Chestii abandonate

Treaba e un fel de leapsa de la Rudolph. Si-mi place pe motiv ca implica razgandeala! Iar pe boxerii mei de azi, pe fund, scrie „underachiever”. Pe bune. Asa ca, atunci cand m-am dus sa ma servesc cu o leapsa, am ales-o pe asta. Cu incantarea pe care o poate avea doar omul care simte in armonie cu subiectul. Regulile sunt urmatoarele:

„Mentionati minim 10, desi preferabil 20, de proiecte personale de mare anvergura, de nivel de importanta mai mare sau cel mult egala cu o rezolutie de Anul Nou, (adica nu asa chestii simple de gen ca „azi aveam de gand sa prepar o cafea turceasca, insa am gatit in schimb o cafea instant”), de care v-ati apucat si le-ati abandonat, indiferent de motive, (fie indolenta personala, fie schimbari climatice si de mediu, fie din incompetenta, fie ca nu ati mai avut resurse, sau ca v-ati schimbat prioritatile ntre timp, sau ca ati fost descurajat de altii, sau chiar fara nici un motiv sau din motive obscure si/sau combinate).”

Deci:

(1) n-am ajuns pescar la Marea Nordului. Am avut dubii daca proiectul asta se potriveste aici. Nu de alta, dar nu-i timpul pierdut! Evident dorinta a ramas in stadiul de vis pe motiv ca mai multe generatii de femei din familia mea s-au opus fervent si de-a dreptul violent ideii. Mai mult, un amanunt pe care poate n-ar trebui sa-l omit, mi-e mila de pesti si prietenii mei norvegieni cu pasiune pentru pescuit ma urasc profund pentru ca le alung (in diverse moduri ce nu trebuie amintite) cardurile de pesti.

(2) nu-s poet. Cam pe la 12 ani ii spuneam bunicului meu ca atunci cand ma voi face mare voi fi poet si voi locui intr-o mansarda pariziana plina de carti, unde voi bea cat vin voi dori eu. Bunica-miu m-a ascultat cu rabdare si mi-a zis ca sigur ca da, dar se indoieste ca ma va satisface. Asa a fost! Nu m-a.

(3) n-am reusit sa termin cursurile de management la care am fost inregimentat cu forta. Pai uite de aia! Mie nu-mi spune nimeni ce sa fac. In plus m-am plictisit crunt. Cu greu pot sa-mi inchipui ceva mai plicticos decat activitatile manageriale, urasc scolile rezidentiale si activitatile pentru idioti de acolo si URASC orice forma de team-building.

(4) n-am invatat sa tricotez. Am gasit asa solicitanta treaba cu crosetatul ca pur si simplu n-am mai gasit energia sa o invat si pe aia cu tricotatul. Totusi sper sa invat pana mor fiindca, desigur, un barbat trebuie sa stie orice.

(5) n-am reusit sa termin nici macar o carte de Hortensia Papadat-Bengescu. As zice multe despre distinsa autoare, dar gasesc ca orice as zice eu, nu m-as putea exprima asa de frumos precum Dl. Calinescu! Apropo, cu ocazia mazochismului meu cu madam Hortensia l-am descoperit pe Calinescu si Istoria Literaturii Romane. Deci chiar nu-mi pare rau pentru momentele de chin si jale cu romanele cucoanei respective. In continuare insa ma mir ca nu mi-a tasnit sange pe nas si n-am pierdut parul citind-o.

(6) n-am reusit sa invat ungureste. Cu toate stradaniile mele si in pofida faptului ca am avut o asistenta medicala unguroaica (Ilona, cei ce ma citesc de mult stiu despre cine vorbesc) nu mi-a iesit. Pot sa recit 4-5 poezii, stiu o gramada de injuraturi si sunt in stare sa cer de-o paine. Dar atat. Nici nu intentionez sa continui, ori mi se intampla, ori ba.

(7) n-am primit cetatenie romana. Orice om trebuie sa aiba si-un plan de popa beat. Asta a fost al meu. Am renuntat pe motiv ca am ajuns sa fiu de acord cu motivul pe care am fost refuzat (de 2 ori si… jumatate), ala cu faptul ca n-as reprezenta onorabil imaginea Romaniei in lume. Asa e!

(8) n-am ajuns jucator profesionist de hockey. Desi m-a tentat si am avut ocazia, la un moment dat s-a pus problema de a alege intre scoala si hockey. Si cineva in parerea careia aveam mare incredere, mi-a atras atentia asupra pensionarii timpurii din sporturi. Cum eram si lenes si ma cam enerva si militaria de la antrenamente (sunt perfect constient de ilarul comentariului avand in vederea situatia actuala, dar ‘mnezeu e muiere, ce pot face?!) am ales partea cu toceala.

(9) n-am invatat sa calc. Am incercat, mie imi iese cu dungi si indoituri orice as face. Cum chestiile astea starnesc valuri de rasete femeilor familiei, am zis scurt „ete pula” si daca nu le calca cineva de anturaj, le iau sifonate. Nu-mi plange sufletul. Cum zice nevasta-mea „tot te tarai tu tot timpul pe jos”.

(10) n-am invatat sa ma lupt cu sabia. Cand eram mic voiam grozav sa invat. Am fost servit. Nu prea m-a prins. Dovada sade in faptul ca atunci cand, adult fiind, am pus mana pe un fel de sabie, primul reflex a fost sa o folosesc ca bata. Foarte eficient. Dar deloc gratios sau profesionist.

(11) n-am reusit sa fac piftie. Ceasul rau, pisica neagra. De fiecare data cand ma simt eu pregatit moral pentru asa un proiect, dispar adidasii de porc din galantare. Ca si la punctul (1), spun insa ca nu-i totul pierdut.

(12) n-am dotat drona cu dispozitive de expulzat pipi/cernala pentru stropirea rufelor vecinei. Tipa isi agata lenjeriile la exterior, si are chiloti de baba, de prosop, din aia de-i numesc femeile „comozi”. Ma bucur sincer pentru eventuala senzatie de comfort a bucilor ‘mneaei, dar mie imi lezeaza retina. Asadar am fost decis sa-i atac rufele cu treaba descrisa mai sus. Pana sa am tot ce-mi trebuie + timp, cred ca a murit vecina ca n-am mai vazut porcarii la ferestre. Sau a avut un vis in care Arhanghelul Gavril i-o fi prezentat soarta cruda a universului personal daca continua. Din afacere m-am ales cu drona.

(13) n-am reusit sa inving definitiv mierla. Asta este cealalta cruciada personala. Mierla. Nu intru in amanunte ca am mai vorbit despre asta. Ca totusi faptele de arme se povestesc, tin sa va spun ca ultima data cand am avut un conflict deschis cu zburatoarea, i-am lipit vreo trei jeturi de apa in nas ca pana si motanul m-a privit admirativ, iar gobaia dracului s-a tirat in copacii curtii vecine de unde a tipat in continuu ceva ce probabil insemna „nemernicule”. Ca sa ilustrez victoria pana si femeia mi-a spus „BRAAAVOOO!”. Asa. Asa. Dar ce conteaza este ca gobaia nu e invinsa de tot! Cred cu tarie ca sta si unelteste in tacere. Cum insa nu prea cred ca mai am multa vreme ocazia sa o intalnesc, s-ar putea sa trebuiasca sa renunt inaintea ei!

(14) n-am invatat sa cant bine la vioara. Cum am mai povestit, pe la 12 ani, am considerat de cuvinta sa folosesc vioara (in cutia dumneaei) pe post de sanie. N-ar fi fost bai, dar verisoara-mea (mereu cam plinuta) a vrut si ea sa se dea. Vioara a murit. Maica-mea, ofticata peste masura, m-a pedepsit ne mai cumparandu-mi alta. Nu pot sa exprim in cuvinte senzatia de eliberare si fericire pe care am simtit-o cand mi-a zis asta! Dar, fiind deja baiat mare si obisnuit cu modurile ciudate de functionare a femelei umane, am prezentat o fata CUMPLIT de afectata de acest deznodamant. Dar doamne! Ce pedeapsa frumoasa!

(15) n-am reusit niciodata sa joc fotbal bine. Cand eram plod, eram dorit cu ardoare in echipele produse ad-hoc, dar asta fiindca faultam grozav de priceput si neobservabil, nu fiindca as fi avut vreo aptitudine pentru jocul propriu-zis. Imi place sa cred ca n-are rost insa sa explic utilitatea unui fault profesionist! Maica-mea ma daduse in disperare de cauza si la fotbal (asta chiar voisem), dar m-am plictisit dupa prima saptamana, aia in care am fost educati cum se da la gioale. Apoi, eu unul, n-am vazut utilitatea continuarii.

M-am cam plictisit asa ca ma opresc. Ba chiar n-am de gand sa corectez nici romana. E soare, e bine, am speriat niste prosti si mi-e lene.

  1. finalul e super. buna enumerarea asta. ar trebui sa ne+o facem toti. prea ne dam mari numai cu realizari.
    si zici ca te-ai apucat de tricotat? buna idee ptr iarna ce vine. spor sa ai!

    Răspunde

    1. Pai sanatos e sa te lauzi, zic eu :D. Ca esecurile sunt plicticoase!

      Răspunde

  2. La punctul 15 parca ai fi scris de Ionut al meu, cu singura diferenta ca el a mers un an la fotbal. :))))
    Daca stii sa injuri, sa ceri paine, ba chiar si sa reciti in ungureste, as spune ca te descurci mai mult decat onorabil, motiv pentru care te si invidiez putin. Toate neamurile mele din partea tatalui vorbesc perfect maghiara. Eu sunt singura fraiera care a simtit ca i se impleticeste limba pronuntand cuvintele alea imposibile. E drept, ei locuiesc toti acolo, in inima Ardealului…

    Răspunde

    1. Eu am fost motivat, pe motiv ca aveam asistenta. Pe alea fie le injuri, fie le reciti versuri, fie ceri mancare. Nu exista situatii intermediare 😛

      Răspunde

  3. Cate as avea de comentat la fiecare in parte … iar de ras, am ras pe saturate 🙂 Chiar mi-au lipsit lepsele tale!
    Mai bine ma duc sa citesc treaba cu 10 porunci, la 86 de comentarii …. banui ca e distractiv si acolo 🙂
    Am plecat, nu o mai citesc inca o data ca imi vine pofta de comentat, si ma dau dusa greu daca incep 🙂

    Răspunde

    1. Pai si de ce e rau? Chiulul e sufletul progresului!

      Răspunde

  4. De cand te-ai lasat de blog nu mai am nici eu nici un chef de lepse…zau, cat mai trebuie sa ma chinui cu Facebook ? Cred ca ma las total si de blogging si de Twitter si de orice platforma daca mai trebuie sa stau multa vreme pe Facebook si sa indur poze dupa poze dupa poze cu mancaruri si pisici si persoane care vor sa se lanseze ca top model. Adica e ok asa o poza pe saptamana dar nu mereu si in flux continuu. Ieri, din cauza ca nu mai suportam atmosfera, am inceput sa ma uit la discursuri si sesiuni de Q &A tinute de
    pres Putin pe Youtube…zau, am vazut o masa rotunda cu niste tineri oameni de stiinta sovietici asa de interesanta, plus o adunare a cadrelor din invatamant, plus o conferinta tinuta inspectorilor financiari ai Rusiei, si in final un interviu chiar deosebit de intelectual despre „propaganda gay”, care ala mie personal mi s-a parut chiar inteligibil…nu era de loc ca articolul lui M Radulescu…zau, nu cred ca lumea il intelege asa de bine pe pres Putin…sunt chiar mahnit ca au refuzat atat de multi sa se duca la Moscova de 9 mai, nu mi se pare ceva chiar asa de matur…pot sa zic ca mi-a placut ff mult totusi masa rotunda cu oamenii de stiinta…am aflat despre
    modulatori enzimatici pt a ajuta astronautii si cosmonautii profesionisti sa nu decedeze prematur si sa poata apuca sa iasa la pensie,
    plus despre promisiunea de a transmite
    informatiile de 100 de ori mai repede decat
    acuma, plus stiati ca au existat tsunami in
    Marea Neagra chiar pe langa Crimeea ?

    Răspunde

    1. Si-n Copenhaga au progam de slujba doar pana la 3?
      Nah, mai bine ca Putin: https://www.youtube.com/watch?v=Qi5Td57SLLM

      Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: