Chestie pentru porc

In ton cu vremea si vremurile am prestat „dulceata” de ardei iute. Cum la noi nu se gaseste otet de 9° (vedeti ‘mneavoastra mai jos in reteta) eu am folosit de 7° si am ajustat cantitatea de zahar in consecinta. De asemenea, initiativa fiindu-mi intampinata cu maxime dubii (legate de cat de comestibil este un astfel de produs) de catre jumatatea-mi feminina, am folosit doar jumatate din cantitatile retetei initiale. In ideea ca daca trebuie sa o aruncam sa nu omoram veceul. Ca eu si el avem o relatie speciala.

Ingredientele le-am cumparat de vinerea ce-a fost, dar pe motiv de curse de alergari, lipsa constatata (evident tardiv, ‘mnezeu e muiere) a unor borcane corespunzatoare si o conferinta intr-o locatie in imediata vecinatate a urbiei (Solstrand) treaba a trebuit amanata pana ieri seara. Cand, desigur, tot n-aveam borcane! (ca o fi ‘mnezeu femeie, dar si eu-s barbat si am uitat) In consecinta, la kilometrajul de seara, ne-am abatut si am adoptat  echipamentul in chestiune. Asadar, aseara pe la ora domnului 22 trecute fix ma apucam de tocat ardeii iuti. Soc si groaza n-a prea fost fiindca nevasta din dotare m-a alimentat la timp cu niste manusi din alea de chirurgie de la ei din laborator (ca asa ma iubesc pe mine femeile si-s moarte dupa mine) iar in loc de masca (ca nu ma iubesc ele chiar in halu’ asta) mi-am facut eu singur un keffieh (parca asa-i zice?) de beduin. Echipamentul a functionat cu brio si cam in 3 minute am tocat tot.

Tehnica am preluat-o dintr-un tutorial rusesc de pe youtube. Pe scurt se taie ardeiul (iute sau capia) sus la coada si apoi longitudinal in doua. Se trage dintr-o miscare partea cu seminte si nervurile alea interioare (stiu ca au nume pa rumanski, da’ n-am chef nici sa-mi amintesc nici sa caut, ma bazez ca pricepeti ‘mneavoastra). si apoi se taie fiecare jumatate (tot pe lung) in seferturi. Se suprapun cateva sferturi cu partea concava in jos (eu am pus 4 una peste alta) si se toaca transversal. Merge foarte rapid (explicatul ia mai mult decat facutul). Desigur, va asigur, ca berea e esentiala procesului. Daca n-aveti, vodka e si mai buna!

Eu unul zic ca ce mai merge al dracului de bine la asa o activitate este si asta:

Da, evident ca asta, ca doar nu era sa fiu original, e vorba de paprika.

Apropo,, cand eram mic a pus maica-mea la pick-up asta (desi ea n-a fost niciodata moarta dupa Brahms) si eu am venit din fundul casei urlandu-mi fericirea ca e Tom & Jerry. Cu greu si-a revenit femeia din socul inculturii mele crase. Si mie mi-au trebuit vreo 10 ani sa inteleg ce-am facut rau. Ca-s mai lent.

Intorcandu-ne la chestia cu ardeii, deci i-am tocat in echipamentul descris mai sus (in aplauzele partii feminine, aplauze stimulate de keffieh) si i-am aruncat in zaharul deja dizolvat in otet (stai fara grija, reteta koseher se afla mai jos). Apoi am asteptat ceva mai mult decat in reteta originala (ca sa suplimentez pentru abatarea raportului de la originalul o parte otet : o parte zahar). Am facut testul ala cu farfuria tinuta la rece ca sa stiu cand sa o opresc. Am pus-o fierbinte in borcane (nepreincalzite) asezate pe o tava de metal (preia fononii acustici si le face sa nu se sparga pe motiv de soc de temperatura).

