Si pe amiaza

Continuand jurnalul otoman, azi:

(1) am inceput cu doar o ora intarziere. Pe la timpul cand am avut de vorbit eu, se facusera deja 2 ore. Si fiind ora domnului 2, lumea suferea amar de foame asteptand sa termin

(2) la pranz am fost dusi cu autocarul la o… cantina. Unde am primit zeama de ceva picant si, ca fel secundar, o oroare pentru muieri continand 2 ardei dulci copti umpluti cu ceva trist, ceva cu branza, ceva ce semana a chiftea minuscula (doar una), o felie transversala de rosie coapta si o fasaie de vanata cu iaurt. La final am primit o troaca cu pasta de ciocolata cu fistic. Am donat-o. Mi-e foame.

(3) de absolut fiece data cand mi-e lumea mai draga si scriu tampeniile de aici, apare cineva sa ma felicite pentru manifestarea-mi artistica sau vorbeasca cu mine. Si, evident, nu pot sa-i injur. Dar mi-ar placea.

(4) am descoperit cum sa asamblez cafeaua de care v-am vorbit in posturile trecute: 2 lingurite de cafea din scrumiera cu pricina se pun in cana de carton, urmate apa fierbinte (nitel ca sa nu se faca beton), apoi restul de apa, apoi un praf cu aspect de otrava de sobolani care cica e lapte. Sau aproape lapte. M-a invatat una din femeile de servici ale stabilimentului. Pe bune. Evident, a fost non-verbal si prin semne. Dar ne-am zambi larg. Ea cu mila, eu cu recunostiinta. De cand am invatat am facut de 4 ori. Sunt expert patentat. 2 le-a baut Kadia, jumate mi-a varsat-o dragastos in rucsac, 1.5 le-am baut eu.

(5) cam atat! Dar vine seara. Cand se intampla tot ce-i mai interesant. Ca primim alcool.

 

 

  1. Asa de tare a decazut cultura otomana ? Care de fapt nici nu mai exista de mult, decat asa fragmentar in anumite cartiere mai super-rafinate la Paris, (am impresia vaga ca posibil pe acolo pe langa Gradinile Luxembourg, catre Rue Auguste Comte,posibil si catre Rue Fleurus, dar in nici un caz in coltul ala cu Rue d’Alsace…zau,scot total din burta). Ma gandesc ca poate si de aia incearca si premierul Erdogan din rasputeri ceva din cand in cand, desi desigur incompetent plus disfunctional. Nasol. Tin minte cand am vorbit ultima oara (de mult) cu niste sudanezi care apucasera si ei vremuri mai bune in Sudan,nu astea de acuma, care mi-au marturist ce mult se bucurau ei cand plecau de la Bucuresti catre Istanbul, si cand treceau granita li se parea asa ca au nimerit intr-o lume ff civilizata, Bucurestiul parandu-li-se in soi de Egipt decazut. Ma rog astia erau si copii de fosti nomenclaturisti sudanezi, adica erau cam pretentiosi totusi. Faceau parte si din generatia aia contemporana cu cea romana usor mai in varsta care plange dupa vremea RSR. Cred ca au plecat si ei in Germania de atunci, sau cel putin asta era intentia lor…probabil tot tinandu-se asa dupa ce auzisera ei,nu stiu cat de bine informat, (de fapt nu cred ca ff bine informat), despre turci.

    Răspunde

    1. Pai ce intelegi prin civilizatie, ca desigur, sunt civilizati :). Eu ma refer la detaliile haioase pe care e imposibil sa nu le observ si care ma amuza teribil. Nu m-a mai muscat demult genul asta de orient de fund si savurez fiecare moment („orientul” nostru e altfel decat al lor)

      Răspunde

  2. eu cred ca i-as fi iertat de toate, pt troaca aia cu pasta de ciocolata 🙂 desi, avand in vedere restul, posibil sa ma fi dezamagit

    Răspunde

    1. Eu nici nu m-am atins de ea. M-am ferit ca de dracu’ 😀

      Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: