Eternul jurnal care trebuia sa fie marti XVIII

Astazi: sunt furios, am bale la coltul gurii, ochii injectati si merg cu pumnii inclestati in speranta ca voi da peste un idiot de coleg suficient de prost sa ma provoace. Nu conteaza natura provocarii, sunt marinimos si ma multumesc cu orice imi ofera oportunitatea de-a sparge un nas. Chiar si al meu. Ghinionul dracului insa, toata lumea e de acord cu mine, imi canta in struna si-mi plange de mila. Futu-i! Cu liniuta. Ca oricum injuraturile romanesti sunt ceva duios, inutil si nesatisfactor.

Tot astazi aveam in plan sa ma dau mare cu cadourile mele, sa povestesc despre Milano (care a fost mult mai misto decat sumbrele-mi previziuni) si sa dezbat problemele filozofale pe care le ridica imaginea mea in ochii doamnelor din blogosfera. E insa pacat sa-i irosesc pe grasul de Sforza si baclavaua de motan in ce amar de texte as scrie acum.

In bucatarie: Sambata asta Meowrice a pus-o pe orbita pe sor-sa Roxy. Cu un vector de pe pervazul geamului pana in gradina virgina a stabilimentului. Exact 4 metri mai jos. Juna, care n-a mai vazut „afarele” de cand era intarcata, a panicat crunt. Treaba a debutat cu o mica vanzoleala in bucatarie, soldata cu un bufnet, imediat urmat de intrebarea istorica a Kadiei: „Meowrice unde-i Roksana?!”. Evident, fiind nepot de psihiatra, din Meowrice se mai zarea doar fundu’, restul matzei atarnand instabil peste fereastra si urmarind avid emotiile proaspetei parasutate in tufis. Daca asta nu era suficient, confirmarea finala a venit din curtea de jos, sub forma unui meow ragusit si complet lipsit de feminitate. Consecintele au fost ca Meowrice a primit neprotocolar un geam in nas, iar noi am demarat-o pe scari. Poate aici ar trebui sa precizez ca frica noastra nu era ca s-ar fi ranit, fiindca jivina baltata e foarte priceputa sa se dea cu fundul de pamant. Problema este ca Roxy, care nu e deloc caracterizata printr-o inteligenta felina ascutita, crede ca ea e soarec, drept care potentiala „cina” a cuiva. Asadar ne si vizualizam alergand prin cele doua curti conecte ale stabilimentul, pisicind si incercand sa vanam animala panicarda. Cu riscul sa o pierdem de tot. Norocul a facut insa ca Roxy, soarec inchis in corp de pisica, sa se infunde intr-un colt al curtii si sa chitaie amarnic de acolo. De unde am cules-o eu taraindu-ma in patru labe. De prisos sa spun ca pana la intrarea in casa am fost insotit de (1) miorlaiturile grohaite ale junei din brate si  (2) privirile pasionale ale vecinilor. Aplauze n-am primit. Cred ca le-a fost mila. P.S: matza e intacta.

 

Sunt imbracat: mai subtire decat as vrea.

 

Ce muzica ascult acum: 

Ce citesc: 

Gylfaginning din Prose/Snorra Edda

Am aflat ca: 

  • maine merg pe munte. Bine, nu-mi displace, e mult mai bine decat la slujba unde, fereasca sfantu’, as putea sparge nasul cuiva.
  • ca partea care mi-a cazut cu tronc din blazonul familiei Sforza (2/4 din el e absolut grozav) apartine Casei de Visconti din Milano si a fost preluata de Francesco (intaiul, desigur) Sforza. Uite de aia e bine sa ai gineri, sa-ti duca blazonu’ mai departe cand mori ca prostu’, nah…!

Am construit in ultima vreme:

O parte din cadoul de ziua mea. Asta (mia multe in alt post):

 

collage134

Sunt recunoscator:

  • unor doamne teribil de simpatice care mi-au facut o surpriza grozava, dar despre care voi vorbi in post separat, asa cum merita.
  • grozavelor de multor urari de „La multi ani” de pe FB! Nici cu gandul nu gandeam! Am ramas cu gura cascata. Multumesc mult inca o data! P.S:  Unii v-ar acuza de tradare de tara, zau asa! :P.
  • ce nu mai trebuie sa-i vad pe greci, portughezi si italieni chinuindu-se sa joace fotbal. In aceeasi ordine de idei, ii multumesc fortei supreme care a ucis de-a dreptul in fasa si sansele alor mei. Asa nu mai trebuie sa ma chinui privindu-i.
  • ca am reusit sa-mi pastrez calmul si sa nu folosesc notiunea nou invatata de „pizda” la adresa unei cocoane cu care-s nevoit de ceva vreme sa colaborez. Pana acum mi-a iesit. Garantez si pentru viitor. Fi-voi si mai recunoscator daca nu fac infarct si cad secerat pe motiv de absitenta lingvistica.

 

Am vazut/testat/incercat:

  • inghetata la bolovan.
  • doua DVD-uri cu filme frantuzesti care promit sa fie teribil de bune. Le-am cumparat (am vazut fragmente in magazin) si abia astept sa am in sfarsit timp sa le vad.

 

Mi-a placut: ce-am primit de ziua mea

Un citat/proverb: „One of the penalties for refusing to participate in politics is that you end up being governed by your inferiors.”

12 răspunsuri la „Eternul jurnal care trebuia sa fie marti XVIII”

  1. 😀 😀 😀 leneşule! să taci tu mâlc de ziua ta! aşa cevaaa…

  2. Că dacă îi place românului s-o lungească cu urările, i-o plăcea și rusului! Așa că vin și eu cu o urare, la spartu’ târgului: La mai mulți!

  3. Ai avut ceea ce se numeste o zi proasta 🙂

    Empatizez cu tine , mai ales ca si eu sunt binecuvantat de astfel de zile, noroc ca ma stapanesc destul de bine (cel putin la exterior)…

  4. Nu stiu zau de e esti furios, dar te prinde grozav furia asta, pentru ca am ras cu lacrimi. Pisica…colega cu care lcurezi..Doamne, are dreptate Vienela cu defectul ala al tau de care pomeneste…

    1. Pa foloseam blogul pe post de tratament psihiatric! :P. La munca trebuie sa ma pastrez compus… sa nu ofer prea multe satisfactii 😛

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s