Rezultatul mi-a si NE-a depasit orice fel de asteptari. Eu mi-am pastrat o atitudine optimista de-alungul intregului proces, doar doamna din dotare si-a manifestat fatis dubiile pe cand ma ajuta cu ardeii dulci (capia). Eh, dupa ce a gustat i-a trecut fermecator. E asa divina ca atunci cand am venit cu o idee legata de o alta ciudetenie de dulceata nu numai sa nu leasine, dar sa vina si cu idei! Nu va zic care e ideea ca nu vreau sa fiu descurajat si sa-mi zica ca nu tine si de aia nu face nimeni. Va povestesc daca mi-am luat-o.

Eh si sa trecem la lucruri serioase (sau pe cat de serioase pot fi lucrurile in Norvegia 😀 ).

(A) Asadar, reteta Mihaelei:

(1) 1 kilogram de ardei dulci (kapia si din aia burtosi)

(2) 200-300 grame de ardei iuti (de aia rosii, clasici)

(3) 1 litru de otet de 9°

(4) 1 kil de zahar

(5) BERE

Ce-a facut ea a fost sa amestece otetul cu zaharul (1 litru cu 1 kilogram, respectiv) si sa-l lase pe foc pana dispare zaharul si devine ca un sirop). A baut bere. Apoi a tocat toti ardeii maricel. A baut bere. A pus ardeii in siropul de mai sus. A baut bere. A asteptat cam 30 de minute in timpul carora a baut bere.

(B) Cum am procedat eu:

(1) 500 de grame de ardei kapia rosii

(2) 100 de grame de ardei picanti ca dracu’

(3) 500 ml de otet de 7°

(4) 388 de grame de zahar (valoarea asta a rezultat dupa ajustarea la concentratie si cantitate)

(5) BERE

Am baut berea ca sa am curaj. Am pus zahar cu otetul si l-am lasat 20 de minute pe foc mediu spre mare (7 din 9,5). Am luat echipamentul pentru hazard biologic descris mai sus. Am tocat ardeii iuti si unul din cei dulci. De restul s-a ocupat doamna cu pasiune. Am adaugat ardeii ciopartiti in sirop si am asteptat 37 de minute. Am facut testul cu farfuria inghetata. Am umplut borcanele cum am descris mai sus.

E traznet! E usoara. Pana si eu pot sa o fac. O recomand. E picanta. collagedsfdscollage-ewq

  1. Eu am facut (anul trecut) asa ceva cu ardei iuti (doar ardei iuti!).
    Ca sa supravietuiesc, i-am tocat cu robotul si NU am baut bere (o urasc!) – dar ideea e grozava, deci anul asta voi inlocui berea cu cidru (de mere) sau cu vin (ne-otetit).

    Mai mult, cred ca am scos cam jumatate din cantitatea de zahar recomandata. In plus, cind am fiert otetul, l-am ajustat cu frunze de dafin, boabe de piper si de mustar.

    Rezultatul este ca trebuie sa mai fac si anul asta… Trebuie sa-mi fac curaj

    Răspunde

    1. Pai sa vezi ca si eu am avut ideea cu robotul, dar mi s-a explicat ca nu-i bine ca ar pierde prea multa seva si iese dulceata mai proasta. Nu neg ca e posibil sa fi facut fetele misto de mine (foarte probabil ca-s victima sigura), dar rezultatul a fost ca nu m-am riscat si i-am tocat de sub prosop si manusi :)). Zahar si eu am pus mai putin dar ca sa ajustez pentru gradele de la otet, altfel n-am indraznit sa schimb (ca nu ma pricep). Chestia cu dafin, mustar si piper suna genial! Mai ales ca asa cum e e dulceata picanta, cum l-ai facut tu aduce mai mult a sos si asta e grozav de tentant.

      Răspunde

  2. Ce ma bucur ca va place! Noroc cu Mihaela ca ne-a adus aminte si ne-a provocat sa o mai facem! Astept sa vad materializata si cealalta idee de dulceata 🙂

    Răspunde

    1. Neaparat o incerc, dar cand ma intorce de la Geneva ca am de mers acolo, doar maine mai sunt acasa.

      Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: