Chestii misto

Sugru

Cam pe cand dormeam la munca si visam cafea, mi-a aparut in fata o reclama la dracia de mai sus. Si m-am sculat.

Cica e un fel de cauciuc siliconic foarte modelabil. Dupa desigilare ambalajului (pare-se ermetic si impermeabil) este modelabil pentru 30 de minute si se auto-reticularizeaza cam in 24 de ore. Ce-i grozav este ca adera cam pe orice (de la aluminiu, la ceramica, sticla, panza, piele, etc) si in plus, tipii de-l fac zic ca dupa reticularizare, este flexibil, rezistent la spalare (inclusiv masina de spalat vase) si impermeabil. Mi se pare o treaba foarte misto (de incercat nu l-am incercat, dar o voi face) mai ales dupa ce am vazut aici ce se poate face cu el:

Screen Shot 2014-06-20 at 17.54.47 Screen Shot 2014-06-20 at 17.54.54

 

Sunt curios cat de rezistent e. Am de gand sa-l testez cu: (1) nevasta, (2) fraila si (3) pisici.

Monbento

Cum ziceam in postul anterior, de curand am ramas infipt cu ochii in cutia de pranz a unuia din trepadusii locali. Treaba cel putin dubioasa, pe motiv ca eu nu iau mancare de acasa ci-mi cumpar mancare semipreparata, gasibila la magazinele locale si adusa special pentru oamenii muncii de la combinatul chimic de mase plastice si polimeri. Imi inchipui ca din motiv de epuizare a tuturor sortimentelor de pseudo-mancare la care am indraznit vreodata sa atentez, am ramas in prostatie in fata cutiei. Ochii mi s-au holbat, falca mi-a cazut si am intrebat omul (un troll grasut si prostut, dar genul iubitor de panselute si fluturasi) cu glasu-mi tremurat: „dheee undheee o ai?!” Tipul, fara sa-si ia ochii de la continutul culinar, mi-a comunicat fericit ca recipientul e „de la iubi”. Iubi e spanioloaica. Sau spaniol. Nu-s sigur. Dar cred ca e fata. Chestia mi-a taiat elanul, dar nu de tot, l-am dezlipit neprotocolar de minunata-i troaca si i-am lipit draciei un set de poze. Evident, cateva cautari google mai incolo, am gasit un site care le livreaza si-n Elvetia (din Franta invecinata). Am luat cateva sortimente, visand orgasmic la cum am sa-mi iau eu mancarea mea de mazare cu porc la munca, urmata de achizitionarea unei legaturi de marar zilnice pentru asezonare. Mie toate modelele mi se par teribil de misto, bine gandite si grozav compartimentate. Acum sunt curios daca: (1) nu miroase plasticul lor nasol (parca n-am simtit nimic venind dinspre cutia colegului, dar nici n-am indraznit sa miros prea de-aproape ce i-a pus „iubi” acolo), (2) daca compartimentarea e compatibila cantitativ cu stomacul meu si, nu in ultimul rand, (3) daca chiar sunt ermetice sau imi voi linge cu pofta mazarea din rucsac.

Screen Shot 2014-06-21 at 10.30.00 Screen Shot 2014-06-21 at 10.29.51 Screen Shot 2014-06-21 at 10.29.36 Screen Shot 2014-06-21 at 10.28.54 dsc_1826

Zoids (de re-incercat cat de curand)

Astia sunt niste roboti bionici. Initial au fost lansati prin anii ’90 si au avut succes monstru (cel putin in Japonia, de restul nu stiu). Au fost robotii copilariei mele si jucariile de care eram cel mai mandru. Treburile erau de fapt „unitati de lupta”, toate dotate cu motor, articulate si capabile sa se deplaseze chiar si pe suprafete alunecoase sau nisipoase. Chestia si mai misto era ca trebuiau construite din piese, insa fara lipire, cu un sistem mult mai destept decat Lego sau Meccano si dintr-un plastic mult mai bun. Cand eram eu pusti existau 2 variante: cei misto si complecsi (facuti in Japonia) si cei mai nasoi si mai simplii (facuti in Singapore, si la care jumatate din timpul de lucru consta in frecarea bavurilor, anticipand viitoarele produse exclusiv „made in china”). In total, eu am avut vreo 30 (probabil cam o treime din colectia totala), majoritatea de marimi mici si medii (doar vreo 3 mari). Vedeti aici online cateva exemplare din editia veche a anilor ’90:

zoids2

Si aici cateva din exemplarele din colectia mea:

collage2

Eh, spre drama mea si a altor membrii ai familiei, la un moment dat n-au mai fost produse pe motiv ca erau cam scumpe pentru niste jucarii de copii. De atunci am tot sperat ca vor reveni la moda. Si, ca sa nu o lungesc, au reaparut! Nu o re-editare a modelelor vechi, ci unele noi. Si abia astept sa trec din nou la treaba.

Lego Fusion

Dintre toate insirate aici, asta nu cred ca mi-l voi lua. Totusi mi se pare suficient de misto de mentionat. Mai ales pentru plozii posesori de adulti cu iPad. Sau, ma rog, orice tableta. Pe scurt, construiesti lumi lego virtuale cu caramizi reale. Orice constructie executata in real cu caramizi fizice poate fi preluata si devine obiect 3D in virtual, obiect cu care te poti juca precum in jocul cu Lego StarWars. Cica ar fi vreo 3 seturi deja. Eu astept sa vad ce sortimente mai apar.

  8 comments for “Chestii misto

  1. Iunie 21, 2014 la 10:22 am

    Pai daca iti plac cutiutele pt bento, de ce nu ai comandat pana acum din Japonia ca acolo toti copii au cutiute din astea sa isi ia mancarea la gradinita si la scoala de minim 50 de ani. Pt inspiratie ce fel de meniuri poti sa pui in cutiuta, ca sa te iei la intrecere cu ceilalti copii cine are mancarea cea ma frumoasa, nu numai cutiuta de mancare cea mai interesanta, nu te voi trimite la site-urile japoneze de bento, ca sunt prea complicate, (acolo mamele copiilor respectivi intrecandu-se in niste competitii creative cum nu se pot descrie in litere latine), insa am gasit unul mai
    pt incepatori in Australia, littlebentoworld.com/blog Plus exista si restaurante bento unde poti sa mananci ca sa te simti ca la scoala sau la serviciu, (ca daca la inceput numai copiii japonezi aveau bento, pe urma si adultii japonezi au inceput sa aduca bento la serviciu, si desigur ca acum si din ce in ce mai multi adulti din intreaga lume se iau dupa moda japoneza, (mai putin in Norvegia, unde lumea inca isi aduce mancarea la serviciu invelita in stilul epocii staliniste in ziar, sau cei neaparat mai creativi postmodern in folii care seamana cu un ziar), si exista restaurant bento si la Copenhaga, insa mi-a spus mie o doamna daneza care a
    locuit in Japonia o gramada de ani ca nu
    merita sa punem piciorul in vreun restaurant
    japonez din Copenhaga, poate cel mult la
    Londra sa fie unul, (desi teoretic exista multe
    prin toata UE), insa ala de la Londra nu e cu
    bento, e asa cu mancare japoneza normala.
    Ca mancarea tipica pt bento inseamna o bucatica de peste plus o muratura plus niste orez, (pt copii existand si kyaraben, adica orezul modelat in guguloaie decorate sa semene cu personajul lor de desene animate sau jocuri RPG preferat), dar desigur ca mancarea normala japoneza, fiind mai complexa, are si porc cu mazare, de exemplu, sau sarmalute in foi de varza, etc.

    • Iunie 21, 2014 la 10:54 am

      Nu mi le aminteam. Am fost in Japonia cand aveam 12 ani si desi am stat mult m-au marcat mai tare jucariile si robotii de la magazinul Tomy + rechizitele. In plus n-am interactionat cu copii japonezi ci tot cu rusi. Asadar, cu intarziere majora, le-am descoperit si cam ca orice treaba japoneza am ajuns la concluzia ca-mi plac de mor. Eu sunt genul cu ambalat in ziar fiindca-s lenes. De regula urasc ideea de a trebui sa spal cutia si tacamurile in afara casei sau si mai rau, de a le lua seara murdare cu mancarea lipita si invechita de ele ca sa le spal acasa. Pentru cutiile astea insa am sa fac rabat (mi-am luat si tacamuri care sa se potriveasca in ele).
      Eu la restaurante japoneze in Geneva nu merg fiindca stiu de la mai multi prieteni japonezi ca-s nasoale rau si nu merita banul. Cu exceptia unuia, Mikado (evident) care vinde insa doar sushi (mie nu-mi plac sau de fapt imi place doar somonul din ele).
      Eu imi pun tocana in cutie. Si daca-mi plac imi iau si varianta mare, de porc.

  2. Iunie 21, 2014 la 11:01 am

    Re jucarii japoneze, zau, de ce nu ai pomenit si tu pana acum de Final Fantasy, ca abia ieri am descoperit ca exista din anii 90…cand ma gandesc ce am pierdut gandindu-ma ca toate RPGurile inclusiv personajele lor trebuie sa fie in stil daco-greco-roman asa ca pe Columna lui Traian, sau ca in icoanele cu sf Gheorghe si balaurul, si astfel neglijandu-le total de-lungul adolescentei mele, ca mi se pareau total repetitive…zau, dar de cand am vazut Scufita Rosie din Final Fantasy, am ramas de-a dreptul incantat…e asa ca Nanouk, eschimosul, (Scufita Rosie nereprezentand desigur o fata, chiar si daca e desenata uneori oarecum asemanator, ci Scufita Rosie reprezentand simbolic un falus, insa unul care nu a devenit inca totem ci care e tocmai pe cale de a deveni unul, si oricat s-or scandaliza
    diversi cititori mai sensibili, eu sunt convins de asta), e ca o chestie din asta initiatica pt
    adolescenti, adica nu e o lupta simpla intre
    adulti si grijile sau inamicii lor, e ca atunci
    cand pleci undeva singur ca sa devii adult si
    te confrunti nu cu altii ci cu tine insuti si cu mama Natura…oricum, mie mi se par misto toate povestile astea initiatice, numai ca efectiv de cate ori am trecut pe langa una nu am avut timp sa o citesc sau sa reflectez mai mult la ea, sau am vazut doar un fragment, sau o ilustratie, nici Nanouk nu am apucat sa-l vad integral, si au mai fost din cand in cand filme care au adresat asta, dar efectiv nu am apucat sa vad nici unul integral, (chiar daca stiam ca maj erau cu Happyending).

    • Iunie 21, 2014 la 11:16 am

      Pai fiindca am jucat Final Fantasy rar ca ma enerva dinamica jocului. Iar la Final Fantasy XIII, ultimul pe care l-am jucat pe consola, am luat asa o bataie crunta (tot pe motiv de dinamica) ca am ales sa traiasca televizorul si m-am oprit

    • Iunie 21, 2014 la 11:35 am

      Nu stiu de ce crestinii din est nu au pastrat ritualuri denotative de marcarea initierii, ca de ex cum e Confirmarea la catolici sau luterani, sau Bar/Bat Mitzvah la evrei, ca alea mai laice special pt fete gen Quinceanera sau Sweet Sixteen poate inteleg ca erau si cam pagane plus nu erau egalitare. Cred ca e poate o influenta budista din asta cum ca totul e desertaciune din momentul in care te nasti, adica nu conteaza prea mult etapele vietii, sau poate si o chestie mai veche legata partial de ca copiii erau considerati adulti in miniatura care oricum deveneau angajati in campul muncii de cum implineau vreo 4 ani si puteau sa alerge dupa o gasca sau o oaie, si partial si pt ca mortalitatea infantila era asa de mare inca nu mai avea rost si nici nu era bine ca sa indemni lumea sa se gandeasca laun viitor in care propriul lor copil putea avea o data 15 ani si brusc va capata si o sansa mai buna (real matematica) de a deveni si adult adult, (chiar daca si cu speranta medie de viata de inca numai vreo alti 15 ani)…adica eu nu critic cum ca as fi nemultumit, ca precis au fost si intentii bune si chiar deosebit de bune si ocrotitoare in crestinismul estic.

      • Iunie 21, 2014 la 5:48 pm

        N-as crede, cred ca pur si simplu, de cand s-au organizat, ortodocsii n-au dat prea multi bani pe comunitatea pe care o pastoreau. In plus cred ca le era frica (si pe buna dreptate) ca impunerea unei eventual reconfirmari la o varsta mai rationala i-ar fi facut sa piarda enoriasi.

  3. Cuvânta
    Iunie 23, 2014 la 11:59 am

    gasibila la magazinele locale si adusa special pentru oamenii muncii de la combinatul chimic de mase plastice si polimeri
    Eu din citatul asta am inteles initial ca mancarea e adusa de la combinatul chimic :))

    • Iunie 23, 2014 la 3:43 pm

      Exact aia voiam a spune! 😀 Eu sunt ferm convins ca mancarea semi-preparata (asta ambalata special pentru pranz la magazinele de aici) este de fapt polimer vopsit!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: