dracii pe care cultura franceza ti poate crea cand traiesti in ea, tot a fost al naibii de placut sa descopar locusorul. Cum dracu sa uit? 😀
      Ba eu ma bat cu pumnii in piept ca citind cu atentie articolul cu bruschettele am priceput ceva la nivel bazal si anume, ca trebuia sa-mi fac si eu.
      (2) Poza e luata fara jena de la Kadia, si ea ia (ce ma omoara chestia asta cu „ea ia” in limba romana, ca sa nu mai zic de chestii de genul „ea ia aia ca-i a ei”) de la mine :D. Daca te supara (precum pe Kadia care are fobie de pozele ei) o dau jos.
      (3) Evident ca-i vintage, tine de stil! Am si eu o onoare, ce mama naibii 😀
      (4) Am uitat sa precizez ca-i alb :))
      (5) Sunt ferm convins ca ai dreptate. Nici mama mea n-a comentat vreodata despre experientele ei sexuale cu francezii. Tata, germanic pana in varful calcaielor, e de parere ca femeia isi reprima pe motiv de soc :D. Eu, rus, ma intreb totusi de ce natura e socul 😀

  2. Aprilie 23, 2014 la 4:33 pm

    Mie, citind toate chestiile astea, mi-a trecut prin cap sa ma intreb care naiba o fi relatia mea personala cu cultura franceza. (Per general, eu sunt un om care se considera deosebit de confuz cultural, MULT mai confuz decat as fi putut fi vreodata chiar in legatura cu orientarea mea sexuala, sau chiar cu religiozitatea mea, nu ca nu as fi resimtit destul de clar niste afinitati si inclinatii, insa in legatura cu preferintele sexuale sau religia nu mi-a fost prea greu sa ma intreb, sa reflectez destul de rapid si sa si trag concluzii mai mult sau mai putin complexe in functie de capacitatile mele cognitive si de interesele etapei mele de existenta din momentul respectiv…insa in legatura cu cultura, zau, a fost mereu ceva asa de complicat si de amorf pt mine, plus chiar oarecum anxiogen de
    explorat, incat niciodata nu am abordat
    problema asa ff decis, nici ordonat, nici macar
    fata de mine insumi, daramite pe blog, in afara
    de cateva baiguieli vagi si deosebit de
    superficiale).
    Am ajuns chiar acum la concluzia ca e posibil ca eu sa fiu un reprimat cultural ! Pt ca efectiv nu pot sa explic nici acuma asa ff clar de ce eu am evitat efectiv chiar cu incapatanare chiar si sa vizitez de ex Franta (zic de ea pt ca despre ea e vorba aicea, insa e valabil si pt alte zone francofone si e valabil de fapt si pt alte culturi decat cele francofone) pana dupa 30 de ani cand eu mi-am petrecut chiar destul timp gandind si chiar visand in lb franceza, si pot sa zic clar ca NU era o decizie politica de
    genul alora pe care le iau in legatura cu
    turismul etic sau acordarea statuturilor MFN
    sau sustinerea economiei anumitor state sau corporatii prin alegeri de cheltuieli de
    cvasi-sponsorizare a produselor si serviciilor lor de consum, plus efectiv de ce consum chestii simple in lb franceza sau de cultura franceza (desi repet ca nu e vorba numai de Franta, e vorba si de alte culturi, indiferent ca stiu mai mult sau mai putin limba/limbajul principal asociat cu ele), chiar asa aproape pe
    furis (pana si fsta de mine insumi) de parca arfi porno din ala hard core nerecomandabil totusi de abordat intr-un public de audienta G, nici macar R !

    • Aprilie 23, 2014 la 4:37 pm

      Mai tu tocmai ce proaspat ai baut un vin italienesc cu aroma de piele afumata si asta nu ca sa te sinucizi! Zic eu ca gestul tau (plus faptul ca ai supravietuit sa povestesti) ilustreaza clar relatia ta cu cel putin unele fatete ale culturii franceze. 😀

    • Aprilie 23, 2014 la 4:59 pm

      Soryy de off topic oenologic sau culinar…cred ca unul din motivele ezitarilor si confuziilor mele descrise mai sus (desi nu singurul), e si faptul ca sunt cu adevarat ignorant cultural (inclusiv si teoretic, dar si practic din cauza de lipsa de motivatie si metodologie clara de explorare) si efectiv imi lipseste chiar si vocabularul de expresie sau formulare de diverse intrebari si reprezentari, si am asa
      doar niste vagi cvasi-intuitii despre anumite
      afinitati ramase efectiv in ceata ! Asta in plus de ca nu sunt eu un om prea introspectiv din fire si mi-am pus intrebari mie insumi (nu numai despre cultura, dar despre orice) doar
      asa total intamplator daca mi-a adus ceva
      aminte de tema respectiva sau m-am simtit obligat/motivat in momentul ala de ceva sa fiu si un pic introspectiv, desigur mai des poate in adolescenta, cum e probabil comun, dar si asa din cand in cand ca adult, efectiv din curiozitate si/sau ca sa fiu constiincios in cazul ca doream sa exprim o opinie (cu pondere mai mare decat o parere sau si mai mare decat o simpla impresie) pt care e totusi necesar sa eliminam un factor de subiectivitate personala prea mare. Noroc ca eu nu ma simt chemat prea des sa exprim opinii despre lucruri ff importante sau grave decat asa poate legate de articole de bloguri, (iar pt alea in legatura cu care as putea fi uneori solicitat la serviciu, desi din fericire nici alea nu sunt de vreo importanta sau semnificatie deosebit de mare sau grava pt
      mine sau societate, am algoritme destul de clare stas !)
      Insa articolul si comentariile mi-au dat de gandit…
      A) trebuie neaparat sa reiau seria cu Dacii, ca tocmai ajunsesem si ma impotmolisem tocmai la perspectiva istorica culturala, (nu mai zic ca urmeaza perspectiva istorica feminista si aia a analelor franceze) !
      B) dupa ce-i dau gata pe Daci, sau chiar printre picaturi, ar fi recomandabil sa incep sa abordez cu mai multa sarguinta pe blog si
      teme culturale mai clare, poate chiar subculturale !

      • Aprilie 25, 2014 la 11:18 pm

        Eu am sa-mi reprim episoadele cu dacii :D. De fapt, cam pe la momentul cand aud de daci imi si vine direct sa recomand un medicament placut linistitor. Cum nu pot, fiindca n-am patalamale, as prefera macar sa pot sa-l iau eu. Medicamentul.

  3. Aprilie 23, 2014 la 11:53 pm

    Aoleu, am dat click peblogul Bistro Margot si m-am speriat ! Chiar te admir ca ai indraznit sa intrebi despre anchois acolo pe blogul ei,chiar si pe unul fost mai simplu de pe blogspot si chiar si daca o cunoste pe Kadia ! Eu nu as indrazni sa o intreb pe Margot niciodata nimica, nici nu as putea sa citesc ce scrie acolo pe blog, ca am incercat o cronica de film, ca mi.am zis ca e ceva mai usor, ca din astea citesc destul de des si de toate felurile, si m-am intimidat numai si citind 2 fraze, si m-am retras rapid, asa ceva nu am simtit niciodata desi citesc reviste culturale de mult, dar cu alea am o relatie mult mai relaxata, imi permit asa sa le citesc chiar si in baie, pe cand nu cred ca mi-as permite sa citesc vreodata ceva scris de Margot daca as fi cu pantalonii in vine ! Zau, NU fac misto,chiar m-am intimidat !

    • Aprilie 24, 2014 la 12:51 am

      Dar intre noi fie vorba, nici ca as traduce vreodata vreo poezie de JW Goethe, nici macar cu greseli, pt blogul lui Margot. Pt ca eu nu pot sa traduc poezii pt oameni care ma intimideaza, pt ca a ramane cu gura cascata blocat de admiratie nu e tot aia cu a deveni socat pt ca esti intimidat. Daca raman socat de admiratie devin dupa aia ff motivat de munca, pe cand daca devin socat de intimidare abia astept sa o iau din loc ! Si pe mine cultura franceza nu m-a socat niciodata decat prin adoratie-admiratie, nu prin intimidare/teama, absolut niciodata nu m-am simtit intimidat de cineva care imi vorbea chiar ff grandios si rece asa cu dvs chiar si in franceza, ca in cadrul acestei limbi se foloste ff des pluralul seniorial chiar si fata de copii. Blogul lui Margot mi se pare cultural oarecum cvasi-otoman din acest punct de vedere pt mine, din punctul meu de vedere, nu cultural francez. Zau, dar asta trebuie sa fie pt ca eu sunt ff confuz cultural plus nu cunosc cultura otomana decat asa din auzite cand te lua cu arcanul sa te duca copil de trupa acolo !

      Disclaimer: NU fac misto, si nu doresc sa ofensez pe nimeni, nici macar pe turcii contemporani, nici macar pe mameluci sau pe oricine altii, de ex Suleiman Magnificul. Zau, efectiv asta mi-a venit sa zic asa din prima si am zis-o pt ca daca nu o ziceam nu reuseam sa ma linistesc ca sa ma duc la culcare dupa ce am citit alea 2 fragmente de fraze de cronica de film de pe blogul lui Margot. Si sunt obisnuit chiar si cu Pauline Kael totusi, si cu dl Denby, ba chiar si cu super-snobul de Anthony Lane ! Am auzit si de Pivot si de ala bulgarul cultural indragit de francezi, Tvetan Todorov, si mai e una ff tare pe cultura, inclusiv franceza, tot bulgaroaica, obisnuita desigur si cu turcii, Julia Kristeva. Zau, sincer cred, numai niste bulgari ca Todorov si Kristeva ar reusi sa citeasca o cronica de film scrisa de Margot si sa indrazneasca sa comenteze ceva pe blogul lui Margot…ca totusi ei sunt poate mai obisnuiti cu turcii aia din vechime otomani decat as putea fi eu ! Ar mai fi o sansa, sa invat suedeza mai bine, si atunci poate poate sa indraznesc, din cauza relatiei indelungate de prietenie a poporului suedez cu poporul otoman, care a durat si al vremea razboaielor ruso-turce.

      Abia acum imi dau seama de fapt de ce erai atras de Margot si ea de tine, ca sunteti probabil ca niste rivali culturali asa pe picior aproape egal, mai rau decat ar putea fi Putin cu Obama, ceva de gen Sultanul Mustafa III recunoscut ca talentat literar (Margot) vs Caterina II cea Mare (Vladen) de la vremea razboiului ruso turc din sec 18 !! (Chiar si daca se pare ca Frederick II cel Mare al Prusiei, din dinastia Hohenzollern, vecinul dl Goethe pe sec 18 la acea vreme, a opinat, cred ca oarecum fara sa stie prea bine despre ce e vorba, ca un razboi intre rusi si turci ar fi ca niste chiori batandu-se cu orbii.)

      Iata o poezie scrisa de Sultanul Mustafa III sub pseudonimul Cihangir, (desi intr-un moment asa mai bland, inainte sa se indarjeasca si sa declare razboi Caterinei cea Mare), tradusa de mine dupa o varianta in lb engleza de pe wikipedia, care nu stiu cui ii apartine, (poezie scrisa initiala in turca otomana, vorbita de intelectualii de la vremea Imperiului Otoman si care are multe cuvinte imprumutate si din araba si persana, care e oarecum diferita de turca populara, care e cea mai apropiata de lb turca contemporana de azi, ca am remarcat ca daca dau Google translate, de ex anumiti termeni sunt tradusi altfel, iar altii nu sunt inteligibili, ca de ex „lumea” e tradusa chiar prin „univers”, vulgari” e tradus prin „drogati de strada”, sau „perfizi” e tradus ceva de gen „ochi caprui producatori de extaz” !)

      „Intreaga lume este ruinata, nu cred ca se va reface prin noi,
      A fost insasi soarta care a daruit putere tocmai acestor vulgari
      Si numai perfizi au ajuns sa aglomereze al nostru Palat Imperial
      De afacerea noastra ramanand doar D-zeu cel nemuritor cu mila.”

      • Aprilie 25, 2014 la 11:27 pm

        Pai bine faci ca nu-i traduci, te-ar dezintegra scurt! Ba chiar lipsit de interes! Ca o vipera! 😀
        Eu am avut curaj si nu-s bulgar. Dar cred ca a functionat in avantajul meu faptul ca nefiinf vorbitor nativ de limba romana, orice blog romanesc scris (cat de cat decent) de un vorbitor roman neaos, ma intimideaza. In plus, tu pierzi din vedere motivatia mea si anume pestele ala. As fi murit transat doar sa invat cum sa-l fac.
        Ma simt flatat de comparatia cu Katerina cea Mare! (pe bune!). Mereu mi-a placut de dansa! Dar zau, cultural vorbind, sunt EXTREM inferior fata de Margot. Pe cat era taranul rus de cozonacul Katerinei.

    • Aprilie 25, 2014 la 11:20 pm

      Pai de ce? Blogul lui Margot e chiar gay-friendly!

      • Aprilie 26, 2014 la 5:25 am

        Nu e pt gay-ul de rand, e pt gay-ul ala de stil cultural imperial otoman (sau ma rog de la vremea aia), cum ziceam, aia care se pricep la critici de filme si perdele la un nivel superior. Nu ai vazut ce am patit pe blogul lui Cuvanta, cand din cauza mea cineva a RENUNTAT sa vada un film despre care eu nici macar nu comentasem, doar scrisesem titlul si numele regizorului asa in treacat…si era vorba de un film ff intelectual. Stilul meu de gay cultural in Franta e mai degraba ala care se indragosteste in mod naiv de soferi de taxi francezi sau francofoni care barfesc despre influenta lui Diderot asupra politicii franceze de renovare a proprietatilor private si despre problemele valului islamic asupra vecinilor interesati de manele in mod cliseistic francez exact asa cum scrie la ziar de la revolutia din
        89 incoace (a lor, 1789), sau ala stie
        cum sa zica „nu, multumesc” cand vine
        un prostituat heroinoman francofon in
        gara si ma solicita inte-o franceza
        gramatical perfecta si cu o voce gen Brel, „voulez vous que je vous fasse
        l’amour ?”, desi dupa aia stau asa cu
        amintiri placute despre vocea lui, ba
        chiar devin inspirat (la nivel utopic) sa
        ma calugaresc catolic franciscan ca sa
        particip la infiintarea unui asezamant
        NGO pt ajutorul paleativ al orfanilor si pensionarilor estropiati de lepra sau alte boli infectioase cronice. Eu in Franta devin chiar mai comunist mic burghez decat eram, in nici un caz nu ma indrept catre rafinament sporit gastronomic si oenologic, devin totodata si mai anti-belgian, si anti-german decat ar fi recomandabil. Pe mine lb franceza ma umanizeaza, desigur in cazul meu punandu-mi astfel in evidenta mai proeminenta si accentuandu-mi mai degraba defectele personale de caracter decat orice talent, care la mine e inexistent oricum.

        • Aprilie 26, 2014 la 5:46 am

          Mai concis, (deoarece probabil numai in lb franceza pot fi eu concis), in cadrul culturii franceze eu voi avea intotdeauna varsta de 6-11 ani pt ca atunci gandeam eu si visam eu in lb franceaza, desi pe la 10-11 ani incepusem sa ma gandesc si la posibile calatorii catre culturile unor teritorii coloniale sau d’outre mer, fie in mod nerecomandabil spontan ca dl Gauguin, fie sponsorizat asa ca dl de Lafayette, ambele situatii desigur nepotrivite atat firii mele in dezvoltare cat si situatiei mele sociale, drept care mi l-am luat role model o vreme mai degraba pe dl Duhamel decat pe dl Saint-Exupery, drept care am ales infanteria in loc de marina sau aviatie, drept care am ramas continental in loc de insular…din pacate nu am reusit niciodata sa-l conving pe Schatzi sa vorbeasca in franceza cu mine, (am fost asa
          doar o fractiune de secunda pe
          marginea biruintei intr-o zi in care
          era atat de obosit incat efectiv se
          clatina instabil pe picioare…el avand varsta totusi de cam 12 ani in lb franceza), doar pe ucrainean.

          • Aprilie 26, 2014 la 5:53 am

            Din punctul meu de vedere, Margot, chiar si gay-friendly, are totusi la figurat 26 de ani si apartine marii burghezii relativ la cultura franceza…ma rog, e si fata, adica asta nu e neobisnuit, deoarece mi-am formulat impresia ca vasta majoritate a fetelor cu bloguri in lb romana au peste 16 ani, (la figurat), indiferent daca sunt familiare cu lb franceza sau nu.

            • Aprilie 26, 2014 la 10:48 pm

              Si Kadia cat are? 😀 Da’ Cuvanta? (asta intreb fiindca nu vreau sa mori in patul tau, evident). Da’ Vienela?

          • Aprilie 26, 2014 la 10:46 pm

            Chestia asta cu varsta e deformare profesionala, zau asa. Si mama mi-a comunicat cu spor (de nenumarate ori) ca dezvoltarea mea emotionala a cea a unui copil de 6 ani, iar cea sociala undeva pe la 12 (asta, cu 12, arata natura generoasa a mamei, zau asa!).
            Infanterie? 😀 Vai mie. Mneah…de fapt vorbesc degeaba. Pana la urma, in conditii proaste, orice soldat asta ajunge 😛

        • Aprilie 26, 2014 la 10:43 pm

          Dar parca tot tu ziceai ca-ti vezi niste origini balcanice sau poate chiar otomane! Sau ma insel? Ce vreau sa zic e ca daca-mi amintesc corect atunci zau ca trebuie sa citesti cu constiinciozitate blogul lui Margot pe motiv ca finid (1) otoman genetic si (2) gay, ai obligatia morala de a activa competent (i.e conform cliseelor) in blogosfera. De fapt, stau sa ma gandesc (dupa o sticla de vin) ca tu nu-ti asumi responsabilitatile sociale cuvenite. Trebuie sa le dai oamenilor macar un pic din cliseul asteptat, ce mama naibii! Altfel cred ca undeva, la nivel moral, nu e ok pentru un om sa evite sa se plieze macar un pic pe cliseul asteptat social. Eu ma achit, sunt nebun si prestez constiincios fapte ciudate pasibile de Russian Fails ep. 8 pe youtube, fapte pentru care orice romanca tipica m-ar divorta negresit! Trebuie si tu, macar la nivel constiincios sa fii nitel artist si sa te pricepi la perdele. Altfel pare ca incerci sa-ti eviti responsabilitatile sociale!

          • Aprilie 27, 2014 la 10:19 am

            1. Ha ! Ha ! Ma simt ff tentat ! Hai, rapid estimativ, (si desigur asa ca „persona” expresiva ca blogger si teme adresate pe blog, NU ca persoana integrala, ca totusi chiar nu stiu asta, si nici nu vreau sa stiu !), Kadia 24 cf scara de referinta UE, Vienela 32 cf scara de referinta Romania si 20 cf scara de referinta UE, Cuvanta 28 cf scara de referinta Romania, 18 cf scara de referinta UE. Zau, am scos ff tare din burta, plus e si ff subiectiv relativ la ce citesc eu in clipa asta in blogosfera asta mai degraba culturala de amatori, nu de aia care doresc serios sa se profesionalizeze in mod ff organizat, gen Margot, plus e si cf perspectiva cu mine in centrul unui univers de referinta cultural general ff ingust, dar m-am bazat mai mult pe temele adresate si abord, si pe un grad de formalitate/informalitate in stil, dar niste chestii vagi si subiective, nu e serios nici macar pseudo-serios asa cum ar fi fost chestia aia cu varsta emotionala si sociala la care se referea mama ta.

            2. Nu am afinitati propriu-zis turcic otomane, ci mai degraba cred de prin alte culturi de pe langa, ca erau mai multe pe acolo pe langa Constatinopole sau Izmir, si simt asta nu numai cultural dar si asa la nivel oarecum de atractie fizica, in anumite cazuri chiar exista de ex poate o neconcordanta intre ce simt fizic si stratul cultural de deasupra, inclusiv limbaj chiar, dar si muzica (ma rog, sunt afon, asa ca nu stiu multa muzica), dar povesti asa.

            3. Ai tootala dreptate ca nu ma pricep si chiar si evit sa fac pe clovnul social, chiar in anumite situatii incare ar fi si cazul si ma simt si OK relaxat sa fac asta, si de fapt asta este si una din criticile total pertinente pe care mi le-a adus si mama de destule ori. Adica stiu ce si cum, dar efectiv nu pot sau nu am chef sau sunt indolent si nu ma simt deosebit de motivat.Dar e si chestie de ca de ex daca sunt intre mai multi baieti ma simt mult mult mai OK sa ma joc asa si ma simt si mai in largul meu, si mai bine, si imi si iese mai bine, dar daca sunt majoritar femei in jur, zau, devine ca un soi de corvoada de serviciu, si uneori chiar nu pot…dar nu e ca sunt misogin, e o chestie asa de confort personal, dar si de faptul ca in general la serviciu si la scoala eu am avut mai mereu manageri sau sefi sau educatori femei, si zau, devine asa de nivel aproape ca ar fi ca si cum as fi mereu la scoala sau la serviciu, chiar si in timpul liber, chiar si daca e util si pt networking informal si pt relaxare, socializare, grup, etc, dar efectiv sedinte si cafele (plus adesea si, horror, branze si vinuri), si ziua, pe urma sedinte si cafele (si branze si vinuri) si noaptea, eu nu pot chiar mereu asa ! Chiar mi.am dat seama acum ca m/am gandit ca sunt cel mai adesea cliseistic as aplacut si relaxat de ex pe blogul lui Spanac, sau Krossfire, dar efectiv NU pot pe blogul lui Cuvanta de exemplu ! (Nu ca mi/a incasunat pe ea, doar dadeam exemplu, si chiar indiferent de tema abordata, daca se preteaza la clisee sau nu, ca de ex mi se pare ca temele abordate de tine se preteaza mai des la clisee decat cele abordate de Cuvanta).

            • Aprilie 27, 2014 la 10:27 am

              P.S. Cand am zis ca temele blogului tau se preteaza mai bine la clisee, NU era nici o lauda, nici o critica, era doar o constatare despre cum mi se pare, ca eu NU sunt impotriva cliseelor, mai ales nu in reviste, cultura, comunicatii, etc, ba chiar cred ca unele sunt ff importante si utile, dar nici nu am stat asa sa observ la nivel de detaliu, era ceva fugar superficial, si nu ma refeream nici la stilul literar al textelor, ca si cum as zice in mod peiorativ ca ar fi sau ar utiliza expresii „cliseistice”, de gen ca de ex mereu sa spuna cineva in mod repetat ca luna seamana cu o roata de cascaval, plus mereu pe acelasi ton, adica nici macar asa in context uneori tragic, alteori comic, etc. (Deci nu ma refeream la stilul literar.)

              • Aprilie 27, 2014 la 7:25 pm

                Pai n-am fost nici flatat, nici jignit. Nici macar surprins! Ca sunt de acord.

            • Aprilie 27, 2014 la 10:45 am

              Ha ! Ha ! Am uitat sa-ti dau si tie varsta ! Tu ai vreo 22 de ani, cf scala de referinta UE si probabil chiar 40 cf Romania ! Zau, cred ca dintre toti Kadia mi se pare cea mai concordant balansata, (plus cred ca si Spanac), ea avand 24 de ani si pe Romania si pe UE, (iar Spanac poate si el asa tot cam pe acolo pe ambele scale) ! Desigur a NU se intelege ca balansat e egal cu echilibrat emotional sau sanataos „la cap”, asta ar mai lipsi ! E doar asa o chestie de echilbristica de blogger aflat ca acrobat poate pe o sarma la circ, e tot o chestie de competenta la urma urmei, dar nu competenta capacitativa sau cognitiva sau intelectuala, sau nici macar de muschi, nici gand de personalitate, e asa o gratie si coordonare generala la nivel ff ultra-super vag, pe care nici nu as sti sa-l definesc, si nici nu m-ar interesa sa-l definesc, de vreme ce am respins in mod ff ferm (chiar recent si pe blogul lui Cuvanta) raspunderea de a fi critic de arte, filme, literatura, spectacole,etc, nici macar super-amator !

              • Aprilie 27, 2014 la 7:28 pm

                Doar cu 2 ani mai mic decat Kadia?!!!!!!! Ma simt mandru, si mama ar fi mandra si ea de mine! Dar nu inteleg de ce ti se pare ca-s mai matur pe scara romaneasca decat varsta biologica? Nu de alta dar sunt f.f.f.f.f.f. flatat de a fi asa matur si sunt convins ca o sa-mi raspunzi ceva care ma va face sa reconsider starea asta de flatare fiindca probabil, ba nu sigur, chestia cu 40 nu e admirativa ci periorativa, dar eu tot sunt mandru si vreau explicatia ta ca sa ma potolesc si deprim!

            • Aprilie 27, 2014 la 7:24 pm

              (1) Adica, european vorbind, Kadia e cea mai matura?!
              (2) Pai in ce cultura te simti mai nativ? (legat de alea de pe langa izmir)
              (3) Pai eu cred ca asta e chestie generala indiferent de sex sau orientare sexuala. Adica si fetele am eu impresia ca sunt mai relaxate intre ele decat daca apare un barbat (cel putin asta am observat eu pe pielea mea, cum apar, cum se streseaza si nu mai discuta subiectele ce le intereseaza, ba chiar nu pot uita defel ca exist eu in jurul lor).
              (3bis) Pai eu vreau ca temele mele sa fie cliseistice fiindca-s comod.

  4. Aprilie 26, 2014 la 8:33 am

    Inseamna ca eu am fost exceptia… Te-am acceptat fara rezerve de cum te-am descoperit, desi nu o cunosteam pe Kadia atunci… :))))
    Stii cat de curioasa m-ai facut in privinta acestui vin? Voi ramane toata viata cu regretul ca nu am si eu o prietena cum e Margot. 🙂

    • Aprilie 26, 2014 la 10:49 pm

      Cum am mai zis tu esti extrem, dar extrem de toleranta. Si admir asta. De fapt da, chiar asa e daca stau sa ma gandesc! Esti printre extrem de putinele doamne care m-a acceptat din prima si fara rezerve. Poate si fiindca primul meu comentariu a fost de dimensiuni normale si la subiect?! 😀

    • Aprilie 26, 2014 la 10:50 pm

      Cred ca ti-ar placea grozav sa o citesti. E o doamna foarte interesanta!
      Iar vinul e fermecat! Iti mai aduci aminte de pastiluta aia roz? Ibalgin parca? Eh…asa mirobolant e si vinul asta, doar ca…un pic alte efecte 😀

  5. Aprilie 28, 2014 la 10:54 am

    1. Desigur ca mi se pare ca e mai matura Kadia in plan UE decat tine, nu numai ca scrie pe blog in mod relativ clasic cultural, nu postmodernist asa ca tine, nemaivorbind ca face parte din cultura romana francofona, care totusi are legaturi mai vechi cu conceptul de UE decat ar avea cultura Rusiei dupa ce i-a gonit pe tzarii francofoni, plus si in ciuda componentei tale scandinave, care o fi si aia oarecum francofona, insa francofona oarecum ramasa asa in perioada oarecum pre/revolutionar franceza sau cel mult de tranzitie de dupa, dar fara sa tina prea mult cont de dezvoltarile ulterioare ale francofoniei in lume ! Efectiv degeaba ai si tu componenta franceza si chiar afinitati pt vinurile franceze, sau incerci sa te modernizezi asa postmodern, pur si simplu nu o poti ajunge din urma pe Kadia, ca te trag cultura rusa si cultura scandinava inapoi !

    In aceeasi maniera desigur ca acele componente culturale rusa si scandinava plus franceza te fac sa fii mai matur cf scara de referinta Romania, chiar ff matur, de aia am si zis asa cca 40 de ani ! Dar asta e independent de conceptul UE, e la o scara relativa oarecum asa mai globala.

    2. M-am gandit ff mult la intrebarea re de care cultura din sau de langa Izmir as simti eu ca am afinitate mai mare, si e ff greu de identificat una propriu-zisa in primul rand pt ca efectiv stiu ff putin despre acele culturi, si am avut o interactiune ff superficiala cu ele, insa am luat prin eliminare, si NU e nici partea greaca, nici turcica, nici egipteana, poate mai degraba tatar, (nu georgian, nici cazac), cu o ff mica componenta macedoneana, o idee parte posibil persana, si o idee ff vag confuza libaneza si iudaica. In legatura cu iudaismul pot sa zic ca simt o atractie fizica spre oamenii de cultura (sau etnie ?) sefardica, (din care e chiar probabil sa am radacini din partea strabunicului pe linie materna), desi nu fata de muzica si literatura sefardica in sine asa de mult, care chiar ma intimideaza oarecum, si am o familiaritate si confort mai mare cu cultura/etnia ashkenazi, (insa e vorba mai mult de cantece si povesti, plus concret tot mai mult prin barbati stramosi din lina paterna, nu prin femei, ca efectiv am impresia ca prin femeile de linie materna si paterna, e posibil sa am o parte de amestec posibil macedo-tatar, dar desigur nu ff clar concret, ci mai mult din povesti, si asa ce am observat din afinitatile mele cu diversi cu care am interactionat din aceste culturi, mai mult stra-copii de unii tatari de fapt, nu asa de multi de macedoneni). De fapt concret de 4 generatii din partea mamei si 3 din partea lui tata vasta majoritate sunt din sect 2 Bucuresti de fapt, insa mai de demult unii au venit dinspre sud-est si altii, cred ca mai putini, dinspre sud-vest cumva, plus cred ca au incercat unii sa mearga catre nord un pic asa catre Valcea-Fagaras, dar majoritatea au revenit cat mai rapid catre Bucuresti, pt ca efectiv probabil era sa decedeze de foame acolo, cel putin aia care nu aveau asa scoala ca sa poata sa obtina vreo sinecura, adica nu cred ca erau prea talentati agricol, nici macar zootehnic, iar singurii din partea lui tata de care stiu ca au ramas si supravietuit asa pe la Valcea-Fagaras au fost de tip oarecum mai functionar cat de cat educat, ma rog, ff mic slujbas, nu inalt birocrat desigur, dar habar nu aveau de munca campului sau de crescut vaci sau oi sau chestii de genul asta, cel mult poate un porc sau cateva gaini pe langa casa, plus doar cateva buruieni sau floricele comune in gradina, nu asa gen apicultori sau cultivatori de rosii complicate, desi am auzit de unul care parca a facut o scoala medie agronomica, dar zau, asta era tot ca sa devina functionar, nu ca sa creasca el porumb sau nu stiu ce, adica tot ca sa supravietuiasca cumva, ca altfel probabil nu ar fi reusit ! dar e clar ca pe la sf sec 19, maj celor care au incercat asa chiar si firav sa fie agricultori din partea familiei mele, zau, nu s-au priceput de loc, nici nu aveau pamant, adica in nici un caz nu erau latifundiari, chiar daca unii or fi primit ceva pamant la vreo reforma agrara, si nu mai erau poate iobagi si unii s-or fi straduit asa cu curtea lui sau sa invete sa citeasca sa ia un post pe acolo pe undeva sau sa ii angajeze alti functionari sau boieri mai mari, daca nu mai puteau sa fie iobagi cu un venit cat de cat asigurat din munca pt altii, insa maj au fugit cat de repede au putut catre Bucuresti, sau chiar si-au trimis copii la Bucuresti, chiar unii au venit asa de capul lor de copii sau cel mult adolescenti de varsta mica, ori la vreo scoala ori mai degraba la vreo ucenicie, si nici nu au fost de gen sa fie interesati sau talentati sa fie arendasi sau ispravnici, sau ceva asa mai inalt managerial de business agricol sau zootehnic nici atata.

    In plus, tot asa cum ma simt atras oarecum sefardic, dar mai putin, am si un grad de afinitate pt cultura armeneasca desi eu nu ma simt parte armean, si nici fizic nu ma prea atrag armenii, (in nici un caz asa de mult ca un francez sau spaniol partial etnico-cultural afin sefardic de exemplu), dar ma atrage cumva cultura, nu as putea sa zic cum si de ce, (si chiar am auzit ca mama a avut un prieten armean inainte sa il cunoasca pe tata, dar pana la urma l-a parasit pt ca i s-a parut ca voia sa fie cam in control in relatia aia, si mama mea e clar ff ambitioasa in legatura cu leadershipul, nu ar suporta ea sa aiba vreun sef, asa ceva i s-ar parea ceva de neconceput, mai ales ca a fost copilul cel mai mare din seria ei de frati si surori, dar e si pro idealurile comuniste clasice asa la nivel de principiu, ceva gen ala de de la vrema sufragetelor si a lui Lenin, rivala chiar cu Lenin de fapt, desi nu in stil trotskist, mai degraba asa ca Alexandra Kollontai !).

    Plus am multa curiozitate si chiar afinitate cred, fata de libanezi si cultura lor, pe care insa nu o cunosc aproape de loc asa ca lumea, dar de cate ori am stat de vorba cu un libanez sau o libaneza, (absolut indiferent ca era din vreo familie mai crestina, mai musulmana, sau mai iudaica), a fost asa total OK, efectiv m-am simtit ca alaturi de un bun prieten cu care chiar vorbesc aproape aceeasi limba, (chiar daca vorbeam in engleza sau vreo alta limba scandinava, sau romana cu ei), nu a fost de loc cum mi-ar fi teama oarecum de ei, cum mi-ar fi de ex de maj sirienilor si de o parte din iordanieni, si de fapt de destul de multi arabi, desi nu toti, insa asta e probabil din cauza ca si libanezii sunt asa la fel de amestecati ca si oamenii din sectorul 2 Bucuresti !

    Si mai e si o idee din asta de afinitate pt pastoralism nomadic, ca eu nu ma simt deloc atasat asa agricol asezat sau cu vreun interes pt acumulare sau chiar business de real estate, efectiv nu e genul meu, dar absolut de loc ! Insa nici total ratacitor nomadic, mai mult asa pastoral sezonier ! Dar la nivel ff naiv, si de loc profesionist. Dar am stat de vorba asa cu cativa ciobani adevarati si mi s-au parut chiar OK, desi mi s-au parut cam neciopliti relational, ceea ce nu e de mirare de vreme ce stau singuri atat vreme numai cu oile, si nu prea intearctioneaza social ff rafinat cu prea multa lume, si mie mi s-au parut asa in principal interesati mai mult de a relationa sexual cu oamenii non-ciobani, de orice fel de om, fie rural, fie orasean, fie baiat, fie fata, numai om de nivel consensual sa fie, insa nu de alte feluri de schimburi culturale, dar pt ca eram cam tanar si naiv la vremea aia eu m-am simtit cam intimidat, desi desigur si ff magulit, plus am fost ff placut impresionat sa observ ca daca te vad asa mai speriat si vulnerabil si prost si mic, ei inteleg imediat si nu sunt de loc agresivi, chiar imediat iti ofera ceva de mancare si devin ff ocrotitori, pt ca probabil se pricep asa din prima sa clasifice imediat pe cineva drept miel neintarcat, chiar daca arata poate asa adolescent matur. Plus parca si mie imi plac oile mai mult decat caprele ! Desi zau daca am fost aproape asa de vreo oaie vreodata, chiar de alea ale ciobanilor nu am fost asa de aproape ca doar nu era sa aiba ciobanii aia incredere in mine sa ma lase ff aproape de vreo oaie daca tot m-au vazut asa de tolomac, si chiar au incercat sa ma educe, sa ma invete sa fac o mamaliga de mancare, de exemplu, inainte sa pot trece la oi, adica au fost chiar ff ocrotitori si practici atat fata de mine cat si fata de oi, si chiar ca i-am admirat pt etica lor atat fata de om cat si fata de oi. Mai degraba cred ca am vazut niste capre mai de aproape la zoo, dar mi-a fost cam frica de ele, adica m-am gandit ca daca era oaie, su chiar berbec, poate nu-mi era asa de frica. Dar e si pt ca avusesem experienta intercationarii cu ciobanii aia de oi, insa cu crescatori de capre asa gen bunicul lui Heidi, eu nu am interactionat, asa ca inca mi-e cam frica de ei, plus de caprele lor, si nu stiu daca se pricep la fel de bine fata de oameni ca ciobanii de oi, desi probabil ca da, atat cf bunicul lui Heidi, cat si cf Peter, prietenul lui Heidi.

    Plus per total nu ma simt afin cu mongolii aia de inalta altitudine, care vaneaza cu vulturi semi-domesticiti, nici cu persoanele de podis, nici de stepa, cred ca sunt mai curand asa afin cu oamenii de vale, cel mult de la poale de munti, relativ la afinitatea fata de altitudine, oarecum usor deasupra marii, dar un pic mai sus de plaja…zau, mi-e si frica de oamenii din mlastini, inclusiv din delte, care nu ma atrag nici ele asa turistic absolut de loc, oricat de frumoase or fi ele, cu fauna si flora lor ! Aia a Nilului cred ca m-ar ingrozi definitiv ! As fugi de acolo cat as putea de repede, pana si sclav la constructii de piramide sau chiar la galere pe mare si ocean parca ar fi mai bine decat sclav la canal, sau pe vreo ambarcatiune fluviala, mai ales printre crocodili, insa nu ma atrag nici tantarii din delta Dunarii in mod special si nici croazierele de pe Dunare sau de pe Amazon si alte fluvii sau chiar rauri ! NIci nu vreau sa aud de ibisi, si flamingo, nici macar de pelicani, lisite, sau rate daca sunt asa din vreo delta ! Dupa parerea mea, astfel incat sa o pot suporta si conversa cu ea, rata trebuie sa fie ori de lac sau mai bine chiar elesteu dintr-un parc de ses, pe terra firma, ori daca e neaparat salbateca, sa nu fie de altitudine ff mica, si preferabil in zbor, nu pe langa mine in vreo padure pe undeva ! NU o am absolut de loc cu padurile ! In padure eu nu as intra decat calare pe cal, plus inconjurat asa de o suita de ghizi si bodyguarzi profesionisti, si cu aparate de comunicare functionale de ultima ora ! Cred ca mi-ar fi mai putina frica in desert decat in padure, desi desigur tot numai pe camila si facand parte dinr-o caravana ff inalt si sofisticat organizata, nu asa de capul meu, nici macar in stil mic beduin, ci asa cu caravana serioasa si ff numeroasa, cu echipamente, cu corturi, cu provizii, cu profesionisti specializati in diverse, nu asa generalisti ca beduinii !

    • Aprilie 28, 2014 la 12:03 pm

      Ha ! Ha ! Mi-am adus aminte de un articol despre beduini pe care l-am citiit intr-o publicatie totusi reputabila a grupului Conde-Nast, (in legatura cu care pot sa zic ca articolele culinare si chiar si unele de popularizare stiintifica de pe blogul lui Kadia se apropie chiar mai mult decat blogul lui Margot care mi se pare mai degraba de nivel Al-Jazeera combinat cu publicatiile grupului Le Figaro, ceea ce este ceva desigur ff interesant si inedit plus de aia e si bloggerul Margot ceva mai in varsta decat Kadia relativ la scara UE, chiar daca AlJazeera e mai degraba afiliat cu cultura publicatiilor UK decat cu cele franceze, insa oricum e bazat cultural imperialist mai vechi, pe cand blogul Kadia pare a avea o mentalitate ceva mai recenta si e desigur si mai putin aristocratic elitist). In acel articol era prezentata opinia unui fost crescator d ecapre profesionist francez din Pirinei, care se lasase de aceasta activitate profesionala datorita nr exagerat de mare de caini salbateci din Pirinei care efectiv ii decimau caprele, (nu lupi, chiar a zis caini salbateci), si se reprofilase in logistician NGO de tabere de refugiati din Africa de nord, si mai recent Africa de nord-est, dupa ce castigase experienta in Afriica de nord-vest, si care povestea despre beduinii contemporani, pe care el chiar ii admira intr-un fel relativ la profesionalism, desigur el fiind si familiar cu cultura cresterii de capre in conditii natural destul de adverse. Se pare ca acesti beduini contemporani participa la un fel de management in stil de clan cam mafiotic de control al taberelor de diversi refugiati, si sunt destul de eficienti, desi desigur cam brutali, si tind sa sara peste anumite garduri, insa se pricep sa dirijeze pe bietii refugiati si sa le faca rost, desigur asa la nivel de specula, de diverse chestii destul de utile, gen paturi, mancare, haine si perne si paturi, electricitate, cablu, etc, la un nivel d eeficienta desigur mult mai mare decat diversi logisticieni NGO, nemaivorbind de diversii logisticieni oficiali chiar guvernamentali, care aia sunt chiar total depasiti plus desigur constransi de diverse legi si reguli si maniere birocratice deosebit de inalte, si oricum refugiatii nu au incredere in ei, le e frica desigur si de beduini, insa macar beduinii le ofera niste chestii destul d epractic importante, unii cu initiativa de leadership chiar se afiliaza cu beduinii…(acum nu mai rad)…in maniera chiar destul de injusta, desigur, asa din punct de vedere contemporan eurocentric, mai ales fata de vulnerabili sau batrani sau chiar si femei mai putin maleabil co-interesabile sexual sau sexual-reproductiv. Insa era clar ca desi desigur tipul avea misiune totusi sa sprijine idealurile drepturilor universale ale omului, si nu putea sa aprobe tot ce faceau beduinii pe acolo, pe de alta parte isi dadea seama ca nu avea nici un rost sa se puna cu ei, de vreme ce populatia de refugiati colabora cu ei in moduri destul de largi, chiar daca unii, de fapt probabil multi or suferi atat in sufletul cat si in corpul lor, si chiar sunt intr-o pozitie vulnerabila pt a fi exploatati in moduri destul de dure.

      • Mai 2, 2014 la 10:49 am

        Ti se pare Margot elitista? Pe bune? Si eu stiu cateva bloguri tinute de cotoroante si nesigure si elitiste si zau sunt foarte-foarte-foarte diferite de al lui Margot. Mie mi se pare ca Margot creaza un bastion de rezista clasica impotriva afronturilor ce i le aduce cultura actuala romana. Dar zau, chiar nu mi se pare elitista!

        • Mai 2, 2014 la 2:57 pm

          Nu ea, ca persoana, insa blogul ei de cultura francez-otomana desigur ca e mai elitist decat alte bloguri mai comun cultural global american inteligibile, la fel ca si massmedia culturala de altfel.

          • Mai 2, 2014 la 3:01 pm

            chestia cu „global american inteligibile” e modul frumos de a spune „la limita alfabetizarii”? 😀

            • Mai 2, 2014 la 9:27 pm

              Da, insa mai eficient, plus populist si destul de placut realist socialist de stil american, nu obositor si cu prea multe figuri de stil, asa mai mura-n gura. Am remarcat de altfel ca francezii nu se prea omoara dupa sexul oral (decat poate asa mai dupa anii 70 incoace
              intre femei, desi desigur nu intre orice femei, si mai mult intre una franceza si una mai exotica, plus atat barbatilor cat si femeilor le place rimming mai mult decat oral sex propriu-zis), si am impresia ca asa
              din punct de vedere
              istoric-cultural nici
              otomanii, fie barbati
              fie femei, nu se prea
              dadeau in vant dupa
              sexul oral. Americaniisunt mult mai entuziasti, cred eu, in legatura cu sexul oral decat cu rimming-ul, probabil
              pe baze de
              puritanism adaptat.
              Si deoarece am citit intr-o publicatie franceza (de larga educatie populara) ca activitatea sexuala in 2 sau mai multi ar trebui sa reprezinte
              lamodul ideal o activitate de comunicare (chiar pura, nestanjenita de cine stie ce conventii gramaticale sau clisee sociale, care pt acei intelectuali academic inalt verbali or fi fost tot aia cu diverse cutume sau chiar tabuuri), eu am tras concluzia ca acele preferinte popular sexuale se rasfrand si in mass-media… dar nu am tras acea concluzie atunci cand am citit articolul ala, ci abia acum, ceea ce demonstreaza ca chiar si daca academicienii aceia or fi avut dreptate, nu au fost indeajuns de eficienti ca sa ma educe sau sa ma informeze cu ceva atunci, pe loc, (cum ar fi reusit un articol american pe o tema similara). Si nu tine de nivelul meu de intelegere a textului, tine mai degraba ca textele din massmedia franceza sunt exagerat de academice in stil deosebit de vechi…dar desigur nu oricine comenteaza in massmedia in Franta,nici chiar la TV sau in tabloide, nici macar pe bloguri particulare de amatori, e un mediu
              deosebit de
              intelectual, chiar si pt articole de advertoriale. Si e obositor plus nu e deosebit de hranitor asa rapid, e cu sosuri si creme complicate, nu ca as prefera fast foodul, dar chiar si in mancarea simpla eu nu suport sosurile, prefer mere cu biscuiti, ridichi cu branza, chestii ff bazice…desi e si din lene, dar chiar imi plac asa. Nici mama nici bunica nu faceau mancaruri ff complicate sau complexe asa ca si de aia m-am si obisnuit asa plus desigur sunt mofturos eu, ca daca
              ii ceream lui mama
              sau bunica ceva
              complicat ele precis
              mi-ar fi dat, dar eu nu
              Ie-am cerut niciodata.
              Si din lipsa de
              imaginatie personala
              desigur, dar si pt ca
              nu m-a interesat
              niciodata mancarea
              la un nivel ff complex.
              Nici muzica, fiind
              afon. Singurul
              domeniu asa mai
              complex ritualic de
              interes pt mine e
              probabil facut baie
              intr-o cada de baie
              personala, dar asta e
              si pt ca mi-a cam
              lipsit. Dar in legatura
              cu asta chiar imi plac
              si clabuci, si un
              program asa ordonat
              de a ma spala pe cap
              si pe diverse parti, si
              ratusca, plus o
              revista, poate chiar o
              carte daca simt ca
              merit sa imi permit sa
              ating o carte cu
              mainile ude. E ceva
              ultra fetishist. Pt mine complexitatea ff elaborata e de fapt o indulgenta fetishista. Si tind sa mi-o
              restrang. Nu din puritanism cat probabil chiar din catolicism…ca fara sa vreau, am fost desigur influentat cultural si de trenduri din astea.

              • Mai 14, 2014 la 10:19 pm

                Hm. Cred ca ai dreptate cu frantuzoaicele si sexul oral, acum ca m-ai facut sa ma gandesc la asta.

    • Mai 2, 2014 la 10:44 am

      Dar mie mi se pare de-a dreptul imposibil de evitat pozitia de inferior intelectual in fata unei femei! Nici prin cap nu-mi trecea sa concurez cu Kadia nici pe UE, nici pe Romania!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: